Sunteți pe pagina 1din 3

PROBA ADDIS

Informatii generale:

Proba ADDIS - este un test de laborator folosit pentru a stabili, existenta hematiilor in urina
(hematuria), existenta leucocitelor in urina (leucocituria), in cazul diagnosticarii si monitorizarii
afectiunilor renale si ale tractului urinar.
Leucocitele pot fi prezente in urina, sub un anumit nivel, fara a exista o stare patologica.
Rezultatele examinarii urinei - proba Addis - coroborate cu informatiile examenului clinic vor
stabili cu precizie diagnosticul.

Proba ADDIS consta in stabilirea numarului de globule rosii (eritrocite) si de globule albe
(leucocite) eliminate in urina pe minut prin numararea elementelor celulare continute in
esantionul de urina.
Numarul de elemente celulare gasite se exprima pe mililitru de urina si pe minut.

Recomandari pentru proba ADDIS :

 se face toaleta zonei genitale cu apa si sapun


 prima urina de dimineata se arunca
 pacientul ramane la pat, se recolteaza urmatoarea urina la un interval de 3 ore fara a se
consuma lichide
 se recomanda utilizarea unui urocultor
 se aduce la laborator, intr-un interval cat mai scurt, toata cantitatea de urina recoltata

Proba ADDIS poate stabili si prezenta in urina a celulelor epiteliale, prezenta cilindrilor urinari,
prezenta cristalelor, prezenta florei microbiene, ce pot avea o semnificatie clinica.
Proba Stansfeld Webb reprezinta o estimare cantitativa a leucocitelor si hematiilor in urina
proaspata, necentrifugata, prin examinarea microscopica intr-o camera de numarat de tip Bürker-
Türk sau Fuchs-Rosenthal.

Examenul microscopic al urinei este larg practicat pentru identificarea particulelor insolubile, in
scopul diagnosticarii si monitorizarii afectiunilor renale si ale tractului urinar. La prepararea
sedimentului urinar, etapa de centrifugare cu indepartarea supernatantului reprezinta un mijloc
important de concentrare a probelor de urina, dar in acelasi timp constituie o sursa majora de
erori. Numaratoarea particulelor din urina se efectueaza cel mai corect prin metoda microscopica
de examinare in camera a urinei necentrifugate3.

Recomandari – suspiciuni de infectii si inflamatii ale tractului urinar, glomerulonefrite, gravide


cu hipertensiune (pentru estimarea hematuriei), examen dipstick pozitiv pentru leucocite si
hematii, etc. Testul este efectuat cu predilectie la pacientii pediatrici2.

Pregatire pacient – prelevarea este bine sa se faca dupa 12 ore de dieta si 4 ore de la ultima
mictiune. Este obligatorie toaleta minutioasa cu apa si sapun1.

Specimen recoltat – o proba spontana de urina1.

Recipient de recoltare – eprubeta pentru urina1.

Cantitate recoltata – 10 mL1.

Cauze de respingere a probei – recoltarea unei cantitati insuficiente de urina si pastrare


necorespunzatoare a probei (din momentul recoltarii si pana la efectuarea analizei nu trebuie sa
treaca mai mult de 2 ore, chiar daca urina a fost conservata la 4°C)1;3.

Prelucrare necesara dupa recoltare – se omogenizeaza bine urina, dupa care se aspira intr-o
pipeta si se incarca o celula de numarat. Pipeta se tine sub un unghi de 45° si, printr-o singura
miscare, se lasa urina sa curga sub marginea superioara a sticlei. Se va evita umplerea prea
rapida a camerei. Volumele optime de umplere sunt 15-16 μL pentru camera Fuchs-Rosenthal si
7-8 μL pentru camera Bürker-Türk. Manevra se va repeta in cazul unei umpleri
excesive/insuficiente a camerei si in situatiile in care in celula de numarat au patruns bule de aer
sau impuritati1;3.

Stabilitate proba – pastrarea urinei timp de 24 de ore face dificila recunoasterea elementelor, din
cauza distrugerii celulelor, in special a hematiilor; se recomanda ca testul sa fie efectuat in
primele 2 ore de la recoltare1.

Metoda – examen microscopic direct cu obiectivul 40x (numaratoare pe celula Burker-Turk sau
Fuchs-Rosenthal). Se numara elementele pe mm³ si se exprima rezultatul ca atare (media cifrelor
obtinute pe mai multe suprafete de 1mm²).

Valori de referinta – hematii : <3/ μL1 ; leucocite : <10/ μL1.


Limite si interferente

Erorile care pot aparea la numaratoarea in camera sunt legate de: tehnica incorecta, distributia
inegala a elementelor in camera si lipsa de experienta a persoanei care efectueaza examinarea3.

S-ar putea să vă placă și