Sunteți pe pagina 1din 20

CAP 1.

Introducere în activitatea băncilor comerciale

1.1. Caracterizarea generală a activității

Băncile comerciale constituie un element important în viața societății întrucât


printr-o organizare și funcționare eficientă condiționează întreaga activitate economică.
Aceste instituții financiare se caracterizează printr-o diversificare a operațiunilor bancare
efectuate, modificându-se în mod continu în funcție de cerințele clienților și posibilitățile
pieței. Băncile comerciale sunt organizate ca societăți comerciale, care pe baza gamei de
produse și servicii oferite urmăresc obținerea unui profit substanțial.
Legislația bancară în vigoare, definește activitatea bancară ca fiind acele operațiuni
de atragere de depozite sau alte fonduri rambursabile de la public și acordarea de credite în
cont propriu. Totodată este important de menționat că, deși în literatura de specialitate nu
există un consens clar în delimitarea activităților bancare, atragerea de depozite și acordarea
de credite se detașează ca activitate de bază a bancilor comerciale. În acest context, băncile
comerciale realizează și alte operațiuni bancare, ilustrate în Fig. 1.

operațiuni cu
operațiuni de metale și pietre leasing financiar
plăți prețioase

administrarea de
emiterea și
servicii de portofolii de
administrarea de
consultanță instrumente
mijloace de plată
financiare

participarea la intermedierea pe
emiterea de
emisiuni de piața
garanții
valori mobiliare interbancară

Fig. 1. Alte operațiuni ale băncilor comerciale

1
1.2. Tipuri de operațiuni desfățurate

În vederea desfășurării unei activități bancare eficiente, fiecare operațiune are la


bază o reglementare juridică și anumite proceduri cuprinse atât în normele Băncii Centrale
cât și în normele băncii respective.
Operațiunile bancare se clasifică în funcție de mai multe criterii, prezentate în Fig. 2.

obiectul bancar
natura clientelei sau financiar
utlizat

scadența moneda în care


operațiunilor sunt exprimate

natura activului tipul


criterii de
operat înregistrărilor
clasificare
contabile

Fig. 2. Criterii de clasificare a operațiunilor bancare

În funcție de primul criteriu, după natura activului operat,operațiunile se clasifică în:


 Operațiuni cu active financiare;
 Operațiuni cu monedă.
După cel de al doilea criteriu și anume scadența operațiunilor, putem enumera:
 Operațiuni la vedere;
 Operațiuni la termen.
Potrivit cu cel de al treilea criteriu – natura clientelei, acestea pot fi grupate astfel:
 Operațiuni cu persoane fizice (retail banking);
 Operațiuni cu persoane juridice (corporate banking).

2
Conform celui de al patrulea criteriu – obiectul bancar sau financiar, operațiunile se
clasifică:
 Operațiuni care vizează serviciile;
 Operațiuni care vizează produsele;
 Operațiuni care vizează produsele asociate cu serviciile.
În funcție de moneda în care sunt exprimate, operațiunile pot fi:
 Operațiuni în monedă națională;
 Operațiuni în valută.
După tipul înregistrărilor contabile, operațiunile bancare se clasifică în:
 Operațiuni bilanțiere:
 Operațiuni active care generează profit;
 Operațiuni pasive pe baza cărora băncile își constituie resursele;
 Operațiuni extrabilanțiere:
 Operațiuni de comision;
 Operațiuni comerciale;
 Operațiuni de mandat.
 Operațiuni de exploatare:
 Operațiuni care vizează cheltuielile băncii;
 Operațiuni care vizează veniturile băncii.

Operațiunile active sunt operațiuni care se regăsesc în activul bilanțului și vizează


patrimoniul băncii. Acestea ocupă un loc important în cadrul managementului bancar
constând în plasamentul resurselor financiare de care dispune banca.1 Prin intermediul acestor
operațiuni, băncile susțin agenții economici și persoanele fizice în vederea realizării
obiectivelor specifice. Băncile comerciale cautău să procure active de o calitate ridicată dar cu
o expunere cât mai redusă la risc, având drept scop final maximizarea profitului.
Operațiunile active se clasifică, după obiect în:
 Operațiuni de creditare a agenților economici;
 Operațiuni de creditare a persoanelor fizice;
 Operațiuni de plasament.

1
Olteanu Alexandru, Management bancar. Produse și servicii bancare, Ed Cartea Universitaria,
București, 2006, p. 63

3
CAP 2. Structura activelor bancare

Activele bancare sunt elementele patrimoniale ale unei bănci înscrise în activul
bilanțului potrivit regulilor și principiilor contabile. Acestea sunt grupate în bilanțul armonizat
cu Directiva Comunităților Economice Europene nr. 86/ 635/ CEE și cu Standardele
Internaționale de Contabilitate, astfel2:
 Casa, disponibilități la bănci centrale;
 Creanțe asupra clientelei;
 Efecte publice și alte titluri acceptate pentru refinanțare la băncile centrale;
 Obligațiuni și alte titluri cu venit fix;
 Creanțe asupra instituțiilor de credit;
 Acțiuni și alte titluri cu venit variabil;
 Imobolizări necorporale;
 Părți în cadrul societăților comerciale legate;
 Imobilizări corporale;
 Acțiuni și părți proprii;
 Alte active.

Casa și disponibilitățile la băncile centrale cuprinde numerarul aflat în casieria


băncii; cecurile de călătorie cumpărate și neremise emitenților spre încasare; disponibilități
bănești în conturi la băncile centrale.
Creanțele asupra clientelei cuprinde totalitatea creanțelor din portofoliului băncii
deținute asupra clienților din țară și din străinătate inclusiv creanțele subordonate și creanțele
aferente operațiunilor de factoring.
Efectele publice și alte titluri acceptate pentru refinanțare la băncile centrale cuprind:
certifficatele de trezorărie; titlurile de creanță asupra organismelor publice emise atât în țară
cât și în străinătate; titlurile acceptate pentru refinanțare de către banca centrală.
Obligațiunile și alte titluri cu venit fix sunt formate din elementele de activ ce au
trăsăturile titlurilor cu venit fix.
Creanțele asupra instituțiilor de credit reprezintă creanțe deținute de bancă în
portofoliul său generate de operațiunile bancare cu instituțiile de credit naționale și străine.

2
Troacă Victor, Management financiar banacar, Ed Academica Brâncuși, Târgu Jiu, 2002, p. 250

4
Imobilizările necorporale reprezintă activele imobilizate de natură nematerială, cum
ar fi: cheltuieli de constituire, fondul comercial al băncii, precum și alte imobilizări
necorporale ale activității de exploatare.
Participațiile sunt cotele de participare pe care banca le deține în capitalul social al
altor instituții sau societăți potrivit reglementărilor legale.
Imobilizările corporale reprezintă activele materializate în: terenuri și amenajări de
terenuri, mijloace de transport, construcții, instalații tehnice, aparatură birotică, etc.
Alte active alcătuite din celelate elemente de activ în afara celor enumerate:
cheluielile înregistrate în avans, stocurile, capitalul subscris și nevărsat, etc

2.1. Creditarea agenților economici

În economia de piață, numeroși agenți economici nu dispun de suficiente resurse


financiare pentru a-și desfășura activitatea în condiții optime. Operațiunea de creditare constă
în punerea la dispoziția clienților a mijloacelor bănești solicitate sau într-un angajament prin
semnătură, de natura garanției, oferită de o instituție de credit 3. În aceste condiții, firmele
apelează la o serie de credite bancare, prezentate în Fig 3:

Creditul
pentru acoperirea
necesităților de
capital fix

scontarea
Creditul Creditarea pensiunea
de capital privind creanțelor împrumutul pe gaj de efecte
activitatea curentă comerciale comerciale
operațiuni de lombard
operațiuni de report
Creditele de avansul în cont curent
trezorărie
creditele specializate

Fig 3 Categorii de credite acordate agenților economici

3
Spulbăr Cristi, Management bancar, Ed Sitch, Craiova, 2008, p. 227

5
Creditul pentru acoperirea necesităților de capital fix. În general nevoile de
capital fix ale agenților economici se satisfac apelând la piața de capital prin emisiunea de
obligațiuni și acțiuni.4 Cu toate acestea, agenții economici recurg la creditele oferite de
băncile comerciale pentru procurarea echipamentelor de producție, ce se acordă de obicei pe
termen scurt. Însă ele practică mai puțin acest tip de plasament din motive de precauție, fiind
realizat cu precădere de societățile financiare, în special cele de leasing care sunt mai
competente în analiza utilității creditului.
Acest tip de credit prezintă o serie de caracteristici, cum ar fi:
 mărimea creditului se determină în funcție de volumul de activitate
previzionat al agentului economic care a solicitat acordarea acestui credit;
 durata maximă de acordare a acestui credit este de maximum 12 luni dar se
regăsesc și câteva excepții, în cazul în care obiectul finanțării este reprezentat
de produse cu un ciclu lung de fabricație;
 destinațiile creditului pot fi nominalizate sau nenominalizate;
 resursele bănești oferite vizează sprijinirea activității de exploatare a
întreprinderilor.
În Franța, spre exemplu băncile comerciale acordă creditul pentru acoperirea
necesităților de capital fix, firmelor din domeniul industriei și comerțului pentru finanțarea
lucrărilor de construcții și amenajări precum și pentru procurarea de echipamente.
Creditul de capital privind activitatea curentă. Acest tip de credit finanțează
activul circulant al întreprinderii atunci când nu poate fi acoperit prin încasările de la clienți și
debitori iar fondul de rulment este insuficient.5
Creditarea creanțelor comerciale, presupune preluarea de către băncile comerciale a
creanțelor comerciale pe care furnizorii le au asupra clienților lor. Cele mai importante
modalități de creditare sunt: scontarea, pensiunea, împrumut pe gaj de efecte comerciale,
operațiuni de lombard, operațiuni de report.
o Scontarea este una dintre cela mai vechi tehnici de creditare, practicată de băncile
comerciale. Aceasta presupune, posibilitatea ca beneficiarul unui efect de comerț să-și
transforme creanța pe care o are asupra unui terț într-o sumă lichidă fără să mai aștepte
scadența. Pentru această operațiune banca percepe o dobândă, numită taxa scontului,
prin urmare beneficiarul efectului de comerț va încasa valoarea nominală mai puțin
scontul. Scontarea reprezintă o operațiune de creditare, întrucât constă atât în

4
Lupu Diana, Blanaru Constantin, Monedă și credit, Ed SedCom Libris, Iași, 2006, p 141
5
Andreica Angela, Management bancar, Ed Cibernetica MC, București, 2009, p. 56

6
transferul unui instrument de credit cât și în plasarea resurselor de creditare, pe un
termen limitat cu asigurarea încasării dobânzii aferente de către bancă. Astfel creditul
comercial consacrat de cambie este transformat prin intermediul acestei operațiuni
într-un credit bancar. Deasemenea este important de menționat că titlurile depuse spre
scontare trebuie să îndeplinească următoarele condiții succesive6:
 Posesorul titlului de credit să figureze în baza clienţilor băncii respective;
 Titlul trebuie să fie acceptat din punct de vedere legal la plată;
 Între momentul prezentării la scontare şi scadenţa titlui de credit, intervalul de
timp să nu depăşească un an;
Pentru realizarea operaţiunii de scontare banca va întocmi o analiză a situaţiei
economico – financiare a trasului, potrivit cu metodologia de analiză a bonităţii şi de
evaluare a riscului creditului. Băncile comerciale în vederea reducerii riscului de a
deveni participant în relațiile cambiale oferă și alte operațiuni de creditare : pensiunea,
împrumutul pe gaj de efecte comerciale, operațiuni de lombard, operațiuni de report.
o Pensiunea reprezintă operațiunea prin care banca comercială preia cambiile vândute
de beneficiar cu condiția răscumpărării acestora la termenele prestabilite. Prin
operaţiunile de dare sau primire în pensiune băncile comerciale pot intra în relaţii atât
cu Banca Centrală cât şi cu celelalte bănci din sistem.
o Împrumutul pe gaj de efecte comerciale reprezintă o operaţiune de creditare pe care
banca o pune la dispoziţia posesorilor de efecte comerciale, în momentul în care este
convinsă de solvabilitatea acestora sau când mărfurile respective sunt garantate.
Valoarea acestui împrumut reprezintă de regulă numai un anumit procent din valoarea
nominală a efectelor comerciale depuse în gaj.
o Operaţiunile de lombard sunt asemănătoare scontării dar diferenţele constau în faptul
că, obiectul creditării îl reprezintă titlurile de credit pe termen lung emise de stat, în
special obligaţiunile, iar taxa de lombard percepută de bancă este superioară taxei
scontului. Ponderea acestor operaţiuni este ridicată în ţările anglo – saxone, unde
întreprinderile şi persoanele deţin un număr mare de titluri de împrumut – bonuri de
tezaur. Titlurile de credit emise de stat se caracterizează printr-o dobândă ridicată şi
din acest motiv posesorii nu doresc sa renunţe la ele în momentul în care se confruntă
cu nevoi temporare de resurse financiare (apelând la operaţiuni de lombard) ci doar o

6
Gust Marius, Management bancar, Ed Independenţa Economica, Brăila, 1999, p. 174

7
reducere parţială a veniturilor încasate prin plata dobânzii aferente creditului
contractat.
o Operaţiunile de report constau în vânzarea efectelor publice deţinute de persoanele
juridice şi fizice cu condiţia răscumpărarii lor la acelaşi curs, într-un interval de timp
scurt, de regulă 15 zile, de la băncile comerciale.
Creditele de trezorerie sunt acele credite acordate agenţilor economici pentru
acoperirea necesităţilor curente aferente ciclului de exploatare şi comercializare. De regulă
aceste credite se acordă, pe termen scurt până la 1 an.
o Avansurile în cont curent reprezintă principala formă simplificată de creditare a
activităţii curente. Acesta constă în faptul că, titularul unui cont odată ce şi-a epuizat
disponibilităţile băneşti, beneficiază de o linie de credit în cadrul căreia băncile
continuă să efectueze plăţi în numele lui. Avansurile în cont curent sunt destinate
acoperirii necesităţilor curente imprevizibile ale clienţilor neavând un termen fix de
rambursare. Totodată acordarea acestui tip de credit necesită constituirea unor
depozite bancare în vederea asigurării rambursării. Evoluţia soldului debitor al
contului curent condiţionează mărimea creditului, în sensul că, atunci când nivelul
soldului curent creşte pe seama încasărilor, creditul se restrânge şi în sens invers când
soldul curent scade pe seama plăţilor. Prin urmare, putem enumera următoarele
trăsături esenţiale7 ale avansurilor în cont curent prezentate în Fig 4.

acordarea acestuia se realizează pe toată perioada de creditare sau pe


anumite intervale de timp în cadrul acesteia sub forma unui plafon maxim

beneficiarul poate efectua trageri şi în acelaşi timp rambursări pe


baza încasărilor înregistrate, în fiecare zi bancară.

soldul zilnic al plăţilor nu poate depăşi nivelul limitei de credit

în funcţie de soldul zilnic al creditului se calculează dobânda

beneficiarul creditului plăteşte un comision de neutilizare în cazul în care


limita de creditare este superioară soldului zilnic

Fig 4. Trăsăturile avansului în cont curent

7
Troacă Victor, Management financiar bancar, Ed Academica Brâncuși, Târgul Jiu, 2002, pp. 271 -
272

8
o Creditele specializate au ca destinție acoperirea necesităților legate de buna
desfășurare a producției. Cel mai adesea creditele specializate se întâlnesc sub
următoarele forme: creditele de campanie, creditele pentru stocuri și creditele de
prefinanțare.
 Creditele de campanie sunt acordate agenților economici care desfășoară o
activitate sezonieră cu scopul acoperirii cheltuielilor de fabricație și de stocare.
Acest tip de credit se acordă de regulă pe o perioadă de timp relativ scurtă 3-6 luni
venind în completarea altor categorii de credite de exploatare.
 Creditele pentru stocuri sunt utilizate pentru acoperirea stocurilor de mărfuri
susceptibile de a fi gajate sau depozitate în porturi sau în vămi și în curs de
transport. Aceste credite sunt garantate prin warant, un document specific care
certifică existența mărfurilor într-un depozit reprezentând totodată și garanția
recuperării creditului acordat.
 Creditele de prefinanțare sunt destinate acoperirii nevoilor de finanțare curente
referitoare la producția și circulația mărfurilor atât în sectorul public cât și în
exteriorul țării.

2.2. Creditarea persoanelor fizice

Creditarea persoanelor fizice reprezintă o categorie importantă de operațiuni active


efectuată de băncile comerciale pentru a răspunde nevoilor populației care sunt din ce în ce
mai diversificate. Creditele destinate persoanelor fizice se acordă pe baza unui contract
încheiat între solicitant și banca comercială, potrivit legislației bancare în domeniu și a
reglementărilor interne. Băncile își selectează clienții cu mare atenție din motive de prudență,
astfel în activitatea de creditare a persoanelor fizice urmăresc o serie de aspecte:
 Eligibilitatea clienților pentru finanțare;
 Anumite categorii de venituri diferențiate pe categorii de clienți;
 Anumite categorii de cheltuieli, inclusiv cele de subzistență și angajamentele de plată;
 Gradul de îndatorare;
Băncile comerciale acordă credite, clienților care îndeplinesc următoarele
condiții:

9
o Existența unui cont curent deschis la banca creditoare în vederea retragerii și
rambursării creditului.
o Punerea la dispoziția băncii a documentelor solicitate.
o Prezentarea garanțiilor solicitate.
o La data solicitării creditului clientul, familia acestuia și giranții să nu înregistreze
obligații neachitate față de banca creditoare/ alte bănci.
o Vârsta maximă/ minimă a clienților la data stabilită prin contractul de credit pentru
rambursarea integrală a creditului.
Documentele pe care trebuie să le prezinte clienții pentru a obține un credit sunt:
cererea de credit; documentele care atestă capacitatea clientului, familiei acestuia și a
giranților de a dispune de venituri certe cu caracter de permanență; copia actelor de identitate;
copia actelor de proprietate; acordul de consultare a bazei de date a C.R.B; documentele din
care rezultă destinația creditului solicitat; declarațiile pe propria răspundere date de client,
familia acestuia și giranți și alte documente.
Băncile își diversifică în permanență paleta categoriilor de credite oferite
persoanelor fizice, astfel pentru a răspunde cerințelor efective ale clienților acordă
următoarele tipuri de credite8:
Credite pentru nevoi curente;
Credite pentru locuințe;
Credite pentru bunuri de folosință îndelungată;
Credite pentru studii;
Credite auto;
Descoperitul de cont (overdraft);
Credite pentru vacanțe.

Creditele pentru nevoi curente sunt destinate pentru acoperirea cheltuielilor curente
ale persoanelor fizice și se acordă în general pe baza unui card de credit. Pentru acordarea
acestui împrumut se folosesc în mod special, următoarele tehnici:
 Sub forma cardului de credit se acordă un împrumut pe mai multe luni, destinat
achiziționării de mărfuri și plății serviciilor.

8
Olteanu Alexandru, Management bancar. Produse și servicii bancare, Ed Cartea Universitaria,
București, 2006, p. 65

10
 Credit acordat pe o perioadă între 15 zile și 1 lună, sub forma amânării plăților față de
momentul cumpărării. Astfel, clientul își poate echilibra veniturile familiale cu nivelul
cheltuielile.
Creditele pentru locuințe sunt acordate persoanelor fizice având ca destinație
achiziționarea, construirea sau renovarea unei locuințe, pe termen mediu și lung – durata de
creditare fiind de minim 5 ani, maxim 35 ani. În cadrul acestei categorii de credit sunt incluse
și creditele punte accesate în vederea finanțării achiziționării unui locuințe de către un client
deja proprietar al unui imobil. În acest caz pentru a rambursa integral creditul, proprietarul
procedează la vânzarea imobilului deținut inițial. De exemplu pe piața românească, în
perioada 2005-2007, oferta de credite ipotecare s-a diversificat conform cererii crescute.

Creditele pentru bunuri de folosință îndelungată sunt destinate în vederea


achiziționării unor bunuri de consum: electronice, elctrocasnice, mobilă, etc fiind acordate pe
termen scurt și mediu pe baza analizei capacității de rambursare a clientului. În general
garanția acestui tip de credit constă în obiectul achiziționat dar uneori băncile comerciale pot
solicita și garanții suplimentare figurând ca polițe de asigurare împotriva riscului financiar.

Creditele pentru studii se acordă pe termen scurt și mediu studenților și absolvenților


având ca destinație acoperirea cheltuielilor cu plata studiilor și cheltuielilor cu transportul și
cazarea în cazul în care se studiază în străinătate. Referitor la rambursarea acestor credite
există și posibilitatea realizării după terminarea studiilor din veniturile obținute în urma
angajării. În oferirea posibilităților de finanțare a studiilor există în unele țări parteneriate
încheiate între bănci și universsități.9

Creditele auto se acordă pe termen scurt și mediu (maximum 7 ani) având ca


destinație achiziționarea unui automobil nou sau rulat. La fel ca în cazul creditelor pentru
bunuri de folosință îndelungată, garanția este reprezentată de obiectul achiziționat dar băncile
pot cere și garanții suplimentare, spre exemplu – asigurări de tip CASCO cesionate în
favoarea băncii. Aceste împrumuturi pot fi acordate în condiții avantajoase atunci când banca
încheie parteneriate cu dealeari auto sau cu marii producători auto.

9
Căpraru Bogdan, Retail banking, Ed C.H. Beck, Iași, 2009, p. 49

11
Descoperitul de cont (overdraft) constituie o linie de credit pusă la dispoziția unui
titular de cont curent care are atașat un card de salariu emis de banca respectivă, pe termen
scurt și mediu. Totodată este important de menționat că este necesară existența unei convenții
între bancă și firma angajatoare, care poate desemna angajații care să beneficieze de acest tip
de împrumut. În funcție de salariul titularului de cont este stabilită dimensiunea limitei de
credit – maximum 2-3 salarii.

Creditele pentru vacanțe asigură finanțarea excursiilor organizate de societăți de


turism dar și de cele pe cont propriu, atât în țară cât și în străinătate și sunt acordate pe termen
scurt sau mediu. Acest tip de credit implică diferite forme de garantare: avans minim, poliță
de asigurare de viață/ călătorie, girant.

2.3. Operațiuni de plasament

Într-o economie de piață se pot manifesta în anumite perioade instabilitatea


economică și recesiunea concretizându-se într-o scădere a cererii de credite, băncile apelează
la plasamente în titluri financiare. Deasemnea în perioadele de boom economic caracterizate
printr-o creștere a cererii de credite băncile recurg la vânzarea unor titluri financiare
achiziționate anterior.
O altă formă importantă a operațiunilor active o reprezintă operațiunile de plasament
care presupun achiziționarea de efecte publice și acțiuni cu scopul obținerii de profit.
Conform legislației bancare, este recomandat ca băncile să dețină active ușor lichidabile ca
bonurile de tezaur, titlurile de împrumut de stat. Titlurile financiare au un rol important în
gestionarea activului băncii întrucât în acest mod, băncile au posibilitatea să utilizeze toate
fondurile de care dispun într-un anumit moment și să se protejeze împotriva riscurilor
financiare.
Totodată băncile au posibilitatea de a efectua plasamente și pe piața interbancară, la
o dobândă stabilită în funcție de cererea și oferta de pe piață.
În evoluția sistemelor bancare, s-au conturat 3 mari concepte referitoare la teoria
monetară și a creditului:
Teoria creditului comercial : pornește de la dilema existentă la bănci, alegerea între
lichidate sau profit, ținând cont că relația dintre cele două este invers proporțională. Această

12
teorie promovează în mod special creditele autolichidabile care au garanții reale, astfel încât
la vânzarea mărfurilor există premise efective ale rambursării creditului. Dar în practică
situația stă altfel în sensul că, nici un împrumut nu este autolichidabil pentru că acestea sunt
garantate prin valoarea bănească a mărfurilor iar rambursarea poate fi efectuată din alte surse.
În acordarea creditelor, băncile trebuie să aplice principiul prudenței constând în
exercitarea unui control atent asupra naturii, calității și oportunității producției creditate
pentru a împiedica consecințele nefavorabile.
Teoria transferabilității promovează calitatea de intermediar a băncii care constă în
posibilitatea acesteia de a transforma creditul bancar în credit obligatar. Acest lucru se
realizează prin transformarea economiilor din depozite bancare în economii financiare, sub
forma hârtiilor de valoare: obligațiuni, bonuri de tezaur, părți sociale. De exemplu, deținerea
de obligațiuni prezintă posibilitatea de a obține disponibilități bănești în orice moment prin
vânzarea la bursă. Astfel, are loc o creștere a lichidităților băncii și o diminuare a
posibilităților de a obține profit. O limită a acestei doctrine constă în faptul că, resursele
pentru creditarea agenților economici sunt mai reduse din cauza deținerii de titluri financiare.
Teoria veniturilor anticipate consideră creditele pe termen lung, o posibilă sursă de
lichiditate. Potrivit acestei teorii resursele pe termen scurt pot fi utilizate pe termen lung,
întrucât asigură un aport considerabil la lichiditatea băncii. Prin rambursarea creditului în rate
de către debitori, se asigură către creditor un flux continu al plăților. Băncile au posibilitatea
de a vinde creanțele angajate în titluri de credit pe termen lung recuperându-și în acest mod
capitalul imobilizat.
Managementul activelor băncii poate lua în considerare oricare din cele trei teorii,
aplicându-le în paralel în funcție de conjunctură. Raportul dintre risc și profit poate fi
optimizat printr-o gestionare cât mai eficientă a activelor bancare.

13
CAP 3. Studiu de caz
Analiza tipurilor de active bancare la B.R.D.

În anul 2008, B.R.D. a anticipat o răsturnare de conjuctură și a luat în acest sens


măsuri de restricționare a creditelor în valută; au fost reduse sau anulate unele cheltuili
neesențiale, acest plan fiind completat până la sfârșitul anului pentru a face față
incertitudinilor din anul 2009.
B.R.D. a înregistrat cele mai bune rezultate din istoria sa în anul 2008.
Banca Română pentru Dezvoltare (B.R.D.) în anul 2009 și-a diversificat oferta
comercială adaptând-o condițiilor de piață, pentru a pune la dispoziția clienților soluții
personalizate pentru a răspunde cerințelor pieței. Totodată B.R.D a luat măsuri în vederea
reducerii riscurilor atât prin reevaluarea garanțiilor cât și prin eliminarea dobânzilor variabille.
În acest context, B.R.D. a organizat o campanie națională cu premii cu scopul de a
încuraja și de a recompensa clienții care au plătit la timp ratele de credit. Deasemenea, pentru
a atrage noi clienți banca și- a completat oferta cu proramul guvernamental Prima Casă, fiind
prima bancă din România care a acordat acest tip de credit. Banca s- a situat pe primul loc în
topul băncilor înscrise în acest program, deținând la sfârșitul anului o cotă de piață de 30% și
un sold al creditelor de peste 100 milioane EUR. Într-un context economic dificil B.R.D. și-a
diversificat portofoliul atât pe piețe cât și pe sectoare de activitate.
B.R.D. a acordat credite marilor corporații, vizând următoarele sectoare de activitate:
Sectorul infrastructură: B.R.D a finanțat 50% dintr-un credit tip club, în valoare de
187 milioane EUR pe o durată de 7 ani;
Sectorul public: a participat cu suma de 250 Milioane EUR la un Club Loan Facility
pe termen mediu.
Sectorul petrol și gaze: B.R.D. împreună cu Grupul Société Générale a participat cu
suma de 22,5 milioane EUR la un credit pe termen lung.
Sectorul industriei cimentului: B.R.D. a semnat un contract de factoring pentru un
plafon de 112 milione lei;

14
Sectorul energie: a participat la finanțarea unui credit pe termen lung, cu suma de 22
milioane EUR;
Până în anul 2009, creditele de consum acordate clienților retail au cunoscut o
dezvoltare accelerată, însă pe fondul crizei economice B.R.D. a aplicat o politică de risc mai
prudentă, concetrându-și eforturile spre rentabilizarea costurilor operaționale și totodată de ași
menține cota de piață.
Deasemenea tot în anul 2009 B.R.D. a înființat o filială de asigurări, care oferă
diverse soluții de asigurare atașate creditelor imobiliare și creditelor de consum.
La sfârșitul anului 2009, din totalul creditelor acordate pe categorii de clienți,
coorporațiile dețineau 22%, IMM 38% , iar persoanele fizice 40%.
Din totalul creditelor acordate persoanelor fizice , creditele de consum dețin 80% în
timp ce creditele imobiliare și ipotecare dețin 20%.

Grafic 1 Soldul creditelor acordate persoanelor fizice pe perioada 2004-2009


Sursa: Raportul anual al B.R.D. din anul 2009

Conform graficului, cel mai accesat credit în anul 2007 a fost creditul de consum,
care în următoarii 2 ani nu a înregistrat o scădere majoră. Creditul de nevoi personale a fost
15
acordat persoanelor fizice, din anul 2006 dar nu au fost prea multe solicitări în acest sens, iar
în anul 2009 a înregistrat o ușoară creștere.
În anul 2006, Banca Română pentru Dezvoltare a lansat prima ofertă completă pentru
IMM-uri ce cuprinde produse de creditare, de investiții, de finanțare a activității curente.
În anul 2009, B.R.D. s-a adaptat contextului economic dificil, rămând aproape de
clienții aflați în dificultate prin aplicarea unor măsuri variate de restructurare a creditelor,
valabile atât clienților de retail cât și clienților corporate și IMM-urilor.
În ceea ce privește clienții de retail, B.R.D. în 2009 avea 2.400.000 clienți iar credite
acordate acestora 17 miliarde RON.
B.R.D. oferă clienților corporativi o gamă de servicii personalizate, având în anul
2009, 150. 000 de clienți și credite acordate acestora în valoare de 18 miliarde RON.

Grafic 2 Credite acordate pe categorii de clienți


Sursa: Raportul anual al B.R.D. din anul 2009

16
Din graficul ilustrat rezultă că, există un echilibru pentru creditele acordate pe
categorii de clienți iar din analiza dinamică reiese că în perioada 2005- 2008 a crescut
numărul creditelor și în anul 2009 a stagnat, comparativ cu anul precedent.
În anul 2008, B.R.D. a devenit lider pe piața creditelor de consum promovate în
magazine. Pe parcursul timpului, strategia de dezvoltare a susținut creșterea puternică a
societății și a dus la încheierea de parteneriate cu societăți importante.
Din domeniul marii distribuții, spre exemplu:
 Carrefour;
 Praktiker:
 Real;

În domeniul informaticii, electronicii și aparatelor electrocasnice, cu:


 Rombiz;
 Daniel;
 Diverta.
Deasemenea și în domeniul auto, al publicațiilor și al mobilei:
 Citroën;
 Dacia;
 Renault;
 Reader's Digest;
 Staer.

17
CONCLUZII

În cele din urmă în legătură cu structura operațiunilor active ale băncilor comerciale,
se desprind următoarele concluzii:
 Activitatea economică este condiționată de organizarea și funcționarea eficientă a
băncilor comerciale;
 Deși în literatura de specialitate nu există un consens clar în delimitarea activităților
bancare, atragerea de depozite și acordarea de credite se detașează ca activitate de
bază a bancilor comerciale;
 Fiecare operațiune are la bază o reglementare juridică și anumite proceduri cuprinse
atât în normele Băncii Centrale cât și în normele băncii respective.
 După tipul înregistrărilor contabile, operațiunile bancare se clasifică în: operațiuni
bilanțiere, extrabilanțiere și de exploatare;
 Dintre operațiunile bilanțiere, cele care generează profit sunt cele active, în timp ce pe
baza operațiunilor pasive băncile își constituie resursele;
 Operațiunile active sunt operațiuni care se regăsesc în activul bilanțului și vizează
patrimoniul băncii. Acestea ocupă un loc important în cadrul managementului bancar
constând în plasamentul resurselor financiare de care dispune banca;
 Operațiunile active pot fi grupate în operațiuni de creditare (a agenților economici și a
persoanelor fizice) și în operațiuni de plasament;
 Creditul pentru acoperirea necesităților de capital fix se practică mai puțin de către
băncile comerciale din motive de precauție, fiind realizat cu precădere de societățile
financiare, în special cele de leasing care sunt mai competente în analiza utilității
creditului.
 În ceea ce privește creditul de capital privind activitatea curentă, prin intermediul lui
se finanțează activul circulant al întreprinderii atunci când nu poate fi acoperit prin
încasările de la clienți și debitori iar fondul de rulment este insuficient.
 Creditele destinate persoanelor fizice se acordă pe baza unui contract încheiat între
solicitant și banca comercială, potrivit legislației bancare în domeniu și a
reglementărilor interne.
 Creditele pentru nevoi curente reprezintă o subcategorie a creditelor acordate clienților
retail și sunt destinate pentru acoperirea cheltuielilor curente.

18
 Creditele pentru bunuri de folosință îndelungată sunt destinate în vederea
achiziționării unor bunuri de consum care sunt acordate pe termen scurt și mediu pe
baza analizei capacității de rambursare a clientului.
 O altă formă importantă a operațiunilor active o reprezintă operațiunile de plasament
care presupun achiziționarea de efecte publice și acțiuni cu scopul obținerii de profit.
 În dezvoltarea managementului bancar, privind operașiunile active ale băncilor
comerciale s-au conturat 3 concepte, denumite în literatura de specialitate, teorii:
teoria creditului comercial, teoria transferabilității și teoria veniturilor anticipate;
 Banca Română pentru Dezvoltare (B.R.D.) a înregistrat cele mai bune rezultate din
istoria sa în anul 2008 iar în anul 2009 și-a diversificat oferta comercială adaptând-o
condițiilor de piață, pentru a pune la dispoziția clienților soluții personalizate pentru a
răspunde cerințelor pieței;
 Până în anul 2009, creditele de consum acordate clienților retail au cunoscut o
dezvoltare accelerată, însă pe fondul crizei economice B.R.D. a aplicat o politică de
risc mai prudentă, concetrându-și eforturile spre rentabilizarea costurilor operaționale
și totodată de ași menține cota de piață;
 La sfârșitul anului 2009, din totalul creditelor acordate pe categorii de clienți,
coorporațiile dețineau 22%, IMM 38% , iar persoanele fizice 40%.

19
BIBLIOGRAFIE

Andreica Angela, Management bancar, Ed Cibernetica MC, București, 2009


Basno Cezar, Management bancar, Ed Economica, București, 2002
Dedu Vasile, Management bancar, Ed Sildon, Suceava, 1996
Dimitriu Iodachi, Monedă și credit, Ed Graphix, Iași, 1994
Lupu Diana, Blanaru Constantin, Monedă și credit, Ed SedCom Libris, Iași,
2006
Manolescu Gheorghe, Monedă și credit, Ed Fundației României de Mâine,
București, 2001
Olteanu Alexandru, Management bancar. Produse și servicii bancare, Ed Cartea
Universitaria, București
Spulbăr Cristi, Management bancar, Ed Sitch, Craiova, 2008
Troacă Victor, Management financiar banacar, Ed Academica Brâncuși, Târgu
Jiu, 2002

20