Sunteți pe pagina 1din 2

Operațiuni desfăşurate de băncile comerciale

Este evidentă diferența enormă între operațiunile limitate, efectuate de bancheri


la începuturile activității bancare şi gama complexă de servicii care pot fi oferite de o
bancă modernă. Pe măsură ce băncile s-au dezvoltat, mulți experți au încercat să -
definească ce se înțelege prin termenul de “bancă”, dar încă nu s-a ajuns la o definiție
unanim acceptată.
O bancă este o instituție căreia i se acordă permisiunea, în general sub forma
unei autorizații/licențe, de a efectua tranzacții cu bani. Cu alte cuvinte, o companie este
bancă dacă este recunoscută oficial ca bancă. Deşi aceasta este o definiție “închisă” (o
bancă trebuie să fie recunoscută ca bancă) ea este, în general, acceptată.
Potrivit reglementărilor care guvernează activitatea bancară din România,
băncile sunt persoane juridice autorizate să desfăşoare, în principal, activități de
atragere de depozite de la persoane juridice şi fizice şi acordare de credite în nume şi
cont propriu.
Funcțiile principale ale unei bănci sunt:1
 să atragă depozitele băneşti ale clienților, persoane fizice şi juridice (atragerea
fondurilor). O bancă atrage bani de la clienții săi, persoane fizice şi/sau juridice,
prin conturi bancare, plătindu-le, în schimb, dobândă pentru depozitele constituite.
Plata acestor dobânzi reprezintă o cheltuială pentru bancă.
 să permită clienților să-şi retragă banii sau să-i transfere în alte conturi
(transferul fondurilor). Băncile furnizează şi servicii privind plățile prin transferul
fondurilor (atât electronic cât şi prin instrumente de plată), în numele şi la cererea
clienților lor. Banca percepe un comision pentru acest serviciu, comision a cărui
mărime variază în funcție de valoarea sumei şi tehnica de transfer a banilor.
 să acorde împrumuturi clienților care solicită credite, folosind depozitele
atrase (plasarea fondurilor). Băncile împrumută clienților lor sume de bani pentru
finanțarea afacerilor acestora sau pentru nevoi personale. Clientul trebuie să
plătească comisioane şi dobândă pentru creditul primit, care pentru bancă reprezintă
un venit.
În activitatea băncilor comerciale se disting două grupe de operațiuni:
 operațiuni active - reflectă utilizarea fondurilor atrase în vederea obținerii de profit
prin diferența de dobândă încasată comparativ cu cea plătită pentru atragerea de
resurse:
- creditele acordate clienților, pe diferite termene, al căror obiect de creditare
este foarte variat şi diferă de la o bancă la alta, pentru care încasează dobânzi şi
comisioane;
- depozitele plasate - ca orice entitate care are fonduri temporar disponibile, o
bancă comercială le poate plasa la alte bănci pe piața națională sau
internațională, de regulă pe termen scurt, încasând dobândă;
- participațiile - se referă la investirea fondurilor băncii în acțiuni la diferite
companii. Aceste acțiuni, ca investiții financiare pe termen lung, aduc băncii un
venit anual sub formă de dividende;
- investițiile financiare în alte titluri financiare - se referă la plasamente atât în

1
Basno, C., Dardac, N., Floricel, C. - “Monedă, credit, bănci”, Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1999, p. 175
titluri financiare pe termen scurt cât şi pe termen lung.
Toate dobânzile încasate de bănci din plasarea fondurilor sunt denumite dobânzi
active.
 Operațiuni pasive - reflectă fondurile proprii sau atrase de care dispune o bancă
pentru desfăşurarea activității sale şi se referă la:
- capitalul social şi fondurile de rezervă - la înființare, orice bancă trebuie să-şi
constituie un capital social minim, conform reglementărilor băncii centrale;
- conturile curente şi conturile la termen - reprezintă 60-70% din totalul
resurselor, fiind constituite din sumele depuse la bancă de clienți pentru
efectuarea de plăți sau pentru păstrare;
- împrumuturile de la alte bănci - dacă fondurile proprii şi cele atrase nu îi sunt
suficiente sau apar decalaje în raport cu obligațiile de plată, o bancă se poate
împrumuta de pe piața interbancară sau de la banca centrală;
- împrumuturile subordonate - sunt împrumuturi luate de la alte bănci, pe termen
lung şi care nu pot fi rambursate anticipat, decât în caz de faliment al băncii
debitoare, pentru banca creditoare acestea fiind plasamente financiare pe
termen lung. Caracteristica lor principală, de unde şi denumirea, este că în caz
de faliment sau lichidare a băncii, rambursarea lor are o poziție subordonată față
de toți ceilalți creditori ai băncii care au prioritate la masa credală.
Dobânda plătită de bănci pentru fondurile atrase poartă denumirea de dobândă
pasivă.
Principiul de bază în practica bancară este ca întotdeauna suma dobânzilor
pasive să fie mai mică decât suma dobânzilor active. Diferența este destinată să
acopere cheltuieli curente ale băncii (chirii, salarii, cheltuieli administrative de operare,
constituire de rezerve) şi să realizeze profit. Aceste venituri şi cheltuieli sunt reflectate în
contul de profit sau pierdere.

4.5. Categorii de clientela în Romania2

Categoriile de clientelă a băncilor din România sunt similare cu categoriile de


clientelă ale băncilor internaționale cu specificația ca unele segmente de clientelă nu
sunt suficient definite și diferențiate, băncile nefiind înca în măsură să ofere produse și
servicii diferențiate pentru aceste segmente (exemplu: clienti private banking,
microîntreprinderi, clienti corporatii internationale).
Majoritatea băncilor din România își împart clientela în concordanță cu strategia
băncii care stabilește segmentele de clientelă prioritare în care banca acționează. Astfel
pot fi identificate urmatoarele categorii principale de clientelă și segmentele aferente
fiecărei categorii:

2
Turcu Ion, “Operațiuni si contracte bancare”, Ed. Lumina Lex, Bucuresti, 1994