Sunteți pe pagina 1din 21

ONCOGENETICA - PATOLOGIA ONCOGENETICA

Statistica

Agenţia Internaţională de Cercetare a Cancerului 2012

Mondial in ultimii 5 ani - 14,1 milioane de cazuri noi anual

8,2 milioane de decese/an

32,6 milioane de persoane în viaţă,

OMS estimează o creştere a numărului anual de cazuri cu aproximativ 70% în următorii 2 ani

de la 14 milioane în 2012, la 22 de milioane în următoarele 2 decenii.

Cele mai letale localizări sunt:

neoplasmul pulmonar (1,59 milioane decese),

hepatic (745.000),

gastric (723.000),

colorectal (694.000),

mamar (521.000) şi

esofagian (400.000), cu diferenţe semnificative între femei şi bărbaţi.

Cauzele proceselor maligne

Factorii de mediu(75% din cancere):

Substantele carcinogene(fumul de tigara-20%)

Radiatiile ionizante si ultraviolete

Infectiile virale(vs. Papilloma, Hepatita B si C, EB) -15%

Infectiile bacteriene(HP – c. gastric)

Predispozitia genetica

Varsta.

Definitie

Boala canceroasa este caracterizata prin prezenta in organism a unei populatii celulare cu origine monoclonala
care este in expansiune continua prin crestere autointretinuta.Celulele maligne nu se mai supun controlului
mecanismelor fiziologice de reglare a proliferarii celulare. Apare o subpopulatie capabila de a migra si de a se
adapta la alte micromedii straine generand tumori secundare (metastaze).
Modalitati prin care pot rezulta celule canceroase :

• cresterea activitatii de proliferare a unuia sau mai multor tipuri celulare;

• reducerea potentialului de diferetiere al anumitor celule;

• impiedicarea apoptozei (moartea celulara programata);

• dotarea cu potential invaziv si de colonizare a unor teritorii rezervate altor celule;

• anularea mecanismelor de reglare pentru factorii de crestere si a raspunsului la factorii inhibitori ai


diviziunii produsi de celule.

Caracteristicile celulei canceroase

• cresterea necontrolata;

• proprietatea de imortalitate (celulele maligne se multiplica nedefinit in culturile celulare iar celulele
normale pierd capacitatea de diviziune si dupa aproximativ 50 de generatii mor);

• reactivitatea redusa la mecanismele de feedback (ce controleaza cresterea normala in vivo si in culturi);

• cresterea in gramezi dezordonate (in mod normal celulele ce se divid cresc in strat monocelular);

• pierderea proprietatii de inhibitie de contact(invazie de vecinatate);

• respiratia anaeroba

Hanahan şi Weinberg – 2000 Hallmarks of cancer

Cresterea necontrolata;

Imortalitate (celulele maligne se multiplica nedefinit in culturile celulare iar celulele normale pierd
capacitatea de diviziune si dupa aproximativ 50 de generatii mor);

Reactivitatea redusa la mecanismele de feedback (ce controleaza cresterea normala in vivo si in culturi);

Cresterea in gramezi dezordonate (in mod normal celulele ce se divid cresc in strat monocelular);

Pierderea proprietatii de inhibitie de contact(invazie de vecinatate);


Angiogeneza proprie;

Respiratia anaeroba;

Metastazare la distanta.

Inflamatie cronica

Instabilitatea genomică şi mutaţiile

Reorganizarea metabolismului energetic

Teoria evolutiei multistadiale a cancerelor

• Initierea tumorigenezei incepe cu actiunea agentului carcinogen asupra materialului genetic, care
produce o leziune ce poate fi reparata sau nu;

• Imortalizarea celulelor tumorale. Fiecare celula din organism are un numar limitat de replicari(limita
Hayflick) datorita scurtarii capetelor cromozomiale(telomere) la fiecare replicare. In 90% din cancere
telomeraza este activata si ea reface telomerele;

• Modificari epigenetice;

• Angiogeneza tumorala;

• Rezistenta la mecanismele de moarte celulara programata, de obicei prin mutatii ale genei p53.

Rolul telomerazei
La om, telomerele poseda motivul repetitiv TTAGGG/AATCCC care se repeta de o mie de ori si permite replicarea
normala a capetelor cromozomilor. Catena bogata in G este orientata in sensul 5’-3’ catre extremitatea
cromozomului si depaseste cu 12 la 15 nucleotide extremitatea catenei bogata in C. Datorita existentei acestui
dezechilibru catena bogata in G formeaza o coada scurta, monocatenara, la cele doua extremitati ale
cromozomului. Aceasta dispozitie persista de la o generatie celulara la alta datorita unei enzime
speciale, telomeraza, care poate adauga noi unitati repetitive . Telomeraza(Elisabeth Blackburn) este o
transcriptaza inversa care asambleaza fragmente de ADN folosind o catena ARN matrita. Este o enzima foarte
neobisnuita deoarece fragmentul de ARN care serveste drept model (matrita) face parte din structura.

Catena 5’—3’(bogata in G: 5’-TTAGGG-3’ ) se extinde dincolo de catena 3’-5’(bogata in C: 3’-AATCCC-5’)

Prelungirea monocatenara 3’ se pliaza spre regiunea bicatenara formand o bucla care patrunde intre cele doua
catene;

Structura telomerazei

2009-Premiul Nobel pentru descrierea rolului telomerazei-complex ribonucleotidic format din:

parte proteica-TERT, care functioneaza ca o reverstranscriptaza

subunitate ARN-TERC

Alte protein

Modificari epigenetice

1. Anomalii ale metilarii ADN

• Hipometilarea globala a ADN - in retrotranspozoni, regiuni sarace in dinucleotide CpG, introni si


segmente cromozomiale sarace in gene, care duce la activarea reverstranscriptazei ce poate produce
instabilitate genomica si la activarea genelor cresterii celulare(MAPSIN – c. gastric; S100 – c. colon; MAGE
– MM). Un alt efect al hipometilarii este pierderea amprentarii(LostOfImprinting)-expresia bialelica a
genei IGF 2 in t. Wilms si cancerele de colon;

• Hipermetilarea ADN(insule CpG) – produce represia transcriptiei - inactivarea genelor supresoare


tumorale(GST) in RB, P16, APC.

Celule normale:

Heterocromatina pericentromerica este hipermetilata

GST este asociata cu insule CpG hipometilate

In celulele maligne:

Heterocromatina bogata in secvente repetitive devine hipometilata, ceea ce conduce la instabilitatea


genomica si la cresterea recombinarilor mitotice;

Insulele CpG devin hipermetilate si duc la atenuarea transcriptiei genelor reglatoare implicate in
cresterea normala

2. Angiogeneza tumorala amplificata pe calea VEGF-VEGFR(vascular endothelial growth factor/receptor) sau pe


calea Notch-DLL4

Calea VEGF-VEGFR(vascular endothelial growth factor/receptor)

Tumora produce factori de crestere endoteliali(VGEF)

Receptorii(VGEFR) sunt exprimati in exces de celulele endoteliale


Anticorpi monoclonali impotriva VGEF/VEGFR- vezi tratament antiangiogenic la final curs

Calea Notch-DLL4

Notch(1,2,3,4)- receptori de suprafata celulari care interactioneza cu liganzi transmembranari de pe suprafata


celulelor endoteliale – proteoliza urmata de incluziunea unui domeniu intracelular notch in nucleu- interactioneaza
cu FT si induce transcriptia unor gene tinta.

CANCERUL – BOALA GENETICA?

Studiul cancerului reprezinta o prioritate pe plan mondial datorita faptului ca acesta se situeaza pe locul al doilea
ca mortalitate si morbiditate. Datele obtinute din cercetari efectuate asupra etiologiei cancerului sugereaza ca in
50-90% din totalul cancerelor umane sunt implicati factorii de mediu – si din acestia 90% ii reprezinta factorii
chimici, restul fiind datorat factorilor fizici si biologici. Modificarile produse de acesti factori la nivel genomic si
transmiterea ereditara sustin ipoteza naturii genetice a cancerului. La ora actuala este unanim acceptata teoria
genetica a cancerului. Ea considera ca numeroase modificari genetice acumulate la nivelul unor gene critice
existente in genomul tuturor celulelor normale conduc la alterarea sistemelor de control si reglare ale diviziunii
celulare. Consecinta este proliferarea necontrolalata a unor celule comparativ cu celulele normale din care provin.
Aceasta alterare este transmisibila ereditar.

Conditii genetice precursoare ale cancerului

• Sunt reprezentate de:

• anomalii cromozomiale sau genetice,

• afecţiuni transmise ereditar cu risc de cancerizare,

• diverse distrofii şi afecţiuni benigne(adenoame, polipi)

• Transmiterea de oncogene care pot determina apariţia unor stări clinice şi biologice precursoare sau a
unor cancere: transmiterea directă a genei BRCA 2 la bărbaţi produce ginecomastie unilaterală cu ectazie
canaliculară urmată de malignizare.

• Anomalii cromozomiale: trisomia 21, sindromul Klinefelter( sindrom XXY), sindromul de deleţie al
cromozomului 13. Trisomia 21 se asociază cu un risc mai mare de apariţie a leucemiei acute şi a tumorilor
solide( 10-20 x) . Sindromul de deleţie a cromozomului 13 se asociază cu risc mare de retinoblastom
bilateral.

• Sindroamele polipozice colice ereditare(Turcot, Gardner) se asociază cu un risc foarte mare de


malignizare.
• Sdr. Peutz-Jeghers( predispune la cancer de colon, mamar având ca markeri fenotipici: pete
hiperpigmenate punctiforme în regiunea periorală, mucoasa bucală, extremităţi)

• Xeroderma pigmentosum ( afecţiune ereditară rară cu transmitere recesivă caracterizată prin defect de
reparare a ADN-ului) determină cancere cutanate multiple în copilărie la persoanele expuse la radiaţia UV.
Iniţial la naştere băşicuţe, mici umflături, eritematoase, apoi hiper sau hipopigmentate. La 3-4 ani apar
tumori benigne cutanate care se transformă în epitelioame, melanoame, cancere ale pleoapei, corneei
asociat cu retard psihic, epilepsie.

• Anemia Fanconi( transmitere ereditară, având ca markeri fenotipici: anemie, microcefalie, înălţime mică,
rinichi în potcoavă, pigmentare cutanată, anomalii oculare) predispune la leucemii acute mieloide,
cancere epidermoide ale joncţiunilor cutaneo-mucoase, cancer de ficat.

• Sindrom de ataxie –teleangectazie(transmitere ereditară, constă în: ataxie cerebeloasă progresivă,


teleangectazii oculare şi cutanate, deficit imunitar) predispune la apariţia de limfoame.

• Neurofibromatoza Recklinghausen( transmitere dominant autosomală) – neurofibroame, pete


pigmentare cafenii, molluscum- evoluează frecvent spre sarcoame şi predispun la apariţia de glioame
cerebrale.

• Cancerele ereditare multiple: sindromul Li-Fraumeni ( defect al p53) se asociază cu un risc crescut de
cancere mamar, de colon, cerebral, sarcoame, leucemie. Boala Cowden poate determina pe lângă
hamartoame cutanate, cancer mamar( 30-50%), tiroidian.

• Boală inflamatorie intestinală(rectocolita ulcerohemoragică), boala Crohn prezintă risc crescut pentru
neoplasmul de colon.

• Gastrita cronică atrofică are risc de malignizare

Genele implicate in carcinogeneza

Sunt de numarul sutelor. Primul indiciu ca celulele eucariotelor superioare pot contine gene specifice care produc
cancer au rezultat din studiile mecanismelor moleculare virale care produc tumori la animale. La sfarsitul anilor 70
studiul capacitatii transformante a virusului care produce sarcomul aviar (VSR) de catre Peyton Rous a dus la
edificarea conceptului de oncogena si intelegerea mecanismului procesului malign. Astfel unele retrovirusuri (si
virusuri acut transformante) poarta in genomul lor impreuna cu genele proprii si o gena care poate transforma
celulele normale ale gazdei in celule canceroase. Ea a fost numita oncogena virala (v-onc).

Principalele tipuri de gene implicate in carcinogeneza sunt: oncogenele, genele supresoare


ale cresterii

tumorale(antioncogene), genele de stabilitate(antimutationale) si genele microARN(ARNmi)


A.Oncogenele

Sunt variante mutante ale unor gene normale implicate in crestere si diferentiere-protooncogenele. Aceste
prototoncogene se activeaza prin mutatii dominante cu castig de functie care modifica comportamentul de
multiplicare al celulei. Oncogenele pot fi oncogene virale(v-onc) si oncogene celulare(c-onc).

a. Oncogenele virale

Oncogenele virale sunt fragmente de ADN viral capabile in anumite conditii sa induca transformarea tumorala.
Celulele canceroase pot sa apara in urma actiunii virusurilor tumorale specific. Virusurile tumorale sunt de doua
tipuri:
• Cu genom ADN (ex. papilloma si adenovirusurile)

• Cu genom ARN (retrovirusuri).

Virusuri ADN tumorale

• Virusuri sADN(genom de 8kb): vs. papilloma-epidermodisplazie veruciforma si asociat cancer de col


uterin(tulpinile high risk 16,18, 31, 45)

• Virusuri complexe(genom de 100-200kb): EBV(Human herpes virus 4) asociat cu limfom Burkitt, limfom
Hodgkin; virusul HV40 care produce mezotelioame si HV tip 8, produce sarcom Kaposi

• HBV este vs. ADN dar are comportament asemanator cu vs. ARN in ceea ce priveste modul de replicare.
ADN este transcris in ARN atat pentru fabricarea proteinelor virale cat si pentru replicare genomica. ARN-
ul genomic este transcris apoi in ADN genomic: reverstranscriptie. Hepatita VHB este o problema de
sanatate majora datorita corelatiei stranse intre prezenta de HBsAg la purtatorii cronici si a HCC. In
Taiwan studii au aratat ca purtatorii de AgHBs au un risc de a dezvolta HCC de 217 ori mai mare decat
nepurtatorii.51% din decesele la puratorii de antigen sunt produse de ciroza hepatica si HCC comparativ
cu decesul prin aceeasi cauza la populatia generala care este de 2%.

Retrovirusuri

• RSV-tumori aviare

• HTLV-1-leucemia adultilor cu limfocite T;

• HTLV-2-leucemia cu celule paroase;

• HTLV-3, actual HIV-SIDA;

• VHC – cancer hepatic

Infectarea si transformarea unei celule prin retrovirus

Etape:
• 1. Legarea la un receptor de suprafata specific;

• 2. Preluarea prin endocitoza sau prin fuziune directa cu membrana plasmatica;

• 3. Catena sens de ARN este copiata de catre revers transcriptaza in catena antisens de ADN. Aici
polimeraza actioneaza ca o ADN polimeraza ARN-dependenta.

• Deoarece revers transcriptaza este o ADN polimeraza, ea are nevoie de un primer.

• Acesta este un ARNt care este incorporat in particula virala de la celula gazda anterioara;

• 4. ARN este inlocuit si degradat de o RNA-za virala. Revers-transcriptaza actioneaza ca o ADN-polimeraza


ADN dependenta si copiaza noul ADN intr-o molecula dublu catenara. Aceasta forma de ADN a
retrovirusului este cunoscuta sub denumirea de provirus;

• 5. ADN dublu catenar este circularizat si integrat in ADN-ul celulei gazda, folosind o integraza. Acest ADN
va fi copiat de fiecare data cand ADN-ul celular este copiat, iar provirusul se comporta ca o gena celulara
normala;

• 6. ARN genomic din catena sens este copiat din ADN integrat de catre ARN polimeraza II a celulei gazda,
care copiaza in mod obisnuit o gena in ARNm. ARN genomic este apoi prelucrat la extremitati.

Structura unui retrovirus

• Genomul unui retrovirus contine 3 gene : -gag (codifica miezul viral ;-pol (codifica revers transcriptaza
virala);-env (codifica proteinele capsulei virale si oncogena virala: v-onc).

• La fiecare extremitate sunt situate secventele repetitive(TR);

• TR nu codifica proteine;

• La capatul 5‘ se gaseste regiunea U5 iar langa capatul 3‘ regiunea U3.

• PBS este primer binding site;

• tRNA se ataseaza in acest punct atunci cand revers transcriptaza initiaza copierea ARN.

• LTR contin promotori sau stimulatori ai transcriptiei.

Structura RSV

• gag, codifica proteina capsidei

• pol, codifica revers transcriptaza


• env, codifica proteina de invelis(anvelopa)

• v-src, codifica o tirozinkinaza, o enzima ce ataseaza grupari fosfat la reziduurile Tir ale diferitelor
proteine din celulele gazda si pot deveni oncogenice.

b. Protooncogenele

• Sunt gene din celulele normale implicate in controlul cresterii, proliferarii si diferentierii celulare
normale prin produsii pe care ii codifica;

• Ele sunt secvente de ADN ce codifica proteine localizate in diferite compartimente celulare si care se
exprima in diferite stadii ale ciclului celular;

• Au introni, ceea ce oncogenele retrovirale nu au;

• Au inalt grad de conservare structurala, fapt ce evidentiaza rolul lor important in viata celulei;

• Au ereditate mendeliana;

• Sunt intotdeauna pozitionate in acelasi loc in genom;

• Nu au secvente LTR, fata de v-onc, care sunt intotdeauna inconjurate de secvente LTR;

c. Oncogenele celulare

• Oncogenele celulare sunt derivate din genele normale celulare – protooncogenele;

• Accidental, in urma unor modificari care le afecteaza structural sau functional, ele se pot transforma in
oncogene, determinand o proliferare celulara intensa si transformarea maligna a celulei purtatoare;

• Produsul genic al unei oncogene este o oncoproteina.


Oncogenele celulare-clasificare
Dupa functia indeplinita si localizarea celulara oncogenele celulare se clasifica in 5 clase:

1. Factori de crestere: sis(v-sis este o oncogena a virusului sarcomului simian), care are o structura asemanatoare
cu factorul de crestere trombocitara tip ẞ(PDGFB);

2.Receptori ai factorilor de crestere tirozinkinazici- proteinkinaze cu sau fara functie de receptor: erb B1, Kit;

3. Proteine G membranare: H-ras, K-ras, N-ras;

4. Serin/treonin kinaze citoplasmatice:c-mos, c-raf ;

5. Factori de transcriere: c-erb.

Clase de oncoproteine

1. Factori de crestere: sis, hst, int 1, int 2

Codifica proteine ce sunt descarcate in spatiul extracelular. Oncogenele contribuie la malignizare prin activarea
permanenta si exagerata a receptorilor membranari care amorseaza proliferarea sau diferetierea;

2. Proteinkinaze cu sau fara functie de receptor:

30% din oncogenele descrise pina in prezent codifica proteine cu activitate kinazica, in marea lor majoritate
receptori ai factorilor de crestere. Moleculele acestor oncoproteine sunt capabile sa declanseze, in absenta
ligazilor specifici, fosforilarea reziduurilor tirozinice care furnizeaza permanent si necontrolat semnale intracelulare
care promoveaza proliferarea nelimitata.

Exemple : erb B1 – specifica domeniul kinazic al receptorului pentru factorul de crestere epidermal (E GFR);Kit –
receptorul factorului de crestere al macrofagelor (MGFR)

3. Proteine G membranare

Familia protooncogenelor ras (H-ras, K-ras, N-ras) codifica proteine mici cu greutate moleculara de 21 K-daltoni
cu proprietatea de a lega si hidroliza GTP.

4. Serin/treonin kinaze citoplasmatice

Genele c-mos au rol in reglarea meiozei iar genele c-raf stimuleaza mitoza.

5. Factori de transcriere

Sunt cunoscuti peste 20 de factori de transcriere care sunt alcatuiti din 2 domenii funtionale ce produc legarea la
ADN si activarea trascriptiei. Exemplu : c-erb A codifica proteina Erb A care este receptor al hormonilor tiroidieni.
Familia de gene MYC(C-MYC, N-MYC si L-MYC) implicate in controlul factorilor de transcriptie sufera mutatii in
neoplaziile hematologice.

Ligand extracelular - activare domeniul kinazic intracelular pentru a autofosforila reziduuri de tirozina –
activeaza alt tipuri de proteine oncogenetice
B.Gene supresoare ale cresterii tumorale (antioncogene)

Sunt gene care prin produsii lor inhiba proliferarea celulara. Mutatiile cu pierderea functiei duc la cresterea si
proliferarea celulara necontrolata si apoptoza ineficienta. Genele au un caracter recesiv. Inactivarea ambelor alele
ale unei GST schimba comportamentul celulei devenind mutant(LOH-loss of heterozigosity).

c. Gene de stabilitate (antimutationale)

Sunt gene responsabile de integritatea genomului si de fidelitatea transferului de informatie. Corecteaza leziunile
ADN spontane sau induse de agenti fizici, chimici sau biologici. Pierderea functiei ambelor alele (comportament
recesiv) are ca rezultat esecul repararii leziunilor ADN. Aceasta duce la aparitia unui numar mare (de ordinul
miilor) de leziuni de ADN stabile, transmisibile la descendenti.

Trasaturile generale ale cancerului

• Caracterul clonal al cancerului

• Cancerul – boala genetica exemplificata prin:

1 -Sindroame neoplazice transmise ereditar

2- Sindroame ereditare asociate cu risc crecut de aparitie a cancerului

Caracterul clonal al cancerului-Dovezi

A. Inactivarea unui cromozom X la femei in cadrul procesului de lionizare

Au fost investigate diferite femei care au dezvoltat diferite tumori si care erau heterozigote pentru polimorfismul
G6PDH. Aproape invariabil s-a gasit ca tesutul tumoral exprima doar una dintre cele doua alele G6PDH. Acesta
este un indiciu ca tumora a luat nastere dintr-o singura celula si nu din doua.

B. Anomalii citogenetice caracteristice

Cromozomul Philadelphia apare in celulele maligne ale majoritatii pacientilor cu leucemie mieloida cronica
(LMC). Faptul ca aceasta translocatie apare in toate celulele maligne ale unui individ cu LMC sustine notiunea de
clonalitate a tumorii.

Cancerul – boala genetica – Dovezi

A. Sindroame neoplazice transmise ereditar

Sunt cunoscute peste o suta de boli monogenice ale caror fenotipuri includ diferite forme de cancer. Majoritatea
sunt autozomal dominante. Cancerele conditionate monogenic sunt relativ rare si se deosebesc de
corespondentele lor determinate multifactorial (cancerele comune) prin urmatoarele caracteristici :

• Segrega in familii conform modelului ereditatii monogenice;


• In familiie mici, ca urmare a penetrantei, cel mai adesea incompleta a genei patologice, aceasta trasatura
poate trece neobservata;

• De aceea afirmarea determinismului monogenic este posibila numai in urma investigarii unor familii
numeroase sau prin cumularea datelor obtinute prin investigarea mai multor familii;

• Varsta la care debuteaza boala este redusa (cancere pediatrice), comparativ cu cele comune;

• Tumorile primare sunt multiple si multifocale, in timp ce neoplasmele comune sunt frecvent monocentrice.

Cancere ereditare familiale: sindromul Li Fraumeni, retinoblastomul, polipoza adenomatoasa familiala, cancerul
de san si ovar ereditar.

B. Sindroame ereditare asociate cu risc crecut de aparitie a cancerului

Aceste sindroame genetice se caracterizeaza prin :

• Transmitere autozomal recesiva;

• Fragilitate cromozomiala-prin instabilitate genetica;

• Predispozitie la dezvoltarea unor cancere.

Exemple de sindroame cu instabilitate cromozomiala: anemia Fanconi, ataxia telangiectazia, sindromul Bloom,
xeroderma pigmentosum. In anemia Fanconi, caracterizata prin anemie aplastica pana la insuficienta medulara se
descriu frecvent anomalii cromozomiale de tipul gap-urilor, rupturilor, deletiilor, care duc la aparitia figurilor
citogenetice complexe de tipul cromozomilor dicentrici,triradiali, cvadriradiali.

Ataxia telangiectazia

Este o afectiune genetica neurodegenerativa cu o incidenta 1/40.000 – 1/100.000 si in care frecventa


heterozigotilor este de aproximativ 1%. Heterozigotii au o predispozitie la cancer de 3-4 ori fata de normal(limfom,
leucemie) si afectiuni ale sistemului imunitar. Gena ATM(11q) este clasificata prima in topul genelor implicate in
etiologia cancerului, chiar si inaintea genei BRCA 1 de pe cromozomul 17q implicata in cancerul mamar. Roluri
ATM:

• Furnizeaza informatii necesare producerii unei proteine care este localizata in nucleu si care controleaza
ritmul cresterii si diviziunii celulare

• Rol in dezvoltarea normala a sistemului nervos si imun

• Recunoaste lanturile de ADN rupte sau avariate si le repara prin activarea unor enzime
Aspecte citogenetice in ATM

Sindromul Bloom

Este caracterizat de statura redusa, anomalii cutanate produse prin actiunea radiatiilor si cancere cutanate. Boala
apare cu frecventa de 1/50.000 la evreii Ashkenazi. Este produsa prin deficienta genei BLM de a sintetiza proteine
din familia RecQ helicazelor, care au rolul de a despiraliza structura de dublu helix a ADN-ului in vederea replicarii
si repararii structurii ADN.

Mecanismele moleculare ale oncogenezei :

• Activarea unei protooncogene;

• Inactivarea GST;

• Alterarea genelor de stabilitate.

I.Activarea unei protooncogene se realizeaza prin urmatoarele mecanisme : insertia virala; amplificarea genica;
mutatia punctiforma; translocatia cromozomiala; si transpozitia intr-o regiune cromozomiala activa.

1. Insertia virala

Reprezinta procesul de intergrare a genomului viral sub forma de provirus in genomul celulei gazda.In functie de
tipul de virus inserat avem 3 cazuri :

a. Retrovirusuri – sunt ribovirusuri(ARN) ce contin in genomul lor oncogene pe care le-au achizitionat din genomul
celulelor parazitate. Dupa insertia lor in genomul celulei gazda (ca provirusuri), genomul retroviral este copiat cu
ajutorul reverstranscriptazei virale si sunt copiate si oncogenele virale care sunt apoi traduse in oncoproteine ce
vor interfera programele vitale ale celulei gazda.

b.Retrovirusuri acut transformante - pot transforma rapid in cateva zile celulele in cultura si induc formarea
tumorilor la gazde potrivite in aproximativ 2-8 saptamani. Replicarea este defectiva, necesita un virus helper.
Genomul unui retrovirus tipic are trei gene : gag, pol, env care asigura infectivitatea si capacitatea replicativa.
Genomul unui retrovirus acut trasformant are pe langa cele trei gene clasice si o gena aditionala v-onc.

c. Virusuri ADN sau ARN nepurtatoare de oncogene care intervin in cancerogeneza prin mecanismul de mutatie
prin insertie. Aceste oncogene nu au corespondenti celulari. Provirusul se insera in acest caz in interiorul unei
protooncogene pe care o activeaza , nu produce el insusi oncoproteine

2.Amplificarea genica

Este procesul prin care o protooncogena normala structural este amplificata intr-un numar foarte mare de copii
(zeci-sute) astfel incat se va sintetiza o cantitate mare de oncoproteina.
Exemple de activare prin amplificare genica : trei familii de gene myc, erb B, ras;

In neuroblastom gena c-myc este amplificata in 50% din cazuri iar in cancerul de san sunt amplificate erb B si c-
myc in 20% din cazuri.

3. Mutatia punctiforma este reprezentata de substitutia sau deletia unei singure baze azotate cu o alta baza
azotata. Ea duce la sinteza unor proteine anormale sau trunchiate. Mutatiile punctiforme pot fi localizate in
regiunile structurale si duc la modificari calitative ale produsilor genici sau pot fi localizate in regiunile reglatoare si
duc la modificari cantitative ale proteinelor;

Exemple de mutatii punctiforme ce pot activa o protooncogena:

• familia ras (H-ras, K-ras, N-ras) – si apar frecvent in cancerele de colon, pulmonar si vezica urinara;

• Genele ret in neoplaziile endocrine multiple.

• p-53 - rol in control ciclu celular (inhibitie) produce tranzitie perioada G→S. Pot apare mutatii punctiforme
in exonii 5 si 10 > 50% din cazurile de cancer de colon, san, vezica urinara si plaman In cancerul hepatic
apare mutatia G-249-T a genei p-53.

4.Translocatii cromozomiale (rearanjari)

Sub influenta factorilor mutageni pot apare modificari structurale de tipul translocatiilor ducand la modificarea
pozitiei genelor pe cromozom. Cel mai cunoscut rearanjament cromozomial specific neoplazic este cromozomul
Philadelphia (Ph1) – un cromozom mic, acrocentric observat la 90% din pacientii cu LMC. El este produs prin
translocatie reciproca , balansata intre segmentele bratelor lungi ale cromozomului 9 uman si cromozomul 22(t
9 ;22). Punctul de ruptura de pe cromozomul 9 este situat intr-un intron al protooncogenei (c-abl) spre capatul
bratului q si care este translocat de pe cromozomul 9 pe cromozomul 22. Are loc fuzionarea unei portiuni a
protooncogenei cu o portiune a genei de pe cromozomul 22 (bcr) si se formeaza o gena hibrida (bcr/abl) care va
duce la sinteza unei proteine hibride (Bcr/Abl) cu activitate tirozinkinazica crescuta.

5.Transpozitia intr-o regiune cromozomiala activaLimfomul Burkitt este o tumora frecventa in copilarie si se
intalneste relativ frecvent in regiunile cu malarie din Africa Centrala si Noua Guinee. Un rol important in etiologie il
au tintarii si virusul Ebstein Barr dar evenimentul central il constituie activarea unei protooncogene. S-a descoperit
o translocatie caracteristica, reciproca intre cromozomul 8 si cromozomul 14 (t 8; 14) in 90% din cazuri. In 5% t(2;8)
si 5% t(8;22).

Limfomul Burkitt – citogenetica


Fiecare din cele trei translocatii apropie protooncogena c-myc de una din genele pentru imunoglobuline; ca
urmare a noilor relatii spatiale c-myc este activata dobandind proprietati oncogenice. In limfomul Burkitt nu apar
gene himerice dar protooncogena este adusa intr-un mediu cromatinian de transcriptie activa.

II. Inactivarea genelor de supresie tumorala

GST codifica semnale antiproliferative si proteine care inhiba mitoza si cresterea celulara, avand ca rezultat
apoptoza. GST inhiba formarea tumorilor prin 2 mecanisme: inhibarea mitozei prin proteinele produse sau
prin mentinerea starii de heterozigotie a alelei normale. Alterarea GST contribuie la malignizare doar atunci
cand ambele alele ale sale sunt inactivate secvential sau se pierd. Prin utilizarea sondelor de ADN s-a
demonstrat ca progresia majoritatii tumorilor solide se coreleaza cu pierderea heterozigotiei. Un exemplu de
pierdere a starii de heterozigotie il constituie retinoblastomul care este o tumora rara (1/20000 de nasteri) a
celulelor retiniene, care se manifesta in primii ani de viata. Exista doua forme maligne: forma ereditara si
forma sporadica. Forma ereditara are transmitere autozomal dominanta. Copiii cu retinoblastom au risc mare
sa dezvolte in adolescenta sau la varsta adulta alte neoplazii. Ei sunt purtatorii unei mutatii in celulele
germinale ale unuia dintre parinti. Gena este localizata pe cromozomul 13q14 si se noteaza cu Rb. Celulele
normale ale copiilor cu Rb ereditar sunt heterozigote pentru markerii ADN (au o alela normala). In celulele
tumorale starea de heterozigotie este pierduta datorita deletiei alelei normale.
Gena RB 1 codifica o proteina RB de 110kdaltoni, cu rol in controlul ciclului celular si al apoptozei. Proteina RB
fosforilata interactioneaza cu un factor de transcriptie, proteina E2F1 care actioneaza in faza G1ca promotor al
transcriptiei.

Mecanisme de pierdere a heterozigozitatii in RB:

• Non-disjunctia cromozomilor care poarta alelele heterozigote ale genei supresor a cresterii tumorale. O
celula fiica mosteneste un singur cromozom normal, iar cealalta 3;

• Recombinarea mitotica intre cromatida purtand alela normala si cromatida care poarta alela mutanta,
rezultatul fiind 2 cromatide normale si 2 cromatide cu alela mutanta. Segregarea ulterioara poate genera
3 tipuri de celule fiice:una homozigota pentru alela mutanta a GST, una heterozigota cu o alela normala si
una mutanta si un tip homozigot pentru alela normala;

• Deletii cromozomiale cu pierderea alelei normale.

Mecanisme LOH in retinoblastom

BRCA1 si BRCA2 in etiologia cancerului de san

Sunt GST care impreuna sunt raspunzatoare de producerea a 2-3% dintre cancerele de san si de ovar. Sunt gene
autozomal dominante reprezentate de mutatii germinale. Riscul aparitiei cancerelor la femeile purtatoare este de
85-90% pe parcursul intregii vieti si de 50% pana la 50 de ani. Proteinele BRCA au rol in repararea ADN dar si in
reglarea transcriptiei.

BRCA 1 are pozitia 17q21. Mutatiile produc 40% din cancerele mamare ereditare si 80% din cancerele mamare si
ovariene ereditare. Mutatiile sunt produse prin: aparitia prematura a a codonilor STOP la nivelul cadrului de citire
si repetarea secventelor Alu.

BRCA 2 are locus pe cromozomul 13q12-q13. Prin mutatie duce la inhibarea apoptozei celulare.Mutatiile se
asociaza mai frecvent cu aparitia cancerului mamar la barbat.
Inactivarea genelor de supresie tumorala-Proteina p53. Produsul proteic este o proteina de 53 kilodaltoni. Gena
este localizata pe 17p13. Este un factor de transcriptie cu nivel redus de expresie in conditii normale. Blocheza
multiplicarea celulara daca celula are AND-ul afectat sau daca exista alte tipuri de afectare celulara prin apoptoza.

Exemple de GST

• gena APC (Adenomatosus Poliposis Coli) CR5. mutatii ale acestei gene produc polipoza adenomatoasa
familiala cu transmitere autozomal dominanta.

• Clinic se manifesta prin aparitia a sute de mici polipi adenomatosi, asimptomatici cu risc de a se
transforma malign.

• gena DCC ( Deleted in Colorectal Carcinoma) – situata pe cr.18. Pierderea heterozigotiei apare in 70 % din
cancerele colorecatale si in 40 % din adenoamele de colon.

• Alterari ale DCC apar si in cancerul de pancreas, tumori cerebrale.

• gena MCC (Mutated in Colorectal Cancer) pe cr.5

• mutatii ale MCC apar in 40% din cancerele sporadice colorectale dar si in formele familiale

• gena WT1 (Tumora Wilms 1) pe cr. 11 si se exprima in rinichi, aparat genital si splina

• gena Rb (Retinoblastom) cr. 13

• gena NF1 (Neurofibromatoza 1) – pe cr. 17 si raspunde de aparitia neurofibromatozei von


Recklinghausen, un sindrom neoplazic familial

• gena NF2 pe cr.22 este responsabila de forma acustica a bolii

• gena BRCA 1 (Breast Cancer 1) pe cr.17 si produce modificari in cancerul de san ereditar.

• gena p53 (Protein 53 kDalton) pe cr.17 este una dintre cele mai importante gene cu rol in inhibarea
cresterii si proliferarii anarhice si impiedicarea aparitiei tumorilor.

III. Alterarea genelor de stabilitate (antimutationale)

Integritatea moleculelor de ADN este mentinuta de sisteme enzimatice multiple care corecteaza leziunile ADN
aparute spontan sau induse de agenti fizici sau chimici. Genele de stabilitate sintetizeaza proteine implicate in
mentinerea integritatii structurale a moleculelor de ADN si conservarea informatiei genetice. Mutatiile genelor ce
codifica acest sistem de corectare a leziunilor ADN duce la instabilitate genomica. Aceasta se coreleaza cu riscul
crescut de dezvoltare a cancerului.

I. Alterarea genelor implicate in repararea leziunilor de ADN prin excizia nucleotidelor(NER)-in cancere cutanate;
G. MUTYH – repararea leziunilor ADN prin excizia bazelor(base excision repair-BER) –polipoza atenuata colonica;

G. MMR – codifica proteine implicate in calea de reparare a erorilor de imperechere(mismatch repair)-


instabilitatea microsatelitilor(HNPCC);

G. BRCA1, BLM, ATM – repararea rupturilor ADN bicatenare din recombinarea mitotica – anomalii cromozomiale
de structura(c. hematologic, c. san, c. ovar;

G de stabilitate controleaza si condensarea cromozomiala, activitatea centromerilor,kinetocorilor, nesepararea


cromatidelor

Mecanismele genelor antimutationale pot fi clasificate in

• primare, care actioneaza asupa leziunilor de ADN si

• secundare care previn acumularea unui numar critic de leziuni in genom

Genele supresoare de tumori si genele de stabilitate au de multe ori actiuni similare. De exemplu, BRCA 1 si BRCA 2
sunt GST prin activitatea de control a transcriptiei si gene de stabilitate prin interventia in repararea rupturilor
bicatenare ale ADN-ului. APC are si activtate de controlul stabilitatii genomice.

IV Alterarea genelor microARN(ARNmi)

ARN necodant, 22 nucleotide

Legare complementara cu 3’UTR ARNm

Rol in degradarea ARN sau inhibarea translatiei

Sfatul genetic in procesele maligne

Indivizii sunt considerati candidati pentru protocoalele de evaluare a factorilor de risc pentru cancer daca au un
istoric personal si/sau familial(pe linie materna sau paterna) de trasaturi sugestive pentru cancerele ereditare.
Urmatoarele aspecte sunt sugestive pentru cancerele ereditare:

• Varsta precoce a debutului ( cancerul de san in premenopauza)

• Cancere primare multiple la acelasi individ( cancerul colorectal si endometrial)

• Cancer bilateral in organe pereche, sau cancere multifocale(cancer de san bilateral sau cancer renal
multifocal)

• Aparitia aceluiasi tip de cancer la rude apropiate( mama, fiica si surorile cu cancer de san)

• Cancere aparute in mai multe generatii ale unei familii( transmitere autozomal dominanta)

• Aparitia unor tumori rare( retinoblastom, melanom ocular, cancer duodenal)

• Aparitia cancerului in organe neobisnuite( cancer mamar la barbati)

• Histologie tumorala neobisnuita( carcinom tiroidian de medulara)

• Tumori rare asociate cu defecte congenitale( T. Wilms-nefroblastom derivat din metanefros si anomalii
genitourinare)

• Grupuri etnice cunoscute a fi la risc pentru cancere ereditare(ereditatea ashkenazilor este asociata cu
mutatii ale genelor BRCA1/BRCA2
Perspective noi in diagnosticul si tratamentul proceselor maligne

Metode de depistare precoce:

Markeri tumorali specifici:

PSA antigen specific prostatic

CA 125 cancer ovarian, uterin(ag carbohidrat)

CA 15-3 cancer mamar

CA 19-9 cancer colon, VB

CA 195 cancer pancreatic

Translocatii cromozomiale-crz. Philadelphia

Dozarea nivelului de exprimare al receptorilor estro-progesteronici in cancerul mamar-predictia raspunsului la


tratamentul hormonal

Tratament specific cancer

Tratamentul cu anticorpi monoclonali

Ac monoclonali fata de Ag CD20 in limfoamele non-Hodgkin-Zevalin

Ac mono fata de Ag CD52 de pe suprafata limfocitelor T din LLC-Campath

Ac monocl fata de AG CD33 in LMA-Mylotarg

Ac monocl fata de proteinele ERB B2 amplificata in cancerul de san-Herceptin

AC impotriva EGFR(epidermal) in CCR-Erbitux

AC impotriva VEGF(vascular) in CCR si pulmonar-Avastin

Tratament antiangiogenic

Tratamentul cu molecule mici impotriva proteinelor oncogenetice


Gleevec-inhiba activitatea proteinei himerice BCR-ABL din LMC dar si PDGFR(fact crestere plachetar)
si KIT in tumorile stromale gastrointestinale
Iressa si Tarceva inhiba specific EGFR in cancerele pulmonare
Terapia genica
Distrugere specifica a celulelor canceroase prin insertia unor virusuri oncolitice
Insertia unor GST active
Inactivarea oncogenelor prin inhibarea selectiva a transcriptiei acestora