UMF Victor Babeş,Master: Managementul Serviciilor Sociale şi de Sănătate

Metodologia cercetării ştiinţifice şi statistică medicală

DREPTUL PACIENTULUI LA TRATAMENT MEDICAL

COORDONAOR ŞTIINŢIFIC : Conf. DR. Corina Vernic

MASTERAND : Munteanu Gabriela Larisa

Timişoara
-2019–
 CUPRINS

Obiectivul studiului............................................................... -1-

Introducere............................................................................. -1-

Etape de lucru: Material şi metodă, Rezultate şi discuţii...............-2-

Concluzii............................................................................... -10-

Bibliografie........................................................................... -12-
 Obiectivul studiului
Scopul cercetării este acela de a determina nivelul de respectare a drepturilor pacienţilor în asistenţa medicală,
şi gradul de cunoaştere a drepturilor pacienţilor de către beneficiarii acestora.

Scopul studiului este cercetarea multidimensională a drepturilor omului, în particular ale pacientului, raportat cu
activitatea cadrelor medicale (medici, asistenţi medicali) din cadrul instituţiilor medicale și elaborarea unor
recomandări pentru îmbunătăţirea managementului instituţiilor medicale în vederea respectării drepturilor
omului.

INTRODUCERE
Accentul pe sănătate, care este un drept fundamental al omului, ne permite nouă, asistenților medicali, să
înțeleagă toate valenţele rolului nostru în sistemele de sănătate, indiferent dacă vorbim despre promovarea
sănătății, despre prevenţia îmbolnăvirilor, a traumelor sau tratamentul acut sau cronic, identificarea efectelor
determinanţilor sociali (educaţia, alimentaţia corectă, curăţenia, condiţiile bune la locul de muncă, un mediu
curat) asupra sănătății.

Relaţia dintre persobalul medical și pacienţi, elementul central al practicii medicale, precum și a acestora cu
societatea, a suferit modificări esenţiale, în acord cu schimbările culturale și socio-economice contemporane.
Tendinţa principală a teoriilor moderne despre calitatea serviciilor medicale este reprezentată de supremaţia
consumatorului, a beneficiarului, deci a pacientului, în final. Creșterea cunoașterii asupra sănătăţii și bolii,
consecinţă a ramificării fluxului informaţional prin massmedia, este asociată cu tendinţa pacienţilor de a solicita
explicaţii personalului medical în privinţa tratamentului. Personalul medical, alături de alte persoane și instituţii
care acordă servicii de îngrijiri de sănătate, au o responsabilitate individuală pentru a cunoaște și a respecta
autonomia și drepturile pacienţilor/beneficiarilor.

Alegerea acestei teme are o importanţă specială pentru mine deoarece în opinia mea ea reflectă potenţialul
profesiei noastre, de asistenţi medicali, în asumarea rolului de “lideri” în sistemul de sănătate, noi putând fi
iniţiatorii în susținerea unei abordări a îngrijirilor medicale bazate pe persoană și în acelaşi timp putând ajuta la
influențarea politicilor de sănătate.

În condiţiile zilelor noastre, când medicina a devenit una foarte tehnologizată, fragmentată în specialităţi înguste
și pragmatizată până la maximum, a apărut necesitatea formării unui nou sistem etico-normativ și valoric care ar
fi un mecanism eficient în restructurarea democratică a societăţii noastre.

Acest proiect l-am structurat în două părţi, una teoretică şi una practică, partea practică fiind o reflectare a
cunoştinţelor pe care le-am acumulat în timpul realizării părţii teoretice.

Partea teoretică a lucrării, am structurat-o în trei părţi, fiind un studiu de literatură de specialitate în care am
încercat să prezint noţiuni teoretice privind sănătatea ca drept fundamental al omului, dreptul pacienţilor la
sănătate, la tratament, la metode preventive, precum şi pachetul de bază al asigurărilor de sănătate.

Partea practică a acestei lucrări a fost reprezentată de un studiu efectuat asupra unui lot de 35 de persoane, cu
ajutorul unui chestionar auto-realizat prin care am încercat să aflăm dacă persoanele intervievate consideră sau
nu că le este satisfăcut dreptul la sănătate şi tratament.

1
 Material şi metodă
Studiul l-am realizat cu ajutorul unui chestionar autorealizat care a cuprins un set de 16 de întrebări al căror
scop a fost acela de a analiza cât mai corect gradul de cunoaştere a drepturilor pacienţilor şi nivelul de
respectare al acestora. (Anexa)

Eşantionul supus investigaţiei a cuprins un număr de 35 de persoane beneficiare a serviciilor de asistenţă

medicală, cu vârste cuprinse între 18 şi 63 de ani.

Rezultate şi discuţii
În această parte vom analiza câteva din punctele atinse în chestionarul (anexa) aplicat celor 35 de subiecţi.

Analiza lotului de pacienţi în funcţie de grupa de vârstă Grafic 1 Distribuţia pe grupe de vârstă a participanţilor

Grupa de vârstă Pacienţi Procent (%)

Între 18 – 29 ani 2 5.71

Între 30 – 39 ani 4 11.43

Între 40 – 49 ani 9 25.71

Între 50 – 59 ani 11 31.43

Peste 60 ani 9 25.71

Structura pe grupe de vârstă a pacienţilor intervievaţi evidenţiază o pondere mai mare a grupelor 40 – 59 ani şi
peste 60 de ani, datorită faptului că odată cu înaintarea în vârstă creşte şi morbiditatea, având pentru fiecare din
cele 3 grupe de vârstă ponderi de peste 25%.

Analiza lotului de pacienţi în funcţie de sex

Sex Pacienţi Procent (%)

Feminin 22 62.86

Masculin 13 37.14

Grafic 2 Distribuţia în funcţie de sex

În urma analizei putem observa faptul că procentul de pacienţi de sex feminin este de 63%, mai mare
comparativ cu cel masculin, de 37%, ceea ce confirmă faptul că în general, indiferent de vârstă, există o
submorbiditate feminină.
2
 Analiza lotului de pacienţi în funcţie de ultima şcoală absolvită

Tabel 3. Distribuţia în funcţie de ultima şcoală absolvită Grafic 3 Distribuţia în funcţie de ultima şcoală absolvită

Pacienţi Procent (%)

Liceu/şcoală
20 57.14
postliceală

Facultate 12 34.29

Masterat/doctorat 3 8.57

Analizând rezultatele obţinute, putem obeserva că majoritatea pacienţilor intervievaţi au absolvit liceul sau şcoli
postliceale (57%), urmaţi de absolvenţii de facultate, în proporţie de 34% şi cei care au terminat un masterat sau
doctorat, în proporţie de 9%.

Analiza lotului de pacienţi în funcţie de nivelul de cunoaştere a drepturilor pacienţilor

Tabel 4. Distribuţia în funcţie de nivelul de cunoaștere a drepturilor pacienţilor

Pacienţi Procent (%) Ştiţi care sunt drepturile dumneavoastră în calitate de pacient?

Da, cunosc drepturile pacientului 6 17.14

Nu cunosc drepturile pacientului 29 82.86

17%

83%

da, cunosc drepturile pacientului nu cunosc drepturile pacientului

Grafic 4 Distribuţia în funcţie de nivelul de cunoaștere a drepturilor pacienţilor

Putem observa faptul că 83% dintre pacienţi nu cunosc drepturile pacientului, şi doar 17% dintre ei îşi cunosc
drepturile.

3
Analiza întrebării 5

Interpretarea calitativă a rezultatelor pe care le-am obţinut a evidenţiat faptul că la nivelul comunicării, pacienţii
recepţionează mesajul într-o proportie relativ mare (62,86% dintre pacienţi). Cei care se situează la polul opus,
fie nu au sesizat, înţeles şi acumulat informaţia transmisă, fie într-adevăr le-a fost neglijat dreptul la informaţii.
În acest caz, nu se poate vorbi în acest caz cu siguranţă de o vină unilaterală; putem asuma posibilitatea ca
pacientul să nu fi conştientizat dorinţa medicului de a continua şi aprofunda discuţia, ceea ce este totuşi puţin
probabil. Un posibil obstacol în calea comunicării adecvate poate fi insuficienţa timpului acordat pacienţilor.

Tabel 5. Analiza nivelului comunicării Grafic 5. Analiza nivelului comunicării

Întrebarea 5
Pacienţi Procent (%)
25

Niciodată 3 8.57
20

Uneori 2 5.71
15
22

Deseori 8 22.86
10

Întotdeauna 22 62.86 5
3
2 8

0
Niciodată Uneori Deseori Întotdeauna

Analiza întrebării 6

La întrebarea „V-a oferit personalul medical informaţii privind diferitele metode de tratament ale bolii
dumneavoastră?” am observat faptul că ponderea mare este în cazul variantei „uneori” (34.29%), ceea ce
evidenţiază faptul că există un deficit important în furnizarea informaţiilor despre diferitele forme de tratament.
Aflat într-un impas existenţial, pacientului trebuie să i sa garanteze dreptul de a accepta sau nu o anumită
procedură terapeutică, acesta putând lua o decizie pertinentă doar în urma unei informări eficiente.

Ţinând cont de rezultatele obţinute, putem pune în discuţie două aspecte:

 pentru afecţiunea în cauză există un număr redus de alternative terapeutice

 unele metode de diagnosticare şi tratament, din cauza cheltuielilor substanţiale pe care acestea le
presupune, o mare parte dintre pacienţi au o accesibilitate redusă la ele. Din această cauză, medicul omite
menţionarea acestora, considerându-le inutile, din cauza lipsei de posibilităţi a pacienţilor de a face o opţiune.

Analiza întrebării 6
Pacienţi Procent (%)

Niciodată 6 17.14 Întotdeauna

9

Uneori 12 34.29
8
Deseori

Deseori 8 22.86
Uneori 12

Întotdeauna 9 25.71

6
4 Niciodată

0 2 4 6 8 10 12
Analiza întrebării 7

La a 7-a întrebare, „Aţi primit informaţii de la personalul medical despre riscul şi eficienţa intervenţiei medicale
sau a tratamentului prescris?”, cei mai mulţi dintre cei chstionaţi au răspuns „întotdeauna” şi „deseori”.
Majoritatea informaţii despre riscurile unei anumite proceduri terapeutice trebuie să fie date în secţiile de
chirurgie. În acest caz, informaţia adecvată cantitativ şi calitativ are nu numai rolul de a proteja medicul, ci şi
acela de a obţine consimţământul explicit al pacientului, în acelaşi timp determinând reducerea stresului pre şi
postoperator.

Analiza întrebării 7

Pacienţi Procent (%) Întrebarea 7

Niciodată 6 17.14 12
12 11

Uneori 12 34.29 10

8
Deseori 8 22.86 8

Întotdeauna 9 25.71 6

4
4

0
Niciodată Uneori Deseori Întotdeauna

Analiza întrebării 8

La întrebarea a 8-a, „Aţi fost informat de consecinţele refuzului tratamentului sau intervenţiei medicale
propuse?”, mai mult de jumatate din pacienţii intervievaţi au declarat că au fost informaţi în privinţa riscurilor
care pot surveni prin refuzul acceptării tratamentului. Astfel, putem deduce că pacienţii conştientizează dreptul
lor de a accepta sau nu un tratament, având în vedere faptul că au fost familiarizaţi cu existenţa riscurilor unei
proceduri terapeutice anume.

Analiza întrebării 8

Pacienţi Procent (%) Întrebarea 8

Niciodată 6 17.14
11
Întotdeauna
Uneori 12 34.29

Deseori 8 22.86 Deseori

10

Întotdeauna 9 25.71
9
Uneori

5
Niciodată

0 2 4 6 8 10 12

5
Analiza întrebării 9

Întrebarea „Vi s-a cerut acordul în cazul unor intervenţii medicale (operaţii, examinări, teste)?” reprezintă o
exercitare a drepturilor pacientului, obţinerea acordului acestuia presupunând funcţionarea unui model
decizional coparticipativ (medicul şi pacientul), model care este în acelaşi timp şi o metodă protectivă pentru
practica medicală.

În urma analizei putem observa că majoritatea paccienţilor chestionaţi au răspuns „întotdeauna” – 37,14%, în
timp ce la polul opus au fost cei care au răspuns „niciodată” – 17,65%.

Analiza întrebării 9
Pacienţi Procent (%)
Întrebarea 9

Niciodată 6 17.14
14

Uneori 7 20.00
12

Deseori 9 25.71 10

13
8 9
Întotdeauna 13 37.14
6
7
6
4

0
Niciodată Uneori Deseori Întotdeauna

Analiza întrebării 10

Această întrebare explorează global gradul de exercitare a drepturilor pacientului în ceea ce priveşte descrierea
naturii (conţinutului) deciziei medicale, descrierea opţiunilor conexe cu decizia luată, abordarea riscurilor şi
beneficiilor tratamentului propus, discutarea incertitudinilor legate de tratament, gradul de obţinere a
consensului în cunoştinţă de cauză.

În urma analizei putem spune că majoritatea pacienţilor intervievaţi (65.71% dintre pacienţi) s-au considerat
mulţumiţi modul în care are loc relaţia medic-pacient, de gradul de consens obţinut în cunoştinţă de cauză. Doar
2.86% dintre pacienţii chestionaţi au fost nemulţumiţi, considerând că medicul nu ţine cont de opinia s-a în
momentul stabilirii modului de tratament.

Analiza întrebării 10
Pacienţi Procent (%) Întrebarea 10

Niciodată 1 2.86 25

Uneori 4 11.43 20

23
Deseori 7 20.00 15

10
Întotdeauna 23 65.71
5 7
6 1 4

0
Niciodată Uneori Deseori Întotdeauna
Analiza întrebării 11

La întrebarea „A fost asigurată discreţia în timpul actului medical?” majoritatea pacienţilor, 51,43%, au
considerat că este asigurată discreţia în timpul actului medical, doar 20% dintre subiecţi considerând că nu este
asigurată discreţia.

Analiza întrebării 11

Pacienţi Procent (%) Întrebarea 11

Se respectă 18 51.43

Se respectă uneori 10 28.57 Nu se respectă 7

Nu se respectă 7 20.00
10
Se respectă uneori

18
Se respectă

0 2 4 6 8 10 12 14 16 18

Analiza întrebării 12

Satisfacţia pacientului faţă de îngrijirile medicale primite este explorată prin intermediul răspunsurilor la
întrebarea „Sunteţi mulţumit de calitatea serviciilor medicale de care aţi beneficiat în instituţiile medicale în
ultimii 5 ani?”, care fac referire la calitatea serviciilor medicale de care au beneficiat în ultima perioadă, precum
şi la atitudinea personalului medical în general.

O treime din cei chestionaţi (31,43%) s-au declarat mulţumiţi rareori de calitatea serviciilor medicale ai căror
beneficiari au fost, calitate influenţată şi de situaţia economico-financiară din sănătate.

Analiza întrebării 12

Pacienţi Procent (%) Întrebarea 12

Mulţumit 4 11.43 18 17

16
Deseori
17 48.57 14
mulţumit
12 11

Rareori
11 31.43 10
mulţumit
8

Nemulţumit 3 8.57 6
4
4 3

0
Mulţumit Deseori mulţumit Rareori mulţumit Nemulţumit

7
Analiza întrebării 13

La întrebarea „Sunteţi mulţumit de atitudinea personalului medical faţă de dumneavoastră?”, studiul asupra
pacienţilor multumiţi de îngrijirile medicale primite evidenţiază faptul că aceştia pun accent mai mult pe
calităţile personale ale medicului, pe abilităţile sale, care pot estompa dificultăţile tehnice din sistemul de
îngrijiri. Rezultatele studiului demonstrează că jumătate din cei chestionaţi (48.57%) au fost deseori multumiţi
de atitudinea personalului medical.

Analiza întrebării 13

Pacienţi Procent (%) Întrebarea 13

Mulţumit 9 25.71 18

16

Deseori
17 48.57 14
mulţumit 17
12

10
Rareori
5 14.29
mulţumit 8

6 9

Nemulţumit 4 11.43 4
5

4
2

0
Mulţumit Deseori mulţumit Rareori mulţumit Nemulţumit

Analiza întrebării 14

Întrebarea „Aţi simţit o atitudine discriminatorie faţă de dvs. din partea personalului medical (pe motive
politice, religioase, etnice, sociale sau antipatii personale)?” comportă o doză mare de subiectivism din partea
celui chestionat, deoarece, fiind vorba de pacienţi internaţi în spitale, aceştia întotdeauna vor analiza făcând
comparaţie cu nivelul de „atenţie” pe care personalul medical îl acordă celorlalţi pacienţi internaţi, în acest fel el
putându-se considera defavorizaţi. Ei vor încerca eventual să facă o conexiune între statusul lor social mai
scăzut şi apartenenţa etnică sau chiar cu antipatiile personale. Nu putem nega existenţa unui adevăr în această
problemă, dar confirmarea nu o putem obţine decât în mod obiectiv, pe anchete care să evidenţieze situaţiile
reale care conduc la percepţii de acest fel. Mai mult de jumătate dintre pacienţii intervievaţi (60% dintre
pacienţi) reclamă atitudinea discriminatorie a personalului medical, manifestată deseori/întotdeauna.

Analiza întrebării 14

Întrebarea 14

Pacienţi Procent (%)

12

Niciodată 5 14.29
10

Uneori 9 25.71
8 10 11
Deseori 10 28.57
6 9

Întotdeauna 11 31.43
4
5

8
0
Niciodată Uneori Deseori Întotdeauna
Ultimele două întrebări apreciază oportunitatea existenţei unor asociaţii pentru protecţia drepturilor pacienţilor.

Analiza întrebării 15

La întrebarea „Dacă ar exista o comisie de experţi pentru aprecierea calităţii serviciilor medicale şi protecţia
intereselor şi drepturilor pacienţilor, aţi apela la ajutorul acesteia?”, majoritatea pacienţilor chestionaţi (83%
dintre pacienţi) ar apela la acest tip de comisii în cazul în care s-ar simţi nedreptăţiţi.

Analiza întrebării 15

Pacienţi Procent (%) Întrebarea 15

Da 29 82.86

Nu 6 17.14
17%

83%

Da Nu

Analiza întrebării 16

La ultima întrebarea a chestionarului, „Aţi dori să participaţi activ într-un grup pentru protecţia drepturilor
pacienţilor?”, deşi la întrebarea precedentă 83% dintre pacienţii chestionaţi ar apela la acest tip de comisii, doar
11.43% dintre ei ar participa activ într-un astfel de organism.

Analiza întrebării 16

Pacienţi Procent (%)

Da 4 11.43 Întrebarea 16

Nu 31 88.57

11%

89%

Da Nu
 Concluzii
Sănătate este vitală pentru toate fiinţele umane din lume. Oricare ar fi diferenţele dintre oameni, sănătatea este bunul
nostru cel mai valoros. O persoană cu stare precară de sănătate nu va fi capabilă să profite din plin de viaţă.

Sănătatea este starea de bunăstare completă fizică, psihică şi social şi nu este doar o lipsă de boală sau lipsa infirmităţii.

Dreptul la sănătate este strâns legat de drepturile fundamentale ale omului, inclusiv accesul la apă potabilă şi îngrijiri
medicale adecvate.

Toate persoanele, inclusiv toţi copiii au dreptul de a avea acces în timp util la serviciile de sănătate corespunzătoare. Acest
lucru necesită instituirea unui sistem de protecție a sănătății, cu acces la medicamente esenţiale.

Realizarea dreptului de sănătate implică faptul ca ţările să furnizeze servicii de sănătate, care sunt disponibile în toate
împrejurările, accesibile tuturor, de bună calitate cu respectarea eticii medicale şi a diferenţelor biologice şi culturale.

Prevenirea joacă un rol esenţial în păstrarea sănătăţii publice şi în special a sănătăţii copilului. Alte măsuri sunt educaţia
pentru sănătate, precum şi imunizările pentru a prevenirea răspândirii bolilor infecţioase.

Între măsurile preventive vaccinările sunt eficiente, deoarece acestea sunt ieftine şi ajută la protejarea copiilor împotriva
riscurilor de îmbolnăvire, de moarte şi handicap cauzate de majore bolile copilăriei (tuberculoza, difterie, tetanos neonatal,
poliomielita, tusea convulsive, pojarul. Vaccinarea copiilor şi conştientizarea prin campanii pot reduce semnificativ riscul
de îmbolnăvire. De asemenea, transmiterea de informaţii de bază privind igiena, nevoile minime pentru asigurarea
sănătăţii, etc., precum şi alte măsuri educative sunt foarte eficiente pentru a informa populaţia şi de a îmbunătăţi
comportamentul pentru sănătate.

În urma studiului realizat am tras următoarele concluzii:

 structura pe grupe de vârstă a pacienţilor intervievaţi evidenţiază o pondere mai mare a grupelor 40 – 59 ani
şi peste 60 de ani, datorită faptului că odată cu înaintarea în vârstă creşte şi morbiditatea, având pentru fiecare din cele 3
grupe de vârstă ponderi de peste 25%

 în urma analizei am putut observa faptul că procentul de pacienţi de sex feminin este de 63%, mai mare
comparativ cu cel masculin, de 37%, ceea ce confirmă faptul că în general, indiferent de vârstă, există o submorbiditate
feminină

 analizând rezultatele obţinute, am putut obeserva că majoritatea pacienţilor intervievaţi au absolvit liceul sau
şcoli postliceale (57%), urmaţi de absolvenţii de facultate, în proporţie de 34% şi cei care au terminat un masterat sau
doctorat, în proporţie de 9%

 83% dintre pacienţi nu cunosc drepturile pacientului, şi doar 17% dintre ei îşi cunosc drepturile

 interpretarea calitativă a rezultatelor pe care le-am obţinut a evidenţiat faptul că la nivelul comunicării,
pacienţii recepţionează mesajul într-o proporţie relativ mare (62,86% dintre pacienţi)

 am observat faptul că există un deficit important în furnizarea informaţiilor despre diferitele forme de
tratament, ponderea mare fiind în cazul variantei „uneori” (34.29%)

 cei mai mulţi dintre cei chestionaţi au răspuns „întotdeauna” şi „deseori” atunci când au fost chestionaţi legat
de informaţiile pe care personalul medical le prezintă despre riscul şi eficienţa intervenţiei medicale sau a tratamentului
prescris

10
  mai mult de jumătate din pacienţii intervievaţi au declarat că au fost informaţi în privinţa riscurilor care pot
surveni prin refuzul acceptării tratamentului

 majoritatea paccienţilor chestionaţi au răspuns „întotdeauna” – 37,14%, în timp ce la polul opus au fost cei
care au răspuns „niciodată” – 17,65% atunci când au fost chestionaţi legat de obţinerea acordului asupra actului medical

 majoritatea pacienţilor intervievaţi (65.71% dintre pacienţi) s-au considerat mulţumiţi modul în care are loc
relaţia medic-pacient, de gradul de consens obţinut în cunoştinţă de cauză. Doar 2.86% dintre pacienţii chestionaţi au fost
nemulţumiţi, considerând că medicul nu ţine cont de opinia s-a în momentul stabilirii modului de tratament.

 51,43%, au considerat că este asigurată discreţia în timpul actului medical, doar 20% dintre subiecţi
considerând că nu este asigurată discreţia

 o treime din cei chestionaţi (31,43%) s-au declarat mulţumiţi rareori de calitatea serviciilor medicale ai căror
beneficiari au fost, calitate influenţată şi de situaţia economico-financiară din sănătate

 rezultatele studiului demonstrează că jumătate din cei chestionaţi (48.57%) au fost deseori multumiţi de
atitudinea personalului medical

 mai mult de jumătate dintre pacienţii intervievaţi (60% dintre pacienţi) reclamă atitudinea discriminatorie a
personalului medical, manifestată deseori/întotdeauna

 majoritatea pacienţilor chestionaţi (83% dintre pacienţi) ar apela la comisii de experţi în cazul în care s-ar
simţi nedreptăţiţi, însă doar 11.43% dintre ei ar participa activ într-un astfel de organism.

Concluziile şi propunerile care derivă din acest studiu relevă faptul că respectarea drepturilor pacienţilor, mai precis
nivelul atins în acest domeniu, se poate constitui într-un indicator de rezultat al serviciilor de sănătate, precum şi al
modului cum sunt acordate aceste servicii. Experienţa în acest domeniu este oarecum restrânsă, atât la nivel de furnizor de
servicii, cât mai ales la nivel de beneficiari. Rezultatele evaluărilor periodice calitative de acest tip trebuie comparate cu
cele obţinute în urma unor anchete mai largi, care să cuprindă şi pacienţi după externare, dispărând astfel un important
factor de distorsiune, reprezentat de teama deconspirării şi pierderea anonimatului pe perioada internării. Informaţiile
obţinute în acest mod ar putea fi o bază pentru procesul de îmbunătăţire a calităţii în domeniul respectării drepturilor
pacienţilor, iar primul pas revine optimizării comunicării personal medical-pacient, asigurându-se astfel feed-back-ul
consumator-furnizor. Responsabilitatea îmbunătăţirii fluxului informaţional revine în ultimă instanţă personalului
medical, atât timp cât acesta deţine controlul asupra actelor diagnostice şi/sau terapeutice.

Profesioniştii din domeniul medical trebuie să înţeleagă nevoia pacientului de a fi bine informat, iar, în unele cazuri, chiar
să determine pacientul să fie conştient de propriile drepturi. Organizaţiile pentru promovarea şi apărarea drepturilor
pacienţilor nu vor putea funcţiona la un nivel măcar acceptabil, atât timp cât personalul medical şi pacientul se vor afla pe
poziţii conflictuale a priori, conflicte care în unele cazuri sunt fundamentate real, dar care în mare majoritate sunt
menţinute artificial prin campanii mass-media, cu ajutor din afara instituţiei spitaliceşti, dar şi din interiorul acesteia.

11
BIBLIOGRAFIE

1.Ilescu M.L., Pacientul și perspectiva acestuia asupra drepturilor sale. Revista română de bioetică, octombrie- decembrie 2004, vol. 2,
no.4

2.Jeszenszky, F.: Drepturile fundamentale ale pacientilor si medicilor. Declaratii si rezolutii comentate. Ed. Medicala, Bucuresti, 1999

3.Lupu Is.; Zanc I., Comunicarea în practica medicală, în Sociologie medicală. Teorie şi aplicaţii, Ed. Polirom, Iaşi, 1999

4.Moldovan T.A., Tratat de drept medical, Ed. C.H.Beck, Bucureşti, 2002

5.Murgea M.N., Modalităţi de finanţare a sistemelor de sănătate, accesat la adresa advocacy.ro/sites/advocacy.ro/files/files/pagina-

audiere/alte_documente/2013-04/01._28._modalitati_de_finantare_a_sistemelor_de_sanatate.pdf

6.Turcu I., Dreptul sănătăţii. Frontul comun al medicului şi al juristului, Ed. Wolters Kluwer, Bucureşti, 2010

7.Vlădescu C., Sănătate publică şi management sanitar, Ed. Cartea Universitară, Bucureşti, 2004

8.Vlădescu C., Buşoi C., Politici de sănătate în Uniunea Europeană, Ed. Colegium Polirom, Bucureşti , 2011

9.Şcoala Naţională de Sănătate Publică şi Management Sanitar, Managementul spitalului, Ed. PUBLIC H PRESS, Bucureşti, 2006

10.***, CODUL DE DEONTOLOGIE MEDICALĂ al Colegiului Medicilor din România

11.***, Drepturile omului în îngrijirea pacienților. Ghid pentru practicieni, Bucureşti, 2015

12.***, Modalităţi de finanţare pentru sistemul public de sănătate – prezent şi perspective, accesat la
www.cnpv.ro/pdf/analize2010_2011/studiu_finantare_sanatate_2011.pdf

13.Directiva 95/46/CE, privind protecția şi libera circulație a datelor personale

14.Legea 411/1995 privind ocrotirea sănătăţii

15.Legea 10/2009 privind supravegherea de stat a sănătăţii publice

16.HG 140/2018 pentru aprobarea pachetelor de servicii şi a Contractului– acesta reglementează condiţiile de acordare a asistenţei
medicale, a medicamentelor şi a dispozitivelor medicale pentru anii 2018 – 2019, în sistemul de asigurări sociale de sănătate

17.ibn.idsi.md/sites/default/files/imag_file/81_88_Evaluarea%20nivelului%20de%20respectare%20a%20drepturilor%20pacientilor%
20in%20asistenta%20stomatologica.pdf

18.dokupdf.com/download/etica-medicala-i-drepturile-pacienilor- _5a3a8bcfd64ab2a614ea7cb0_pdf

19.ro.wikipedia.org/wiki/Sănătate

20.steconomiceuoradea.ro/anale/volume/2006/finante-contabilitate-si-banci/51.pdf

12