Eseu : Eu în calutate de părinte educator

Familia rămîne pe mai departe matricea formativă fundamentale.

Ea nu este doar mecanismul reproducerii biologice și culturale, ci și
un veritabil actant al vertebrării axiologice a generațiilor ce vor urma.
Aceasta are menirea de a-l introduce pe copil în valorile grupului de
referință, dar și de a deprinde primele conduite morale sau de a
interioriza stari de spirit elementare. Zestrea genetică ca fundal al
personalității, e mai apropiată de mediul familial, decît de cel formal
al școlii .
Intuițiile mamei sau ale tatălui pot strășuci pe lîngă cele ale
profesorului , consilierului sau psihologului școlar, mama simte de
multe ori ceea ce nici un instrument psihologic nu poate constata.
Familia are un rol important în construirea cacerului, a
personalității. Ea nu poate transmite cunoștințele specializate dar
poate forma atitudini, încorpora valori, prin exemple, prin propriul
comportament. Caracterul este o structură de personalitate
achiziționată după naștere, prin formare etapă cu etapă. Ceea ce oferă
familia naturală nu poate oferi școala și invers.
Familia este prima instanță de fasonare a identității morale și
spirituale a copilului, datorită ei copilul absoarbe valori fundamentale
dar și particulare în raport cu un anumit areal comunitar,
cultural,existențial.
În concluzie pot să afirm că prima educație copilul o primeste din
familie apoi merge în instituții preșcolare unde aceștea vin in ajutorul
parinților în formarea personalității acestui copil, după care vine
următoarea treaptă care se numește școală. De la ceastă etapă copilul
deja devine elev capătă un nou statut în societate , ultrior aici își
dezvolta anumite capacități și deprinderi, aici el învata sa fie mai
responsabil.