BAZE CONCEPTUALE SI

ACTUALITATI IN
INTERPRETAREA
VARIATIILOR PATOLOGICE
ALE ENZIMELOR SERICE

Prof. Dr. LILIANA FOIA si colaboratorii

UMF “GR. T. POPA” IASI
TEMATICA ABORDATA

 Concepte de bază privind activitatea şi

specificitatea enzimatică
 Bazele biochimice si fiziopatologice ale
diagnosticului enzimatic
 Valoarea diagnostica si limitele determinarii
profilului enzimatic
 Utilitatea determinarilor enzimatice si evaluarea
critica a comportamentului enzimelor in
afectiunile hepatice si miocardice
CURS 1

Concepte de bază privind

activitatea şi specificitatea
enzimatică

Bazele biochimice şi
fiziopatologice ale diagnosticului
enzimatic
 INTRODUCERE
Preocuparea principala a oamenilor de stiinta aflati in
slujba sanatatii populatiei o reprezinta 2 obiective
majore :
1. intelegerea si mentinerea starii de sanatate
2. intelegerea si tratamentul efectiv al starii de boala

Interrelatia Biochimie-Medicina se poate descrie ca o

cale in ambele sensuri.

Progresele in biochimie au putut releva si ilumina arii

intregi din medicina si invers, adeseori studierea bolilor
a condus la relevarea unor noi aspecte biochimice care
anterior nu fusesera prospectate.

Utilizarea rationala a variatelor teste de laborator este o

componenta integrala in diagnosticul si tratamentul
bolilor.
Reactiile enzimatice au fost folosite din timpurile cele mai vechi
pentru fabricarea vinului, a otetului, a berii si a branzei. O cercetare
sistematica a lor a fost intreprinsa abia in epoca moderna.
In 1713, Réaumur a observat dizolvarea carnii in sucul stomacal al
ciorii
Lavoisier (1789) - bilant de materiale al fermentatiei: O, H, C din
zahar se regasesc in alcoolul si CO2 ce iau nastere. Continuarea
acestor idei a condus la ecuatia lui Gay-Lussac a fermentatiei
alcoolice.
Lucrarile lui Pasteur - deosebire intre fermentii formati sau figurati
presupusi legati inseparabil de anumite elemente din celule sau
chiar considerati identici cu celula vie, si fermenti neformati sau
solubili, de tipul acelora din sucurile digestive sau din extractele
apoase ale diferitelor materiale biologice. Fermentii neformati sunt
deci substante care isi exercita actiunea si in afara celulei vii.
Termenul enzima, pentru a desemna fermentii neformati, a fost
introdus de Kühne, in 1878.
Buchner (1897) a izolat din drojdia de bere un suc liber de
orice celula si totusi capabil sa provoace fermentatia. Acest
suc contine deci o enzima pe care Buchner a numit-o
zimaza.
Aceasta este de fapt un amestec de mai multe enzime (s-a
dovedit mai tarziu)
In urma acestor descoperiri, deosebirea dintre termenii
ferment si enzima a pierdut semnificatia sa.

In cursul secolului al XIX-lea, au fost preparate multe

extracte de enzime. 1820 - Kirchoff a observat ca o
componenta glutinoasa din bobul de orez incoltit, numit
malt, transforma cantitati de amidon mult mai mari decat
propria sa greutate, intr-un zahar solubil, maltoza.
1830 - Dubrunfaut - extractul apos, limpede, de malt are
aceeasi actiune solubilizanta asupra amidonului ca maltul
insusi. Din acest extract, Payen si Persoz (1833) au izolat prin
precipitare cu etanol, amilaza, sub forma unui material solid
alb, amorf, capabil sa solubilizeze o cantitate de amidon de
2000 de ori mai mare decat propria sa greutate

Printre primele enzime izolate - pepsina (Schwann, 1836);

tripsina (Kühne, 1848); lipaza (Claude Bernard , 1849);
ureeaza (Musculus, 1882).

Berzelius 1835 - moment istoric - recunoasterea clara a

caracterului catalitic al reactiilor enzimatice, precum si a
rolului esential pentru viata animalelor si a plantelor jucat de
aceste reactii.
Generalitati
Enzimele sunt catalizatori biochimici propriu-zisi, asadar
sunt compusi care maresc viteza reactiilor chimice ce se
desfasoara in sistemele biologice, fara sa se consume in
cursul lor.

Enzimologia constituie studiul bazelor moleculare ale vietii.

Enzimele sunt probabil mai importante decat orice alt

element activ ca ajutor al digestiei si sanatatii. Pana acum s-
a aratat ca sute de enzime au un rol vital in construirea
sanatatii, datorita contributiei lor la procesul de digestie.
Studiile viitoare probabil vor arata ca enzimele au un rol
mult mai important pentru sanatate decat se cunoaste in
prezent.
 Viata fara enzime?
 Ele functioneaza ca un catalizator care face ca celulele
corpului sa functioneze eficient.
 Din momentul nasterii, enzimele fac viata posibila prin
actiunile lor, reparand si construind structurile
organismului.
 Enzimele reprezinta insasi forta intangibila a vietii.
 Omul nu poate reusi sa creeze enzime vii asa cum natura
poate crea. Daca ar fi putut, ar fi reusit sa creeze viata sau sa
readuca la viata materia moarta.
 Exista miliarde de enzime in organism
 Corpul nostru produce enzime atunci cand sanatatea
nostra este echilibrata.
 Responsabile de: repararea tesuturilor/aparare impotriva
infectiilor/digestie/detoxifiere/aparare antioxidanta, etc
ROLURILE ENZIMELOR
LOCALIZAREA ENZIMELOR
1. Intra-celulare:
Transformarea provitaminelor in vitamine
Transformarea vitaminelor hidrosolubile in forma activa:
COENZIME
Desfasurarea normala a cailor metabolice
Stocarea si eliberarea din depozite a ionilor de Ca
Formarea substantei fundamentale a celulelor (matricea
celulara)
Transportul ionilor prin membrana: pompele ionice
 Enzime Marker pt anumite organe

2. Extra-celulare
 Coagulare si fibrinoliza
 Digestia nutrientilor (sucurile digestive)
DEFECTELE ENZIMATICE (boli moleculare)
ACTIUNEA CATALITICA - E = catalizatorii reactiilor din
organismele vii - implicate in desfasurarea celor mai multe din
reactiile biochimice care mentin homeostazia organismului.
DENUMIREA ENZIMELOR: numele substratului + numele
reactiei catalizate + sufixul “aza”
STRUCTURA –E = proteine specializate, clasificate in :
•Enzime simple
•Enzime complexe - Holoenzime, formate din:
Apoenzima (parte proteica–determina specificitatea E) +
Coenzima (parte neproteica - forma biologic activa a
vitaminelor hidrosolubile, metale – partea activa-asig.
mecanismul de reactie)
•CLASIFICAREA ENZIMELOR – dupa tipul de reactie
ACTIVITATEA CATALITICA :
 Substrat- molecula asupra careia actioneaza enzima
 Produs
 Centru activ = situs catalitic – locul din suprafata E (ApoE)
unde se leaga S - un grup de aa pe suprafata apoE care conditionează
activitatea acesteia (aa pot fi la distanţă in cadrul structurii primare
dar apropiati în structura tertiara)–Ser, Glu, Asp.
 Situsuri allosterice: situsuri de legare a unor molecule mici, care
determina o modificare a afinitatii de legare a S.
Specificitatea legarii si actiunii enzimelor sunt explicate de
doua modele :
Modelul lacat-cheie (preformat, rigid – modelul
Fischer)
Modelul schimbarilor conformationale – “induced-
fit” (in dinamica, modelul Koschland)
CARACTERISTICI ALE ENZIMELOR:

 Acţionează ȋn celulele vii

 Acţionează ȋn cantităţi mici (şi transformă cantităţi apreciabile de S)
 Acţionează specific asupra unui anumit S (specificitate de S)
ABSOLUTA/ DE GRUP/ STEREOCHIMICA
 Catalizează un singur tip de reacţie (specificitate de acţiune)
 NU se consumă ȋn reacţie
 NU modifică echilibrul unei reacţii ci doar ajută la atingerea acestui
echilibru
 Pot fi reglabile (susceptibile la reglarea biologica) prin activatori (metalici,
sau care actioneaza prin proteoliza limitata) si inhibitori
SPECIFICITATEA ENZIMELOR

Specificitate de substrat

Specificitatea de substrat a enzimelor reflecta abilitatea unei

enzime de a distinge intre unul sau mai multe substrate
•Specificitatea absoluta: enzimele actioneaza asupra unui
singur substrat (ureaza: uree tiouree)
•Specificitate de grup: enzimele actioneaza asupra unui
anumit tip de legatura si catalizeaza o anumita reactie
(anhidraza carbonica-Ach, Butiril Ch / CHT – Phe, Tyr)
•Stereospecificitatea: enzimele actioneaza numai asupra unui
stereoizomer sau determina formarea numai unui anumit
stereoisomer (Ex: Maltaza: acţionează numai asupra
legaturilor glicozidice (nu şi β); E caii glicolitice: acţionează
numai asupra esterilor fosfatici ai D –hexozelor; LDH din
muşchi, acţionează numai pe ac. L lactic ac.piruvic)
 E = APOE + CoE (Cofactor)

COENZIMA (COFACTOR):
 T -stabila si dializabila ( E care este T -labila,
nedializabilă)
 indeplineste functiunea catalitica asupra S
numai in prezenta unei E
 E este specifică unui singur S - CoE poate
cataliza reactiile unui număr mare de S
 ApoE fixeaza si uneori activeaza S, CoE
participa la reactie, (sufera o transformare
chimică). In stadiul urmator, CoE modificata
revine la starea initiala, fiind gata pentru o noua
reactie (reactiile fiind foarte rapide, sunt suficente
concentratii mici de CoE).
Cinetica enzimatica: se ocupa cu studiul vitezei
enzimatice si a factorilor care o influenteaza

E + S ES P+E

Factorii care inflenteaza activitatea enzimelor:

Temperatura
pH-ul
[E]
[S]
Modulatori (Efectori, Reglatori)
DEPENDENTA VITEZEI DE REACTIE DE TEMPERATURA SI pH
•Temperatura: viteza de reactie creste cu cresterea temperaturii si
este maxima la o temperatura de 37 C, dupa care, odata cu cresterea
temperaturii, prin denaturare, viteza scade pana la oprirea
completa.
• Cele mai multe E devin complet inactive intre 50-80˚. T optima nu
poate fi insa exact definita, caci ea variaza in limite largi, cu
concentratia E, cu concentratia ionilor de hidrogen si cu prezenta
diferitelor impuritati ale E sau S.
•pH-ul : viteza de reactie este maxima la un pH optim, care reflecta
pH-ul locului unde actioneaza enzima in vivo.
•Concentratia enzimei: pentru o concentratie constanta
de substrat, viteza de reactie este proportionala cu
cantitatea de enzima.
•Concentratia substratului (ecuatia Michaelis-
Menten): viteza este proportional in orice moment
cu concentratia ES si este maxima cand toata
enzima se afla sub forma de complex ES.
•Km – [S] necesara ca v = vmax/2 si indica
afinitatea E pentru S
•Influenta Modulatorilor: Activatori si Inhibitori
(competitivi sau necompetitivi)
SPECIFICITATE DE REACŢIE

Definiţie: ▪ capacitatea fiecărei enzime de a cataliza un anumit

tip de reacţie
▪ proprietatea stă la baza clasificării enzimelor

Clase de enzime:
1. OXIDO-REDUCTAZE -catalizează reacţii de oxido-reducere
2. TRANSFERAZE - catalizează transferul unei grupari de la o
moleculă pe alta
3. HIDROLAZE - catalizează reacţii de hidroliză
4. LIAZE - catalizeaza scindarea unui S fără ajutorul apei
5. LIGAZE - catalizează legarea S cu formare de noi legături
6. IZOMERAZE - catalizează reacţii reversibile de izomerizare
Nr. Clasa si subclasa Reactii catalizate
1. Oxidoreductaze : oxidoreducere
- Dehidrogenaze
- Oxidaze
- Reductaze
- Peroxidaze, Catalaze
- Hidroxilaze
2. Transferaze : Transefrul unei grupari de la un
- Transaldolaze si transcetolaze donor la un acceptor
- Acil-, metal-,glicozil- si aminotransferaze
- Kinaze
3. Hidrolaze : Hidroliza
- Esteraze
- Glicozidaze
- Peptidaze
- Fosfataze
- Tiolaze
- Ribonucleaze
4. Liaze : Scindarea nehidrolitica a unei
- Decarboxilaze legaturi covalente, eliminare de
- Aldolaze CO2, NH3, apa
- Hidrataze
5. Izomeraze : Izomerizare
- Racemaze
- Epimeraze
- Izomeraze
- Mutaze
6. Ligaze : Formarea unei noi legaturi
- Sintetaze covalente (in prezenta ATP)
- Carboxilaze