Trafic de imigranți.

Executarea mandatului european de

arestare (L. nr. 302/2004, NCPP)
Dec. ÎCCJ (SP) nr. 766/2017

L. nr. 302/2004: art. 84, art. 85, art. 86, art. 88, art. 96, art. 98; NCPP: art. 275 alin. (2) și (6), art.
425^1 alin. (7) pct. 1 lit. b)

Potrivit dispozițiilor art. 84 din Legea nr. 302/2004, mandatul european de arestare este o decizie
judiciară prin care o autoritate judiciară competentă a unui stat membru al Uniunii Europene
solicitată arestarea și predarea de către un alt stat membru a unei persoane, în scopul efectuării
urmăririi penale, judecății sau executării unei pedepse ori a unei măsuri de siguranță privative de
libertate.

Alin. (2) al acelui text statuează că „mandatul european de arestare se execută pe baza
principiului recunoașterii și încrederii reciproce, în conformitate cu dispozițiile Deciziei-cadru a
Consiliului nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002, publicată în jurnalul Oficial al Comunităților
Europene nr. L/190/1 din 18 iulie 2002”.

Din economia dispozițiilor legale cuprinse în legea specială – art. 85 și urm. din Legea nr.
302/2004 – care reglementează executarea unui mandat european de arestare, rezultă că rolul
instanței române în această procedură se rezumă la verificarea condițiilor de formă ale
mandatului, la soluționarea eventualelor obiecțiuni privind identitatea persoanei solicitate,
precum și la motivele de refuz ale predării pe care aceasta le invocă.

Cât privește conținutul și forma mandatului european de arestare, acestea sunt prevăzute în art.
86 din Legea nr. 302/2004, mandatul european de arestare trebuind să conțină, pe lângă celelalte
elemente stipulate în mod expres, și indicarea existenței unei hotărâri judecătorești definitive, a
unui mandat de arestare preventivă sau a oricărei alte hotărâri judecătorești având același efect,
care se încadrează în dispozițiile art. 88 și art. 96 din prezenta lege.

Analizând actele și lucrările cauzei, se constată că sunt îndeplinite cerințele legii privind
conținutul și forma mandatului european de arestare, dat fiind faptul că autoritățile judiciare
ungare au menționat că solicitarea adresată autorităților judiciare române se bazează pe
mandatului european de arestare emis de autoritățile judiciare ungare la data de 20 februarie
2017 față de numitul A., cetățean român, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de ființe umane,
prevăzută de C. pen. ungar. Așa cum rezultă și din cuprinsul sentinței penale apelate, a fost
analizat mandatul european de arestare, reținându-se îndeplinirea condițiilor cerute de Legea nr.
302/2004 în vigoare.

Față de natura infracțiunilor menționate în mandatul european de arestare emis pe numele

persoanei solicitate A. (acuzat de săvârșirea infracțiunii de trafic de ființe umane întrucât
persoana solicitată A. a fost însărcinat de către B. să faciliteze intrarea ilegală a imigranților din
lumea a treia în zona Schengen, din Ungaria către Austria. Acesta l-a plătit pe C. cu suma de 200
euro pentru a transporta opt imigranți din lumea a treia fără documente de călătorie în Austria
la data de 19 mai 2016. A. și D. conduceau vehiculul de la Budapesta către Hegyeshalom, care se
afla în fața vehiculului condus de C. în care se aflau opt imigranți din lumea a treia, care nu se
aflau în posesia unui permis de rezidență valid sau documente de călătorie), având în vedere
durata maximă a pedepsei sau a măsurii de siguranță privative de libertate care se poate aplica
pentru infracțiunea pentru care este cercetată persoana solicitată, precum și gravitatea
deosebită a faptei săvârșite avându-se în vedere și contextul actual privind traficul de imigranți,
Înalta Curte apreciază că măsura instanței de fond de a dispune punerea în executare a
mandatului european de arestare cu consecința arestării și predării persoanei solicitate către
autoritățile judiciare ungare este întemeiată, apreciind totodată, în mod corect judecătorul
primei instanțe că măsura arestării persoanei solicitate se impune pentru buna desfășurare a
procedurii de executare și recunoaștere a mandatului european de arestare, ce are la bază
principiului recunoașterii și încrederii reciproce, în conformitate cu dispozițiile Deciziei-cadru a
Consiliului nr. 2002/584/JAI/13 iunie 2002, publicată în jurnalul Oficial al Comunităților Europene
nr. L/190/1 din 18 iulie 2002.

Prin urmare, instanța de control judiciar, în acord cu judecătorul primei instanței, constată că
mandatul european de arestare conține informațiile prevăzute de art. 86 alin. (1) din Legea nr.
302/2004, modificată și completată prin Legea nr. 300/2013, fiind îndeplinite condițiile prevăzute
de art. 88 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, precum și că nu există în cauză niciun motiv de refuz
al executării mandatului european de arestare, dintre cele prevăzute de art. 98 din Legea nr.
302/2014.

Referitor la susținerile apărării, cât și a persoanei solicitate conform cărora acesta nu se face
vinovat de săvârșirea infracțiunilor pentru care a fost emis mandatul european de arestare, Înalta
Curte constată că aceste susțineri privesc fondul cauzei, aceste chestiuni urmând a fi lămurite de
autoritățile ungare.

Astfel, față de aceste împrejurări, se constată că apărările formulate la acest termen de judecată
de apărătorul contestatoarei, nu pot fi primite, în condițiile în care, potrivit art. 85 și următoarele
din Legea nr. 302/2004, rolul instanței române în această procedură se rezumă la verificarea
condițiilor de formă ale mandatului european de arestare, la soluționarea eventualelor obiecțiuni
privind identitatea persoanei solicitate, precum și la motivele de refuz ale predării, condiții avute
în vedere de instanță așa cum reiese din hotărârea Curții de Apel București.

De asemenea, Înalta Curte reține că însuși apărătorul contestatorului persoană solicitată a

susținut că nu există niciunul din motivele opționale sau obligatorii de refuz a executării
mandatului invocând principiul specialității pentru a rămâne la dispoziția organelor române.

Față de această susținere a apărării, instanța de control judiciar arată că principiul specialității nu
reprezintă faptul că o persoană își poate alege jurisdicția care să o judece, ci reprezintă regula de
drept conform căreia persoana extrădată nu va fi urmărită, judecată, deținută în vederea
executării unei pedepse sau supusă oricărei alte restricții a libertății sale individuale, pentru orice
fapt anterior predării, altul decât cel care a motivat extrădarea. În cazul în care calificarea dată
faptei incriminate va fi modificată în cursul procedurii, persoana extrădată nu va fi urmărită sau
judecată decât în măsura în care elementele constitutive ale infracțiunii recalificate ar îngădui
extrădarea.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte de Casație și Justiție, în baza art. 425^1 alin. (7) pct. 1
lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondată, contestația formulată de persoana solicitată A.
împotriva sentinței penale nr. 165 din data de 10 august 2017 a Curții de Apel București, secția a
II-a penală.
În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga contestatorul persoană solicitată la plata sumei
de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În baza art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu
pentru contestatorul persoană solicitată, în sumă de 100 lei, va rămâne în sarcina statului.

https://www.universuljuridic.ro/trafic-de-imigranti-executarea-mandatului-european-de-arestare-
l-nr-302-2004-ncpp/
 ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
Secţia Penală

Decizia nr. 766/2017

Şedinţa publică din 24 august 2017

Decizia nr. 766/2017

Deliberând asupra contestației de față, în baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 165 din data de 10 august 2017 a Curții de Apel București, secția a II-a penală,
în baza art. 107 coroborat cu art. 103 alin. (7) din Legea nr. 302/2004, republicată a fost admisă cererea
autorităților judiciare ungare și s-a dispus predarea persoanei solicitate A. autorităților judiciare ungare
în vederea executării mandatului european de arestare emis la data de 27 februarie 2017 de Curtea
Municipală Gyor - Republica Ungaria, cu respectarea regulii specialității și a condiției ca, în cazul în care
se va pronunța o pedeapsă privativă de libertate, să fie transferată în România.

De asemenea, s-a dispus arestarea în vederea predării a persoanei solicitate A. pe o perioadă de 30 de

zile, de la 10 august 2017 la 08 septembrie 2017.

S-a constatat că persoana solicitată a fost reținută și arestată din data de 01 august 2017 la zi.

Pentru a dispune astfel, Curtea de Apel București, secția a II-a penală, a reținut următoarele:

La data de 01 august 2017 pe rolul Curții de Apel București, secția a II-a penală, sub nr. x/2/2017 (nr.
x/2017), a fost înregistrată cererea Ministerului Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București,
în conformitate cu dispozițiile art. 101 alin. (4) din Legea nr. 302/2004, republicată, având ca obiect
procedura de punere în executare a mandatului european de arestare emis de autoritățile judiciare
ungare la data de 20 februarie 2017 față de numitul A., cetățean român, pentru săvârșirea infracțiunii
de trafic de ființe umane, prevăzută de C. pen. ungar.

În cuprinsul sesizării, s-a apreciat că împotriva numitul A. s-a emis un mandat european de arestare
pentru săvârșirea pe teritoriul Ungariei a infracțiunii de trafic de ființe umane, autoritățile judiciare
române fiind informate prin intermediul Biroului Sirene.

Prin Ordonanța de reținere nr. 99 din data de 01 august 2017 dată de Parchetul de pe lângă Curtea de
Apel București în Dosarul nr. x/II-5/2017, s-a dispus reținerea numitului A., pe o durată de 24 ore,
începând cu data de 01 august 2017 până la data de 02 august 2017.

Prin încheierea din 02 august 2017, în temeiul art. 101 alin. (5) lit. a) din Legea nr. 302/2004,
modificată, s-a dispus arestarea persoanei solicitate A. pe o perioadă de 15 zile, de la 02 august 2017
la 16 august 2017, inclusiv. S-a solicitat și depunerea mandatului european de arestare, însoțit de
traducerea în limba română.

A fost emis mandatul de arestare nr. 59 din 02 august 2017 emis de Curtea de Apel București, secția a
II-a penală, în Dosarul nr. x/2/2017 (nr. x/2017).

La dosarul cauzei au fost atașate lucrarea înregistrată sub nr. x/II-5/2017 a Parchetului de pe lângă
Curtea de Apel București, ce conține procesul-verbal din 01 august 2017; Ordonanța de reținere nr. 99
din 01 august 2017; procesul-verbal de identificare în baza de date a Direcției pentru Evidența
Persoanelor și Administrarea Bazelor de Date; procesul-verbal de depistare; copia fișei de cazier judiciar;
semnalarea în sistem informatic transmisă prin fax, mandatatul european de arestare, mandatul de
arestare nr. 59 din 02 august 2017, prin care persoana solicitată A. a fost reținută pe o perioadă de 15
zile, de la 2 august 2017 până la 16 august 2017, inclusiv, declarația persoanei solicitat din data de 02
august 2017 în care menționează că nu este de acord să fie predat autorităților ungare, nu dorește să
renunțe la regula specialității și nu există obiecțiuni cu privire la identitate.

Ulterior, a fost înaintat mandatul european de arestare și copie în traducere legalizată.

În conformitate cu dispozițiile art. 103 din Legea nr. 302/2004 republicată, Curtea a adus la cunoștința
persoanei solicitate motivul pentru care a fost citat în fața instanței, drepturile de care beneficiază,
respectiv de a fi asistat de un apărător ales, de a lua cunoștință de mandatul european, de a invoca
regula specialității în sensul că nu mai poate fi urmărit sau judecat în statul solicitant pentru alte fapte
anterioare predării, precum și faptul că are posibilitatea de a-și da consimțământul la predare. Persoana
solicitată a arătat că nu este de acord să fie predată autorităților emitente.

Analizând actele și lucrările dosarului, curtea a reținut că mandatul european de arestare conține
informațiile prevăzute de art. 86 alin. (1) și (2) din Legea nr. 302/2004 republicată și sunt îndeplinite
condițiile prevăzute de art. 96 din legea de mai sus.

Astfel, cererea de predare are la bază mandatul european de arestare preventivă emis la data de 27
februarie 2017 de autoritățile judiciare ungare, pe numele A. - care este identificat cu nume, prenume
și data nașterii, pentru săvârșirea infracțiunii trafic de migranți, prevăzută de art. 353 C. pen. ungar.

În fapt, s-a reținut că persoana solicitată A. a fost însărcinat de către B. să faciliteze intrarea ilegală a
imigranților din lumea a treia în zona Schengen, din Ungaria către Austria. Acesta l-a plătit pe C. cu
suma de 200 euro pentru a transporta opt imigranți din lumea a treia fără documente de călătorie în
Austria la data de 19 mai 2016.

A. și D. conduceau vehiculul de la Budapesta către Hegyeshalom, care se afla în fața vehiculului condus
de C. în care se aflau opt imigranți din lumea a treia, care nu se aflau în posesia unui permis de rezidență
valid sau documente de călătorie.

C. și imigranții ilegal transportați de către acesta au fost arestați în data de 19 mai 2017 pe autostrada
M1 din Ungaria.

Infracțiunea pentru care persoana solicitată este cercetată se numără printre cele indicate expres de
art. 96 alin. (1) din legea nr. 302/2004, pentru care nu este necesară verificarea condiției dublei
incriminări, respectiv traficul de persoane (pct. 3).

Instanța de executare nu este competentă a se pronunța asupra vinovăției persoanei solicitate, aceasta
având posibilitatea să își facă apărările apreciate necesare în fata autorităților emitente, competența
Curții fiind limitată la verificare motivelor de refuz facultative sau obligatorii, prevăzute expres și limitativ
de art. 98 din Legea nr. 302/2004 și de art. 3 și 4 din Decizia cadru nr. 2002/584/JAI. Totodată, în
cadrul acestei proceduri, persoana solicitată nu are posibilitatea de a-și alege jurisdicția care să îl judece
în fond, principiul determinant fiind cel al teritorialității (fiecare stat membru este competent a urmări
și judeca infracțiunile săvârșite pe teritoriul său). Cetățenia română poate constitui un motiv de refuz al
executării mandatului european numai în cazul în care acesta este emis pentru executarea unei pedepse
privative de libertate (și nu în pentru cercetarea persoanei solicitate, astfel cum este prezentul caz) și
doar cu obligația preluării de către statul român a executării acesteia pe teritoriul său.

Constatând că nu există vreunul din motivele de refuz al executării prev. de art. 98 din Legea nr.
302/2004, în baza art. 107 coroborat cu art. 103 alin. (7) din Legea nr. 302/2004, republicată Curtea a
admis cererea autorităților judiciare ungare.

Împotriva sentinței penale nr. 165 din data de 10 august 2017 a Curții de Apel București, secția a II-a
penală, a formulat contestație persoana solicitată A., solicitând admiterea acesteia.

Examinând contestația formulată, în baza actelor și lucrărilor de la dosar, Înalta Curte constată că acesta
este nefondată, urmând a o respinge pentru următoarele considerente:
Potrivit dispozițiilor art. 84 din Legea nr. 302/2004, mandatul european de arestare este o decizie
judiciară prin care o autoritate judiciară competentă a unui stat membru al Uniunii Europene solicitată
arestarea și predarea de către un alt stat membru a unei persoane, în scopul efectuării urmăririi penale,
judecății sau executării unei pedepse ori a unei măsuri de siguranță privative de libertate.

Alin. (2) al acelui text statuează că „mandatul european de arestare se execută pe baza principiului
recunoașterii și încrederii reciproce, în conformitate cu dispozițiile Deciziei-cadru a Consiliului nr.
2002/584/JAI din 13 iunie 2002, publicată în jurnalul Oficial al Comunităților Europene nr. L/190/1 din
18 iulie 2002.”

Din economia dispozițiilor legale cuprinse în legea specială - art. 85 și urm. din Legea nr. 302/2004 -
care reglementează executarea unui mandat european de arestare, rezultă că rolul instanței române în
această procedură se rezumă la verificarea condițiilor de formă ale mandatului, la soluționarea
eventualelor obiecțiuni privind identitatea persoanei solicitate, precum și la motivele de refuz ale predării
pe care aceasta le invocă.

Cât privește conținutul și forma mandatului european de arestare, acestea sunt prevăzute în art. 86 din
Legea nr. 302/2004, mandatul european de arestare trebuind să conțină, pe lângă celelalte elemente
stipulate în mod expres, și indicarea existenței unei hotărâri judecătorești definitive, a unui mandat de
arestare preventivă sau a oricărei alte hotărâri judecătorești având același efect, care se încadrează în
dispozițiile art. 88 și art. 96 din prezenta lege.

Analizând actele și lucrările cauzei, se constată că sunt îndeplinite cerințele legii privind conținutul și
forma mandatului european de arestare, dat fiind faptul că autoritățile judiciare ungare au menționat că
solicitarea adresată autorităților judiciare române se bazează pe mandatului european de arestare emis
de autoritățile judiciare ungare la data de 20 februarie 2017 față de numitul A., cetățean român, pentru
săvârșirea infracțiunii de trafic de ființe umane, prevăzută de C. pen. ungar. Așa cum rezultă și din
cuprinsul sentinței penale apelate, a fost analizat mandatul european de arestare, reținându-se
îndeplinirea condițiilor cerute de Legea nr. 302/2004 în vigoare.

Față de natura infracțiunilor menționate în mandatul european de arestare emis pe numele persoanei
solicitate A. (acuzat de săvârșirea infracțiunii de trafic de ființe umane întrucât persoana solicitată A. a
fost însărcinat de către B. să faciliteze intrarea ilegală a imigranților din lumea a treia în zona Schengen,
din Ungaria către Austria. Acesta l-a plătit pe C. cu suma de 200 euro pentru a transporta opt imigranți
din lumea a treia fără documente de călătorie în Austria la data de 19 mai 2016. A. și D. conduceau
vehiculul de la Budapesta către Hegyeshalom, care se afla în fața vehiculului condus de C. în care se
aflau opt imigranți din lumea a treia, care nu se aflau în posesia unui permis de rezidență valid sau
documente de călătorie), având în vedere durata maximă a pedepsei sau a măsurii de siguranță privative
de libertate care se poate aplica pentru infracțiunea pentru care este cercetată persoana solicitată,
precum și gravitatea deosebită a faptei săvârșite avându-se în vedere și contextul actual privind traficul
de imigranți, Înalta Curte apreciază că măsura instanței de fond de a dispune punerea în executare a
mandatului european de arestare cu consecința arestării și predării persoanei solicitate către autoritățile
judiciare ungare este întemeiată, apreciind totodată, în mod corect judecătorul primei instanțe că
măsura arestării persoanei solicitate se impune pentru buna desfășurare a procedurii de executare și
recunoaștere a mandatului european de arestare, ce are la bază principiului recunoașterii și încrederii
reciproce, în conformitate cu dispozițiile Deciziei-cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI/13 iunie 2002,
publicată în jurnalul Oficial al Comunităților Europene nr. L/190/1 din 18 iulie 2002.

Prin urmare, instanța de control judiciar, în acord cu judecătorul primei instanței, constată că mandatul
european de arestare conține informațiile prevăzute de art. 86 alin. (1) din Legea nr. 302/2004,
modificată și completată prin Legea nr. 300/2013, fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 88 alin.
(1) din Legea nr. 302/2004, precum și că nu există în cauză niciun motiv de refuz al executării
mandatului european de arestare, dintre cele prevăzute de art. 98 din Legea nr. 302/2014.

Referitor la susținerile apărării, cât și a persoanei solicitate conform cărora acesta nu se face vinovat de
săvârșirea infracțiunilor pentru care a fost emis mandatul european de arestare, Înalta Curte constată
că aceste susțineri privesc fondul cauzei, aceste chestiuni urmând a fi lămurite de autoritățile ungare.
Astfel, față de aceste împrejurări, se constată că apărările formulate la acest termen de judecată de
apărătorul contestatoarei, nu pot fi primite, în condițiile în care, potrivit art. 85 și următoarele din Legea
nr. 302/2004, rolul instanței române în această procedură se rezumă la verificarea condițiilor de formă
ale mandatului european de arestare, la soluționarea eventualelor obiecțiuni privind identitatea
persoanei solicitate, precum și la motivele de refuz ale predării, condiții avute în vedere de instanță așa
cum reiese din hotărârea Curții de Apel București.

De asemenea, Înalta Curte reține că însuși apărătorul contestatorului persoană solicitată a susținut că
nu există niciunul din motivele opționale sau obligatorii de refuz a executării mandatului invocând
principiul specialității pentru a rămâne la dispoziția organelor române.

Față de această susținere a apărării, instanța de control judiciar arată că principiul specialității nu
reprezintă faptul că o persoană își poate alege jurisdicția care să o judece, ci reprezintă regula de drept
conform căreia persoana extrădată nu va fi urmărită, judecată, deținută în vederea executării unei
pedepse sau supusă oricărei alte restricții a libertății sale individuale, pentru orice fapt anterior predării,
altul decât cel care a motivat extrădarea. În cazul în care calificarea dată faptei incriminate va fi
modificată în cursul procedurii, persoana extrădată nu va fi urmărită sau judecată decât în măsura în
care elementele constitutive ale infracțiunii recalificate ar îngădui extrădarea.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte de Casație și Justiție, în baza art. 425 1 alin. (7) pct. 1 lit. b)
C. proc. pen., va respinge, ca nefondată, contestația formulată de persoana solicitată A. împotriva
sentinței penale nr. 165 din data de 10 august 2017 a Curții de Apel București, secția a II-a penală.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 200
lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În baza art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru
contestatorul persoană solicitată, în sumă de 100 lei, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge ca nefondată, contestația formulată de persoana solicitată A. împotriva sentinței penale nr.
165 din data de 10 august 2017 a Curții de Apel București, secția a II-a penală.

Obligă contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către
stat.

Onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul persoană solicitată, în
sumă de 100 lei, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 24 august 2017.

http://www.scj.ro/1093/Detalii-
jurisprudenta?customQuery%5B0%5D.Key=id&customQuery%5B0%5D.Value=138444