Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Fără să îşi facă griji pentru nimic, cei doi fluturi coloraţi au pornit în
zbor spre prima casă din apropiere. În acea casă locuia o bătrânică
liniştită. Casa ei avea geamuri înalte cu sticlă colorată. Fluturilor le
plăceau tare mult culorile. De aceea, când au ajuns acolo, s-au aşezat pe
o fereastră. De acolo, au privit în casa bătrânei:
– Oare cine locuieşte aici? E plină casa de ghivece cu flori, spuse Mentă.
– Cine ştie? răspunse Muşeţel.
Curioşi cum erau, cei doi fluturi au zburat înăuntru. Zburând prin casă,
ei au văzut-o pe bătrână: se odihnea pe o canapea mică. Alături, pe o
măsuţă, era o cană. Din cană ieşeau aburi care se risipeau în aer.
– Oare ce are în cană? întrebă Muşeţel.
– Chiar aşa, oare ce are în cană? spuse Mentă.
Abia pe drumul spre casă şi-au dat seama că li se întâmplase ceva: aveau
aripile complet albe, amândoi. Culorile lor frumoase erau împreună cu
ceaiul, în ghiveci.
– Măcar am scăpat cu viaţă… spuse Muşeţel trist că nu mai era colorat.
– Mda… măcar am scăpat cu viaţă… răspunse Mentă.
După un timp, în ghiveciul din casa bătrânei au început să răsară nişte
plante noi şi deosebite: o plantă cu frunze mai mari, iar alta cu frunze
subţiri ca cetină de brad. Mai târziu, bătrâna s-a gândit că o fi ceva şi
cu plantele acelea. De aceea, le-a lăsat să crească şi mai mari.
Când plantele erau înalte de un cot, bătrâna le-a cules cu grijă şi le-a
pus la uscat.
– Poate că sunt bune de ceai! se gândi ea.
După ce trecură câteva zile, plantele erau uscate. Bătrâna a pus două
vase cu apă la fiert, câte unul pentru fiecare dintre cele două plante
noi. După ce au fiert, le-a gustat pe ambele.
– Extraordinare ceaiuri am făcut! Unul e mentolat ca să respir mai uşor,
iar celălalt îmi calmează durerile în piept şi gât. Cine ştie ce boli vor mai
vindeca fiecare? Vom trăi şi vom vedea!
Sfârşit!