Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Vehicule Pe Sine Pentru Transport Urban - Curs
Vehicule Pe Sine Pentru Transport Urban - Curs
Note de curs
Cuprins
5. Captatori de curent 47
7. Calea de rulare 53
5
achiziţie sau modernizare, în concordanţă cu principiile de mai sus. Securitatea călătorului
este principiul obiectiv al acestei etape.
4. Colectarea vniturilor din vânzarea titlurilor de călătorie.
Această etapă este deosebit de importantă în continuitatea şi stabilitatea serviciului de
transport local. Ea se impune a se adapta continuu funcţie de cerinţele clientului, astfel încât
acesta să nu motiveze lipsa măsurilor tehnice şi organizatorice pentru a-şi exercita această
obligaţie. Fără o minimizare a cheltuielilor şi o maximizare a veniturilor, nu se poate vorbi de
un serviciu continuu, sigur şi stabil.
5. Pregătirea şi perfecţionarea personalului.
în contractul dintre operator şi client, personalul de bord este de fapt executantul
contractului. Dacă acesta nu respectă principiul satisfacerii clientului, drept cheie a calităţii
serviciului, atunci atractivitatea şi chiar utilitatea serviciului sunt puse sub semnul întrebării.
Această etapă este definitorie pentru stabilitatea şi continuitatea serviciului de transport local,
indiferent de câte vehicule dispune acest serviciu, din punct de vedere operaţional.
13
Patru ani mai târziu, a fost inaugurat metroul subteran din Budapesta, alimentat în
curent continuu la 300V, captat de pantografele vehiculelor motoare de la o linie aeriană.
La Paris, primul tronson a fost inaugurat la 16 iulie 1900. Construcţia este la mică
adâncime (8...15m), iar traversarea Senei se face prin intermediul unor viaducte metalice.
La Moscova, primul tronson al metroului a fost dat în exploatare la 15 mai 1935. Sunt
renumite staţiile care sunt adevărate palate subterane, fiecare, având o arhitectură proprie.
La 8 noembrie 1956 a fost dată în exploatare prima linie pariziană cu rame electrice
pe pneuri, care au redus simţitor nivelul zgomotului şi al vibraţiilor în general. Ramele sunt
echipate cu roţi cu pneuri dar, în caz de avarie, pot circula şi pe roţi metalice care rulează pe
şine.
Construcţia metroului din Bucureşti a început în 1975, iar primul tronson
(Semănătoarea - Timpuri Noi) a fost inaugurat la 19 decembrie 1979. Ulterior au fost date în
exploatare tronsoanele: Timpuri Noi - Republica (1981), Eroilor - Militari (1983),
Semănătoarea - Gara de Nord - Dristor II, Pipera - I.M.G.B., etc
3. Construcţia generală a vehiculelor pentru transport urban pe şine
3.1. Principalele părţi componente ale vehiculelor pentru transport urban pe
şine
Deşi sunt de o mare diversitate, vehiculele pentru transportul urban pe şine al
călătorilor au în compunerea lor o serie de părţi, subansambluri sau piese identice sau
asemănătoare. Pot fi formate din unul sau mai multe vehicule, articulate sau nu. Ansamblul
de mai multe vehicule poate avea toate vehiculele motoare sau poate fi format dintr-o
combinaţie de vehicule motoare şi remorcate. în general, principalele elemente comune
majorităţii acestor vehicule (vezi fig. 1) sunt:
- aparatul de rulare;
- organele de ghidare ale cutiei de osie;
- suspensia;
- boghiul;
- şasiul şi cutia;
- aparatele de ciocnire, tracţiune şi legare;
- captatorii de curent;
- controlerul de comandă a alimentării cu energie electrică a motoarelor de tracţiune;
- motoarele electrice de tracţiune;
- sistemul de frânare;
- rezistenţele de pornire şi de frânare.
aparate. de ciocnire,
., N ghidare
organe. .de , ., ale
, cutie de osie // osie montata„ L / »,boghiu
,. suspensie
^
tractiune *şi leg°are - T
cutiei d e osie . ' , ap
motoare electrice r arate de ciocnire, °
, ^ tractiune şi legare
de tracţiune • °
Fig. 1. Principale părţi componente ale vehiculelor de transport urban pe şine.
Aparatul de rulare are rolul de a transmite sarcinile între vehicul şi şine, de a asigura
deplasarea vehiculului şi ghidarea acestuia. Organele de rulare sunt formate din osia montată,
subansamblu specific vehiculelor care circulă pe şine, care este format în principal din cele
două roţi calate (montate cu strângere) pe osia propriu-zisă şi cutiile de osie, care conţin
lagăre care asigură posibilitatea de rotire a osiilor montate, având şi rolul de a transmite toate
forţele între fusul de osie şi cadrul boghiului sau şasiu şi de a limita deplasările osiei în
direcţie longitudinală şi transversală în raport cu restul vehiculului.
15
Organele de ghidare ale cutiei de osie au rolul de a asigura o poziţie corectă a osiei
montate în cale şi faţă de vehicul, transmiţând totodată forţele care acţionează în plan
orizontal între cutia de osie şi cadrul boghiului sau şasiu, fără a împiedica funcţionarea
suspensiei.
Suspensia asigură legătura elastică între cadrul vehiculului şi osii. Aceasta are rolul de
a absorbi energia de şoc şi de a amortiza oscilaţiile, asigurând totodată stabilitatea vehiculului
în mers. Suspensia asigură un confort vibratoriu călătorilor, asigură integritatea mărfurilor
transportate şi micşorează forţele de interacţiune dintre vehicul şi cale. în general, suspensia
vehiculelor feroviare este formată din elemente elastice (arcuri metalice, de cauciuc,
pneumatice sau hidropneumatice), care au rolul de a prelua energia şocurilor, de a o
transforma în energie potenţială şi de a o reda în timp sistemului, elemente de amortizare (cu
fricţiune uscată sau hidraulice), care au rolul de a disipa o parte din energia înmagazinată în
elementele elastice, conducând la scăderea amplitudinii de oscilaţie a vehiculului şi din
elemente de legătură (legături pendulare sau balansieri), care susţin sau poziţionează
elementele elastice, contribuind la transmiterea lor şi la reducerea şocurilor.
Boghiul este un dispozitiv în formă de cărucior, cu două sau mai multe osii, pe care
reazemă şasiul sau cutia vehiculului. Acesta are rolul de a asigura înscrierea în curbă în bune
condiţii a vehiculelor (permiţând de altfel şi realizarea de lungimi mai mari ale vehiculelor),
precum şi un mers liniştit, în special la viteze mari de circulaţie.
Boghiul este format dintr-un cadru, în general rigid, de care sunt fixate cutiile de osie.
La mijlocul cadrului, pe o traversă fixă sau mobilă (traversă dansantă), se găseşte un lagăr în
care se articulează şasiul vehiculului. Acest lagăr permite oscilaţii de rotaţie în jurul unei axe
verticale şi uneori o deplasare transversală. Pe boghiurile vehiculelor motoare sunt
suspendate (total sau parţial) motoarele electrice de tracţiune.
Şasiul este o structură metalică pe care se plasează încărcătura utilă (călătorii) dar care
suportă şi alte sarcini provenite din greutatea instalaţiilor şi diverselor agregate cu care sunt
echipate vehiculele, precum şi din forţa de tracţiune şi frânare, de inerţie, etc. Pe şasiu se
fixează dispozitivele de tracţiune şi ciocnire, precum şi alte instalaţii ale vehiculului (frână,
încălzire, etc.).
Cutia este formată dintr-o structură în general metalică sau din materiale sintetice. în
cutie sunt amenajate spaţiile necesare transportului călătorilor dar şi spaţiul necesar
personalului de conducere. Şasiul şi cutia pot forma o singură structură de rezistenţă (cutii
autoportante). La vehiculele motoare, Tot în cutie pot fi prevăzute spaţii pentru instalaţiile de
forţă şi auxiliare, precum şi pentru cele de încălzire, ventilare, etc.
Aparatele de ciocnire, de tracţiune şi de legare au scopul de a lega vehiculele, de a le
menţine la o anumită distanţă între ele, de a transmite eforturile de ti acţiune şi de comprimare
de la un vehicul la altul şi de a atenua acţiunea acestor eforturi şi sunt fixate de şasiu. De
regulă, la vehiculele pentru transportul urban pe şine se utilizează aparate de ciocnire plasate
central, în axul longitudinal de simetrie al vehiculului şi sunt de obicei combinate şi cu
aparatele de tracţiune şi legare. Acest ansamblu poartă denumirea de cuplă centrală. In unele
cazuri, tot prin ansamblul acestei cuple centrale mecanice se realizează şi conexiunile
electrice şi pneumatice dintre vehiculele vecine, cuplarea şi decuplarea putându-se face şi
automat. în acest caz, ansamblul poartă denumirea de cuplă automată. în cazul ansamblurilor
formate din mai multe vehicule care circulă în permanenţă cuplate, de regulă legătura
mecanică între acestea se asigură printr-o cuplă centrală mecanică astfel construită încât nu
poate fi desfăcută decât în atelierele specializate, atunci când, pentru intervenţii, este necesară
despărţirea vehiculelor. De regulă, o asemenea cuplă se numeşte "cuplă scurtă"'.
Instalaţia de frână are rolul de a permite reducerea vitezei de circulaţie sau oprirea la
punct fix a vehiculului sau a ansamblului de vehicule.în general vehiculele pentru transport
urban pe şine sunt echipate cu mai multe sisteme de frânare, bazate pe diferite principii de
funcţionare, care conlucrează pentru asigurarea siguranţei circulaţiei.
Astfel, întrucât aceste vehicule sunt echipate cu motoare electrice de tracţiune, de
regulă au un sistem de frânare electrică, bazată pe trecerea motoarelor electrice de tracţiune
în regim de generatoare de curent. în funcţie de modul de utilizare a curentului debitat de
acestea, frâna electrică poate fi reostatică sau recuperativă. în primul caz curentul este
debitat pe rezistenţe numite "de frânare" care se încălzesc şi disipează astfel prin căldură
energia vehiculului. în cel de-al doilea caz, curentul debitat este din nou introdus în reţeaua
de alimentare, contribuind astfel la recuperarea unei părţi din energia electrică consumată.
Deoarece eficienţa acestui sistem scade o dată cu reducerea vitezei de circulaţie, nu poate fi
folosit decât în scopul reducerilor de viteză, pentru oprirea la punct fix fiind necesare alte
sisteme de frânare. Acestea pot fi de tip mecanic, precum frâna cu disc sau frâna cu saboţi,
acţionate pneumatic, electropneumatic sau pur electric, sau pot fi frâne cu patină
electromagnetică de cale.
Vehiculele pentru transportul urban pe şine sunt în mod obligatoriu echipate fie cu
instalaţie de climatizare, fie cu instalaţie de încălzire şi ventilare. Instalaţia de climatizare
presupune existenţa a cel puţin două schimbătoare de căldură: unul pentru încălzirea aerului,
altul pentru răcirea acestuia, asigurându-se astfel o temperatură optimă indiferent de
temperatura exterioară.
Instalaţiile de încălzire sunt echipate cu schimbător de căldură care utilizează ca agent
pentru încălzire rezistenţe electrice alimentate de la conducta electrică a trenului.
Captatorii de curent sunt echipamente care permit vehiculului preluarea curentului de
la reţeaua de contact, care poate fi aeriană în cazul tramvaielor şi în depourile de metrou, sau
"şina a IlI-a" de regulă la metrou. în consecinţă, pe vehiculele pentru transportul urban pe
şine trebuie să existe unul sau mai multe pantografe pentru alimentarea de la firul de contact,
fie patine de contact pentru şina a IlI-a. în orice caz, captarea curentului trebuie să se
realizeze fără ruperea contactului la deplasarea vehiculului cu viteză şi cu o uzură minimă a
elementelor de frecare: firului de contact, şina a IlI-a şi plăcuţele de frecare ale captatorilor.
Controlerul de comandă a alimentării cu energie electrică a motoarelor de tracţiune
este un echipament care trebuie să realizeze, la comanda mecanicului, variaţiile
corespunzătoare de tensiune, curent, flux la motoarele electrice de tracţiune pentru a asigura
forţa de tracţiune necesară demarării şi circulaţiei cu viteza stabilită a vehiculelor pentru
transportul urban pe şine.
Ampatamentul unui vehicul fără boghiuri este reprezentat de distanţa dintre axele
osiilor extreme; în cazul unui vehicul pe boghiuri, ampatamentul vehiculului este dat ue
distanţa dintre punctele de susţinere ale cutiei de către boghiuri, iar ampatamentul boghiului
de distanţa dintre axele osiilor extreme ale acestuia.
3.2. Osia montată
X roata
/ osi a p r o p r i u - z i s a ; fus de os »
/
Vi j/ h» ii
—- s u p r a f a ţ a de rulare a rotii
şase şuruburi speciale, tip prezon, care fixează toate discurile pe butucul roţii;
şase şuruburi (numite uzual "şuruburi mici centru roată") care fixează discul exterior
din oţel, intrând prin filetare în găurile prevăzute în butucul roţii.
19
Osia este solicitată în principal la oboseală şi pentru a evita apariţia unor concentratori
de eforturi prea mari, între zonele cu diametre diferite se prevăd racordări cu raze mari, de
15...75 mm. Deoarece diferenţa dintre diametrul fusului de osie şi a zonei de calare este mare,
între ele s-a prevăzut o zonă de trecere cilindrică, numită umăr.
l r
O
n
1 * cot
¥
i UOj " <i>12ii
J
i •
c. J d. H e
osie tip OR 1-1
osie pentru cuzineţi osie tip OR 1 osie tip OR 2
3. 3. Cutii de osie
Adăpostesc lagărele care permit rotirea osiei şi trebuie să preia toate forţele între osia
montată şi restul vehiculului şi totodată să limiteze posibilitatea de deplasare longitudinală şi
transversală a osiei montate.
în principal, cutia de osie trebuie astfel realizată, încât:
- să reziste la toate sarcinile generate în timpul circulaţiei;
- să asigure un coeficient de frecare dintre lagăr şi fus cât mai mic, pentru ca rezistenţele la
înaintare să fie cât mai reduse;
- să aibă o masă cât mai mică, contribuind astfel la scăderea masei nesuspendate a
vehiculului;
- să aibă dimensiuni de gabarit cât mai mici;
- să aibă un sistem de ungere cât mai simplu, dar eficient;
- să permită un control uşor şi o înlocuire relativ rapidă a eventualelor subansambluri
defecte.
în general se utilizează (rar) cutii de osie cu lagăre de alunecare (cu cuzineţi), sau în
mod obişnuit cu lagăre de iostogolire {cu rulmenţi).
Indiferent de tipul constructiv, o cutie de osie se compune din:
- corpul cutiei - care preia şi transmite toate forţele dintre osia montată şi restul
vehiculului, fiind de obicei şi rezervor de lubrifiant. Dacă pe cutia de osie sprijină arcuri în
foi, la partea superioară este prevăzut cu o gaură în care intră cepul legăturii de arc, atât
pentru a asigura centrarea arcului, cât şi pentru a împiedica deplasarea faţă de cutia de osie
sub acţiunea forţelor orizontale mari care pot apărea în timpul circulaţiei. Dacă în
suspensia osiei se utilizează arcuri elicoidale care reazemă pe cutia de osie, aceasta este
prevăzută în acest scop cu aripi laterale;
- capacul cutiei de osie - asigură etanşarea către exterior;
- capacul obturator - asigură etanşarea cutiei către roată. De regulă, aici se montează
dispozitivele de etanşare, care lucrează pe umărul osiei;
- lagărul propriu-zis.
Din proiectare, trebuie ca rezultanta tuturor forţelor verticale să fie în centrul fusului,
pentru ca acesta să nu fie solicitat dezaxat.
3.4. Suspensia
Suspensia asigură o legătură elastică între aparatul de rulare şi restul vehiculului. în
timpul circulaţiei, vehiculul este supus în permanenţă la acţiunea unor excitaţii care conduc la
mişcări oscilatorii ale acestuia iar suspensia are rolul de a diminua efectele acestor vibraţii,
în general, suspensia trebuie să:
- asigure confortul vibratoriu pentru călători, prin capacitatea suspensiei de a izola
vehiculul faţăde impulsurile perturbatoare care iau naştere în procesul de rulare al osiilor
montate pe cale, atât pe direcţie verticală, cât şi transversală;
- asigure o comportare dinamică stabilă la mersul în linie dreaptă şi o comportare stabilă,
cu forţe de ghidare mici, în curbe;
- contribuie la micşorarea forţelor reciproce dintre vehicul şi cale, menţinându-le în limite
acceptabile atât din punct de vedere al siguranţei circulaţiei, cât şi de necesitatea
protecţiei aparatului de rulare şi a căii;
- să participe la limitarea forţelor centrifuge la circulaţia în curbă;
- să atenueze zgomotele datorate rulării şi propagarea acestora, prin corpuri solide, până
în interiorul cutiei;
- să atenueze şocurile şi vibraţiile longitudinale, cauzate de variaţia vitezei de mers, la
demarare şi frânare.
în plus, la vehiculele de transport urban suspensia trebuie să:
- asigure o înălţime cât mai constantă a podelei faţă de calea de rulare, indiferent de
gradul de încărcare al vehiculului;
- să nu necesite un spaţiu prea mare şi mai ales să se poată încadra cu uşurinţă în spaţiul
disponibil pe boghiu.
Pentru a răspunde acestor cerinţe, de regulă suspensia vehiculelor de tramvai şi
metrou are două etaje de suspendare: suspensia osiilor (primară), între cutiile de osie şi cadrul
de boghiu şi suspensia centrală (secundară), între cadrul de boghiu şi cutie,
în principal, suspensia este compusă din:
91
- elemente elastice - care preiau energia cinetică a vibraţiilor şi o redau sistemului în
timp, conducând la reducerea efectelor dinamice;
- elemente de amortizare - care disipă o parte din energia potenţială înmagazinată de
elementele elastice, contribuind la amortizarea mişcărilor oscilatorii;
- elemente de legătură - care au rolul de a susţine elementele elastice şi de a transmite
către acestea forţele.
nesc'orfQl fricăr;j t .
perne de
suspensie
spre boghiul 2
ventile
de nivel
de la sursa
de aer
rezervorul de aer
al instalaţiei
rezervor auxiliar
După forma constructivă, arcurile pneumatice pot fi în formă de burduf sau în formă
de diafragmă.
Cele cu burduf (vezi fig. 12, a) sunt formate din unul până la patru toruri, între care
sunt montate inele de fretare, care măresc stabilitatea arcului.
Cele cu diafragmă (vezi fig. 12, b) au carcasa superioară cu diametrul mai mare decât
cea inferioară şi au, în general, formă de clopot.
cutie vehicul
admisie aer
comprimat
arc
pneumatic
evacuare in
A atmosferă
V
legătură
elastică
^ /