Istoric al

bucătăriei arabe
Bucătăria arabă iși are radăcinile in tradiția culinară a triburilor care iși schimbau
mereu locul și, datorită acestei migrații continue, gateau in corturi. Triburile
nomade transportau orez, curmale si alte produse uscate, care se păstrau un timp
indelungat.

Teritoriul Orientului Mijlociu este foarte întins, cu condiții de relief si climă

diferite, permitând cultivarea a diverse legume si mirodenii; totuși, noi arome si
gusturi au fost adaugate celor existente, imbogățind bucătăria orientală. Aflîndu-
se in calea comercială care lega Asia indepartată de Europa si Africa, drumul
mirodeniilor trecea prin aceste țari, asfel incât folosirea si adăugarea lor la
ingredientele deja cunoscute sau deja existente s-a facut usor. Deoarece triburile
au incercat in rețetele lor diferite cantități de mirodenii, au obținut variațiuni ale
aceluiași fel de mâncare. Datorită acestui fapt, a rezultat o mare diversitate de
rețete si băuturi, ce au echivalent in aproape toate țarile arabe.

Contribuția libaneză a avut cea mai mare pondere asupra bucătăriei orientale,
extinzându-se in bucătăriile din Alepp, Damas, Beirut, Nablus, Cairo si
Ierusalim. Influența bucătăriei libaneze a fost recunoscută de catre marii
gastronomi ca fapt hotărâtor, dând exotismul si farmecul bucătăriei orientale.

Colonizarea țarilor arabe si-a pus amprenta si asupra bucătăriei. Astfel se poate
observa asemanarea bucătăriei Orientului Arab cu bucătăria turcă si cu cea
greacă. Rețetele vechi egiptene, siriene si palestiniene s-au amestecat, de multe
ori, cu cele ale bucătărilor turci si greci, rezultând rețetele pe care le folosim azi
sau le dezgustăm in vizitele noastre in Orientul Mijlociu.
Bucătăria Orientului Mijlociu este predominant vegetariană. Fiind foarte cald,
conservarea cărnii era un proces greoi (prin uscare la soare sau folosirea
saramurii), iar carnea ca atare era o mâncare de lux sau pentru sărbători. De
aceea, felurile preparate din carne sunt deosebit de rafinate si laborioase; datorită
raritătii, carnea era si prețuită, si gătită cu grijă specială.

Pentru arabi, ospitalitatea este o virtute, iar familiile sunt catalogate dupa felul
cum se poartă si iși primesc oaspeții. In lumea arabă, invitatâțiile la masă sunt
experiențe calde, festive, dar și obisnuite, nefiind formale.

Inițial, locuitorii din Peninsula Arabă erau bazați foarte mult pe un regim
alimentar pe baza de grâu, orz, orez si carne, cu puţină varietăti. Pun mare accent
pe produsele din iaurt, cum ar fi labneh (iaurt fără grăsime extras din unt

Se pune un accent deosebit pe următoarele elemente în bucătăria arabă:

- grâul, folosit la salate, aluaturi, pâine si multe feluri principale, in diferitele

sale forme, de boaba, zdrobit, fin sau grosier, si de făina;

- orezul se gătește in diverse feluri, cu legume, cărnuri de tot felul, ca

umplutură sau ca fel principal, colorat sau alb, scăldat in unt si invelit in nuci,
migdale si conuri de pin prăjite;

- cușcușul, preparat in casă, din aluat de pâine sau existent in supermarket-uri,

in forma instant;

- sosul de susan (tahina) este folosit mai ales la salate si antreuri;

- mirodeniile dau aromă exotică tuturor mâncărurilor;

- legumele preparate in tot felul de moduri, dintre care fasolea si nautul ocupă
un loc aparte;

- uleiul se utilizează cu preponderență la salate, in rețete cu lamaie sau usturoi;

- carnea de oaie, miel și capră este cea mai utilizată și intalnită carne in
bucătăria arabă, servindu-se la ocaziile festive sau religioase, fiind felul de
mâncare prin care gazda isi exprimă respectul față de cel invitat.

Feluri de mâncare:

- șaorma, cel mai cunoscut fel de mâncare, constă din carne de vită, pui sau
oaie, rotisată, servită in pâine subțire, arabă, cu diferite sosuri si salate;

- falafelul, un preparat vegetarian 100 %, se compune din chiftele de năut,

pătrunjel si ceapă tocate, servite cu salate, in paine subtire arabeasca;

- humusul este o crema consistentă de năut;

- painea arabă sub diferite forme, mai subțire sau mai lată;

- salata de grâu zdrobit (tabule), inmuiat cu roșii, mult patrunjel si castraveți

tocați foarte fin;

- baclavaua, un binecunoscut desert oriental, binecunoscut si de români, este

facută din aluat de patiserie, umplut cu alune sau fistic, totul fiind insiropat cu
sirop gros de zahăr si parfumat cu apă de flori;

- ceaiul negru si cafeaua aromată sunt bauturile cel mai des intalnite in lumea
arabă, servite, foarte dulci, la botez sau casatorii si, foarte amare, la
inmormantari.