STABILITATEA NAVEI LA

UNGHIURI MARI DE ÎNCLINARE

(a)
 STABILITATEA STATICĂ LA UNGHIURI MARI
DE ÎNCLINARE
În studiul stabilităţii navei la unghiuri mari de
înclinare ipoteza metacentrică a stabilităţii nu mai este
valabilă (metacentrul nu este un punct fix, iar curba
centrelor de carenă nu este un arc de cerc).
În cazul ipotezei înclinărilor z
izocarene la unghiuri mari, Evoluta metacentrica

momentul de inerţie al MT0

suprafeţei plutirii este

variabil, raza metacentrică
variază iar metacentrul se WL0

deplasează în spaţiu pe o WL
B0
B

curbă care se numeşte

0 y
evolută metacentrică.
La înclinări transversale mari, centrul de carenă
se deplasează în spaţiu, pe curba centrelor de
carenă. Analiza stabilităţii transversale se face
în ipoteza că înclinarea longitudinală produsă
de deplasarea longitudinală a centrului de
carenă se neglijează.
Studiul stabilităţii longitudinale la unghiuri
mari de înclinare se efectuează cu aceleaşi
formule de la cazul unghiurilor mici de
înclinare, deoarece braţul stabilităţii statice
este suficient de mare pentru a avea
întotdeauna un moment de stabilitate pozitiv.
a) Expresiile analitice ale coordonatelor centrului
de carenă şi ale coordonatelor metacentrului
Se considera o
înclinare
transversală mare,
de unghi si o
nouă înclinare
infinit mică, de
unghi d .
Metacentrul
transversal îşi
păstrează poziţia
neschimbată, în
punctul M T
Deplasările elementare ale centrului de carenă devin
dy B ds cos r cos d
dz B ds sin r sin d .

Având în vedere
relaţiile trigonometrice
din triunghiul
dreptunghic, pentru
coordonatele
metacentrului rezultă
următoarele expresii
analitice

ym yB r sin
zm zB r cos .
Pentru înclinarea izocarenă de unghi , raza
metacentrică se calculează cu relaţia

Ix
r
V
unde Ix este momentul de inerţie al ariei plutirii
izocarene (înclinată cu unghiul ) în raport cu axa
centrală principală longitudinală.
b) Momentul de redresare şi braţul stabilităţii statice la
unghiuri mari de înclinare
Forţa de greutate
şi forţa de
împingere creează
un cuplu de forţe,
al cărui moment
se numeşte
moment de
stabilitate (de
redresare) şi este
dat de relaţia

MS g Δ GZ g Δ ls
GZ ls este braţul stabilităţii statice.
 Braţul stabilităţii statice
poate fi scris sub forma

GZ EA B0Q QA B0 E

care, pe baza relatiilor

geometrice, devine

GZ ls y B cos (z B z B0 ) sin a sin

Braţul stabilităţii de formă, respectiv momentul
stabilitatii de forma depinde doar de formele navei
lf B0 A B0Q QA y B cos ( zB z B0 ) sin
Mf g lf
Braţul stabilităţii de greutate, respectiv momentul
stabilitatii de greutate depind de poziţia centrului de
greutate

lg B0 E a sin

Mg g lg

Rezultă că momentul de stabilitate (de redresare)

poate fi scris şi sub forma

MS Mf Mg
 Ţinând cont de caracteristicile
stabilităţii iniţiale, din triunghiul
dreptunghic GZN rezultă relaţiile

GZ ls GN sin
GN GM T0 M T0 N h0 M T0 N
unde, h0 reprezinta înălţimea
metacentrică iniţială.
Braţul stabilităţii statice devine

ls h0 sin ls ls M T0 N sin PZ
ls este braţul stabilităţii rezidue, care este determinat
de variaţia razei metacentrice.
Punctul N, aflat la intersecţia razei metacentrice cu planul
diametral, se numeşte prometacentru sau metacentru
virtual.
Observatii:

- În punctele de intersecţie ale evolutei metacentrice cu

planul diametral, metacentrul transversal şi prometacentrul
coincid;
- Pentru ca nava să fie stabilă pe carenă dreaptă trebuie ca
momentul de stabilitate să fie pozitiv.

Ms 0 GZ 0

Rezultă deci condiţia ca: GN 0 zN zG

sau, sub forma echivalentă ls ( z M T0 zG ) sin ls

Sunt următoarele cazuri posibile:
z G z M T0
Nava este stabilă pe carenă
dreaptă (h0 0);
z M T0 z G z N1
Nava este instabilă pe carenă dreaptă (h0 0) şi se va
înclina transversal până se realizeaza unghiul de canarisire, c
Acesta corespunde condiţiei N ≡ G.
Nava nu se răstoarnă, centrul de greutate G fiind pe verticala
ce trece prin centrul de carenă B
C

z G z N1
Nava se răstoarnă.
c) Derivata braţului stabilităţii statice
Pentru =0
dl s
r0 a h0
d 0

Rezultă deci că derivata braţului stabilităţii statice (pentru

0) reprezintă înălţimea metacentrică iniţială.

Mărimea geometrică MT Z h
se numeşte înălţime metacentrică generalizată şi
caracterizează stabilitatea iniţială a navei la înclinări
suplimentare infinit mici, plecând de la o poziţia înclinată dată,
de unghi .
Când 0, înălţimea metacentrică generalizată devine
înălţime metacentrică iniţială
lim h h0
0
d) Curbele de interpolare ale stabilităţii de formă
(pantocarene)

În exploatare, deplasamentul
navei este variabil. Stabilitatea
navei trebuie analizată pentru
fiecare situaţie de încărcare.
Practic, trebuie calculat braţul
stabilităţii statice pentru fiecare
deplasament.

În proiectare se utilizează diagramele de interpolare ale

braţului stabilităţii de formă, cunoscute şi sub numele de
diagramele de pantocarene.
Acestea reprezintă curbele de variaţie ale braţului
stabilităţii de formă, în funcţie de volumul teoretic al
carenei navei, pentru unghiuri de înclinare
transversală cuprinse între 0 şi 90 (de obicei, din
10 în 10 ).
Limitele de variaţie ale volumului teoretic al
carenei navei sunt cuprinse între V0 (volumul
carenei pentru situaţia de navă goală) şi Vp (volumul
carenei pentru situaţia de plină încărcare).

Cunoscând volumul carenei navei pentru situaţia

de încărcare analizată, Vexp, se determină valorile
braţului stabilităţii de formă.
Calculul braţului stabilităţii statice se determină în raport
cu punctul de chilă K.
ls KA1 KJ lkf KG sin lkf zG sin
În acest fel, nu mai este necesară calcularea cotei iniţiale
a centrului de carenă, fiind suficientă cunoaşterea cotei
centrului de greutate, zG, a cărui poziţie caracterizează
un caz de încărcare dat.
 STABILITATEA DINAMICĂ LA UNGHIURI MARI
DE ÎNCLINARE
În studiul stabilităţii statice la unghiuri mari de
înclinare, se presupune că momentul exterior de
înclinare acţionează lent, viteza unghiulară de
rotaţie a navei fiind practic insesizabilă.
Când momentul exterior acţionează cu intensitate
maximă, se studiază acţiunea dinamică a acestuia,
interesând valorile maxime ale unghiurilor de
înclinare.
Cu toate acestea, în acest caz, evaluarea unghiurilor
dinamice este practic bazată pe o ipoteză cuasi-
statică şi nu trebuie făcută confuzia cu dinamica
navei în mare reală care reprezintă analiza de
seakeeping.
 Până în punctul A, care corespunde
unghiului de înclinare transversală 1,
are loc inegalitatea Mext > Ms şi nava
se va înclina accelerat cu viteza
unghiulară de rotaţie dφ

În punctul A se stabileşte egalitatea Mext = Ms , dar datorită

inerţiei, nava îşi continuă înclinarea în acelaşi bord, până în
punctul B (unghiului maxim de înclinare 2).

dφ = 0 şi Ms > Mext.
În continuare, nava se va înclina în sens invers şi procesul
se repetă până la stabilizarea navei la unghiul 1, pentru
care Mext = Ms . Amortizarea mişcării se datorează
rezistenţei exercitate de apă şi aer.
Unghiul maxim de înclinare a navei la acţiunea dinamică a
unui moment exterior se numeşte unghi de înclinare dinamic
şi se deduce din condiţia ca viteza unghiulară de rotaţie să fie
nulă (echilibrul momentelor, respectiv al lucrului mecanic)

M ext d Ms d 0 Lext = Ls
0 0
În concluzie, stabilitatea dinamică este caracterizată prin
lucrul mecanic necesar pentru a înclina nava cu un anumit
unghi de înclinare transversală , în mediu calm şi nerezistent

Ls Ms d g ls d g ls d g ld
0 0 0

Braţul stabilităţii dinamice se notează cu ld

şi reprezintă integrala definită a braţului stabilităţii statice

ld ls d
0
 QR B0 R sin y B sin (în B0 RQ)
RT RB cos ( z B z B0 ) cos (în TB R)
AZ GE B0G cos a cos (în B0 EG)

ld QR RT GE a CB
Braţul stabilităţii dinamice ld reprezintă deplasarea pe verticală
a centrului de carenă faţă de centrul de greutate.
Reprezentarea schematică a lucrul mecanic consumat pentru
inclinarea navei, în care D reprezintă deplasamentul.
 DIAGRAMELE DE STABILITATE STATICĂ ŞI DINAMICĂ

Diagramele de stabilitate reprezintă

variaţia mărimilor care definesc
stabilitatea navei în funcţie de
unghiul de înclinare transversală. În
practica proiectării navelor, se
utilizează următoarele diagrame (în
coordonate carteziene):
- diagrama stabilităţii statice
(Reed), care conţine pe ordonată
braţele stabilităţii statice sau
momentele de redresare;

- diagrama stabilităţii dinamice, în care sunt reprezentate

braţele stabilităţii dinamice sau lucrul mecanic al momentului
de redresare, în funcţie de unghiul de înclinare transversală.
Proprietăţi:
- punctul de maxim (A) al diagramei stabilităţii statice
corespunde unui punct de inflexiune (A1) în diagrama stabilităţii
dinamice;
- în punctele O şi B în care diagrama stabilităţii statice se
anulează, diagrama stabilităţii dinamice are valori extreme,
minimă în 01 şi maximă în B1 (unghiul B se numeşte unghi
de apus al diagramei stabilităţii statice);
- diagrama stabilităţii dinamice este tangentă în origine la axa
absciselor;
- ordonatele diagramei stabilităţii dinamice reprezintă (la scară)
aria mărginită de diagrama stabilităţii statice, axa absciselor şi
ordonata corespunzătoare.
φ1

ldφ1 lsφ dφ A1
0
 Stabilitate statică

4.5
4
3.5
3
Braţul GZ

2.5
2
1.5
1
0.5
0
0 25 50 75 85

Exemplu de diagramă statică

 Stabilitate Statică

4.5
4
3.5
3
Braţul GZ

2.5
2
1.5
1
0.5
0
0 25 50 75 85

Pentru 0 grade, braţul momentului este 0. Forţa de

împingere şi forţa de greutate sunt pe aceeaşi direcţie.
Nu există moment de redresare.
 Stabilitate Statică

4.5
4
3.5
3
Braţul GZ

2.5
2
1.5
1
0.5
0
0 25 50 75 85

Cu cresterea unghiului de înclinare, braţul momentului

creşte. De exemplu, la 25 de grade GZ este 2.5m.
 Stabilitate Statică

4.5
4
3.5
3
Braţul GZ

2.5
2
1.5
1
0.5
0
0 25 50 75 85

Cu creşterea unghiului, braţul momentului creşte pâna la o

valoare maximă. În acest exemplu este 4m. Cu creşterea
valorii pentru Φ, braţul momentului începe să scadă şi apare
pericolul ca nava să se răstoarne…
 Stabilitate Statică

4.5
4
3.5
3
Braţul GZ

2.5
2
1.5
1
0.5
0
0 25 50 75 85

...de amintit că, momentul intern creat este ca răspuns la acţiunea

momentului extern dat de forţele externe. La GZ max nava îşi
crează maximul momentului intern. Dacă momentul extern este
mai mare decât cel intern, atunci nava va continua să se încline
pana…la rasturnare!
 Stabilitate Statică

4.5
4
3.5
3
Braţul GZ

2.5
2
1.5
1
0.5
0
0 25 50 75 85

Unghiul de înclinare continuă sa crească, dar braţul

momentului GZ scade şi deci şi momentul intern scade!
 Stabilitate Statică

4.5
4
3.5
3
Braţul GZ

2.5
2
1.5
1
0.5
0
0 25 50 75 85

Unghiul a crescut pâna în punctul în care G şi B sunt din nou aliniate,

dar nu în mod favorabil! GZ are acum valoarea 0 şi nu mai există
moment intern. Peste acest punct nava este practic rasturnată,
incapabilă să se mai redreseze! Unghiul pentru care valoarea
braţului este 0 se numeste unghi de apus.
Braţul stabilităţii statice îşi schimbă semnul prin
schimbarea semnului unghiului de înclinare, fără a-şi
modifica valoarea absolută (este o functie impara).

Curba braţului stabilităţii dinamice este simetrică faţă

de axa ordonatelor, deoarece este o funcţie pară.
Ţinând cont de interpretarea geometrică a derivatei unei
funcţii şi utilizând diagrama stabilităţii statice, se pot construi
mărimile h şi h0.
Astfel, prin punctul 0 se duce
tangenta la curba braţului
stabilităţii statice. Se măsoară
pe abscisă segmentul
OB 1 rad 57,3
. Analog, într-un punct oarecare
.
C, se duce tangenta la curba
ls = f( ) şi o paralelă la axa
absciselor, pe care se
figurează segmentul
CE 1 rad 57,3
Se obţine înalţimea metacentrică generalizată DE h
Este importantă analiza echilibrului unei nave la acţiunea
statică a unui moment exterior de înclinare. Poziţiile de echilibru
static se obţin pentru unghiurile de înclinare transversală A şi

B, cu îndeplinirea condiţiei: Mext=Ms .

(M s A1
M extA )
Considerăm că nava este
înclinată cu unghiul A şi să
presupunem că asupra ei
acţionează un moment
suplimentar exterior dMext,
care o înclină suplimentar
cu unghiul d . După încetarea
acţiunii momentului exterior
suplimentar, nava va reveni la
înclinarea de unghi A.
Punctele ramurii ascendente sunt puncte de
echilibru stabil în timp ce punctele ramurii
dM s
descendente sunt puncte de echilibru 0
instabil, deoarece pe această ramură d
Astfel, dacă nava este înclinată cu unghiul B şi apare o
creştere suplimentară a unghiului , momentul de redresare
se micşorează şi nava se răstoarnă. Dacă nava este înclinată
cu unghiul B şi unghiul de înclinare scade (momentul de
redresare creşte), atunci nava revine în poziţia înclinată cu
unghiul A. Se observă că punctul E reprezintă un punct
limită de echilibru static.
Momentul corespunzător acestui punct este momentul
maxim de înclinare statică pe care îl poate suporta nava, iar
unghiul E reprezintă unghiul maxim până la care o navă
poate fi înclinată static.
Tipuri de diagrame de stabilitate statică
Prima diagramă este caracteristică
navelor cu înălţimi metacentrice iniţiale
mari (h0 > 0,6 m). Tangenta la curbă în
origine este situată deasupra curbei.
Unghiul maximului diagramei şi unghiul
de apus au valori relativ mari.
A doua diagramă este caracteristică
navelor cu înălţimi metacentrice iniţiale
mici (0,1<h0<0,6). Tangenta la curbă în
origine este situată sub curbă.
A treia diagramă este caracteristică
navelor canarisite. Unghiul de canarisire
C se datorează amplasării proaste a
încărcăturii. Înălţimea metacentrică
iniţială este negativă (h0 < 0) şi nava
este instabilă pe carenă dreaptă. Situaţia
trebuie evitată.