Vladimirescu Cristian - Matematici Speciale Curs + Teme PDF

1. Numere complexe.
Planul complex
Definiţie 1.1. Prin număr complex ı̂nţelegm o pereche ordonată de numere reale,
(a, b) .
Notăm
C := {(a, b) , a, b ∈ R} ,
pe care o numim mulţimea numerelor complexe.
Pentru z = (a, b) ∈ C, notăm a := Rez şi b := Imz. a, b se numesc partea reală,
respectiv imaginară, ale numărului complex z.
Definim, pentru z1 = (a1 , b1 ) ∈ C, z2 = (a2 , b2 ) ∈ C,
z1 + z2 : = (a1 + a2 , b1 + b2 ) ,
z1 · z2 : = (a1 a2 − b1 b2 , a1 b2 + a2 b1 ) .
Atunci (C,+,·) este un corp comutativ, numit corpul numerelor complexe.
Dacă z = (a, b) , atunci z := (a, −b) se numeşte conjugatul numărului complex z.
Definiţie 1.2. Două numere complexe sunt egale dacă au părţile reale egale şi părţile
imaginare egale.
Este imediat că z · z = (a2 + b2 , 0) , ∀z = (a, b) ∈ C.
Notăm cu
C0 := {(a, 0) , a ∈ R} .
Se demonstrează imediat că (C0 , +, ·) este tot corp comutativ. Definind T : R → C0 , prin
T (a) := (a, 0) , ∀a ∈ R,
se arată uşor că T este bijectivă şi
T (a + b) = T (a) + ϕ (b) , ∀a, b ∈ R,
T (a · b) = T (a) · ϕ (b) , ∀a, b ∈ R.
Deci T este izomorfism de corpuri, iar (R, +, ·) şi (C0 , +, ·) sunt corpuri izomorfe.
Notăm cu a := (a, 0) ∈ C0 şi i := (0, 1) ∈ C. i se numeşte unitatea imaginară.
Folosind operaţiile cu numere complexe, orice z = (a, b) ∈ C se poate scrie ca
(a, b) = (a, 0) + (0, b) = (a, 0) + (b, 0) · (0, 1) = a + bi.
Prin urmare, obţinem forma algebrică a numerelor complexe,
(a, b) = a + bi, ∀a, b ∈ R.
1.1. Proprietăţi algebrice ale numerelor complexe. 1) i2 = (0, 1) · (0, 1) =
(−1, 0) = −1;
2) z = Rez + Imz i;
3) Pentru orice z = a + bi ∈ C, Rez = z+z 2
, Imz = z−z 2
;
4) z ∈ R dacă şi numai dacă Imz = 0;
5) z ∈ R dacă şi numai dacă z = z;
6) z = 0 dacă şi numai dacă Rez = Imz = 0;
7) Oricare ar fi z1 , z2 ∈ C, z1 + z2 = z1 + z2 , z1 · z2 = z1 · z2 şi, dacă, z2 6= 0, zz12 = zz12 .
1
2
1.2. Reprezentarea geometrică a numerelor complexe. Orice număr complex

poate fi reprezentat printr-un singur punct ı̂n plan (R2 ), numit imaginea acelui număr:
dacă z = a + bi ∈ C, atunci imaginea sa geometrică este punctul M (a, b) .
Numerele din C0 se reprezintă pe axa absciselor, pe care-o numim axa reală. Nu-
merele pur imaginare (i.e. cele cu Rez = 0) se reprezintă pe axa ordonatelor, pe care-o
numim axa imaginară.
Reciproc, oricărui punct din plan ı̂i corespunde un unic număr complex, numit afixul
acelui punct: dacă M (a, b) este un punct ı̂n planul R2 , atunci z = a + bi este afixul
punctului M. Se mai notează M (z) .
Prin urmare, orice număr complex este unic reprezentat de un punct ı̂n plan şi reciproc.
Din punct de vedere geometric, imaginea conjugatului este simetricul imaginii numărului
complex, faţă de axa reală.
1.3. Reprezentarea trigonometrică a numerelor complexe. Fie z = a + bi ∈ C

−−→
şi M(z) punctul din plan de afix z. Vectorul OM este unic determinat de lungimea sa r,
√
r := a2 + b2 =: |z| ,
numită şi modulul numărului complex z şi de unghiul orientat ϕ ∈ [0, 2π), făcut cu
sensul pozitiv al axei Ox, numit şi argumentul redus al lui z şi notat cu arg z.
M(a, b)
b
|z|
ϕ x
O a
Este evident,
a = |z| cos ϕ şi b = |z| sin ϕ.
Prin urmare, obţinem forma trigonometrică a numărului complex z,
z = |z| (cos ϕ + i sin ϕ) .

1. NUMERE COMPLEXE. PLANUL COMPLEX 3
Pentru arg z avem următoarea formulă de calcul:



 arctg ab , dacă a > 0, b ≥ 0,
arctg ab + π, dacă a > 0, b < 0,




arctg ab + π, dacă a < 0, b ≥ 0,

arg z =

 arctg ab + 2π, dacă a > 0, b < 0,
π/2, dacă a = 0, b > 0,




3π/2, dacă a = 0, b < 0.

Numărului complex z = 0 nu i se asociază niciun argument:

0 = |0| (cos ϕ + i sin ϕ) , ∀ϕ ∈ [0, 2π).
Avem imediat că z 6= 0 dacă şi numai dacă |z| 6= 0.
Mulţimea
Arg z := {arg z + 2kπ, k ∈ Z}
se numeşte mulţimea argumentelor lui z.
Se deduce rapid că
arg z = 2π − arg z.
1.4. Operaţii cu numere complexe scrise sub formă trigonometrică. Fie z =
r (cos ϕ + i sin ϕ) , z1 = r1 (cos ϕ1 + i sin ϕ1 ) , z2 = r2 (cos ϕ2 + i sin ϕ2 ) numere complexe,
cu r2 6= 0. Atunci
z1 · z2 = r1 r2 [cos (ϕ1 + ϕ2 ) + i sin (ϕ1 + ϕ2 )] ,
z1 r1
= [cos (ϕ1 − ϕ2 ) + i sin (ϕ1 − ϕ2 )]
z2 r2
şi (formula lui Moivre)
z n = r n [cos (nϕ) + i sin (nϕ)] , ∀n ∈ Z.
Rădăcinile de ordinul n ∈ N\ {0, 1} ale numărului complex z = r (cos ϕ + i sin ϕ) ,
ϕ ∈ [0, 2π), i.e. soluţiile ecuaţiei
un = z
sunt
p ϕ + 2kπ ϕ + 2kπ
uk = |z| cos
n
+ i sin , k ∈ {0, 1, ..., n − 1} .
n n
Au loc următoarele proprietăţi:
1) |z| ≥ 0, ∀z ∈ C şi |z| = 0 dacă şi numai dacă z = 0;
2) |z1 · z2 | = |z1 | · |z2 | , ∀z1 , z2 ∈ C;
3) (inegalitatea triunghiului) |z1 + z2 | ≤ |z1 | + |z2 | , ∀z1 , z2 ∈ C;
4) z · z = |z|2 , ∀z ∈ C;
5) |Rez| ≤ |z| ≤ |Rez| + |Imz| şi |Imz| ≤ |z| ≤ |Rez| + |Imz| , ∀z ∈ C;
6) |z1 · z2 | = |z1 | · |z2 | , ∀z1 , z2 ∈ C;
7) |z n| = |z|n , ∀n ∈ N, ∀z ∈ C;
8) zz12 = |z 1|
, ∀z1 , z2 ∈ C, cu z2 6= 0;

|z2 |
4
1.5. Submulţimi remarcabile ale planului complex. Semiplanul superior ı̂nchis

este mulţimea
{z ∈ C, Imz ≥ 0} .
Semiplanul superior deschis este mulţimea
{z ∈ C, Imz > 0} .
Semiplanul inferior ı̂nchis este mulţimea
{z ∈ C, Imz ≤ 0} .
Semiplanul superior deschis este mulţimea
{z ∈ C, Imz < 0} .
Semiplanul drept ı̂nchis este mulţimea
{z ∈ C, Rez ≥ 0} .
Semiplanul drept deschis este mulţimea
{z ∈ C, Rez > 0} .
Semiplanul stâng ı̂nchis este mulţimea
{z ∈ C, Rez ≤ 0} .
Semiplanul stâng deschis este mulţimea
{z ∈ C, Rez < 0} .
Pentru z0 ∈ C şi R > 0, discul deschis cu centrul ı̂n z0 de rază R este mulţimea
B (z0 , R) := {z ∈ C, |z − z0 | < R} ,
discul ı̂nchis cu centrul ı̂n z0 de rază R este mulţimea
B (z0 , R) := {z ∈ C, |z − z0 | ≤ R} ,
iar cercul cu centrul ı̂n z0 de rază R este mulţimea
B (z0 , R) := {z ∈ C, |z − z0 | = R} .
1.6. Structura topologică a planului complex. Definim aplicaţia d : C ×C → R,

d (z1 , z2 ) := |z1 − z2 | , ∀z1 , z2 ∈ C.
Se arată uşor că această aplicaţie este o metrică pe C. De fapt, aceasta este metrica
obişnuită, euclidiană, deoarece, pentru z1 = x1 + iy1 şi z2 = x2 + iy2 ,
q
|z1 − z2 | = (x1 − x2 )2 + (y1 − y2 )2 .
Prin urmare, topologia planului complex coincide cu topologia planului real, R2 .
Definiţie 1.3. Prin şir de numere complexe ı̂nţelegem o funcţie z : N → C,

z (n) = zn ∈ C, ∀n ∈ N.
zn se numeşte termenul general sau de rang n al şirului.
Şirul z se mai notează (zn )n∈N .
Observaţie 1.1. În unele situaţii, mulţimea de indici n poate fi o submulţime a lui
N, pentru care există toţi termenii zn .
Definiţie 1.4. (zn )n∈N este mărginit, dacă există M > 0, astfel ı̂ncât |zn | ≤ M,
∀n ∈ N. În caz contrar, şirul se cheamă nemărginit.
Cu alte cuvinte, un şir de numere complexe este mărginit, dacă toţi termenii săi se
găsesc ı̂ntr-un disc deschis (având centrul ı̂n origine).
Definiţie 1.5. (zn )n∈N se numeşte şir convergent, dacă există z ∈ C, astfel ı̂ncat
(zn )n∈N este convergent la z, adică ∃z ∈ C, ∀ε > 0, ∃Nε ∈ N, ∀n ≥ Nε ,
|zn − z| < ε.
În caz contrar, şirul se numeşte divergent.
Se poate arăta, folosind inegalitatea triunghiului, că dacă z există ca ı̂n definiţia
precedentă, atunci el este unic. În această situaţie, z se numeşte limita şirului zn şi se
notează
z := lim zn
n→∞
sau
zn → z.
Teoremă 1.1. Şirul zn , cu zn = xn + yn i, n ∈ N este convergent la z = x + yi dacă
şi numai dacă xn este convergent la x şi yn este convergent la y.
Cu alte cuvinte, studiul convergenţei şirurilor de numere complexe se realizează prin
trecere la componentele sale (şirurile părţilor reale şi imaginare).
n n
Exemplu 1.1. Şirul zn = 1 + n1 + (−1) n
i, n ∈ N∗ este convergent la e + i · 0 = e.
Teoremă 1.2. Dacă zn → z, atunci |zn | → |z| .
Reciproca acestei teoreme este falsă. Într-adevăr, pentru zn = (−1)n , n ∈ N∗ , şirul
modulelor este convergent la 1, ı̂nsă (zn )n∈N∗ este divergent.
Însă, zn → 0 dacă şi numai dacă z = 0.
Teoremă 1.3. Dacă |zn | → r şi arg zn → ϕ, atunci zn → r (cos ϕ + i sin ϕ) .
Reciproca acestein teoreme este falsă, după cum se poate observa prin considerarea
şirului zn = 1 + (−1)
n
i, n ∈ N∗ .
Teoremă 1.4. Dacă (zn )n∈N , (wn )n∈N sunt convergente, atunci (αzn + βwn )n∈N este
convergent, ∀α, β ∈ C şi
lim (αzn + βwn ) = α lim zn + β lim wn .
n→∞ n→∞ n→∞
6
Exerciţiu 1.1. Şirul (z n )n∈N este convergent doar pentru z = 1 şi |z| < 1.
Definiţie 1.6. Spunem că (zn )n∈N are limita ∞, dacă |zn | → ∞. În acest caz, notăm
zn → ∞.
Observaţie 1.2. Dacă (zn )n∈N admite un subşir (zkn )n∈N cu zkn → ∞, atunci (zn )n∈N
este nemărginit.
Teoremă 1.5. Orice şir convergent este mărginit.
Deci, pentru a arăta că un şir este divergent, este suficient să demonstrăm că este
nemărginit.
Definiţie 1.7. Şirul zn , n ∈ N se numeşte şir Cauchy (fundamental), dacă
∀ε > 0, ∃Nε ∈ N, ∀n ≥ Nε , ∀p ∈ N,
|zn+p − zn | < ε.
Observaţie 1.3. Pentru a arăta că un şir este Cauchy, este suficient să arătăm că
există un şir an → 0, astfel ı̂ncât
|zn+p − zn | < an , ∀p ∈ N şi ∀n ∈ N (sau de la un rang).
Teoremă 1.6. (de completitudine a lui C) Un şir de numere complexe este convergent
dacă şi numai dacă este Cauchy.
Deci, (C, d) este un spaţiu metric complet, iar (C, |·|) este un spaţiu Banach.
z n

1.7. Exponenţiala complexă. Considerăm ı̂n cele ce urmează şirul zn = 1 + n
,
n ≥ 1, unde z = x + yi ∈ C este un număr oarecare.
n 2 2 n2
Avem |zn | = 1 + z = 1 + x + y

n n
→ ex .
n
Apoi, ∀n ≥ 1, ( y/n
arctg 1+x/n
, dacă y ≥ 0,
arg zn = y/n
arctg 1+x/n
+ 2π, dacă y < 0.
Deci, ∀n ≥ 1,

 |zn | cos n y/n + i sin n y/n , dacă y ≥ 0,
zn = 1+x/n 1+x/n
 |zn | cos n y/n + 2nπ + i sin n y/n + 2nπ , dacă y < 0.
1+x/n 1+x/n
De aici se deduce rapid că zn → ex (cos y + i sin y) .

Reţinem, aşadar,
z n
(1.1) lim 1 + = ex (cos y + i sin y) , ∀z = x + iy ∈ C.
n→∞ n
Plecând de la formula din analiza reală,
z n
lim 1 + = ez , ∀z ∈ R,
n→∞ n
considerăm prin extensie definiţia lui

z n
ez := lim 1+ , ∀z ∈ C.
n→∞ n
Folosind această definiţie şi relaţia (1.1) , obţinem formula lui Euler
(1.2) ez = ex (cos y + i sin y) , ∀z = x + iy ∈ C.
Următoarele proprietăţi ale exponenţialei reale se păstrează ı̂n cazul complex:

1) ez1 · ez2 = ez1 +z2 , ∀z1 , z2 ∈ C;
2) eez12 = ez1 −z2 , ∀z1 , z2 ∈ C;
z
3) e0 = 1.
În plus, e2πi = 1 şi e2kπi = 1, ∀k ∈ Z. Prin urmare, ecuaţia eu = 1 are o infinitate de
soluţii, spre deosebire de ecuaţia similară din analiza reală, ce are o unică soluţie, u = 0.
Pe de altă parte,
ez+2kπi = ez , ∀z ∈ C şi ∀k ∈ Z,
de unde deducem că funcţia exponenţială exp : C → C, exp (z) = ez , ∀z ∈ C este
periodică.
1.8. Funcţiile sin, cos, sh, ch complexe. Folosind formula lui Euler, din eiθ =
cos θ + i sin θ şi e−iθ = cos θ − i sin θ, ∀θ ∈ R, deducem
eiθ + e−iθ eiθ − e−iθ

cos θ = , sin θ = , ∀θ ∈ R.
2 2i
Prin extensie la C, definim
eiz + e−iz eiz − e−iz

cos z := , sin z := , ∀z ∈ C.
2 2i
Apoi
sin z
tg z := , ∀z ∈ C\ {(2k + 1) π/2, k ∈ Z}
cos z
cos z
ctg z := ∀z ∈ C\ {kπ, k ∈ Z} .
sin z
Apoi,
ez + e−z ez − e−z
ch z := , sh z := , ∀z ∈ C,
2 2
obţinând relaţiile
sin iz = i sh z, cos iz = ch z, ∀z ∈ C.
8
1.9. Logaritmul complex. Să considerăm acum ecuaţia eu = z, unde z ∈ C∗ . Se

demonstreză, prin dublă incluziune egalitatea de mulţimi
{u ∈ C, eu = z} = {ln |z| + i arg z + 2kπi, k ∈ Z} .
Prin urmare, putem defini logaritmul complex, ca funcţia log : C\ {0} → C,
log z := ln |z| + i arg z
sau, considerând mulţimea tuturor argumentelor lui z, funcţia multivocă Log : C\ {0} →
P (C) ,
Log z := ln |z| + i Arg z.
1.10. Funcţia putere complexă. Definim, pentru α ∈ R∗ şi z ∈ C∗ ,
z α := |z|α eiα arg z
şi, ı̂n particular, funcţia radical de ordinul n ≥ 2,
√ p arg z
n
z := n |z|ei n .
Analiză complexă
Tema 1
1. Dacă z = x + iy ∈ C, să se determine partea reală şi partea imaginară
pentru:
a) z = z−iz
, z ̸= i;
b) z , z ̸= 0;
1
z
c) z+1 , z ̸= −1;
d) z , z ̸= 0.
z
2. Determinaţi şi apoi reprezentaţi ı̂n plan mulţimile:

a) {z ∈ C, |Imz| < 1} ;
b) {z ∈ C, |z + i| ≤ 3} ;
c) {z ∈ C, − 1 ≤ Rez < 3} ;
d) {{z ∈ C, 2 < |z − i|
} ≤ 3} ;
∗
e) z ∈ C , Im z = 4 ;
1
{ }
f) z ∈ C∗ , Re z1 = 1 .
3. Determinaţi punctele din plan ı̂n care funcţiile următoare sunt derivabile şi
determinaţi-le derivatele, ı̂n acele puncte:
a) f : C → C, f (z) = |z| ;
b) f : C → C, f (z) = |z|2 ;
c) f : C → C, f (z) = z;
d) f : C∗ {→ C, f}(z) = z1 ;
√
e) f : C\ ±i 2 → C, f (z) = z 3 + 3z 2 + z2z+2 + (z + i) (z − 1) ;
f) f : C∗ → C, f (z) = z 2 + z + z + z1 + |z|2 .
√ ı̂n C√ ecuaţiile:
4. Rezolvaţi
a) e = 22 + i 22 ;
z
b) sin z = 4;
c) eiz = 3;
d) cos z = 3+i 4
;
3i
e) tg z = 5 ;
e) sh z = 2i ;
f) ch z = 12 .
5. Să se determine funcţiile olomorfe, f , care au ca parte reală, u, sau parte
imaginară, v, funcţiile:
a) u : R2 → R, u (x, y) = x2 − y 2 ;
b) v : R2 → R, v (x, y) = x2 − y 2 + y;
c) u : R2 → R, u (x, y) = x2 − y 2 + xy;
d) v : R2 → R, v (x, y) = x3 + 6x2 y − 3xy 2 − 2y 3 şi f (0) = 0.
1
Tema 2
1. Să se demonstreze următoarele
∑ relaţii:
a) 14 (ez + e−z + 2 cos z) = ∞ z 4n
n=0 (4n)! , ∀z ∈ C;
( √ ) ∑
b) 13 ez + 2e− 2 cos z 2 3 = ∞
z z 3n
n=0 (3n)! , ∀z ∈ C.
2. Dezvoltaţi ı̂n serii de puteri următoarele funcţii, indicând mulţimile de

convergenţă:
1 1 2 1 1 2 +4z 4 +z 6
a) (1−z) 2 ; b)
(1−z 2 )2
; c) (1+z)3 ; d) z 2 +1 ; e)
(z 2 +1)2
; f) z (1−z 1
2 )2 ; g) (1−z 6 )3 .
3. Pentru a, b ∈ R, găsiţi primitivele următoarelor funcţii complexe:

a) eaz , b) ch az; c) zeaz ; d) eaz cos bz; e) cos az; f) z cos az; g) z 2 ch az.
4. Calculaţi direct, folosind definiţia, următoarele integrale complexe, pe dru-
murileH corespunzătoare, parcurse câte o dată ı̂n sens pozitiv:
a) γ z+i z
dz, unde γ este cercul cu centrul ı̂n −i, de rază 3;
H dz
b) γ z , unde γ este i) cercul cu centrul ı̂n 0, de rază 3;
ii) ∫cercul cu centrul ı̂n 2i, de rază 1.
c) γ zdz, unde γ este semicercul superior cu centrul ı̂n 0, de rază 1;
H
d) γ z 2 dz, unde γ este cercul de ecuaţie γ (t) = e2πit , t ∈ [0, 1] .
H
5. Determinaţi toate valorile posibile ale integralei complexe γ z2dz+1 , unde γ
este un drum neted, simplu şi ı̂nchis, parcurs ı̂n sens direct trigonometric, ce
nu trece prin punctele i sau −i.
6. Folosind formula integrală a lui Cauchy, calculaţi următoarele integrale
complexe, pe drumurile corespunzătoare, parcurse câte o dată ı̂n sens invers
acelorH de ceasornic:
a) γ sinz+i
zdz
, γ (t) = −i + 3e2πit , t ∈ [0, 1] ;
H dz
b) γ z2 +1 , γ (t) = 2e2πit , t ∈ [0, 1] ;
H z dz
c) γ ze2 −1 , γ (t) = 2e2πit , t ∈ [0, 1] ;
H cos zdz
d) γ z2 −π2 , γ (t) = 4e2πit , t ∈ [0, 1] ;
H
e) γ cos zdz
3 , γ (t) = i + e
2πit
, t ∈ [0, 1] ;
H (z−i)dz
f) γ (z+1)(z−1)3 , γ (t) = −1 + e2πit , t ∈ [0, 1] ;
H ez dz
g) γ z(1−z) 3 , unde i) γ (t) = 2 e
1 2πit
, t ∈ [0, 1] ;
ii) γ (t) = 2 e , t ∈ [0, 1] ;
3 2πit
iii) γ (t) = 12 + 12 e2πit , t ∈ [0, 1] .

7. Determinaţi zerourile şi ordinele lor, pentru funcţiile:
a) f (z) = sin z; b) f (z) = sin z − z; c) f (z) = cos z; d) f (z) = (z + 1)3 ; e)
f (z) = z (z − 1)2 ; f) f (z) = ez .
1
=>
z2 z2 4 2
n=0 n!
Tema 3
1. Să se dezvolte ı̂n serie Laurent următoarele funcţii, ı̂n domeniile
scrise alăturat:
1
a) f (z) = (z−1)(z−2) , (i) B (0, 1, 2) = {z ∈ C, 1 < |z| < 2} ;
(ii) B (1, 0, 1) = {z ∈ C, 0 < |z − 1| < 1} ;
(iii) B (2, 0, 1) = {z ∈ C, 0 < |z − 2| < 1} ;
(iv) B (0, 2, ∞) = {z ∈ C, |z| > 2} ;
z4
b) f (z) = (z−1)(z+3) , (i) {z ∈ C, 1 < |z| < 3} ; (ii) {z ∈ C, 3 < |z|} ;
c) f (z) = (z2 +1)(z2 +4) , {z ∈ C, 1 < |z| < 2} ;
z
1
d) f (z) = z 2 e z , (i) {z ∈ C, 0 < |z| < 1} ;
1
e) f (z) = ze z−1 , (i) {z ∈ C, 0 < |z − 1|} ; (ii) {z ∈ C, 1 < |z|} ;
f) f (z) = z 2 sin z−11
,(i) {z ∈ C, 0 < |z − 1|} ; (ii) {z ∈ C, 1 < |z|} .
2. Să se dezvolte ı̂n serie Laurent următoarele funcţii, ı̂n jurul punctului
z0 , ı̂n coroana circulară D (z0 şi D sunt indicate alăturat):
1
a) f (z) = z(z−1) , z0 = 1, D = {z ∈ C, 1 < |z − 1| < 2} ;
b) f (z) = (z−1)(z+4) , z0 = 1, D = {z ∈ C, 1 < |z − 2| < 6} ;
1
1
c) f (z) = z(z+1)(z+2) , z0 = 0, 32 ∈ D;
d) f (z) = z2 (z12 −9) , z0 = 1, D = {z ∈ C, 1 < |z − 1| < 2} ;
e) f (z) = z22z−2i
, z0 = 1, −1 ∈ D.
3. Pentru următoarele funcţii, să se arate că punctele z0 , scrise alăturat,
sunt puncte singulare aparente:
3 −1
a) f (z) = zz−1 , z0 = 1; b) f (z) = sinz z , z0 = 0;
c) f (z) = shz z , z0 = 0; d) f (z) = 1−cos
z2
z
, z0 = 0;
z 2 +1
e) f (z) = z4 +2 , z0 = ∞.
sunt poli:
z3
a) f (z) = z21+4 , z0 = 2i; b) f (z) = z+1 , z0 = ∞;
1 z
c) f (z) = ez −1 , z0 = 0; d) f (z) = (z−1)2 , z0 = 1.

sunt puncte singulare esenţiale:
a) f (z) = sin z12 , z0 = 0; b) f (z) = ez , z0 = ∞;
c) f (z) = cos z, z0 = ∞; d) f (z) = cos z+2 z
, z0 = −2.
6. Pentru funcţiile următoare, să se găsească punctele singulare izolate
şi să se precizeze natura lor:
1
2
z+2 z4 z5
a) f (z) = z 3 +z
; b) f (z) = z 2 +1
; c) f (z) = (z−3)3
;
1 ez z z 2 +1
d) f (z) = ; e) f (z) = ; f) f (z) = z2e+1 ;
g) f (z) = ;
(z−1)2 (z 2 +4) z2
( ) ez
ez −1 1
h) f (z) = (z + 1) e ; i) f (z) = ez +1 ; j) f (z) = z 1 − e ;
3 z z
1 z 1−cos z
k) f (z) = ; l) f (z) = ; m) f
sin z(
(z) = ;
z 2 (cos z+2) ) sin2 z
n) f (z) = e−z cos z1 ; o) f (z) = sin e z .

1
7. Să se( calculeze:

) ( 1 ) ( 1 )
2
a) Res sinz5 z , 0 ; b) Res e z , 0 ; c) Res ze z2 , ∞ ;
( z ) ( ) ( 1
)
d) Res (z−1)3 , 1 ; e) Res z cos z , ∞ ; f) Res z e , 2 .
e π 2 z−2
8. Să se determine reziduurile următoarelor funcţii, ı̂n punctele singu-

lare izolate, situate ı̂n C:
z+1 3
a) f (z) = z3 −3z+2 ; b) f (z) = z4z+1 ; c) f (z) = (z+i)
z
3;
1 z2
d) f (z) = ; e) f (z) = ;f) f (z) = sin1 z ; g) f (z) = 1
;
(z 2 +4)2 ( 1
(z 2 +3)(z−2)2 ) cos z
z 2 +1
h) f (z) = tg z; i) f (z) = ez +1 ; j) f (z) = z e − 1 .
z
9. Să se determine reziduurile următoarelor funcţii, ı̂n punctul de la

∞:
sin z1
a) f (z) = zz5 −1
3 z+3
+1
; b) f (z) = sin z
; c) f (z) = z−1
;
1 z 1
d) f (z) = z3 (z9 +2) ; e) f (z) = z+2 e 2z .
10. Să se determine reziduurile următoarelor funcţii, ı̂n toate punctele

singulare izolate:
1 6 +1 8
a) f (z) = z5 (z+3) ; b) f (z) = z4z(z+2) ; c) f (z) = z4z(z+1
2 +1) ;
z 2 +z−1 1 1
d) f (z) = z 2 (z−1)
; e) f (z) = cos z+3 ; f) f (z) = z 3 cos z+1 ;
1 ez
g) f (z) = sin z1
; h) f (z) = sin z .
11. Să se calculeze următoarele integrale, pe drumurile γ specificate

alăturat
H 3 şi parcurse ı̂n sens pozitiv:
a) z4z−1 dz, γ (t) = 2e2πit , t ∈ [0, 1] ;
H z3 1
γ
b) z+1 e z dz, γ (t) = 2e2πit , t ∈ [0, 1] ;
Hγ z 1
c) z+3 e 3z dz, γ (t) = 4e2πit , t ∈ [0, 1] ;
γH
d) z cos z+2 z
dz, γ (t) = −2 + 2e4πit , t ∈ [0, 1] ;
Hγ z
e) 1−sin z dz, γ (t) = 8e2πit , t ∈ [0, 1] ;
γ
3
H
f) z
γ (t) = 5e2πit , t ∈ [0, 1] ;
(1−cos z) sin z
dz,
γ
H ( 1 1
)
g) (1 + z) e z + e z−1 dz, γ (t) = 2e2πit , t ∈ [0, 1] .
γ
*12.
∫ 2πSă se calculeze
∫ π următoarele integrale:
∫ 2π cos4 x
a) 0 5+3dxcos x ; b) −π 13+12
dx
cos x
; c) 0 1+sin2 x
dx.
*13. Să se calculeze următoarele
∫ +∞ ∫ +∞ xintegrale integrale:
∫ +∞ 2 +1
x2 2
a) −∞ (x2 +4)(x2 +9) dx; b) −∞ x4 +x2 +1 dx; c) −∞ xx4 +1 dx;
∫ +∞ x3 +1 ∫ +∞ x4 +1 ∫ +∞ x2 +1
d) −∞ x6 +1 dx; e) −∞ x6 +1 dx; f) −∞ x4 +4x2 +13 dx;
∫ +∞ 1 ∫ +∞ 1 ∫ +∞ 1
g) −∞ (x2 +1) 2 dx; h) −∞ (x +4)
2 3 dx; i) −∞ (x2 +1)(x2 +9)2
dx.
*14. Să se calculeze următoarele integrale:

∫ +∞ 3ix ∫ +∞ (x−2) cos 3x ∫ +∞
a) −∞ (x−2)e dx; b) dx; c) (x−2) sin 3x
dx;
∫ +∞ x −4x+5
2
∫−∞
+∞
x −4x+5
2 −∞ x2 −4x+5
d) −∞ x2x−4x+13
cos x
dx; e) −∞ x2x−2x+17
sin x
dx.
*15. Să se calculeze următoarele integrale:
∫ +∞ −2ix ∫ +∞ e−ix
a) −∞ (x+2)e
x2 +4x+5
dx; b) −∞ x4 +8x2 +16 dx.
*16. Să se calculeze

∫ +∞ următoarele integrale:
∫ +∞
dx √ dx √
a) 0 (x+2) ; b) ;
∫ +∞ dx √
x
∫
0
+∞
(x−1) x
dx √
c) 0 (x2 +1) x
; d) 0 (x2 +4) 3 x.
*17. Să se calculeze

∫ +∞ următoarele integrale:
∫ +∞
ln x ln x
a) 0 x2 +4 dx; b) 0 (x+2) 2 dx;
∫ +∞ ln x ∫ +∞ ln x
c) 0 x2 +x+1 dx; d) 0 (x2 +4)2 dx.
1. Ecuaţii diferenţiale ordinare
1.1. Introducere. Multe probleme aplicative, provenind din inginerie, şti-
inţe fizice, ştiinţe sociale etc, prin formularea lor, cer să se determine o
funcţie care verifică o ecuaţie ı̂n care apare derivata unei funcţii necunoscute.
Astfel de ecuaţii poartă numele de ecuaţii diferenţiale.
Cel mai familiar exemplu de ecuaţie diferenţială este legea lui Newton,
mx′′ = F, (1)
ı̂n care funcţia necunoscută este x = x (t), poziţia particulei de masă m,
asupra căreia acţionează forţa F . Pentru a afla mişcarea particulei, este
necesar a se determina funcţia x = x (t), care satisface ecuaţia (1) . Dacă
F = −mg, unde g reprezintă acceleraţia gravitaţională, atunci
mx′′ = −mg. (2)
Dacă se integrează ecuaţia (2) ı̂n raport cu variabila independentă, tem-
porară, t, se obţine
x′ (t) = −gt + c1 , c1 ∈ R
şi apoi, printr-o nouă integrare ı̂n raport cu t,
gt2
x (t) = − + c1 t + c2 , c1 , c2 ∈ R. (3)
2
Constantele arbitrare c1 , c2 reale, din relaţia (3) se pot determina de
regulă din condiţii iniţiale date, cum ar fi poziţia şi viteza x′ = x′ (t) a
particulei la un moment iniţial t0 .
Funcţia necunoscută poate depinde de o variabilă sau de mai multe vari-
abile independente, obţinând ı̂n această manieră o clasificare importantă a
ecuaţiilor diferenţiale.
În primul caz, apărând numai derivate ordinare ale funcţiei necunoscute,
ecuaţiile vor purta numele de ecuaţii diferenţiale ordinare. De acest
tip este şi ecuaţia (2), care reprezintă legea lui Newton şi ı̂n care singura
variabilă independentă este cea temporară, t.
În al doilea caz, derivatele cu care intervine ı̂n ecuaţie funcţia necunos-
cută, fiind derivate parţiale, ecuaţiile de acest tip se vor numi ecuaţii
diferenţiale cu derivate parţiale. Exemplele reprezentative pentru acest
tip sunt:
• Ecuaţia lui Laplace (1749-1827),
∂2u ∂2u
+ 2 = 0, u = u (x, y) ;
∂x2 ∂y
• Ecuaţia căldurii,
∂2u ∂u
α2 2
= , u = u (x, t) , α ∈ R+ ;
∂x ∂t
1
2
• Ecuaţia undelor,
∂2u ∂2u
a2 = , u = u (x, t) , a ∈ R+ .
∂x2 ∂t2
Aici, α şi a sunt nişte constante specificate. Ecuaţia lui Laplace, ecuaţia
căldurii, ca şi ecuaţia undelor, provin dintr-o varietate semnificativă şi im-
portantă de probleme de teoria câmpurilor electrice şi magnetice, elastici-
tate, mecanica fluidelor etc.
În această lucrare ne vom ocupa cu predilecţie de primul caz de ecuaţii
diferenţiale, ecuaţii diferenţiale ordinare, pentru care vom folosi denumirea
prescurtată de ecuaţie diferenţială.
1.2. Noţiuni de teoria ecuaţiilor diferenţiale. În acest paragraf vom

prezenta principalele noţiuni ale teoriei ecuaţiilor diferenţiale.
Definiţie 1.2.1. Forma generală a unei ecuaţii diferenţiale este
( )
F t, x, x′ , ..., x(n) = 0, (4)
unde t reprezintă variabila independentă, x este funcţia necunoscută, iar

F : D ⊆ Rn+2 → R
este o funcţie reală pe domeniul D al spaţiului euclidian n + 2−dimensional,
Rn+2 .
Definiţie 1.2.2. Se numeşte ordin al unei ecuaţii diferenţiale, cel mai
mare ordin de derivare cu care apare funcţia necunoscută ı̂n ecuaţia diferen-
ţială.
Astfel, pentru ecuaţia diferenţială scrisă sub forma generală (4), ordinul
este n, unde am presupus că x este funcţie derivabilă de n ori ı̂n raport cu
variabila t.
Definiţie 1.2.3. Funcţia x se numeşte soluţie a ecuaţiei diferenţiale (4)
pe intervalul I real, dacă, introdusă ı̂n ecuaţie, o transformă ı̂n identitate,
adică
( )
F t, x (t) , x′ (t) , ..., x(n) (t) = 0, (5)
pentru orice t ∈ I.
Observaţie 1.2.1. În definiţia 1.2.3, intervalul I poate fi şi nemărginit
la unul sau amândouă capetele; soluţia este intrinsec legată de intervalul
ei de definiţie. Pentru noi, soluţiile ecuaţiilor diferenţiale au ca domenii de
definiţie intervale (deschise), iar când afirmăm că o funcţie x = x (t) este
soluţie a unei ecuaţii diferenţiale, trebuie precizat intervalul ei de definiţie.
Prin urmare, devine important a se face distincţia ı̂ntre funcţia x şi soluţia
x: când funcţia are drept domeniu de definiţie de diferite tipuri, soluţia
are drept domeniu de definiţie un interval. De asemenea, o funcţie poate
cuprinde ı̂n expresia ei mai multe soluţii ale unei ecuaţii diferenţiale.
3
Definiţie 1.2.4. Fie ∆ un domeniu din Rn+1 şi f : ∆ → R o funcţie

dată. Ecuaţia diferenţială
( )
x(n) = f t, x, x′ , ..., x(n−1) (6)
se numeşte ecuaţie diferenţială sub formă normală.

Exemplu. Să considerăm ecuaţia
√
x′ = − 1 − x2 , (7)
care reprezintă o ecuaţie diferenţială de ordinul ı̂ntâi, sub formă normală,
cu
∆ = R × (−1, 1) .
Funcţia x (t) = cos t este soluţie a ecuaţiei (7). Într-adevăr, ı̂nlocuind-o

ı̂n (7) găsim
− sin t = − |sin t|
sau
sin t = |sin t| .
Această funcţie este soluţie pentru ecuaţia (7) doar pe acele intervale pe
care funcţia sin este pozitivă, adică pe intervale de forma (2kπ, π + 2kπ) ,
k ∈ Z. Obţinem aşadar o infinitate de soluţii ale ecuaţiei (7) .
Este evident că orice ecuaţie de forma (6) este de forma (4), cu
F (t, x0 , x1 , ..., xn ) = xn − f (t, x0 , x1 , ..., xn−1 ) .
Reciproc ı̂nsă nu este adevărat, adică nu orice ecuaţie de forma generală
(4) se poate aduce la forma normală (6), decât ı̂n cazul ı̂n care funcţia F
permite explicitarea sa ı̂n raport cu ultima variabilă, xn .
De asemenea, se poate ı̂ntâmpla şi ca, rezolvând ecuaţia
F (t, x0 , x1 , ..., xn ) = 0,
ı̂n raport cu xn , să obţinem mai multe soluţii, pe care, dacă le vom nota cu
xn = fi (t, x0 , ..., xn−1 ) , i ∈ 1, k,
vom obţine, corespunzător ecuaţiei (4) , k ecuaţii de formă normală,
( )
x(n) = fi t, x, x′ , ..., x(n−1) , i ∈ 1, k.
De exemplu, considerând ecuaţia

( ′ )3 ( )2
x − 2 x′ − x′ + 2 = 0, (8)
rezultă că ea reprezintă o ecuaţie diferenţială de ordinul I, scrisă sub formă
generală (4), unde
F (t, x0 , x1 ) = x31 − 2x21 − x1 + 2,
4
care are drept domeniu de definiţie D = R3 . Rezolvând ecuaţia (8) ı̂n raport
cu derivata x′ , rezultă trei ecuaţii sub formă normală,
x′ = −1,
x′ = 1, (9)
x′ = 2,
care au ca soluţii respectiv funcţiile
x (t) = −t + C1 , C1 ∈ R,
x (t) = t + C2 , C2 ∈ R,
x (t) = 2t + C3 , C3 ∈ R.
Observaţie 1.2.2. Dacă ı̂ntr-o ecuaţie diferenţială, variabila indepen-
dentă nu apare, adică F sau f nu depinde de t, atunci ecuaţia mai poartă
numele de ecuaţie autonomă. În caz contrar, ecuaţia se numeşte ecuaţie
neautonomă.
Definiţie 1.2.5. Spunem că funcţia φ = φ (t, u) este o soluţie implicită
a ecuaţiei diferenţiale (4) dacă există un interval I şi o funcţie x = x (t),
definită pe acest interval, astfel ı̂ncât x (t) să satisfacă relaţia
φ (t, x (t)) = 0, ∀ ∈ I. (10)
De remarcat este că, pentru a afirma că x = x (t) este soluţie implicită
pentru ecuaţia (1.2.1) , trebuie ca ea să fie soluţie şi să verifice o ecuaţie
implicită,
φ (t, x) = 0, (11)
care poate determina mai multe funcţii implicite x (t), care să verifice relaţia
(10) .
Exemplu. Pentru ecuaţia
t
x′ = − , (12)
x
avem f (t, x) = − xt , f : ∆1 ∪ ∆2 → R, unde
∆1 = R × (0, +∞) , ∆2 = R × (−∞, 0) ,
iar funcţia
x2 + t2 = c2 , c > 0 (13)
reprezintă, sub formă implicită, soluţia ecuaţiei (12), atât pe ∆1 , cât şi pe
∆2 .
Într-adevăr, ecuaţia (13) are pe ∆1 soluţia
√
x (x) = c2 − t2 , cu t ∈ (−c, c)
şi
t t
x′ (t) = − √ =− ,
c −t
2 2 x (t)
5
iar pe ∆2 are soluţia

√
x (t) = − c2 − t2 , cu t ∈ (−c, c)
şi
t t
x′ (t) = √ =− .
c −t
2 2 x (t)
( )
Definiţie 1.2.6. Fie t0 , x00 , x01 , ..., x0n−1 ∈ ∆ un punct fixat arbitrar.
Considerăm ecuaţia (6), căreia ı̂i ataşăm condiţia
x (t0 ) = x00 , x′ (t0 ) = x01 , ..., x(n−1) (t0 ) = x0n−1 , (14)

care se numeşte condiţie iniţială.
Sistemul format de ecuaţia (6) şi condiţia iniţială (13) poartă numele de
problemă Cauchy.
Condiţia iniţială semnifică faptul că funcţia x (t), ı̂mpreună cu deriva-
tele ei de ordinul k ∈ 1, n − 1 au, ı̂n punctul fixat t0 , valorile date x00 , x01 , ...,
x0n−1 . A rezolva problema Cauchy ı̂nseamnă a găsi o soluţie a ecuaţiei (6)
care să verifice condiţia iniţială (13).
Acelaşi tip de relaţii (13) se poate ataşa ecuaţiei diferenţiale de formă
generală (4) , obţinând astfel tot o problemă Cauchy. În continuare, ne vom
ocupa cu ecuaţia sub formă normală (6), noţiunile introduse adaptându-se
uşor la cazul ecuaţiei (41) .
Definiţie 1.2.7. Fie C ⊂ Rn o mulţime, c = (c1 , c2 , ..., cn ) ∈ C şi
∆ ⊂ Rn+1 domeniu, arbitrare.
Prin soluţie generală a ecuaţiei (6) ı̂nţelegem o familie de funcţii x (t; c)
cu proprietăţile:
1) ∀ c ∈ C, funcţia x (t; c) reprezintă o soluţie a ecuaţiei (6) pe un interval
Ic ; ( )
2) ∀ t0 , x00 , ..., x0n−1 ∈ ∆, ∃ un unic c0 ∈ C astfel ı̂ncât funcţia x (t; c0 )
să fie o soluţie a problemei Cauchy (6) + (14) .
Altfel spus, soluţie generală pe un domeniu ∆ este o familie de funcţii
ce depinde de n constante arbitrare, aceste funcţii sunt soluţii ale ecuaţiei
(6) şi, prin particularizarea constantelor c1 , (c2 , ..., cn se poate
) obţine soluţia
oricărei probleme Cauchy cu datele iniţiale t0 , x0 , ..., xn−1 ∈ ∆.
0 0
Definiţie 1.2.8. Orice soluţie care se obţine din soluţia generală prin
particularizarea constantelor se numeşte soluţie particulară.
Definiţie 1.2.9. Orice soluţie care nu se poate obţine din cea generală
prin particularizarea constantelor se numeşte soluţie singulară.
Exemplu. Să considerăm din nou ecuaţia (7) :
√
x′ = − 1 − x2 .
Afirmăm că familia de funcţii
x (t) = cos (t + c) , c ∈ R (15)
6
reprezintă, pentru t ∈ Ic = (−c, π − c) , soluţia generală a ecuaţiei (7). Într-

adevăr, fie t ∈ (−c, π − c) . Atunci t + c ∈ (0, π) şi
√
x′ (t) = − sin (t + c) = − 1 − cos2 (t + c) =
√
= − 1 − x2 , ∀c ∈ R.
Fie acum (t0 , x0 ) ∈ ∆ = R × (−1, 1). Ecuaţia
cos (t0 + c) = x0
are ca soluţie
c0 = arccos x0 − t0
şi deci funcţia
x (t) = cos (t + arccos x0 − t0 )
este soluţie unică a ecuaţiei (7), care verifică relaţia
x (t0 ) = x0 .
O soluţie particulară a ecuaţiei (7) se poate determina din soluţia generală
cos (t + c) prin considerarea valorii 0 pentru constanta c, găsind funcţia cos t,
pe intervalul I0 = (0, π) .
Este evident că funcţiile
x1 (t) = 1, x2 (t) = −1, t ∈ R (16)
sunt soluţii pentru ecuaţia (7) care nu se pot obţine din soluţia generală prin
particularizarea constantei c. Ele sunt deci soluţii singulare.
Să remarcăm faptul că pentru fiecare c, funcţia x dată de (15) verifică
ecuaţia şi ı̂n capetele intervalului Ic ; dar aceste capete aparţin soluţiilor
singulare (16) . Deci, prin orice punct al unei soluţii singulare trec cel puţin
două soluţii, pe când prin punctele interioare lui ∆ trece una singură.
2. Tipuri de ecuaţii de ordinul ı̂ntâi

2.1. Ecuaţii cu diferenţiale totale exacte. Ecuaţiile diferenţiale de or-
dinul ı̂ntâi se exprimă printr-o formă mai generală faţă de (4) şi (6), ţinând
cont de faptul că, ı̂n ipoteze mai largi, derivata se exprimă astfel:
dx
x′ = . (17)
dt
Aceste ecuaţii au, ı̂n cazul ecuaţiilor de ordinul ı̂ntâi, formele
( )
F t, x, x′ = 0
şi, respectiv,
x′ = f (t, x) .
Înlocuind ı̂n această ultimă ecuaţie scrisă normal, x′ dată de relaţia (17),
găsim forma
h1 (t, x) dt + h2 (t, x) dx = 0. (18)
7
Definiţie 2.1.1. Vom spune că ecuaţia (18) este o ecuaţie cu diferenţială
totală exactă, dacă membrul stâng al acestei ecuaţii este o diferenţială to-
tală exactă, adică, presupunând h1 , h2 : D → R∗ , unde D ⊆ R2 este un
domeniu, există o funcţie φ : D → R astfel ı̂ncât
dφ = h1 dt + h2 dx. (19)
Funcţia φ se numeşte primitivă (soluţie) a ecuaţiei (18).
Din relaţia (19) rezultă că pe D avem
∂φ ∂φ
h1 = , h2 = . (20)
∂t ∂x
Observaţie 2.1.1. Funcţiile h1 şi h2 sunt considerate definite pe un
domeniu (adică mulţime deschisă şi conexă), pentru a putea beneficia de
proprietatea că pe o mulţime conexă, două funcţii ce au aceeaşi diferenţială,
diferă printr-o constantă aditivă.
Deoarece D este o mulţime conexă, orice două primitive ale ecuaţiei (18)
diferă printr-o constantă aditivă.
Teoremă 2.1.1. Dacă există ∂h ∂h2
∂x şi ∂t şi dacă sunt continue pe D,
1
atunci ecuaţia (18) este cu diferenţială totală exactă dacă şi numai dacă are
loc relaţia
∂h1 ∂h2
(t, x) = (t, x) , ∀ (t, x) ∈ D. (21)
∂x ∂t
Una dintre formulele care ne dă primitiva ecuaţiei cu diferenţială totală
exactă (2.1.2) este
∫ t ∫ x
φ (t, x) = h1 (s, x0 ) ds + h2 (t, s) ds, ∀ (t0 x0 ) ∈ D. (22)
t0 x0
Să remarcăm faptul că (t0 , x0 ) sunt arbitrare; dacă luăm alt punct iniţial,
atunci ı̂n expresia primitivei (22) apare o constantă aditivă. De obicei,
alegem constantele (t0 , x0 ) astfel ı̂ncât calculul integralelor să fie cât mai
simplu.
Teoremă 2.1.2 (de existenţă şi unicitate).
a). Presupunem că ecuaţia (18) este cu diferenţială totală exactă pe
domeniul D;
b). h1 şi h2 sunt continue pe D;
c). h2 (t, x) ̸= 0, pentru orice (t, x) ∈ D.
Atunci ecuaţia (18) cu condiţia iniţială x (t0 ) = x0 are soluţie unică.
Demonstraţie. Fie φ = φ (t, x) o primitivă a diferenţialei totale exacte
h1 dt + h2 dx şi considerăm funcţia F : D → R definită prin
F (t, x) := φ (t, x) − φ (t0 , x0 ) , ∀ (t, x) ∈ D. (23)
Vrem să demonstrăm că egalitatea
F (t, x) = 0 (24)
reprezintă, sub formă implicită, o soluţie a problemei (18) cu condiţia iniţială
x (t0 ) = x0 .
8
Vom aplica teorema funcţiilor implicte funcţiei F . Trebuie remarcat că

funcţia F satisface proprietăţile:
10 . F (t0 , x0 ) = 0, ceea ce este evident adevărată, din definiţia funcţiei
F;
∂φ ∂φ
2 . există ∂F
0 ∂F
∂t = ∂t = h1 şi ∂x = ∂x = h2 şi sunt continue, fapt care
rezultă din ipoteza b);
∂x ̸= 0 pe domeniul D, proprietate care urmează din ipoteza c).
30 . ∂F
Rezultă, aplicând teorema funcţiilor implicite, că există o funcţie unică
x = x (t), definită ı̂ntr-o vecinătate V a punctului t0 , care satisface următoarele
trei proprietăţi:
(1) x (t0 ) = x0 ;
(2) F (t, x (t)) = 0, (∀) t ∈ V ;
∂F
(t,x(t))
(3) x′ (t) = − ∂F
∂t
(t,x(t))
, (∀) t ∈ V.
∂x
Demonstrăm că x = x (t) este soluţie a ecuaţiei diferenţiale (18) .
Din concluzia 3. rezultă că
∂F ∂φ ∂F ∂φ
= = h1 , = = h2
∂t ∂t ∂x ∂x
şi astfel obţinem
h1 (t, x (t)) + h2 (t, x (t)) x′ (t) = 0.
Înlocuind x′ = dx dt , găsim că funcţia x = x (t) satisface ecuaţia (18) şi
condiţia iniţială x (t0 ) = x0 . Deci, avem asigurată existenţa soluţiei.
Arătăm acum că soluţia este şi unică. Într-adevăr, presupunând prin re-
ducere la absurd că ar exista două soluţii, atunci, urmând un raţionament
asemănător (de la sfârşit spre ı̂nceput), am deduce că ecuaţia (24) ar avea
două soluţii, ceea ce contrazice unicitatea din teorema de existenţă a funcţiilor
implicite.
Observaţie 2.1.2. Soluţia este dată sub formă implicită şi ea poate fi
exprimată, ţinând cont de expresia primitivei menţionate mai ı̂nainte, şi
introducând funcţia
∫ t ∫ x
H (t, x) = h1 (s, x0 ) ds + h2 (t, s) ds,
t0 x0
sub forma
H (t, x) = 0, (25)
care reprezintă soluţia unică a problemei (18) cu condiţia iniţială x (t0 ) = x0 .
Observaţie 2.1.3. Teorema 2.1.2 are un profund caracter local, deoarece
ne asigură existenţa şi unicitatea soluţiei ı̂ntr-o vecinătate a punctului t0 ,
fără a preciza ı̂nsă cât de mare este această vecinătate, V .
Observaţie 2.1.4. Soluţia generală a ecuaţiei 18 este
∫ t ∫ x
h1 (s, x0 ) ds + h2 (t, s) ds = C, C ∈ R, (26)
t0 x0
9
unde t0 , x0 ∈ R sunt arbitrare.

Observaţie 2.1.5. Dacă ı̂n domeniul D nu avem satisfăcută ipoteza c) a
Teoremei 2.1.2, dar avem relaţia h1 (t, x) ̸= 0, ∀ (t, x) ∈ D, atunci se poate
demonstra o teoremă similară Teoremei 2.1.2, ı̂n care rolurile variabilelor x
şi t se schimbă.
Exemplu.
Să considerăm ecuaţia
t2
(1 + tx) dt + dx = 0. (27)
2
Din forma ecuaţiei rezultă h1 , h2 : D = R2 → R, h1 (t, x) = 1 + tx,
2
h2 (t, x) = t2 , ∀ (t, x) ∈ R2 şi fie (t0 , x0 ) ∈ D constant, arbitrar.
Avem
∂h1 ∂h2
= = t.
∂x ∂t
Conform Teoremei 2.1.1, ecuaţia (27) este cu diferenţială totală exactă.
Fie (t0 , x0 ) ∈ R2 arbitrare. Soluţia este
∫ t ∫ x 2
t
(1 + sx0 ) ds + ds = C, C ∈ R
t0 x0 2
sau
( 2 )
t t20 t2
t − t0 + x0 − + (x − x0 ) = C, C ∈ R.
2 2 2
Din caracterul arbitrar al lui t0 şi x0 obţinem că soluţia se scrie
t2 x
t+ = C, C ∈ R.
2
Punând condiţia iniţială, de exemplu x (0) = 1, găsim C = 0 şi deci unica
soluţie a ecuaţiei (27) cu condiţia iniţială x (0) = 1 este
t2 x
t+ = 0.
2
Exerciţii.
Verificaţi dacă următoarele ecuaţii diferenţiale sunt cu diferenţiale totale
exacte şi, ı̂n caz afirmativ, să se rezolve:
(1) (2t + 3) dt + (2x − 2) dx = 0;
(2) (2t
( 2+ 4x) dt + ) (2t − 2x) dx = 0;
(3) (9t + x − )1 dt +( (t − 4x) dx ) = 0;
(4) 2tx2 + 2x dt + 2t2 x + 2t dx = 0;
(5) dxdt = − bt+cx ;
at+bx
(6) dx = − at−bx
bt−cx ;
(dt t ) ( t )
(7) (e sin x − 2x)sin t dt ( + e cos x +
) 2 cos t dx = 0;
(8) (e sin x + 3x dt − 3t − e sin
t t
) x dx ( = 0; )
(9) (xetx cos ) 2t − 2e tx sin 2t + 2t dt + tetx cos 2x − 3 dx = 0;
(10) xt + 6t dt + (ln t − 2) dx = 0;
10
(11) (t ln x + tx) dt + (x ln t + tx) dx = 0;

tdt xdx
(12) 3 + 3 = 0;
(t2 +x2 ) 2 (t2 +x2 ) 2
(13) (2t + 3t2 x)dt + (t3 − 3x2 )dx = 0.
Soluţii.
Pentru a vedea dacă ecuaţiile sunt sau nu cu diferenţială totală exactă,
verificăm relaţia (21).
(1) t2 + 3t + x2 − 2x = C, C ∈ R;
(2) Nu este ecuaţie cu diferenţială totală exactă;
(3) 3t3 + tx − t − 2x2 = C, C ∈ R;
(4) t2 x2 + 2tx = C, C ∈ R;
(5) at2 + 2btx + cx2 = C, C ∈ R;
(7) et sin x + 2x cos t = C, C ∈ R;
(9) etx cos 2t + t2 − 3x = C, C ∈ R;
(10) x ln t + 3t2 − 2x = C, C ∈ R;
(12) t2 + x2 = C, C ∈ R;
(13) t2 + t3 x − x3 = C, C ∈ R.
2.2. Ecuaţii cu variabile separabile. Aceste ecuaţii sunt de forma
x′ = p (t) q (x) , (28)
unde p : (a, b) → R, q : (c, d) → R∗ sunt continue. Intervalele (a, b) şi (c, d)
pot fi şi nemărginite. Să remarcăm faptul că funcţia q păstrează un semn
constant pe intervalul (c, d), deoarece este continuă şi nu se anulează.
Înlocuind x′ = dxdt , rezultă că ecuaţia (28) se scrie sub forma
dx
− p (t) dt = 0, (29)
q (x)
despre care spunem că este relaţia ı̂n care variabilele s-au separat şi care
este o ecuaţie cu diferenţială totală exactă. Într-adevăr, avem
( )
1
∂ q(x) ∂ (−p (t))
= = 0.
∂t ∂x
Asociem ecuaţiei (28) condiţia iniţială
x (t0 ) = x0 , (30)
unde (t0 , x0 ) ∈ (a, b) × (c, d) .
Astfel, bazându-ne pe Teorema 2.1.2, putem enunţa şi demonstra următoarea
teoremă.
Teoremă 2.2.1. Presupunem că funcţiile p şi q satisfac condiţiile:
1) p este continuă pe intervalul (a, b) ;
2) q este continuă pe intervalul (c, d) şi nu se anulează nicăieri ı̂n acest
interval.
11
Atunci problema Cauchy (28) + (30) admite o soluţie unică, oricare ar fi

(t0 , x0 ) ∈ (a, b) × (c, d) .
Demonstraţie. Este clar că funcţiile p şi q satisfac ipotezele Teoremei
2.1.2, pe dreptunghiul D := (a, b) × (c, d) , de unde va rezulta că funcţia
∫ t ∫ x
du
H (t, x) := p (s) ds −
t0 x0 q (u)
generează soluţia unică a problemei (28) + (30), sub formă implicită,
H (t, x) = 0
sau, echivalent,
∫ t ∫ x
du
p (s) ds = . (31)
t0 x0 q (u)
Dacă x (t) este soluţie a ecuaţiei (28) atunci, evident,
∫ t ∫ x(t)
du
p (s) ds = ,∀t ∈ (a, b) (32)
t0 x0 q (u)
unde t0 ∈ (a, b) este un punct arbitrar şi x0 = x (t0 ) .
Definim funcţia Q : (c, d) → R, prin
∫ y
du
Q (y) = , ∀y ∈ (c, d) .
x0 (u)
q
Datorită ipotezelor ı̂n care lucrăm, Q este o funcţie derivabilă (cu derivata
continuă) pe intervalul (c, d) şi strict monotonă (strict crescătoare dacă q >
0 pe (c, d) şi strict descrescătoare dacă q < 0 pe (c, d)). Prin urmare,
putem vorbi de inversa Q−1 , definită pe mulţimea Q ((c, d)) , inversă care
are aceleaşi proprietăţi ca funcţia Q. Deoarece relaţia (32) se mai scrie
∫ t
Q (x (t)) = p (s) ds, ∀t ∈ (a, b) , (33)
t0
rezultă că soluţia x are expresia
(∫ t )
−1
x (t) = Q p (s) ds , ∀t ∈ (a, b) . (34)
t0
Reciproc, o funcţie x = x (t) definită de relaţia (34) (unde x0 este arbitrar
∫t
ı̂n (c, d) şi t parcurge o vecinătate a punctului t0 , astfel ı̂ncât t0 p (s) ds
aparţine domeniului funcţiei Q−1 ) este soluţie pentru ecuaţia (28), verificând
ı̂n plus condiţia Cauchy x (t0 ) = x0 .
Exemple.
1. Să se integreze ecuaţia diferenţială cu variabile separabile
( )
x′ = 2t 1 + x2 .
Soluţie. Ecuaţia dată se mai scrie
dx
= 2tdt,
1 + x2
12
deci, cu notaţiile de mai sus, avem p, q : R → R, p (t) = 2t, q (x) = 1+x2 > 0.
Orice soluţie a ecuaţiei date verifică pe intervalul său de existenţă relaţia
(obţinută prin separarea variabilelor şi integrarea ı̂ntr-un domeniu D ⊂ R2
care nu conţine axa Ot (x ̸= 0),
∫ x ∫ t
du
2
=2 sds, t0 , x0 ∈ R
x0 1 + u t0
sau
arctg x = t2 + C, C ∈ R
sau
( )
x = tg t2 + C , C ∈ R. (35)
Reciproc, orice funcţie de forma (235), definită pe un interval pe care
această funcţie are sens, este soluţie pentru ecuaţia dată.
(2 )
t − 1 x′ + 2tx2 = 0.
Soluţie. Considerăm ecuaţia (formal echivalentă cu cea dată)
2t
x′ = − 2 x2 . (36)
t −1
Deoarece expresia p (t) = − t22t −1
nu are sens pentru t = −1 şi t = 1,
2
iar q (x) = x se anulează ı̂n x = 0, ar trebui să considerăm, conform
discuţiei teoretice, şase cazuri distincte. Însă, cum expresiile primitivelor
rămân aceleaşi ı̂n toate cazurile, se pot rezolva simultan toate cele şase
cazuri:
dx 2tdt
=− 2 ,
x 2 t −1
care implică
∫ ∫
dx 2tdt
=− .
x 2 t −1
2
Aşadar,
1
= ln t2 − 1 + C, C ∈ R
x
sau
1
x = x (t, C) = , C ∈ R,
ln |t − 1| + C
2
pentru orice t ∈ R, pentru care x (t) are sens. Restricţiile funcţiilor t →

x (t, C), C ∈ R, la intervalele care alcătuiesc mulţimile lor de definiţie consti-
tuie soluţii pentru (2.2.9) , deci şi pentru ecuaţia iniţială.( De exemplu, pen- )
( )1
tru C < 0, restricţiile funcţiilor t → x (t, C) la intervalele −∞, − 1 + e−C 2 ,
( ( )1 ) ( ( ) 1 ) (( )1 )
− 1 + e−C 2 , −1 , (−1, 1) , 1, 1 + e−C 2 , 1 + e−C 2 , +∞ sunt
soluţii. În ecuaţia iniţială nu apar discontinuităţile t = −1 şi t = 1. De aceea
13
suntem tentaţi să prelungim prin continuitate soluţiile x (t, C) , atribuindu-

le valoarea 0 ı̂n t = −1 şi ı̂n t = 1. Acest lucru nu este ı̂nsă posibil, deoarece
extensiile obţinute nu sunt funcţii derivabile (nici măcar lateral) ı̂n t = −1
şi t = 1.
În general, ı̂n cele ce vor urma, vom evita asemenea discuţii amănunţite.
Astfel, ı̂n cazul de faţă putem scrie simplu că
1
x (t) = , C∈R
ln |t2 − 1| + C
este soluţia generală a ecuaţiei date. De asemenea, mulţimea soluţiilor
conţine şi soluţia banală, x ≡ 0, pe care am omis-o prin ı̂mpărţire.
txdt + (2t − 1) dx = 0.
Soluţie. A integra o asemenea ecuaţie ı̂nseamnă a găsi atât funcţiile
x = x (t), cât şi funcţiile t = t (x) care satisfac ecuaţia dată.
Separând variabilele, obţinem
dx t
=− dt, (37)
x 2t − 1
care este doar formal echivalentă cu ecuaţia dată. Într-adevăr, x (t) = 0,
∀t ∈ R şi t (x) = 12 , ∀x ∈ R sunt soluţii pentru ecuaţia iniţială, fără a fi
soluţii pentru ecuaţia (37) .
Integrând (37), rezultă
t 1
ln |x| e 2 |2t − 1| 4 = C1 , C1 ∈ R
sau
t 1
xe 2 |2t − 1| 4 = C, C ∈ R\ {0} .
În concluzie, ecuaţia dată are soluţiile

t 1
xe 2 |2t − 1| 4 = C, C ∈ R,
deoarece cele două soluţii particulare indicate mai sus corespund cazului
C = 0.
4. Să se integreze ecuaţia diferenţială
x′ = (x − t)2 + 1.
Soluţie. Cu substituţia y = x−t, se obţine ecuaţia cu variabile separabile
y′ = y 2 . Rezolvând această ecuaţie şi revenind la substituţia efectuată, găsim
soluţiile
1
x (t) = t + , C∈R
C −t
14
şi
x = t.
5. Să se integreze problema Cauchy
{ ′
x = 1 + x2
.
x (0) = 1
Soluţie. Ecuaţia este cu variabile separabile şi deducem, după separarea
variabilelor şi integrare,
∫ x ∫ t
du
2
= ds
1 1+u 0
sau
( )
π 3π π
arctg x − = t, t ∈ − , .
4 4 4
Rezultă că soluţia problemei Cauchy este
( ( )
π) 3π π
x (t) = tg t + , t∈ − , .
4 4 4
Exerciţii.
Să se rezolve următoarele ecuaţii cu variabile separabile sau probleme
Cauchy:
(1) tx′ = x3 + x;
(2) x′ tg t − x = ( 0; 2 ′ )
(3) x − tx′ = a 1 + ( 3t x ), a ∈ R;
(4) t (x + 1) dt + t − 1 (x − 1) dx = 0;
2
√
(5) xdx = (tdx + xdt) 1 + x2 ;
(6) txdt + (t + 1) dx = 0;
(7) x′ ctg t + x = 2;
(8) x′ = 10t+x ;
(9) x′ = cos (x − t) ;
(10) tx′ = x cos ln xt ;
(11) tx′ − x = t tg xt ;
(12) x 2 2 ′ ′;
{ (+ t x t= ) txx
1 + e xx′ − et = 0
(13) ;
{ x( (0) = 1) ( )
tx2 + t dt + t2 x − x dx = 0
(14) ;
{ x′(0) = 1
x (sin) t − x ln x = 0
(15) .
x π2 = 1
Soluţii.
√
(1) t 1 + x2 − Cx = 0, C ∈ R, x = 0;
(2) x = C sin t, C ∈ R;
(3) x − a = 1+at Ct
, C ∈ R;
15
|t3 −1|
(4) 3x + ln (x+1)6 = C, C ∈ R;
√
(5) 1 + x2 = tx + C, C ∈ R;
Cx
(6) ln t+1 = −t, C ∈ R;
(7) (2 − x) cos t = C, C ∈ R;
(8) 10t + 10−x = C, C ∈ R;
not
(9) x − t = y; t = ctg x−t 2 + C, C ∈ R;
not ln x
(10) xt = y; ln |t| = 2 ctg 2 t + C, C ∈ R;
not
(11) xt = y; sin xt = Ct, C ∈ R;
not x
(12) xt = y; x = Ce t , C ∈ R;
t2 √ ( )
(13) 2e 2 = e 1 + et ;
2
(14) 1 + x2 = 1−t 2;
(15) x = 1.
2.3. Factor integrant. Vom arăta că metoda prezentată ı̂n cadrul secţiunii
2.2 se poate extinde la o clasă mai mare de probleme.
Considerăm ecuaţia diferenţială scrisă sub forma
P (t, x) dt + Q (t, x) dx = 0, (38)
care se presupune că nu este cu diferenţială totală exactă pe domeniu D. În
această situaţie ı̂ncercăm să găsim o funcţie µ nenulă, care va purta numele
de factor integrant pe domeniul D, astfel ı̂ncât ecuaţia
µP dt + µQdx = 0 (39)
să fie cu diferenţială totală exactă. Altfel spus, multiplicând printr-o funcţie
µ, găsită corespunzător, ı̂ncercăm să transformăm ecuaţia originală ı̂ntr-una
echivalentă, care să aibă proprietatea de a fi cu diferenţială totală exactă.
Reamintim că ecuaţia (39) este cu diferenţială totală exactă dacă şi numai
dacă pe domeniul D are loc relaţia
∂ (µP ) ∂ (µQ)
= . (40)
∂x ∂t
Această relaţie ne va da funcţia necunoscută µ. Cum P şi Q sunt funcţii
cunoscute, factorul integrant µ trebuie să satisfacă ecuaţia diferenţială
( )
∂µ ∂µ ∂P ∂Q
P −Q +µ − = 0. (41)
∂x ∂t ∂x ∂t
Dacă este posibilă aflarea unei funcţii µ = µ (t, x) care să verifice relaţia
(41), atunci (39) va fi cu diferenţială totală exactă. În continuare, soluţia
ecuţiei (39) se poate determina cu ajutorul funcţiei H, prin metoda prezen-
tată ı̂n Secţiunea 2.1 şi va fi dată implicit prin relaţia
H (t, x) = C, C ∈ R. (42)
16
Soluţia (42) este soluţie a ecuaţiei (38), deoarece prin ı̂nmulţirea ei cu un

factor nenul, ecuaţia (38) se transformă ı̂ntr-o ecuaţie echivalentă, adică o
ecuaţie cu aceleaşi soluţii.
De remarcat este că relaţia (41) este ı̂n fond o ecuaţie cu derivate parţiale,
care, ı̂n general, se rezolvă destul de greu. Dacă această ecuaţie se poate
rezolva, ea va avea mai multe soluţii; pentru noi, va fi suficientă una dintre
ele, pe care o vom alege, evident, de cea ma simplă formă. În aplicaţii
se caută factori integranţi de o formă
( particulară,
) ca de exemplu de forma
µ (t) , µ (x), µ (t + x) , µ (tx) , µ t2 + x2 etc şi se pot determina condiţii
necesare şi suficiente pentru ca ecuaţia (38) să admită un factor integrant
de o formă specificată.
De exemplu, dacă ω : D → R, ω = ω (t, x) este o funcţie de clasă C 1 pe
domeniul D şi P ∂ω ∂x − Q ∂t ̸= 0, pe D, atunci condiţia necesară şi suficientă
∂ω
pentru ca ecuaţia (38) să admită un factor integrant pe domeniul D de forma

µ = µ (ω) este ca expresia
∂Q
∂P
∂x − ∂t
P ∂ω
∂x − Q ∂ω
∂t
să fie funcţie doar de ω pe domeniul D.
Exemplu.
Considerăm ecuaţia
( √ )
t − t2 + x2 dt + xdx = 0.
Să se
(√demonstreze ) că această ecuaţie admite un factor integrant de forma
µ=µ 2 2
t + x , să se determine un factor integrant şi apoi să se rezolve
ecuaţia.
Soluţie. Avem
√ ∂P x
P (t, x) = t − t2 + x2 , = −√ ,
∂x t + x2
2
∂Q
Q (t, x) = x, = 0,
∂t
√ ∂ω x ∂ω t
ω (t, x) = t2 + x 2 , =√ , =√ .
∂x 2
t +x 2 ∂t t + x2
2
(Rezultă
√
că) ecuaţia dată admite un factor integrant de forma µ = µ (ω) =
µ t + x2 .
2
Pentru a determina efectiv o funcţie µ, factor integrant, punem condiţia

(2.3.4) şi găsim
( )
∂ω ∂ω ∂P ∂Q
P µ′ (ω) − Qµ′ (ω) + µ (ω) − =0
∂x ∂t ∂x ∂t
sau
x
µ′ (ω) (−x) = µ (ω) √ ,
t + x2
2
17
de unde obţinem ecuaţia cu variabile separabile

µ
µ′ = − ;
ω
1
rezolvând-o, rezultă o soluţie µ (ω) = ω .
1
Trecem acum la rezolvarea ecuaţiei date. Amplificând-o cu ω, găsim
ecuaţia cu diferenţială totală exactă,
( )
t x
√ − 1 dt + √ dx = 0,
2
t +x 2 t + x2
2
pe care, dacă o integrăm, găsim soluţia

√
t2 + x2 − t = C, C ∈ R.
Exerciţii.
∂Q
(1) Arătaţi că dacă funcţiile ∂P
∂x şi ∂t sunt continue pe domeniul D şi
Q ̸= 0 pe D, atunci condiţia necesară şi suficientă pentru ca ecuaţia
(38) să admită un factor integrant pe domeniul D de forma µ = µ (t)
este ca expresia
∂Q
∂P
∂x − ∂t
Q
să fie funcţie doar de t pe domeniul D.
∂Q
P ̸= 0 pe D, atunci condiţia necesară şi suficientă pentru ca ecuaţia
(38) să admită un factor integrant pe domeniul D de forma µ = µ (x)
este ca expresia
∂P
∂x − ∂Q∂t
P
să fie funcţie doar de x pe domeniul D.
∂Q
tP − xQ ̸= 0 pe D, atunci condiţia necesară şi suficientă pentru ca
ecuaţia (38) să admită un factor integrant pe domeniul D de forma
µ = µ (tx) este ca expresia
∂P
∂x − ∂Q
∂t
tP − xQ
să fie funcţie doar de tx pe domeniul D.
(4) Demonstraţi că ecuaţiile următoare nu sunt cu diferenţială totală
exactă, admit un factor integrant de forma specificată alăturat, să se
determine un astfel( de )factor integrant(şi apoi
) să se rezolve ecuaţiile:
(a) t2 x3 dt + t 1 + x2 dx = 0, µ = µ tx13 ;
( ) −t ( )
(b) sinx x − 2e−t sin t dt + cos x+2ex cos t dx = 0, µ = µ xet ;
(c) xdt + (2t − xex ) dx = 0, µ = µ (x) ; ( )
( ) ( ) 1
(d) 3tx + x2 dt + t2 + tx dx = 0, µ = µ tx(2t+x) ;
18
( 3
) ( )
(e) 2tx + t2 x + x3 dt + t2 + x2 dx = 0, µ = µ (t) ;
( )
(f) 1 − t2 x dt (+ t2 (x − t) dx =)0, µ = µ (t) ;
√
(g) 2tx ln xdt + t2 + x2 1 + x2 dx = 0, µ = µ (x) ;
(3 2 ) ( )
(h) t x + (x dt + )t2 x3 + t dx = 0, µ = µ (tx) ;
( dt + t x 2−) t dx(= 0, µ = µ (tx)
(i) tx 2 2
2
); ( )
(j) 3t + 2x + x ( dt + )t + 4tx + 5x dx ( = 0, µ) = µ t + x2 ;
( 2− tx)2dt +) x + t dx = 0, µ = µ (t 2+ x 2 ) ;
(k) (t 2 2 2
(l) t + x + 1 dt − 2txdx = 0, µ = µ x − t .
Soluţii.
4.
(a) t2 + 2 ln |x| − x12 = C, C ∈ R;
(b) et sin x( + 2x cos t =) C, C ∈ R;
(c) tx2 − x2 − 2x + 2 ex = C, C ∈ R;
√ √
(d) ln |t|( + ln |x| ) + ln |x + 2t| = C, C ∈ R;
(e) et x t2 + 13 x2 = C, C ∈ R;
(f) tx2 − 2t2 x − 2 = Ct, C ∈ R;
( )3
(g) t2 ln |x| + 13 x2 + 1 2 = C, C ∈ R;
2 2
(h) t2 − tx 1
+ x2 = C, C ∈ R;
(i) tx − ln |x| = C, C ∈ R;
( )2
(j) (t + x) t + x2 = C, C ∈ R;
t−x2
(k) (t+x 2 )2
= C, C ∈ R;
1+x2 −t2
(l) t = C, C ∈ R.
2.4. Ecuaţii omogene. Definiţie 2.1.4. Spunem că ecuaţia diferenţială

x′ = f (t, x) este omoge- nă (pentru t ̸= 0 şi ı̂ntr-un domeniu D din planul
tOx cuprins ı̂ntre dreptele x = at şi x = bt, cu a < b, funcţia f fiind
continuă pe intervalul (a, b)), dacă ea se poate aduce la forma
(x)
x′ = f , (43)
t
unde membrul al doilea este o funcţie de xt ; sau dacă funcţia f este o funcţie
omogenă (de grad 0), i.e.
f (λt, λx) = f (t, x) , ∀ (t, x) ∈ D, ∀λ ∈ R.
Dacă ı̂n această ultimă egalitate luăm λ = 1t , obţinem

( x)
f (t, x) = f 1, ,
t
ceea ce ne spune că funcţia omogenă f este ı̂n fond o funcţie depinzând doar
de variabila xt . Efectuăm schimbarea de variabilă
x = t · y, y = y (t) . (44)
19
Avem
x′ (t) = y (t) + ty ′ (t)
( )
şi, deoarece x′ (t) = f x(t)
t , rezultă că
y (t) + ty ′ (t) = f (y (t))

sau
f (y (t)) − y (t)
y ′ (t) = , (45)
t
adică o ecuaţie cu variabile separabile.
Rezultă că integrarea ecuaţiei diferenţiale omogene (43) se reduce la in-
tegrarea ecuaţiei cu variabile separabile (45), prin schimbarea de variabilă
(44) .
Dacă f (y) ≡ y, ecuaţia omogenă (43) este
dx x
=
dt t
şi ecuaţia (45), pentru t ̸= 0 se reduce la dy dt = 0, care are soluţia generală
y = C, C ∈ R şi deci soluţia pentru (43) este x = Ct, C ∈ R, unde t ̸= 0.
Dacă f (y) ̸≡ y, revenim la ecuaţia diferenţială (45) şi funcţia continuă
f (y) − y nefiind identic nulă, să presupunem că ea nu se anulează pe inter-
valul (a, b) . În acest caz, rezolvând ecuaţia (45), găsim
∫ ∫
dy dt
= .
f (y) − y t
1
Deci, notând cu F (y) o primitivă a funcţiei f (y)−y , obţinem
F (y) = ln |t| + C, C ∈ R. (46)
x
Înlocuind pe y cu t, obţinem soluţia generală sub formă implicită a
ecuaţiei (43),
(x)
F = ln |t| + C, C ∈ R; (47)
t
preferăm ı̂nsă să alăturăm relaţiei (46) ecuaţia x = ty şi să obţinem soluţia
generală sub formă parametrică a ecuaţiei (43) ,
t = CeF (y) , x = CyeF (y) , C, y ∈ R. (48)
Exemplu.
Să se integreze ecuaţia
√
′ x x
x = + .
t t
Soluţie. Cu schimbarea de variabilă x = ty, ecuaţia devine
√
ty ′ = y
20
sau
√
′ y
y = . (49)
t
√
Dacă y ≡ 0, atunci dx dt = t , adică x = Ct, C ∈ R.
x
√
Dacă y ̸≡ 0, atunci, integrând ecuaţia cu variabile separabile (49) , găsim
dy dt
√ =
y t
sau
√
2 y = ln |t| + C, C ∈ R,
de unde deducem
( )2
ln |t| + C
x=t , C ∈ R.
2
Exerciţii.
Să se integreze următoarele ecuaţii omogene:
(1) x′ = − t+x x ;
x
(2) x′ = e t + xt ;
√
(3) tx′ = t2 − x2 + x;
(4) x ′ x x
(√= t + tg t ; )
(5) t2 + x2 + x dt − tdx = 0;
(2 )
(6) (t + x2 + tx dt ) − t dx
2
( = 0; )
(7) (4t + 3tx + x ) dt + (4x2 + 3tx + t2 ) dx = 0;
2 2
(8) 3t2 + 2tx − x2 dt + t2 − 2tx − 3x2 = 0.

Soluţii.
(1) 2t + x − Ct = 0, C ∈ R;
(2) x = −t ln ln Ct , C ∈ R;
(3) x = t sin ln |Ct| , C ∈ R;
(4) sin xt =(Ct, C ∈ R; )
√
(5) t2 = C x + t2 + x2 , C ∈ R;
(6) x = t tg (Ct) , C ∈ R;
( )3
(7) t2 + x2 (t + x)2 = C, C ∈ R;
(8) t3 + t2 x − tx2 − x3 = C, C ∈ R.
2.5. Ecuaţii reductibile la ecuaţii omogene. Presupunem că avem de

rezolvat o ecuaţie diferenţială de tipul
( )
′ a1 t + b1 x + c1
x =f , (50)
a2 t + b2 x + c2
unde a1 , a2 , b1 , b2 , c1 , c2 ∈ R şi f este continuă ı̂ntr-un domeniu din planul
tOx ı̂n care a2 t + b2 x + c2 ̸= 0.
21
Considerăm dreptele de ecuaţii

d1 : a1 t + b1 x + c1 = 0,
d2 : a2 t + b2 x + c2 = 0.
Cazul I. Dreptele d1 şi d2 sunt identice, i.e.
a1 b1 c1
= = := k1 ∈ R.
a2 b2 c2
Atunci (50) devine x′ = f (k1 ) şi soluţia sa generală este x = f (k1 ) t + C,
C ∈ R.
Cazul II. Dreptele d1 şi d2 sunt paralele, i.e.

a1 b1 a1 b1

a2 b2 = 0 ⇐⇒ a2 = b2 := k2 ∈ R.
Atunci (50) devine
( )
′ k2 (a2 t + b2 x) + c1
x =f
a2 t + b2 x + c2
şi, prin schimbarea de variabilă
a2 t + b2 x = y, y = y (t) ,
devine
( )
′ k2 y + c1
y = a2 + b 2 f ,
y + c2
adică o ecuaţie cu variabile separabile.
Cazul III. Dreptele d1 şi d2 se intersectează, i.e.

a1 b1

a2 b2 ̸= 0.
În acest caz, fie {M0 } := d1 ∩ d2 ; M0 = M0 (t0 , x0 ) verifică sistemul

{
a1 t0 + b1 x0 + c1 = 0
.
a2 t0 + b2 x0 + c2 = 0
Efectuăm schimbarea de variabile
{
u = t − t0
, u = u (t) , v = v (t) .
v = x − x0
Atunci (50) devine
( )
′ a1 u + b1 v
v (u) = f ,
a2 u + b2 v
care este o ecuaţie omogenă, care, prin schimbarea de variabilă v = u · y,
y = y (u), ne conduce la ecuaţia cu variabile separabile,
( )
′ a1 + b1 y
y (u) + u · y (u) = f .
a2 + b2 y
22
Exemple.
1. Să se integreze ecuaţia
4t + 6y + 4
x′ = . (51)
2t + 3x + 6
Soluţie. Considerăm dreptele
d1 : 4t + 6y + 4 = 0,
d2 : 2t + 3x + 6 = 0.
Deoarece d1 ∥d2 , transformăm ecuaţia astfel:
2 (2t + 3x) + 4
x′ =
2t + 3x + 6
şi notăm 2t + 3x = y; de aici obţinem 2 + 3x′ = y ′ şi deci
8y + 24
y′ = .
y+6
Dacă y ≡ −3, atunci x = −3−2t 3 este o soluţie singulară pentru ecuaţia
(51).
Dacă y ≢ −3, atunci obţinem
y+6
dy = 8dt,
y+3
de unde
y − 2t
y + 3 ln |y + 3| = 8t + C, C ∈ R, x = .
3
( )
′ x + 2t − 1 2
x = . (52)
2t
Soluţie. Considerăm dreptele
d1 : x + 2t − 1 = 0,
d2 : 2t = 0.
Deoarece d1 ∩ d2 = {M0 } , M0 = M0 (0, 1), efectuăm schimbarea de vari-
abile
{
u=t
, u = u (t) , v = v (t) .
v =x−1
De aici deducem, prin ı̂nlocuire ı̂n ecuaţia (52) , ecuaţia omogenă
( )
2u + v 2
v′ = ,
2u
pe care o rezolvăm cu schimbarea de variabilă v = wu, w = w (u). Rezultă
4 + w2
w′ = ,
4u
23
de unde obţinem, prin separarea variabilelor şi apoi prin integrare,

w
2 arctg = ln |u| + C, C ∈ R.
2
Soluţia generală sub formă implicită a ecuaţiei (52) este
x−1
2 arctg = ln |t| + C, C ∈ R.
2t
Exerciţii.
Să se integreze următoarele ecuaţii reductibile la omogene:
(1) x′ = −2t+x−4
t−2x+5
;
(2) ′ t+2x+1
x = 2t+4x+3 ;
(3) x′ = 1−3t−3x
1+t+x ;
′ −7t+3x+7
(4) x = 3t−7x−3 ;
(5) (t − x + 3) dt + (3t + x + 1) dx = 0;
(6) (t − 2x − 1) dt + (3t − 6x + 2) dx = 0;
(7) (t − x + 2) dt + (t − x + 3) dx = 0;
(8) (t − 2x + 5) dt + (2t − x + 4) dx = 0.
Soluţii.
(1) (t + x − 1)3 = C (t − x + 3) , C ∈ R;
(2) ln |4t + 8x + 5| + 8x − 4t = C, C ∈ R;
(3) 3t + x + 2 ln |t + x − 1| = C, C ∈ R;
(4) (t + x − 1)5 (t − x − 1)2 = C, C ∈ R;
2t+2
(5) t + x − 1 = Ce t+x−1 , C ∈ R;
(6) t + 3x − ln |t − 2x| = C, C ∈ R;
(7) ln |2t − 2x + 5| − 2 (t + x − 2) = C, C ∈ R;
(8) (t + x + 1)8 = C (t − x + 3) , C ∈ R.
2.6. Ecuaţii liniare de ordinul ı̂ntâi. Definiţie 2.6.1. Ecuaţie liniară

(de ordinul ı̂ntâi) se numeşte o ecuaţie diferenţială de forma
x′ = a (t) x + b (t) , (53)
adică o ecuaţie liniară ı̂n variabilele x şi x′ .
Dacă b (t) ≡ 0, atunci ecuaţia
x′ = a (t) x (54)
se numeşte ecuaţie liniară (de ordinul ı̂ntâi) omogenă; dacă b (t) ̸≡ 0,
ecuaţia (53) se numeşte ecuaţie liniară (de ordinul ı̂ntâi) neomogenă.
Remarcăm faptul că ecuaţia omogenă (54) admite tot timpul soluţia ba-
nală x = 0, dar scopul acestei secţiuni este acela de a găsi soluţia generală a
ecuaţiilor (53) şi (54) ; pentru aceasta vom presupune că funcţiile a şi b sunt
continue pe intervalul (a1 , a2 ).
Considerăm mai ı̂ntâi ecuaţia omogenă (53) care este, evident, o ecuaţie
cu variabile separabile şi ne punem problema integrării ei. Va trebui să
24
rezolvăm separat ecuaţia (54) pe fiecare din domeniile

D1 := (a1 , a2 ) × (0, +∞)
şi
D2 := (a1 , a2 ) × (−∞, 0) .
Pe domeniul D1 , vom obţine, prin separarea variabilelor,
dx
= a (t) dt
x
şi, prin integrare ı̂n ambii membri, deducem
∫ t
ln x (t) = a (s) ds + C1 , C1 ∈ R,
t0
ceea ce implică
∫t
a(s)ds
x (t) = k1 e t0 , k1 := eC1 > 0, (55)
unde t0 ∈ (a1 , a2 ) este arbitrar.
Această funcţie reprezintă soluţia generală a ecuaţiei liniare şi omogene
(54) ı̂n domeniul D1 .
Analog vom găsi soluţia generală pe domeniul D2 sub forma
∫t
a(s)ds
x (t) = k2 e t0 , k2 < 0, (56)
unde t0 ∈ (a1 , a2 ) este arbitrar.
Considerăm acum familia de funcţii
∫t
a(s)ds
x (t) = Ce t0 , C∈R (57)
şi demonstrăm că această familie de funcţii reprezintă soluţia generală a
ecuaţiei (54) pe domeniul
D := (a1 , a2 ) × R.
Într-adevăr, pentru C > 0 (respectiv C < 0) obţinem soluţia (2.6.3)

(respectiv (56)), iar pentru C = 0 obţinem soluţia banală.
În plus, dacă (t∗ , x∗ ) ∈ D este arbitrar, atunci problema lui Cauchy (54)+
(58), unde
x (t∗ ) = x∗ (58)
are soluţie determinată ı̂n mod unic din (57), deoarece (58) se scrie echiva-
lent,
∫ t∗
x∗ = x (t∗ ) = Ce
a(s)ds
t0 ,
de unde rezultă
∫ t∗
−
C = x∗ e
a(s)ds
t0 .
25
Venind acum cu această valoare ı̂n (57), obţinem soluţia problemei (54) +
(58), sub forma
∫ t∗ ∫t ∫t
−
x (t) = x∗ e = x∗ e
a(s)ds a(s)ds
t0 ·e t0 t∗ a(s)ds
.
Observaţie 2.6.1.
1) Din (57) rezultă că mulţimea soluţiilor ecuaţiei omogene formează un
spaţiu (vectorial) liniar, de dimensiune 1.
2) Diferenţa dintre două soluţii ale ecuaţiei liniare neomogene reprezintă,
pe intervalul comun de definiţie, o soluţie a ecuaţiei liniare omogene.
3) Suma dintre o soluţie a ecuaţiei liniare omogene şi o soluţie a ecuaţiei
liniare neomogene reprezintă, pe intervalul comun de definiţie, o soluţie a
ecuaţiei liniare neomogene.
4) Suma dintre soluţia generală pe (a1 , a2 ) a ecuaţiei liniare omogene şi
o soluţie particulară, pe (a1 , a2 ) , a ecuaţiei neomogene, reprezintă soluţia
generală pe (a1 , a2 ) a ecuaţiei neomogene.
Lăsăm ca exerciţiu demonstrarea acestor 4 propoziţii.
Metoda variaţiei constantei (Metoda lui Lagrange)
Din Observaţia 2.6.1, 4), obţinem imediat că soluţia generală a ecuaţiei
liniare neomogene (53) este
x (t) = x0 (t) + xp (t) , (59)
unde
∫t
a(s)ds
x0 (t) = Ce t0 , C∈R (60)
este soluţia generală a ecuaţiei liniare omogene şi xp este o soluţie particulară
a ecuaţiei liniare neomogene.
Problema găsirii soluţiei generale a ecuaţiei neomogene s-a redus, aşadar,
la găsirea unei soluţii particulare a ei.
Vom obţine o soluţie particulară a ecuaţiei neomogene, folosind metoda
variaţiei constantei sau metoda lui Lagrange. Aceasta constă ı̂n a căuta
xp de forma lui x0 , ı̂n care vom considera că C este şi ea o funcţie de t,
C = C (t) . Rezultă
∫t
a(s)ds
xp (t) = C (t) e t0 . (61)
Punând condiţia ca (61) să satisfacă (53), rezultă că
∫t
−
C ′ (t) = e
a(s)ds
t0 b (t) ,
de unde
∫ t ∫s
− a(τ )dτ
C (t) = e t0 b (s) ds + C1 , C1 ∈ R.
t0
Deoarece nouă ne trebuie o singură soluţie particulară a ecuaţiei (53),
vom considera pentru simplitate C1 = 0. Deci,
∫ t ∫s
− a(τ )dτ
C (t) = e t0 b (s) ds
t0
26
şi, ı̂nlocuind ı̂n (61), obţinem

∫t ∫ t ∫s
a(s)ds − a(τ )dτ
xp (t) = e t0 · e t0 b (s) ds (62)
t0
sau, echivalent,
∫ t ∫t
a(τ )dτ
xp (t) = e s b (s) ds.
t0
Rezultă că soluţia generală a ecuaţiei (53) se poate scrie sub una din
formele
∫t ∫ t ∫
a(s)ds t
x (t) = Ce t0 + e s a(τ )dτ b (s) ds, C ∈ R, (63)
t0
∫t [ ∫ t ∫s ]
a(s)ds − a(τ )dτ
x (t) = e t0 C+ e t0 b (s) ds , C ∈ R (64)
t0
sau, folosind integralele nedefinite,
∫
[ ∫ ∫
]
− a(t)dt
x (t) = e a(t)dt
C+ e b (t) dt , C ∈ R. (65)
Observaţie 2.6.2.
1) Dacă x1 şi x2 sunt două soluţii particulare ale ecuaţiei neomogene,
atunci x1 − x2 este soluţie a ecuaţiei omogene, C · (x1 − x2 ) , C ∈ R este
soluţia generală a ecuaţiei omogene şi soluţia generală a ecuaţiei neomogene
este
x (t) = C · (x1 (t) − x2 (t)) + x1 (t) , C ∈ R
(termenii din paranteză pot comuta, iar ultimul termen poate fi şi x2 (t)).
Exemple.
1. Determinaţi soluţia problemei Cauchy
{ ′
x = 2tx + t
.
x (0) = 1
Soluţie. Determinăm soluţia generală a ecuaţiei liniare neomogene
x′ = 2tx + t, (66)
unde a, b : R → R, a (t) = 2t, b (t) = t, ∀t ∈ R.
Considerăm mai ı̂ntâi ecuaţia omogenă,
x′ = 2tx,
ı̂i separăm variabilele,
dx
= 2tdt,
x
integrăm,
ln |x| = t2 + C, C ∈ R,
27
de unde obţinem soluţia generală a ecuaţiei omogene sub forma

2
x0 (t) = Cet , C ∈ R.
În continuare, căutăm o soluţie particulară a ecuaţiei neomogene de forma
2
xp (t) = C (t) et ;
impunem condiţia ca ea să satisfacă (66) şi găsim
C ′ (t) = e−t t,
2
de unde
1 2
C (t) = − e−t .
2
Rezultă xp (t) = − 21 şi
2 1
x (t) = x0 (t) + xp (t) = Cet − , C ∈ R
2
este soluţia generală a ecuaţiei (66) .
Din condiţia iniţială,
1
1 = x (0) = C − ,
2
3
deducem că C = 2 şi astfel soluţia problemei Cauchy date este x (t) =
3 t2
2e − 2.
1
2. Determinaţi soluţia generală a ecuaţiei

1
x′ = − x + 3t, t > 0.
t
Soluţie. Avem a, b : (0, +∞) → R, a (t) = − 1t , b (t) = t. Folosind relaţia
(65) , avem
∫
( ∫ )
− dt dt C
x (t) = e t C + e 3tdt =
t + t2 , C ∈ R.
t
3. Fie f : [0, +∞) → R o funcţie continuă, astfel ı̂ncât
lim f (t) = 0.
t→∞
Să se demonstreze că orice soluţie a ecuaţiei liniare
x′ + ax = f (t) , t ≥ 0, a > 0
converge la 0, când t → ∞.
Soluţie. Fie x = x (t) o soluţie oarecare a ecuaţiei date. Rezultă
[ ∫ t ]
x (t) = e−at C + eas f (s) ds , C ∈ R, t ≥ 0.
0
Atunci, avem evident
∫t
|C| + eas f (s) ds
|x (t)| ≤ 0
, t ≥ 0.
eat
28
∫∞
Dacă f este astfel ı̂ncât 0 eas |f (s)| ds < ∞, atunci din inegalitatea
precedentă rezultă lim x (t) = 0.
t→∞ ∫∞
În caz contrar, adică dacă 0 eas |f (s)| ds = ∞, se ajunge imediat la
concluzia dorită, folosind regula lui L’Hospital şi ipoteza lim f (t) = 0.
t→∞
Observăm că dacă ştim două soluţii x1 şi x2 pentru ecuaţia liniară omogenă
x′ = a (t) x,
atunci soluţia generală a ecuaţiei liniare neomogene
x′ = a (t) x + b (t)
este
x (t) = C (x1 (t) − x2 (t)) + x1 (t) , C ∈ R.
În consecinţă, considerând problema determinării soluţiilor x = x (t) ale
ecuaţiei liniare neomogene, care aparţin unui spaţiu vectorial L, ţinând cont
de faptul că dacă două soluţii se găsesc ı̂n L, atunci toate soluţiile se vor
găsi ı̂n L, rezultă că avem trei posibilităţi exclusive şi exhaustive:
(1) sau nici o soluţie nu este din spaţiul L;
(2) sau o singură soluţie este ı̂n spaţiul L;
(3) sau toate soluţiile sunt ı̂n spaţiul L.
4. Să se determine soluţiile periodice ale ecuaţiei
x′ = 2x cos2 t − sin t, t ∈ R.
Soluţie. Fie x = x (t) o soluţie oarecare a ecuaţiei date. Rezultă
[ ∫ t ]
t+ sin22t −(s+ sin22s )
x (t) = e C− e sin sds , C ∈ R, t ≥ 0.
0
Cum soluţiile periodice formează un spaţiu vectorial L şi cum orice soluţie
periodică este o funcţie mărginită, rezultă din relaţia precedentă că avem cel
mult o soluţie periodică. Eventuala soluţie periodică va fi dată de constanta
C0 pe care o vom determina din condiţia de mărginire. Într-adevăr, cum
sin 2t
lim et+ 2 = +∞, rezultă cu necesitate
t→∞
∫ ∞
e−(s+ 2 ) sin sds,
sin 2s
C0 =
0
de unde eventuala (unică) soluţie periodică va fi
∫ ∞
sin 2t−sin 2s
x (t) = et−s e 2 sin sds.
t
Cu schimbarea de variabilă −t + s = z, obţinem
∫ ∞
sin 2t−sin 2(t+z)
x (t) = sin (t + z) e−z e 2 dz,
0
de unde rezultă imediat
x (t + 2π) = x (t) , ∀t ∈ R.
29
Deci, soluţia găsită este unica soluţie periodică a ecuaţiei date.

5. Fie f : [0, +∞) → R o funcţie continuă şi considerăm ecuaţia au-
tonomă
x′ = f (x) , t ≥ 0.
Dacă această ecuaţie admite o soluţie x = x (t), cu proprietatea că există
lim x (t) := l ∈ R,
t→∞
atunci să se demonstreze că
f (l) = 0.
Soluţie. Fie x = x (t) soluţia din enunţ, pentru care există
lim x (t) := l ∈ R.
t→∞
Aplicând Teorema lui Lagrange de medie funcţiei x pe fiecare din inter-
valele [n, n + 1] , n ∈ N, obţinem că există tn ∈ [n, n + 1], astfel ı̂ncât
x (n + 1) − x (n) = x′ (tn ) , ∀n ∈ N.
Deci, pentru orice n ∈ N, există tn ∈ [n, n + 1], astfel ı̂ncât
x (n + 1) − x (n) = f (x (tn )) .
Cum tn → ∞, când n → ∞ şi f este continuă, rezultă că avem
( ) ( )
f (l) = f lim x (t) = f lim x (tn ) = lim f (x (tn )) =
t→∞ n→∞ n→∞
= lim [x (n + 1) − x (n)] = l − l = 0.
n→∞
Exerciţii.
Să se integreze următoarele ecuaţii liniare de ordinul ı̂ntâi:
(1) tx′ − 2x = 2t4 ;
(2) (2t + 1) x′ = 4t + 2x;
(3) x ′ 1
( + x tg ) t = cos t ;
(4) tx + e dt − tdx = 0;
t
(5) t2 x′ + tx + 1 = 0;
′
(6) x = ( 2t (x − ) t cos t) ;
(7) 2t t + x dt = dx;
(8) (tx′ − 1) ln t = 2x;
(9) tx ′ 2 −t
( + (t 2
)+ 1) x = 3t e ;
(10) t + x dx = xdt;
′
( 2− t) x = 1; ) ′
(11) (2e x
(12) sin x + t ctg x x = 1.

(13) Se consideră ecuaţia
x′ + a (t) x = f (t) , t ≥ 0,
unde a, f : [0, +∞) → R sunt funcţii continue, a (t) ≥ c > 0, ∀ ≥ 0,
lim f (t) = 0. Să se demonstreze că toate soluţiile acestei ecuaţii
t→∞
converg la 0 când t → ∞.
30
(14) Fie ecuaţia

( )
tx′ − 2t2 + 1 x = t2 , t ≥ 0.
Să se demonstreze că există o unică soluţie care converge la o limită
finită, când t → ∞. Să se integreze ecuaţia.
tx′ + ax = f (t) , t ≥ 0,
unde a ∈ R∗ şi lim f (t) = b. Să se demonstreze că există şi este
t→0
t>0
unică o soluţie x = x (t) , care rămâne mărginită când t → 0. Să se
determine acestă lim x (t) .
t→0
t>0
(16) Să se determine soluţiile ecuaţiei
π
x′ sin 2t = 2 (x + cos t) , x ≥ ,
2
care rămân mărginite atunci când x → π2 , x > π2 .
(17) Să se demonstreze că ecuaţia
x′ = tx − 1, t ≥ 0
admite o unică soluţie mărginită, care este descrescătoare şi converge
la 0, atunci când t → ∞.
x′ + ax = f (t) , t ∈ R,
unde f : R → R este o funcţie continuă şi periodică, iar a ∈ R. Să
se demonstreze că ecuaţia admite o unică soluţie periodică, având
aceeaşi perioadă ca f.
Soluţii.
(1) x = Ct2 + t4 , C ∈ R;
(2) x = (2t + 1) (C + ln |2t + 1|) + 1, C ∈ R;
(3) x = sin t + C cos t, C ∈ R;
(4) x = et (ln |t| + C) , C ∈ R;
(5) tx = C − ln |t| , C ∈ R;
(6) x = t (C + sin t) , C ∈ R;
2
(7) x = Cet − t2 − 1, C ∈ R;
(8) x = C( ln2 t −)ln t, C ∈ R;
(9) tx = t3 + C e−t , C ∈ R;
(10) Se schimbă rolul variabilelor t şi x (ı̂n sensul că t = t (x)) şi rezultă
soluţiile
t = x2 + Cx, C ∈ R
şi
x = 0;
31
(11) Se schimbă rolul variabilelor t şi x şi rezultă t = ex + Ce−x , C ∈ R,

x = 0;
(12) Se schimbă rolul variabilelor t şi x şi rezultă t = (C − cos x) sin x,
C ∈ R;
(13) Se arată, ca la exemplul 3., că soluţiile
∫
[ ∫ t ∫s
]
− 0t a(s)ds
x (t) = e C+ f (s) e 0 a(τ )dτ
ds , C ∈ R
0
au lim |x (t)| = 0;
t→∞
(14) Avem
∫ t
t2
e−s ds, t ≥ 0
2
x (t) = te
∞
şi
1
lim x (t) = − .
t→∞ 2
(15) Avem
[ ∫ t ]
−a
x (t) = x C+ s a−1
f (s) ds , C ∈ R, t ≥ 0, a0 ∈ R.
a0
Se consideră separat cazurile a > 0 şi a < 0 şi rezultă
b
lim x (t) = .
t→0 a
t>0
(16) Se obţine o singură soluţie mărginită când x → π2 , x > π

2 şi anume
sin t − 1
x (t) = .
cos t
(17) Se obţine soluţia
∫ t t2 −s2
x (t) = − e 2 ds.
∞
(18) Se obţine soluţia
[ ∫ t ]
−at
x (t) = e C+ e f (s) ds , C ∈ R
as
0
şi se consideră separat cazurile a > 0 şi a < 0.
2.7. Ecuaţii Bernoulli. Sunt de tipul

x′ = a (t) xα + b (t) x, (67)
unde α ∈ R.
Este evident că pentru α = 0, ecuaţia (67) este o ecuaţie liniară neo-
mogenă, iar pentru α = 1, ecuaţia (67) este o ecuaţie liniară omogenă.
Rămâne de rezolvat ecuaţia ı̂n cazul ı̂n care α ∈ R\ {0, 1} .
32
În acest caz, efectuăm schimbarea de variabilă

y := x1−α , (68)
ecuaţia (67) transformându-se ı̂n
1 α α 1
y 1−α y ′ = a (t) y 1−α + b (t) y 1−α
1−α
sau
y ′ = (1 − α) b (t) y + (1 − α) a (t) , (69)
care este o ecuaţie liniară neomogenă.
Dacă funcţiile a şi b sunt continue pe un interval (a1 , a2 ), atunci (69) ad-
mite soluţie; se găseşte soluţia generală y = y (t), după care soluţia generală
1
a ecuaţiei Bernoulli (67) va fi x (t) = y (t) 1−α .
Observaţie 2.7.1.
1) Dacă α > 1, atunci (67) admite şi soluţia x = 0, pe care nu o putem
deduce din (68).
2) Cu toate că soluţia y este definită pe tot intervalul (a1 , a2 ), s-ar putea
ı̂ntâmpla ca soluţia x să nu fie definită pe tot intervalul (a1 , a2 ) ; de exemplu,
dacă α = 1 − 2n 1
, n ∈ N∗ , atunci 1−α 1
= 2n şi deci x va fi soluţie numai pe
acele subintervale ale intervalului (a1 , a2 ) pe care y este pozitivă.
Exemplu.
t √
x′ + x=t x
1−t 2
şi să se afle soluţia care satisface condiţia x (0) = 49 .

Soluţie. Ecuaţia se rescrie
t √
x′ = 2 x + t x,
t −1
care este o ecuaţie Bernoulli cu α = 12 , a (t) = t
t2 −1
, b (t) = t, t ̸= ±1.
1
1− 2
Efectuăm schimbarea de variabilă y = x sau x = y 2 , y = y (t) şi
obţinem ecuaţia liniară
t t
y′ = y+ ,
2 (t − 1)
2 2
a cărei soluţie generală este, pentru t ∈ (−1, 1) ,
√ 1( )
y (t) = C 1 − t2 − 1 − t2 , C ∈ R.
4
3
Rezultă soluţia generală pe (−1, 1) a ecuaţiei date,
( √ )
1( ) 2
x (t) = C 1 − t − 1−t
4 2 2
, C>0
3
şi x = 0, care este o soluţie singulară, ea neputându-se obţine din cea gen-
erală prin particularizarea constantei.
33
Pe intervalele (−∞, −1) şi (1, +∞), soluţia generală este dedusă analog,
obţinându-se
( √ )
1( 2 ) 2
x (t) = C t − 1 + t −1
4 2
, C>0
3
şi x = 0, soluţie singulară.
Din condiţia x (0) = 49 , obţinem C = 1 şi astfel, soluţia cerută este x (t) =
(√ ( ))2
4
1 − t2 − 13 1 − t2 , t ∈ (−1, 1) .
Exerciţii.
Să se integreze următoarele ecuaţii sau probleme Cauchy:
√
(1) x′ = 4t x + t x;
(2) x′ = − 1t x − tx2 ;
(3) 2txx′ − x2 + t = 0;
(4) x′ + 2x = x2 et ;
(5) x′ = 2(t2t−1) x + 2xt
;
(6) x ′ 2
{ = ′x cos t + x2 cos t;
tx + x = x ln t
(7) ;
x (1) = 1
{ ( ) 2
(8) x′ − 9t2 x = t2 1 + t3 x 3 .
x (0) = 0
Soluţii.
( 2
)2
(1) x = Ct2 + t2 ln |t| , C ∈ R; x = 0;
(2) 1
x (t) = t2 +tC , C ∈ R; x = 0;

(3) C
x ( = t ln t ), C ∈ R; x = 0;
2
(4) x Ce2t + et − 1 = 0, C ∈ R; x = 0;
√
(5) x2 = t2 − 1 + C t2 − 1, C ∈ R; x = 0;
(6)
( )
1 1
x (t) = , C ∈ −∞, ∪ (e, +∞) , t ∈ R,
Ce− sin t − 1 e
[ ]
1 1
x (t) = , C∈ , e , t ∈ Ik ,
Ce− sin t − 1 e
unde
Ik := (arcsin ln C + 2kπ, arcsin ln C + 2 (k + 1) π) ,
x (t) = 0, t ∈ R;
1
(7) x = ;
(1+ln|t|
3
)3
(8) x = 29 et − 91 t3 − 29 ; y = 0.
34
2.8. Ecuaţii Riccati. Ecuaţia diferenţială Riccati are forma

x′ = a (t) x2 + b (t) x + c (t) , (70)
unde a, b, c : (a1 , a2 ) → R sunt funcţii continue.
Rezolvarea ecuaţiei (70) se bazează pe schimbarea de variabilă
1
x = xp + , (71)
y
unde xp = xp (t) este o soluţie particulară a ecuaţiei (70).
Înlocuind ı̂n (70), găsim că y verifică ecuaţia liniară neomogenă de ordinul
ı̂ntâi,
y ′ = − [2a (t) xp (t) + b (t)] y − a (t) . (72)
Rezolvăm apoi (72) şi, cu soluţia găsită, y = y (t), venim ı̂n (71) şi obţinem
soluţia ecuaţiei Riccati.
Exemple.
t2 x′ + t2 x2 = tx − 1.
Soluţie. Ecuaţia se scrie sub forma
1 1
x′ = −x2 + x − 2 ,
t t
care este o ecuaţie Riccati cu a (t) = −1, b (t) = 1t , c (t) = − t12 , t ̸= 0.
Căutăm o soluţie particulară de forma coeficienţilor a (t) , b (t) , c (t) ,
xp (t) = at , a ∈ R. Punând condiţia ca funcţia at să fie soluţie a ecuaţiei
date, găsim a = 1.
Deci, xp = 1t şi efectuăm schimbarea de variabilă x = 1t + y1 . Atunci y va
satisface ecuaţia liniară
y
y ′ = + 1,
t
deci
y (t) = t (ln |t| + C) , C ∈ R.
Soluţia ecuaţiei date este
1 1
x (t) = + , C ∈ R.
t t (ln |t| + C)
2. Fie x1 , x2 , x3 , x4 patru soluţii distincte oarecare ale unei ecuaţii de
tip Riccati. Să se arate că funcţia
x3 − x1 x4 − x1
:
x3 − x2 x4 − x2
este constantă.
35
Soluţie. Într-adevăr, dacă φ = φ (t) este o soluţie particulară pentru

ecuaţia Riccati (70), atunci prin calcule simple deducem ca mai sus că substi-
tuţia
z =x−φ
transformă ecuaţia (70) ı̂n ecuaţia Bernoulli
z ′ = [b (t) + 2a (t) φ (t)] z + a (t) z 2 .
Fie x = x (t) o soluţie a ecuaţiei Riccati (70) , diferită de x1 şi x2 . Con-
siderăm funcţia
x (t) − x1 (t)
y (t) = .
x (t) − x2 (t)
Ţinând cont că x − x1 şi x − x2 verifică ecuaţia Bernoulli scrisă mai sus,
avem
(x′ − x′1 ) (x − x2 ) − (x − x1 ) (x′ − x′2 )
y ′ (t) = =
(x − x2 )2
= a (t) [x1 (t) − x2 (t)] y (t) .
Rezultă
∫t
xi (t) − x1 (t) b(s)[x1 (s)−x2 (s)]ds
= Ci e t0 , Ci ̸= 0, i ∈ 3, 4.
xi (t) − x2 (t)
Aceste relaţii demonstrează rezultatul:
x3 − x1 x4 − x1 C3
: = .
x3 − x2 x4 − x2 C4
Exerciţii.
Să se integreze următoarele ecuaţii diferenţiale, ştiind că admit soluţii
particulare de formele indicate:
(1) x′ (= x2 − tx) − t, xp (t) = at + b, a, b ∈ R;
(2) t2 x′ + x2 − 2 (tx − 1) = 0, xp (t) = at , a ∈ R;
(3) tx′ = x2 − (2t + 1) x + t2 + 2t, xp (t) = at + b, a, b ∈ R;
(4) x′ = −x2 + 1 + t2 , xp (t) = at, a ∈ R;
(5) t2 x′ + (tx − 2)2 = 0, xp (t) = at , a ∈ R;
(6) t2 x′ − t2 x2 − tx − 1 = 0, xp (t) = at , a ∈ R;
(7) x′ + x2 − 2t12 = 0, xp (t) = at , a ∈ R.
Soluţii.
( )−1
t2 ∫ t2 +2t
(1) xp (t) = t + 1, x (t) = t + 1 + e 2
+2t
C− e 2 dt , C ∈ R;
2
1−Ct , C ∈ R;
(2) xp (t) = 2t , x (t) = 1−2Ct
1
(3) xp (t) = t, x (t) = t + 1+Ct , C ∈ R;
2
−t
(4) xp (t) = t, x (t) = t + ∫e ,C∈ R;
C+ e−t2 dt
2
(5) xp (t) = 1t , x (t) = t + t3 +C , C ∈ R;
1 3t
36
(6) xp (t) = − 1t , x (t) = − 1t + 1

t(C−ln|t|) , C ∈ R;
2t3 −C
(7) x (t) = t(C+t3 )
, C ∈ R.
2.9. Ecuaţii implicite ı̂n raport cu derivata. Ecuaţiile implicite ı̂n ra-
port cu derivata sunt de forma F (t, x, x′ ) = 0, ı̂n care se presupune că
derivata funcţiei necunoscute nu se poate exprima ca x′ = f (t, x) . În acest
caz, admitem că ecuaţia este rezolubilă ı̂n raport cu variabila x ı̂n următorul
sens: se poate transforma ı̂n x = f (t, x′ ) . În acest caz, integrarea acestei
ecuaţii diferenţiale se bazează pe metoda parametrică. Aceasta constă ı̂n
efectuarea schimbării de variabile
dx
x′ = = p, (73)
dt
care ne dă
x = f (t, p) .
Diferenţiem ı̂n ambii membri această ecuaţie şi, ı̂n formula găsită, ı̂nlocuim,
din (73) pe dx cu pdt şi obţinem o ecuaţie de forma
P (t, p) dt + Q (t, p) dp = 0.
Dacă soluţia acestei ecuaţii este t = φ (p), atunci găsim soluţia ecuaţiei
iniţiale sub formă parametrică,
{
t = φ (p)
, p ∈ R.
x = f (φ (p) , p)
Exemplu.
x = t + x′ − ln x′ . (74)
Soluţie. Introducând parametrul p = x′ > 0, găsim

x = t + p − ln p. (75)
Diferenţiind ı̂n ambii memri ai egalităţii (75), obţinem
dp
dx = dt + dp −
p
sau
dp
pdt = dt + dp − .
p
Integrăm ecuaţia obţinută, care este o ecuaţie cu variabile separabile:
p−1
(p − 1) dt = dp. (76)
p
37
Cazul I. Dacă p ̸= 1, atunci

dp
dt = ,
p
de unde
t = ln p + C, C ∈ R.
Rezultă că soluţia generală parametrică a ecuaţiei (74) va fi
{
t = ln p + C
, C ∈ R, p > 0.
x=p+C
Mai putem elimina parametrul p > 0 ı̂ntre cele două ecuaţii ale soluţiei
parametrice anterioare şi rezultă soluţia generală
x = et−C + C, C ∈ R.
Cazul II. Dacă p = 1 ı̂n (76), atunci (75) devine
y = x + 1.
2.10. Ecuaţia Lagrange. Ecuaţia Lagrange este un caz particular de ecuaţie

implicită ı̂n raport cu derivata şi are forma
( ) ( )
x = ta x′ + b x′ , (77)
unde a, b : I → R sunt de clasă C 1 (I), I interval al axei reale.
Cu notaţia x′ = p, unde p ∈ R este parametru, găsim
x = ta (p) + b (p) .
Diferenţiind ı̂n ambii membri, obţinem
[ ]
pdt = a (p) dt + ta′ (p) + b′ (p) dp
sau
[ ]
[a (p) − p] dt + ta′ (p) + b′ (p) dp = 0.
Cazul I. Dacă a (p) ̸= p, ∀p ∈ I, atunci soluţia generală a ecuaţiei
liniare de ordinul ı̂ntâi obţinute, cu p variabila independentă şi t funcţia
necunoscută este
t = A (p) C + B (p) , p ∈ R, C ∈ R
şi deci soluţia generală sub formă parametrică a ecuaţiei Lagrange este
{
t=A ∫ (p) C′ + B (p) ′ , p ∈ R, C ∈ R
x = p [A (p) C + B (p)] dp
sau
{
t = A (p) C + B (p)
, p ∈ R, C ∈ R. (78)
x = [A (p) C + B (p)] a (p) + b (p)
38
Reciproc se verifică uşor că orice funcţie dată parametric de (78) , unde
t = A (p) C + B (p) este soluţie pentru ecuaţia diferenţială
dt a′ (p) b′ (p)
= t+ ,
dp p − a (p) p − a (p)
satisface ecuaţia Lagrange (77) .
Cazul II. Dacă a (p) = p are soluţiile reale p = pi ∈ I, i ∈ 1, n, atunci
x = pi t + b (pi ) , i ∈ 1, n
sunt soluţii singulare ale ecuaţiei Lagrange.

Exemplu.
x = 2tx′ − x′2 .
Soluţie. Avem de rezolvat o ecuaţie Lagrange, cu a (r) = 2r, b (r) = −r2 ,

a, b : R → R.
Notăm x′ = p şi găsim
x = 2pt − p2 .
Dar dx = pdt; deci
pdt = 2pdt + 2tdp − 2pdp
sau
pdt = (2p − 2t) dp.
Cazul I. Dacă p ̸= 0, atunci

t
t′ (p) = −2 + 2,
p
ecuaţie liniară neomogenă generală având soluţia t = pC2 + 23 p, C ∈ R. De

asemenea,
( )
C 2 C p2
x = 2pt (p) − p2 = 2p + p − p 2
= 2 + .
p2 3 p 3
Deci, soluţia generală parametrică este
{
t = pC2 + 23 p
2 , p ∈ R, C ∈ R.
y = 2 Cp + p3
Cazul II. Dacă p = 0, atunci ecuaţia devine x = 0, care este de fapt o

soluţie singulară a ecuaţiei date.
39
2.11. Ecuaţia Clairaut. Ecuaţia Clairaut este un caz particular de ecuaţie

Lagrange ı̂n care a (r) = r şi are forma
( )
x = tx′ + b x′ , (79)
unde b : I → R este o funcţie de clasă C 1 (I), I interval al axei reale.
Această ecuaţie este un caz particular de ecuaţie Lagrange.
Cu aceeaşi metodă, prezentată ı̂n Secţiunea 2.9, obţinem dx = pdt, x =
tp + b (p),
pdt = tdp + pdt + b′ (p) dp
sau
( )
t + b′ (p) dp = 0,
de unde t + b′ (p) = 0 sau dp = 0.
Dacă t = −b′ (p), rezultă că x = −pb′ (p)+b (p) şi astfel o soluţie singulară
parametrică a ecuaţiei Clairaut este
{
t = −b′ (p)
, p ∈ R. (80)
x = −pb′ (p) + b (p)
Dacă dp = 0, atunci p = C şi deci
x = tC + b (C) , C ∈ I (81)
este soluţia generală parametrică a ecuaţiei Clairaut.
Reciproc, orice funcţie de forma (80) sau (81) este soluţie pentru ecuaţia
Clairaut (79) , fapt care rezultă foarte simplu.
Exemplu.
√
x = tx′ + 1 + x′2 .
√
Soluţie. Avem de rezolvat o ecuaţie Clairaut, cu b (r) = 1 + r2 , b :
R → R. Soluţiile ecuaţiei sunt, conform relaţiilor (80) sau (81) ,
√
x = Ct + 1 + C 2 , C ∈ R
(soluţia generală) şi

 t = −√ p
1+p2
√ 1 , p∈R
 x=
1+p2
(soluţia singulară). Parametrul p mai poate fi eliminat şi soluţia singulară

se mai scrie sub forma
√
x = 1 − t2 , t ∈ (−1, 1) ,
care reprezintă ecuaţia semicercului superior de rază 1 şi centru O.
Exerciţii.
Să se integreze următoarele ecuaţii implicite ı̂n raport cu derivata:
(1) x′2 + tx = x2 + tx′ ;
Ecuaţii diferenţiale ordinare
Tema 4 - Tipuri de ecuaţii de ordinul I
I. Verificaţi dacă următoarele ecuaţii diferenţiale sunt cu diferenţiale to-
tale exacte şi, ı̂n caz afirmativ, să se rezolve:
(1) (2t + 3) dt + (2x − 2) dx = 0;
(2) (2t
( + 4x) dt + ) (2t − 2x) dx = 0;
(3) (9t2 + x − )1 dt +( (t − 4x) dx ) = 0;
2 2
(4) 2tx + 2x dt + 2t x + 2t dx = 0;
dt = − bt+cx ;
(5) dx at+bx
(6) dx = − at−bx
bt−cx ;
(dt t ) ( )
(7) (e sin x − 2x)sin t dt ( + et cos x )+ 2 cos t dx = 0;
(8) (et sin x + 3x dt − 3t − et sin ) x dx ( = 0; )
(9) (xetx cos ) 2t − 2e tx sin 2t + 2t dt + tetx cos 2x − 3 dx = 0;
(10) xt + 6t dt + (ln t − 2) dx = 0;
(11) (t ln x + tx) dt + (x ln t + tx) dx = 0;
tdt xdx
(12) 3 + 3 = 0;
(t2 +x2 ) 2 (t2 +x2 ) 2
(13) (2t + 3t2 x)dt + (t3 − 3x2 )dx = 0.
Soluţii.
(1) t2 + 3t + x2 − 2x = C, C ∈ R;
(3) 3t3 + tx − t − 2x2 = C, C ∈ R;
(4) t2 x2 + 2tx = C, C ∈ R;
(5) at2 + 2btx + cx2 = C, C ∈ R;
(7) et sin x + 2x cos t = C, C ∈ R;
(9) etx cos 2t + t2 − 3x = C, C ∈ R;
(10) x ln t + 3t2 − 2x = C, C ∈ R;
(12) t2 + x2 = C, C ∈ R;
(13) t2 + t3 x − x3 = C, C ∈ R.
II. Să se rezolve următoarele ecuaţii cu variabile separabile sau probleme

Cauchy:
(1) tx′ = x3 + x;
(2) x′ tg t − x = ( 0; 2 ′ )
(3) x − tx′ = a 1 + ( 3t x ), a ∈ R;
(4) t (x + 1) dt + t − 1 (x − 1) dx = 0;
2
√
(5) xdx = (tdx + xdt) 1 + x2 ;
(6) txdt + (t + 1) dx = 0;
(7) x′ ctg t + x = 2;
1
2
(8) x′ = 10t+x ;
(9) x′ = cos (x − t) ;
(10) tx′ = x cos ln xt ;
(11) tx′ − x = t tg xt ;
(12) x 2 2 ′ ′;
{ (+ t x t= ) txx
′
1 + e xx − et = 0
(13) ;
{ x ( (0) = 1) ( )
tx2 + t dt + t2 x − x dx = 0
(14) ;
{ x′(0) = 1
x (sin) t − x ln x = 0
(15) .
x π2 = 1
Soluţii.
√
(1) t 1 + x2 − Cx = 0, C ∈ R, x = 0;
(2) x = C sin t, C ∈ R;
(3) x − a = 1+at Ct
, C ∈ R;
|t 3 −1
|
(4) 3x + ln (x+1)6 = C, C ∈ R;
√
(5) 1 + x2 = tx + C, C ∈ R;
Cx
(6) ln t+1 = −t, C ∈ R;
(7) (2 − x) cos t = C, C ∈ R;
(8) 10t + 10−x = C, C ∈ R;
not
(9) x − t = y; t = ctg x−t 2 + C, C ∈ R;
x not ln x
(10) t = y; ln |t| = 2 ctg 2 t + C, C ∈ R;
not
(11) xt = y; sin xt = Ct, C ∈ R;
not x
(12) xt = y; x = Ce t , C ∈ R;
t2 √ ( )
(13) 2e 2 = e 1 + et ;
2
(14) 1 + x2 = 1−t 2;
(15) x = 1.
III. Demonstraţi că ecuaţiile următoare nu sunt cu diferenţială totală ex-

actă, admit un factor integrant de forma specificată alăturat, să se determine
un astfel de factor integrant şi apoi să se rezolve ecuaţiile:
( ) ( )
(1) t2 x3 dt + t 1 + x2 dx = 0, µ = µ tx13 ;
( ) −t ( )
(2) sinx x − 2e−t sin t dt + cos x+2ex cos t dx = 0, µ = µ xet ;
(3) xdt + (2t − xex ) dx = 0, µ = µ (x) ; ( )
( ) ( ) 1
(4) 3tx + x2 dt + t2 + tx dx = 0, µ = µ tx(2t+x) ;
( 3
) ( )
(5) 2tx + t2 x + x3 dt + t2 + x2 dx = 0, µ = µ (t) ;
( )
(6) 1 − t2 x dt + t2 (x − t) dx = 0, µ = µ (t) ;
3
( √ )
(7) 2tx ln xdt + t2 + x2 1 + x2 dx = 0, µ = µ (x) ;
( ) ( )
(8) t3 x2 + (x dt + )t2 x3 + t dx = 0, µ = µ (tx) ;
( dt + t x 2−) t dx(= 0, µ = µ (tx)
(9) tx 2 2
); ( )
(10) 3t + 2x + x ( dt + )t + 4tx + 5x2 dx( = 0, µ) = µ t + x2 ;
( 2− tx)2dt +) x + t dx = 0, µ = µ (t 2+ x 2 ) ;
(11) (t 2 2 2
(12) t + x + 1 dt − 2txdx = 0, µ = µ x − t .
Soluţii.
(1) t2 + 2 ln |x| − x12 = C, C ∈ R;
(2) (b) et sin x( + 2x cos t =) C, C ∈ R;
(3) (c) tx2 − x2 − 2x + 2 ex = C, C ∈ R;
√ √
(4) (d) ln |t|( + ln |x| ) + ln |x + 2t| = C, C ∈ R;
(5) (e) et x t2 + 13 x2 = C, C ∈ R;
(6) (f) tx2 − 2t2 x − 2 = Ct, C ∈ R;
( )3
(7) (g) t2 ln |x| + 13 x2 + 1 2 = C, C ∈ R;
2 2
(8) (h) t2 − tx 1
+ x2 = C, C ∈ R;
(9) (i) tx − ln |x| = C, C ∈ R;
( )2
(10) (j) (t + x) t + x2 = C, C ∈ R;
t−x2
(11) (k) (t+x 2 )2
= C, C ∈ R;
1+x2 −t2
(12) (l) t = C, C ∈ R.
IV. Să se integreze următoarele ecuaţii omogene:

(1) x′ = − t+xx ;
x
′
(2) x = e + xt ;
t
√
(3) tx′ = t2 − x2 + x;
(4) x ′ x x
(√= t + tg t ; )
(5) t2 + x2 + x dt − tdx = 0;
(2 )
(6) (t + x2 + tx dt ) − t2 dx
( =2 0; )
(7) (4t + 3tx + x ) dt + (4x + 3tx + t2 ) dx = 0;
2 2
(8) 3t2 + 2tx − x2 dt + t2 − 2tx − 3x2 = 0.
Soluţii.
(1) 2t + x − Ct = 0, C ∈ R;
(2) x = −t ln ln Ct , C ∈ R;
(3) x = t sin ln |Ct| , C ∈ R;
(4) sin xt =(Ct, C ∈ R; )
√
(5) t2 = C x + t2 + x2 , C ∈ R;
(6) x = t tg (Ct) , C ∈ R;
( )3
(7) t2 + x2 (t + x)2 = C, C ∈ R;
4
(8) t3 + t2 x − tx2 − x3 = C, C ∈ R.
V. Să se integreze următoarele ecuaţii reductibile la omogene:

(1) x′ = −2t+x−4
t−2x+5
;
(2) x′ = 2t+4x+3
t+2x+1
;
(3) x′ = 1−3t−3x
1+t+x ;
′ −7t+3x+7
(4) x = 3t−7x−3 ;
(5) (t − x + 3) dt + (3t + x + 1) dx = 0;
(6) (t − 2x − 1) dt + (3t − 6x + 2) dx = 0;
(7) (t − x + 2) dt + (t − x + 3) dx = 0;
(8) (t − 2x + 5) dt + (2t − x + 4) dx = 0.
Soluţii.
(1) (t + x − 1)3 = C (t − x + 3) , C ∈ R;
(2) ln |4t + 8x + 5| + 8x − 4t = C, C ∈ R;
(3) 3t + x + 2 ln |t + x − 1| = C, C ∈ R;
(4) (t + x − 1)5 (t − x − 1)2 = C, C ∈ R;
2t+2
(5) t + x − 1 = Ce t+x−1 , C ∈ R;
(6) t + 3x − ln |t − 2x| = C, C ∈ R;
(7) ln |2t − 2x + 5| − 2 (t + x − 2) = C, C ∈ R;
(8) (t + x + 1)8 = C (t − x + 3) , C ∈ R.
VI. Să se integreze următoarele ecuaţii liniare de ordinul ı̂ntâi:

(1) tx′ − 2x = 2t4 ;
(2) (2t + 1) x′ = 4t + 2x;
(3) x ′ 1
( + x tg ) t = cos t;
(4) tx + e dt − tdx = 0;
t
(5) t2 x′ + tx + 1 = 0;
′
(6) x = ( 2t (x − ) t cos t) ;
(7) 2t t + x dt = dx;
(8) (tx′ − 1) ln t = 2x;
(9) tx ′ + 1) x = 3t2 e−t ;
( + (t )
(10) t + x2 dx = xdt;
′
( 2− t) x = 1; ) ′
(11) (2e x
(12) sin x + t ctg x x = 1.
Soluţii.
(1) x = Ct2 + t4 , C ∈ R;
(2) x = (2t + 1) (C + ln |2t + 1|) + 1, C ∈ R;
(3) x = sin t + C cos t, C ∈ R;
(4) x = et (ln |t| + C) , C ∈ R;
(5) tx = C − ln |t| , C ∈ R;
(6) x = t (C + sin t) , C ∈ R;
5
2
(7) x = Cet − t2 − 1, C ∈ R;
(8) x = C( ln2 t −)ln t, C ∈ R;
(9) tx = t3 + C e−t , C ∈ R;
(10) Se schimbă rolul variabilelor t şi x (ı̂n sensul că t = t (x)) şi rezultă
soluţiile
t = x2 + Cx, C ∈ R
şi
x = 0;
(11) Se schimbă rolul variabilelor t şi x şi rezultă t = ex + Ce−x , C ∈ R,
x = 0;
(12) Se schimbă rolul variabilelor t şi x şi rezultă t = (C − cos x) sin x,
C ∈ R.
VII. Să se integreze următoarele ecuaţii sau probleme Cauchy:

√
(1) x′ = 4t x + t x;
(2) x′ = − 1t x − tx2 ;
(3) 2txx′ − x2 + t = 0;
(4) x′ + 2x = x2 et ;
(5) x′ = 2(t2t−1) x + 2xt
;
{ ′ 2
tx + x = x ln t
(6) ;
x (1) = 1
{ ( )
x′ − 9t2 x = t2 1 + t3 x 23
(7) .
x (0) = 0
Soluţii.
( )2
t2
(1) x = Ct2 + 2 ln |t| , C ∈ R; x = 0;
(2) 1
x (t) = t2 +tC , C ∈ R; x = 0;

(3) C
x ( = t ln t ), C ∈ R; x = 0;
2
(4) x Ce2t + et − 1 = 0, C ∈ R; x = 0;
√
(5) x2 = t2 − 1 + C t2 − 1, C ∈ R; x = 0;
1
(6) x = 1+ln|t| ;
( 3 )3
(7) x = 29 et − 91 t3 − 29 ; y = 0.
VIII. Să se integreze următoarele ecuaţii diferenţiale, ştiind că admit

soluţii particulare de formele indicate:
( )
(1) t2 x′ + x2 − 2 (tx − 1) = 0, xp (t) = at , a ∈ R;
(2) tx′ = x2 − (2t + 1) x + t2 + 2t, xp (t) = at + b, a, b ∈ R;
(3) x′ = −x2 + 1 + t2 , xp (t) = at, a ∈ R;
(4) t2 x′ + (tx − 2)2 = 0, xp (t) = at , a ∈ R;
(5) t2 x′ − t2 x2 − tx − 1 = 0, xp (t) = at , a ∈ R;
6
(6) x′ + x2 − 1
2t2
= 0, xp (t) = at , a ∈ R.
Soluţii.
2
1−Ct , C ∈ R;
(1) xp (t) = 2t , x (t) = 1−2Ct
1
(2) xp (t) = t, x (t) = t + 1+Ct , C ∈ R;
2−t
(3) xp (t) = t, x (t) = t + ∫e , C ∈ R;
C+ e−t2 dt
2
(4) xp (t) = 1t , x (t) = 1t + t33t+C , C ∈ R;
(5) xp (t) = − 1t , x (t) = − 1t + t(C−ln|t|)
1
,C∈ R;
2t −C
3
(6) x (t) = t(C+t 3 ) , C ∈ R.
IX. Să se integreze următoarele ecuaţii implicite ı̂n raport cu derivata:

(1) x′2 + tx = x2 + tx′ ;
(2) tx′ (tx′ + x) = 2x2 ;
(3) tx′2 − 2xx′ + t = 0;
(4) tx′2 = x (2x′ − 1) ;
(5) x′3 + (t + 2) ex = 0;
(6) x′2 − 2tx′ = 8t2 ;
(7) (tx′ + 3x)2 = 7t;
(8) t (= x′3 +)x′ ;
(9) t x′2 − 1 = 2x′ ;
√
(10) t = x′ x′2 + 1;
(11) x′ (t − ln x′ ) = 1;
(12) x = x′2(+ 2x′3 ;)
(13) x = ln 1 + x′2 ;
(14) x = tx′ − x√ ′2 ;
′
(15) x + tx = 4 x′ ;
(16) x = 2tx′ − 4x′3 ;
(17) x′3 = 3 (tx′ − x) ;
(18) x = tx′2 − 2x′3 ;
(19) 2tx′ − x = ln x′ .
Soluţii.
(1) x = Cet , C ∈ R, x = ±t;
(2) t2 x = C, x = Ct, C ∈ R;
(3) t2 + C 2 = 2Cx, C ∈ R, x = ±t;
(4) (t + C)2 = 4Cx, C ∈ R, x = 0, x = t;
4
(5) 4e− 3 = (t + 2) 3 + C, C ∈ R;
x
(6) x = 2t2 + C, x√= −t + C, C ∈ R;

2
(7) x = Ct−3 ± 2 7t , C ∈ R;
{
t = p3 + p
(8) , C ∈ R;
4x = 3p4 + 2p2 + C
7
{
t = p22p−1
(9) , C ∈ R;
x = p22−1 − ln p2 − 1 + C
{ √
t = p p2 + 1 √
(10) ( ) , C ∈ R;
3x = 2p2 − 1 p2 + 1 + C
{
t = ln p + p1
(11) , C ∈ R;
{ x=p− ln p + C
t = 3p2 + 2p + C
(12) 3 2 , C ∈ R; x = 0;
{ x = 2p + p
t = 2 arctg
( p+) C , C ∈ R; x = 0;
(13)
x = ln 1 + p2
{ =√Ct − C , C ∈ R, 4x = t ;
(14) x 2 2
t p = ln p + C
(15) √ , C ∈ R; x = 0;
{ = p (4 − ln p − C)
x
t = 3p2 + pC2
(16) , C ∈ R; x = 0;
x = 2p3 − 2C p
{ = 3 (Ct − x)−2 , C ∈ R, 9x2 = 4t3 ;

(17) C 3
t = C (p − 1) + 2p + 1
(18) , C ∈ R; x = 0, x = t − 2;
x = Cp2 (p − 1)−2 + p2
{ 2
tp = p + C
(19) , C ∈ R.
p − ln p
x = 2 + 2C
Sisteme liniare de ordinul I
1. Sistemul liniar omogen
Fie I = [a, b] şi A : I → Md (R) o funcţie matriceală continuă, A (t) =
(aij (t))i,j∈1,d , (∀) t ∈ I.
Considerăm ecuaţia diferenţială
x′ = A (t) x, (1)
pe care o vom numi sistem ecuaţie liniar omogen de ordinul ı̂ntâi. De
remarcat din start că (1) este un caz particular de ecuaţie diferenţială de
forma
x′ = f (t, x) ,
unde f (t, x) = A (t) x.
De remarcat este că funcţia f (t, x) fiind continuă pe I × Rd , sistemul (1)
admite soluţii, conform unei teoreme de existenţă.
Putem să prezentăm (fără demonstraţie) o teoremă de existenţă şi unici-
tate pentru problema Cauchy (1) + (2), unde
x (a) = x0 . (2)
Teoremă 1. Problema Cauchy (1) + (2) are soluţie unică definită pe
ı̂ntregul interval [a, b] .
Observaţie 1. Condiţia iniţială (2) se poate ı̂nlocui cu (3), unde
x (t0 ) = x0 , t0 ∈ [a, b] (3)
şi problema Cauchy (1) + (3) va avea soluţie unică pe [a, b] .
Teoremă 2. Mulţimea soluţiilor sistemului liniar şi omogen formează un
spaţiu vectorial.
Demonstraţie. Într-adevăr, să notăm cu
{ ( ) }
X := x ∈ C 1 I, Rd , x′ = A (t) x, t ∈ I
mulţimea soluţiilor sistemului (1) , unde
( ) { }
C 1 I, Rd = x : I → Rd , x ∈ C 1 pe I .
Fie x, y ∈ X şi α, β ∈ R, arbitrare.
Avem
x′ = A (t) x, y ′ = A (t) y
şi deci
(αx + βy)′ = αx′ + βy ′ = αA (t) x + βA (t) y =
= A (t) (αx + βy) , ∀t ∈ I,
adică αx + βy ∈ X . Q.E.D.
Teoremă 3. X este izomorf cu Rd .
Demonstraţie. Definim aplicaţia
( )
Φ : Rd → X , Φ x0 = x, ∀x0 ∈ Rd ,
1
2
unde x este unica soluţie a sistemului (1) cu condiţia iniţială x (a) = x0 . Φ

este bijectivă cu inversa
Φ−1 : X → Rd , Φ−1 (x) := x (a) , ∀x ∈ X
şi morfism de spaţii vectoriale (verificarea este un simplu exerciţiu). Q.E.D.

Corolar 1. dim X = d.
Prin urmare, pentru a rezolva sistemul liniar şi omogen (1) este suficient
să găsim o bază (ce are cardinalul d) a lui X .
Remarcăm totodată faptul că sistemul (1) admite totdeauna drept soluţie
funcţia identic nulă, pe care o vom numi soluţie banală.
Să considerăm ı̂n cele urmează ecuaţia matriceală
X ′ = A (t) X, (4)
unde X = (xij )i,j∈1,d este necunoscuta, şi condiţia iniţială
X (τ ) = C, (5)
unde τ ∈ I, iar C ∈ Md (R) este matrice constantă.

Ecuaţia matriceală (4) se poate scrie, ı̂n fond, ca o ecuaţie de tipul (1),
vectorul corespunzător având d2 ı̂n loc de d componente. Deci, rezultă
din Teorema 1 că problema Cauchy (4) + (5) are soluţie unică definită pe
ı̂ntreg intervalul I. Şi reciproc, dacă d soluţii ale ecuaţiei (1) le aşezăm ı̂ntr-
un tablou matriceal, vom obţine o matrice care este soluţie pentru ecuaţia
(4). Deci, a afla o bază a spaţiului X este echivalent cu a afla o soluţie
nesingulară a ecuaţiei (4) . Însă neajunsul este că nu totdeauna o astfel de
soluţie reprezintă o matrice nesingulară ı̂n orice punct din I. Rezultă, ı̂n
mod firesc problema stabilirii când o soluţie a ecuaţiei (4) este nesingulară
ı̂n orice punct din I. Răspunsul la această chestiune ni-l oferă următoarea
teoremă.
Teoremă 4 (Liouville). Fie X = X (t) o funcţie matriceală pătratică de
ordin d, care satisface pe intervalul I ecuaţia (4) . Atunci, notând cu
∆ (t) := det X (t) ,
are loc relaţia

t∫
∆ (t) = ∆ (τ ) e τ Tr A(s)ds
, ∀t, τ ∈ I.
Corolar 2. Dacă o matrice soluţie a ecuaţiei (4) este nesingulară ı̂ntr-un
punct din I, atunci ea este nesingulară ı̂n orice punct din I.
Definiţie 1. Orice funcţie matriceală pătratică de ordinul d, X = X (t) ,
care satisface pe intervalul I ecuaţia diferenţială matriceală (4)
X ′ (t) = A (t) · X (t)
şi care este nesingulară ı̂n orice punct din I, se numeşte matrice funda-
mentală a sistemului (1) .
3
Fie X (t) = (xij (t))i,j∈1,d o matrice fundamentală. Notăm

 
x1j (t)
 x2j (t) 
xj (t) =  
 ...  , j ∈ 1, d,
xdj (t)
a j−a coloană a matricei X (t) . Din faptul că X (t) satisface ecuaţia (4),
obţinem relaţia
d ( j )
x (t) = A (t) xj (t) , ∀j ∈ 1, d.
dt
Altfel spus, fiecare coloană a matricei X (t) este o soluţie a sistemului (1);
cum X (t) este nesingulară, rezultă că aceste soluţii x1 (t) , x2 (t) , ..., xd (t)
sunt liniar independente. Rezultă de aici că orice matrice fundamentală are
drept coloane d soluţii liniar independente ale sistemului (1) .
Proprietăţi ale matricilor fundamentale
1) Există o infinitate de matrici fundamentale.
Într-adevăr, dacă C ∈ Md (R) este o matrice constantă şi nesingulară,
atunci soluţia unică a problemei (4) + (5) este o matrice fundamentală.
Cum există o infinitate de matrici constante nesingulare şi o infinitate de
posibilităţi de alegere a numărului τ ∈ I, va exista o infinitate de matrici
fundamentale. Q.E.D.
2) Dacă două matrici fundamentale coincid ı̂ntr-un punct, atunci ele co-
incid peste tot.
Această proprietate este imediată, rezultând din Teorema 1 de existenţă
şi unicitate. Q.E.D.
3) Dacă ı̂nmulţim la dreapta o matrice fundamentală cu o matrice con-
stantă, nesingulară, atunci obţinem tot o matrice fundamentală.
Într-adevăr, fie X (t) o matrice fundamentală şi C ∈ Md (R) constantă şi
nesingulară. Notăm cu Y (t) = X (t) · C.
Atunci,
Y ′ (t) = (X (t) · C)′ = X ′ (t) · C = (A (t) X (t)) C = A (t) (X (t) C) =

= A (t) Y (t) .
Deci, Y (t) este soluţie a ecuaţiei (4). Fiind un produs de două matrici
nesingulare, va fi nesingulară. Rezultă că Y (t) este matrice fundamentală.
Q.E.D.
Să notăm acum cu X (t; t0 ) unica soluţie a ecuaţiei (4) care ı̂n t = t0
coincide cu matricea unitate, Id .
Deoarece X (t; t0 ) este soluţie a ecuaţiei (4) şi este nesingulară ı̂ntr-un
punct, conform Corolarului 2 şi Definiţiei 1, X (t; t0 ) va fi tot o matrice
fundamentală.
4
2. Soluţia generală a sistemului omogen

Să considerăm sistemul (1) ,
x′ = A (t) x
şi ne propunem să determinăm soluţia sa generală.
Teoremă 5. Soluţia generală a sistemului (1) este dată de formula
x (t) = X (t) · c, c ∈ Rd , (6)
unde X (t) este o matrice fundamentală a sistemului (1) .
Demonstraţie. Avem
(X (t) · c)′ = X ′ (t) · c = A (t) (X (t) · c) ,
deci (6) reprezintă pentru orice c ∈ Rd o soluţie a ecuaţiei (1) . Ataşăm acum
sistemului (1) condiţia iniţială
x (t0 ) = x0 , (7)
unde t0 ∈ I şi x0 ∈ Rd sunt arbitrari. Din (6) găsim ecuaţia
X (t0 ) · c = x0 ,
de unde rezultă
c = X −1 (t0 ) · x0 . (8)
Astfel, luând ı̂n (6) pe c dat de (8) , obţinem soluţia problemei (1) + (7)
sub forma
x (t) = X (t) · X −1 (t0 ) · x0 = X (t; t0 ) x0 .
Deci,
x (t) = X (t) · c, c ∈ Rd ,
este soluţia generală a ecuaţiei (41) .
Q.E.D.
Folosind Proprietatea 8) a matricilor fundamentale, găsim că, de fapt,
soluţia generală a sistemului (1) este
x (t) = X0 (t) · ξ, ξ ∈ Rd . (9)
Pentru t = t0 rezultă ξ = x (t0 ) şi deci
x (t) = X0 (t) x (t0 ) . (10)
În concluzie, soluţia problemei Cauchy

{ ′
x = A (t) x
(11)
x (t0 ) = x0
este
x (t) = X (t) X −1 (t0 ) x0 = X (t; t0 ) x0 . (12)
5
3. Ssitemul liniar neomogen

Considerăm sistemul
x′ = A (t) x + f (t) , (13)
( )
unde f ∈ C I, R ; această ecuaţie poartă numele de sistemul liniară şi
d
neomogen. Soluţia generală a acestui sistemul o vom determina folosind,

ca şi la sistemul liniar neomogen de ordinul ı̂ntâi (scalară), metoda variaţiei
constantelor.
Fie X (t) o matrice fundamentală; considerăm soluţia generală a sistemu-
lui omogen (1), dată de relaţia (6) . În această relaţie ı̂l vom considera pe c ca
funcţie de t. Din condiţia ca x (t) = X (t)·c (t) să verifice ecuaţia neomogenă
cu c = c (t), găsim
X ′ (t) c (t) + X (t) c′ (t) = A (t) X (t) c (t) + f (t) .
Dar
X ′ (t) = A (t) X (t) .
Deci, vom avea
c′ (t) = X −1 (f ) f (t) ,
de unde o funcţie c (t) este
∫ t
c (t) = X −1 (s) f (s) ds.
t0
Rezultă o soluţie particulară a sistemului neomogen,

∫ t
xp (t) = X (t) c (t) = X (t) X −1 (s) f (s) ds =
t0
∫ t
= X (t) X −1 (s) f (s) ds.
t0
Însă este simplu de probat că soluţia generală a sistemului neomogen este
suma dintre soluţia generală a sistemului omogen şi o soluţie particulară a
sistemului neomogen.
Deci, soluţia generală a sistemului neomogen va fi
∫ t
x (t) = X (t) · c + X (t) X −1 (s) f (s) ds, c ∈ Rd ,
t0
ı̂n timp ce soluţia problemei Cauchy

{ ′
x = A (t) x + f (t)
x (t0 ) = x0
este
∫ t
x (t) = X (t) X −1 (t0 ) x0 + X (t) X −1 (s) f (s) ds, c ∈ Rd
t0
6
sau ∫ t
0
x (t) = X (t; t0 ) x + X (t; s) f (s) ds, c ∈ Rd .
t0
4. Sisteme liniare cu coeficienţi constanţi

Considerăm sistemul
x′ = Ax, (14)
unde A = (aij )i,j∈1,d ∈ Md (R) este o matrice constantă. Remarcăm din
start că toate soluţiile sistemului (14) sunt definite pe ı̂ntreaga axă reală R.
Deasemenea, deoarece funcţiile constante sunt continue, toate rezultatele
referitoare la cazul general rămân, şi ı̂n acest caz, adevărate. Cum soluţia
generală a sistemului (14) este de forma
x (t) = X (t) · c, c ∈ Rd ,
unde X (t) este o matrice fundamentală, scopul principal este să găsim o
matrice fundamentală a sistemului (14).
Cum soluţia x este o funcţie derivabilă, deoarece ea verifică (14), rezultă
că
x′ (t) = Ax (t) , t ∈ R
şi deci x′ este derivabilă. Prin derivare, ecuaţia precedentă ne dă
x′′ (t) = Ax′ (t) = A2 x (t) , t ∈ R.
Analog obţinem că x′′ este derivabilă ş.a.m.d. rezultă
x(n) (t) = An x (t) , t ∈ R, n ∈ N.
Găsim
xn (0) = An x (0) , n ∈ N.
Dacă dezvoltăm ı̂n serie Taylor ı̂n jurul lui 0 soluţia, obţinem
t t2 tn
x (t) = x (0) + Ax (0) + A2 x (0) + ... + An x (0) + ... .
1! 2! n!
Avem estimarea
n
t n n
A ≤ tn |A| , ∀n ∈ N, t ∈ R.
n! n!
Deci, termenul general al seriei
∞
∑ An
tn (15)
n!
n=0
este mărginit ı̂n normă de termenul general al unei serii de funcţii numerice
uniform convergente pe orice compact al lui R,
∞
∑ |A|n
tn = et|A| .
n!
n=0
7
Conform Teoremei lui Weierstrass asupra convergenţei seriilor de funcţii,

rezultă că seria (15) este convergentă şi vom nota cu etA (sau eAt ) suma ei,
∞
∑ An
etA := tn .
n!
n=0
Aşadar, soluţia x (t) se va scrie sub forma
x (t) = etA x (0) .
Comparând relaţiile (6) şi (??), suntem ı̂ndreptăţiţi să ne ı̂ntrebăm dacă
etA este matrice fundamentală pentru ecuaţia (14). Pentru aceasta, să cal-
culăm
( )′
( tA )′ t t2 2 tn n
e (t) = Id + A + A + ... + A + ... (t) =
1! 2! n!
t t n−1
= A + A2 + ... + An + ... =
1! (n − 1)!
( )
t tn−1 n−1
= Id + A + ... + A + ... A =
1! (n − 1)!
= etA A.
Deci, etA este soluţie a ecuaţiei matriceale (4) ,
X ′ (t) = A (t) X (t) .
Pentru t = 0 obţinem
0 02 0n
e0A = Id + A + A2 + ... + An + ... = Id ,
1! 2! n!
care este, evident, nesingulară.
Rezultă, conform Corolarului 2, că etA este matrice fundamentală a sis-
temului (14) .
Concluzia importantă este că soluţia generală a sistemului (14) este
x (t) = etA · c, ∀c ∈ R.
4.1. Proprietăţi ale matricilor exponenţiale. 1) Are loc relaţia
e(t+s)A = etA · esA , ∀t, s ∈ R, A ∈ Md (R) .
Într-adevăr, avem succesiv,
(∞ ) ( ∞ )
∑ An ∑ Am
etA · esA = tn · sm =
n! m!
n=0 m=0
∞ ∞
( )
∑ ∑ n m ∑ ∑ tn sm
n mA A
= t s = Ap =
n+m=p
n! m! n+m=p
n!m!
p=0 p=0
∑
p
(t + s)p
= Ap = e(t+s)A .
p!
p=0
8
Q.E.D.
2) Are loc relaţia
esA · etA = etA · esA , ∀t, s ∈ R, A ∈ Md (R) .
Această proprietate este o consecinţă imediată a primei proprietăţi.
Q.E.D.
3) Dacă A, B sunt două matrici care comută (AB = BA), atunci are loc
relaţia
etA · etB = et(A+B) , ∀t ∈ R, A ∈ Md (R) .
Într-adevăr, avem succesiv,
(∞ ) ( ∞ )
∑ An ∑ Bm
etA · etB = tn · tm =
n! m!
n=0 m=0
∞ ∞
( )
∑ ∑ A n Bm ∑ ∑ An B m
= tp = tp =
n+m=p
n! m! n+m=p
n!m!
p=0 p=0
∑p
tp
= (A + B)p = et(A+B) ,
p!
p=0
unde am ţinut cont de ipoteza AB = BA ı̂n

∑ An B m
= (A + B)p .
n+m=p
n!m!
Q.E.D.
4) Are loc relaţia
( )−1
etA = e−tA , ∀t ∈ R, A ∈ Md (R) .
Într-adevăr, din prima proprietate, făcându-l pe s = −t, obţinem

e0A = etA · e−tA ,
deci
( )−1
etA = e−tA .
Q.E.D.
5) Au loc relaţiile
etOd = e0A = Id , ∀t ∈ R, A ∈ Md (R) ,
unde Od este matricea nulă de ordinul d şi
etId = et Id , ∀t ∈ R.
Aceste relaţii se deduc imediat. Q.E.D.
Soluţia generală a sistemului omogen (14) este atunci
x (t) = e(t−t0 )A · c, c ∈ Rd ,
9
ı̂n timp ce, pentru o funcţie f continuă ı̂ntr-o vecinătate a lui t0 , soluţia
generală a sistemului liniar neomogen cu coeficienţi constanţi
x′ = Ax + f (t)
este ∫ t
x (t) = e (t−t0 )A
·c+ e(t−s)A f (s) ds, c ∈ Rd
t0
sau ∫ t
x (t) = X0 (t − t0 ) · c + X0 (t − s) f (s) ds, c ∈ Rd .
t0
Soluţia problemei Cauchy omogene
{ ′
x = Ax
x (t0 ) = x0
este
x (t) = e(t−t0 )A · x0 ,
iar soluţia problemei Cauchy neomogene
{ ′
x = Ax + f (t)
x (t0 ) = x0
este ∫ t
x (t) = e(t−t0 )A · x0 + e(t−s)A f (s) ds, c ∈ Rd .
t0
Exemple.
1. Să rezolvăm sistemul liniar omogen cu coeficienţi constanţi
{ ′
x1 = −x2
.
x′2 = x1
( )
0 −1
Matricea sistemului este A = , iar necunoscuta vectorul x =
1 0
( )
x1
.
x2
Încercăm să determinăm matricea fundamentală etA ca sumă a seriei (15) .
Avem
( ) ( )
0 −1 0 −1
2
A = · = −I2 ,
1 0 1 0
A3 = −I2 · A = −A, A4 = −A · A = I2 , A5 = A etc.
Deci 

 I , dacă n = 4k
 2
A, dacă n = 4k + 1
An =

 −I2 , dacă n = 4k + 2

−A, dacă n = 4k + 3
10
iar
t t2 t3
etA = I2 + A − I2 − A +
1! 2! 3!
t 4 t 5 t 6 t7
+ I2 + A − I2 − A + ...
( 4! 2
5!
4
6! 7!
3 5
)
1 − t2! + t4! − ... − 1!t + t3! − t5! + ...
= t3 t5 2 4 =
1! − 3! + 5! − ... 1 − t2! + t4! − ...
t
( )
cos t − sin t
= .
sin t cos t
Soluţia generală a ecuaţiei considerate va fi
( ) ( )( )
x1 (t) cos t − sin t C1
= , C1 , C2 ∈ R
x2 (t) sin t cos t C2
sau {
x1 (t) = C1 cos t − C2 sin t
, C1 , C2 ∈ R.
x2 (t) = C1 sin t + C2 cos t
2. Să rezolvăm ecuaţia liniară vectorială (sistemul) omogenă cu coeficienţi
constanţi { ′
x1 = x1 + x2
.
x′2 = x2
( )
1 1
Matricea sistemului este A = , iar necunoscuta vectorul x =
0 1
( )
x1
.
x2
Avem
etA = et(I2 +B) ,
unde ( )
0 1
B= .
0 0
Cum I2 B = BI2 , rezultă, conform Proprietăţilor 3) şi 5) ale matricilor
exponenţiale,
etA = etI2 · etB = et etB .
Dar, evident,
B 2 = O2 , B n = O2 , ∀n ≥ 3,
rezultă că
( ) ( )
t 1 0 t 0 1
etB = I2 + B = + =
1! 0 1 1! 0 0
( )
1 t
= .
0 1
Rezultă ( ) ( )
1 t et tet
etA = et = .
0 1 0 et
11
Soluţia generală a sistemului considerat va fi

( ) ( t )( )
x1 (t) e tet C1
= , C1 , C2 ∈ R
x2 (t) 0 et C2
sau {
x1 (t) = C1 et + C2 tet
, C1 , C2 ∈ R.
x2 (t) = C2 et
De remarcat este că putem determina matricea etA şi direct, pornind de
la definiţie, deoarece prin inducţie se probează rapid că
( )
1 n
n
A = , n ≥ 1,
0 1
şi deci
∑∞ n ( )
t 1 n
etA = =
n! 0 1
n=0
 ∞ 
∑ tn ∑∞  
ntn ∑∞
 n=0 n! n=0 n!  e t t tn−1
= 
 ∞ n =
∑
  n=1
(n−1)!  =
t
0 n! 0 et
n=0
( t )
e tet
= .
0 et
5. Metoda lui Euler de determinare a unei matrici

fundamentale
Considerăm sistemul (14)
x′ = Ax,
unde A = (aij )i,j∈1,d ∈ Md (R) este o matrice constantă.
După cum am văzut ı̂n secţiunea precedentă, elementele matricei funda-
mentale sunt combinaţii liniare de eλt , unde λ este valoare proprie, coeficienţii
fiind polinoame ı̂n t. Astfel, vom considera pe rând câte o valoare proprie,
ı̂mpreună cu multiplicitatea ei algebrică; fiecare valoare proprie va genera
ı̂n matricea fundamentală un număr de coloane egal cu multiplicitatea sa
algebrică.
Cazul I. λ este valoare proprie simplă.
Căutăm soluţii de forma x = γeλt , unde λ este o valoare proprie a matricei
A şi γ ∈ Rd , γ ̸= 0. Atunci,
λγeλt = Aγeλt
şi, prin simplificare cu eλt , γ verifică sistemul
(A − λId ) γ = 0,
care este un sistem de d ecuaţii cu o necunoscută secundară şi d − 1 ne-
cunoscute principale, compatibil simplu nedeterminat şi din care vom afla
o coloană γ depinzând de o singură constantă. Putem determina o soluţie
12
prin particularizarea constantei sau nu (evident, γ este un vector propriu

corespunzător valorii proprii λ).
Cazul II. λ este valoare proprie multiplă.
Să notăm cu
r : = rang (A − λId ) ,
m : = ordinul de multiplicitate algebrică a lui λ.
Evident, ı̂n Cazul II, m > 1.
Avem adevărată relaţia
r ≥ d − m,
de unde distingem următoarele două subcazuri.
Cazul II.1. Dacă r = d − m, atunci căutăm din nou m soluţii de forma
x = γeλt .
Introducând ı̂n ecuaţia (14), rezultă (după simplificarea lui eλt ) un sis-
tem de d ecuaţii cu m necunoscute secundare şi r necunoscute principale,
compatibil m−nedeterminat din care vom afla m coloane γ şi anume
(A − λId ) γ = 0.
Putem determina m soluţii prin particularizarea constantelor sau nu.
Cazul II.2. Dacă r > d − m, atunci căutăm m soluţii de forma


 x1 (t) = P1 (t) eλt

x2 (t) = P2 (t) eλt
,

 ..........................

xd (t) = Pd (t) eλt
unde Pi , i ∈ 1, d sunt polinoame de grad cel mult m − 1. Introducând ı̂n
ecuaţia (14) rezultă un sistem de d · m ecuaţii cu m necunoscute secundare
şi (d − 1) · m necunoscute principale, compatibil m−nedeterminat din care
vom afla m coloane γ. Putem determina m soluţii prin particularizarea
constantelor sau nu.
Observaţie 2. Una sau mai multe valori proprii λp pot fi complexe. Însă,
cum funcţiile cu care operăm sunt reale, ar fi ideal ca matricea fundamentală
să aibă numai elemente funcţii reale.
Pentru aceasta să remarcăm că, dacă ı̂ntr-o matrice fundamentală ı̂nlocuim
două coloane prin două combinaţii liniar independente ale lor, matricea
obţinută este tot fundamentală.
Într-adevăr, prin aceste combinaţii liniar independente, rangul matricii
nu se modifică; ı̂n plus, noile coloane sunt tot soluţii ale sistemului omogen
(14), deoarece orice combinaţie liniară efectuată cu soluţii ale sistemului
liniar omogen este tot o soluţie a sistemului liniar omogen (spaţiul soluţiilor
acestui sistem este vectorial).
Să arătăm cum vom obţine o matrice fundamentală formată numai din
funcţii reale.
Să presupunem, pentru aceasta că avem o valoare proprie complexă, λp =
αp + iβp , cu ordinul de multiplicitate µp . Este evident atunci că şi λp =
13
αp − iβp este tot valoare proprie, cu acelaşi ordin de multiplicitate algebrică,

µp .
Celor două rădăcini λp şi λp le corespund două blocuri Jordan ı̂n matricea
canonică Jordan şi vor genera ı̂n matricea fundamentală X (t) 2µp coloane.
Fără a restrânge generalitatea, ci doar schimbând eventual numerotarea,
putem presupune că cele două valori proprii sunt λ1 şi conjugata sa, λ2 ,
fiecare cu ordinul de multiplicitate µ1 (prin această renumerotare, ı̂n ma-
tricea fundamentală doar se schimbă ı̂ntre ele unele coloane şi astfel această
operaţie ne conduce tot la o matrice fundamentală).
Vom ı̂nlocui atunci coloanele xj şi, respectiv xj+µ1 prin
xj + xj+µ1 xj − xj+µ1
, , j ∈ 1, µ1 .
2 2i
Procedând analog cu toate coloanele corespunzătoare unor valori proprii
complexe, vom obţine ı̂n definitiv o matrice fundamentală formată numai
din funcţii reale.
Exemple.
1. Să se rezolve sistemul
 ′
 x1 = 4x1 − x2 − x3
x′ = x1 + 2x2 − x3 .
 2′
x3 = x1 − x2 + 2x3
Soluţie.
Aflăm o matrice fundamentală a sistemului.
Matricea sistemului este
 
4 −1 −1
A =  1 2 −1  .
1 −1 2
Polinomul caracteristic,

4 − λ −1 −1

P (λ) = det (A − λI3 ) = 1 2 − λ −1 =

1 −1 2 − λ
= −λ3 + 8λ2 − 21λ + 18
are rădăcinile λ1 = 2, λ2 = λ3 = 3.
Pentru λ1 = 2 suntem ı̂n cazul I şi obţinem sistemul
(A − 2I3 ) γ = 0
sau     
2 −1 −1 γ1 0
 1 0 −1   γ2  =  0  ,
1 −1 0 γ3 0
adică 
 2γ1 − γ2 − γ3 = 0
γ1 − γ3 = 0 .

γ1 − γ2 = 0
14
Alegem necunoscute principale γ1 , γ2 şi necunoscută secundară γ3 , căreia

ı̂i dăm valoarea 1. Rezultă γ1 = γ3 = 1 şi prima coloana din matricea
fundamentală determinată de λ1 = 2 este
 2t 
e
x1 (t) =  e2t  .
e2t
Pentru λ2 = λ3 = 3 avem d = 3, m = 2,
 
1 −1 −1
r = rang (A − 3I3 ) = rang  1 −1 −1  = 1
1 −1 −1
şi cum
r = d − m,
rezultă că suntem ı̂n cazul II.1. şi obţinem sistemul
(A − 3I3 ) γ = 0
sau
    
1 −1 −1 γ1 0
 1 −1 −1   γ2  =  0  ,
1 −1 −1 γ3 0
adică

 γ1 − γ2 − γ3 = 0
γ1 − γ2 − γ3 = 0 .

γ1 − γ2 − γ3 = 0
Alegem necunoscută principală γ1 şi necunoscute secundare γ2 , γ3 .
Pentru γ2 = 1, γ3 = 0 avem γ1 = 1 şi a doua coloană din matricea
fundamentală este
 3t 
e
2
x (t) =  e3t  ;
0
pentru γ2 = 0, γ3 = 1 avem γ1 = 1 şi a treia coloană din matricea funda-
mentală este
 3t 
e
x3 (t) =  0  .
e3t
Astfel am găsit o matrice fundamentală,
 2t 3t 3t 
e e e
X (t) =  e 2t e 3t 0 .
e 2t 0 e3t
15
Soluţia generală a sistemului este

   2t 3t 3t   
x1 (t) e e e C1
 x2 (t)  =  e2t e3t 0   C2 =
x3 (t) e2t 0 e3t C3
 2t 3t 3t

e C1 + e C2 + e C3
=  e2t C1 + e3t C2  , C1 , C2 , C3 ∈ R
e2t C1 + e3t C3
sau

 x1 (t) = e2t C1 + e3t C2 + e3t C3
x2 (t) = e2t C1 + e3t C2 , C1 , C2 , C3 ∈ R.

x3 (t) = e2t C1 + e3t C3
{
x′1 = 3x1 − x2
.
x′2 = 4x1 − x2
Soluţie.
Matricea sistemului este
( )
3 −1
A= .
4 −1
Polinomul caracteristic,

3−λ −1
P (λ) = det (A − λI2 ) = =

4 −1 − λ
= λ2 − 2λ + 1
are rădăcinile λ1 = λ2 = 1.
Pentru λ1 = λ2 = 1 avem d = 2, m = 2,
( )
2 −1
r = rang (A − I2 ) = rang =1
4 −2
şi cum
r > d − m,
rezultă că suntem ı̂n Cazul II.2.; prin urmare, vom căuta soluţii de forma
{
x1 (t) = P1 (t) et
,
x2 (t) = P2 (t) et
unde P1 (t) şi P2 (t) sunt polinoame de grad cel mult m − 1 = 1.

Fie
{
x1 (t) = (a1 t + b1 ) et
, a1 , a2 , b1 , b2 ∈ R.
x2 (t) = (a2 t + b2 ) et
16
Înlocuind ı̂n sistemul dat găsim după simplificarea lui et din ambele ecuaţii
şi identificarea coeficienţilor corespunzători puterilor lui t,


 a + b1 = 3b1 − b2
 1
a1 = 3a1 − a2
,

 a2 + b2 = 4b1 − b2

a2 = 4a1 − a2
care este un sistem compatibil dublu nedeterminat. Luând a1 , b1 necunos-
cute secundare, avem {
b2 = 2b1 − a1
.
a2 = 2a1
Prin urmare,
{
x1 (t) = (a1 t + b1 ) et
, a1 , b1 ∈ R, (16)
x2 (t) = (2a1 t + 2b1 − a1 ) et
care reprezintă soluţia generală a sistemului dat.
Dacă dorim să aflăm o matrice fundamentală a sistemului, citim coeficienţii
lui a1 şi b1 din (416) pe coloane, ı̂ncărcând astfel matricea fundamentală
( )
tet et
X (t) = .
(2t − 1) et 2et
{
x′′ = 2y
.
y ′′ = −2x
Soluţie.
Acest sistem de ordinul al doilea se poate transforma ı̂ntr-un sistem de
ordinul ı̂ntâi având 4 ecuaţii şi 4 necunoscute x1 , x2 , x3 , x4 , astfel:


 x =x
 1
x2 = x′
.

 x3 = y

x4 = y ′
Rezultă  ′

 x = x′ = x2
 1
x2 = x′′ = 2y = 2x3
,

 x′ = y ′ = x4
 3′
x4 = y ′′ = −2x = −2x1
care are matricea sistemului
 
0 1 0 0
 0 0 2 0 
A=
 0
.
0 0 1 
−2 0 0 0
Valorile proprii sunt toate distincte,
λ1 = 1 + i, λ2 = 1 − i, λ3 = −1 + i, λ4 = −1 − i.
17
Pentru λ1 = 1 + i, obţinem ı̂n matricea fundamentală coloana complexă

 
et cos t + iet sin t
 et (cos t − sin t) + iet (sin t + cos t) 
 .
 −et sin t + iet cos t 
−e (cos t + sin t) + ie (cos t − sin t)
t t
Pentru λ2 = 1 − i, obţinem ı̂n matricea fundamentală coloana complexă

 
et cos t − iet sin t
 et (cos t − sin t) − iet (sin t + cos t) 
 .
 −et sin t − iet cos t 
−et (cos t + sin t) − iet (cos t − sin t)
Pentru λ3 = −1 + i, obţinem ı̂n matricea fundamentală coloana complexă
 e−t e−t

2 (− cos t + sin t) − i 2 (sin t + cos t)
 e−t cos t + ie−t sin t 
 −t 
 e (− cos t − sin t) − i e−t (sin t − cos t)  .
2 2
e−t sin t − ie−t cos t
Pentru λ4 = −1 − i, obţinem ı̂n matricea fundamentală coloana complexă
 e−t e−t

2 (− cos t + sin t) + i 2 (sin t + cos t)
 e−t cos t − ie−t sin t 
 −t 
 e (− cos t − sin t) + i e (sin t − cos t)  .
−t
2 2
e−t sin t + ie−t cos t
O matrice fundamentală cu funcţii reale este atunci

( )
X (t) = x1 (t) x2 (t) x3 (t) x4 (t) ,
unde
 
et cos t
 et (cos t − sin t) 
x1 (t) = 

,

−et sin t
−e (cos t + sin t)
t
 
et sin t
 et (sin t + cos t) 
x2 (t) = 

,

et cos t
e (cos t − sin t)
t
 e−t

2 (− cos t + sin t)
 e−t cos t 
x3 (t) = 
 −t
,

e
2 (− cos t − sin t)
−t
e sin t
 e−t 
2 (sin t + cos t)
 e−t sin t 
x4 (t) = 

.
− e 2 (sin t − cos t) 
−t
−e−t cos t
18
Prin urmare, soluţia generală este

x1 (t) = C1 et cos t + C2 et sin t +
e−t e−t
+C3 (− cos t + sin t) − C4 (sin t + cos t) ,
2 2
x2 (t) = C1 et (cos t − sin t) + C2 et (sin t + cos t) +
+C3 e−t cos t + C4 e−t sin t,
x3 (t) = −C1 et sin t + C2 et cos t +
e−t e−t
+C3 (− cos t − sin t) − C4 (sin t − cos t) ,
2 2
x4 (t) = −C1 et (cos t + sin t) + C2 et (cos t − sin t) +
+C3 e−t sin t − C4 e−t cos t,
C1 , C2 , C3 , C4 ∈ R, iar soluţia generală a sistemului dat este
x (t) = C1 et cos t + C2 et sin t +
e−t e−t
+C3 (− cos t + sin t) − C4 (sin t + cos t) ,
2 2
y (t) = −C1 et sin t + C2 et cos t +
e−t e−t
+C3 (− cos t − sin t) − C4 (sin t − cos t) ,
2 2
C1 , C2 , C3 , C4 ∈ R.
Tema 5 - Sisteme liniare de ordinul I
Să se rezolve următoarele sisteme cu coeficienţi constanţi:

{ ′
x1 = x2
(1) ′ ;
 x2′ = x1
 x1 = x1 − x2 + x3
(2) x′ = x1 + x2 − x3 , λ1 = 1, λ2 = 2, λ3 = −1;
 2′
 x′3 = 2x1 − x2
 x1 = x1 − 2x2 − x3
(3) x′ = x2 − x1 + x3 , λ1 = 0, λ2 = 2, λ3 = −1;
 2′
 x3′ = x1 − x3
 x1 = 3x1 − x2 + x3
(4) x′ = x1 + x2 + x3 , λ1 = 1, λ2 = 2, λ3 = 5;
 2′
x
 3′ = 4x1 − x2 + 4x 3
 x1 = 4x2 − 2x3 − 3x1
(5) x′ = x1 + x3 , λ1 = 1, λ2 = 2, λ3 = −1;
 2′
x
 3′ = 6x1 − 6x 2 + 5x 3
 x1 = x1 − x2 − x3
(6) x′ = x1 + x2 , λ1 = 1, λ2,3 = 1 ± 2i;
 2′
x
 ′3 = 3x1 + x3
 x1 = 2x1 + x2
(7) x′ = x1 + 3x2 − x3 , λ1 = 2, λ2,3 = 3 ± i;
 2′
 x3′ = 2x2 + 3x3 − x1
 x1 = 2x1 + 2x3 − x2
(8) x′ = x1 + 2x3 , λ1 = 1, λ2,3 = ±i;
 ′2
 x3′ = x2 − 2x1 − x3
 x1 = 4x1 − x2 − x3
(9) x′ = x1 + 2x2 − x3 , λ1 = 2, λ2,3 = 3;
 2′
 x3′ = x1 − x2 + 2x3
 x1 = 2x1 − x2 − x3
(10) x′ = 3x1 − 2x2 − 3x3 , λ1 = 0, λ2,3 = 1;
 2′
 x3′ = 2x3 − x1 + x2
 x1 = −2x1 + x2 − 2x3
(11) x′ = x1 − 2x2 + 2x3 , λ1 = 3, λ2,3 = −1;
 ′2
x
 3′ = 3x1 − 3x 2 + 5x 3
 x1 = 3x1 − 2x2 − x3
(12) x′ = 3x1 − 4x2 − 3x3 , λ1,2 = 2, λ3 = −5;
 ′2
 x3′ = 2x1 − 4x2
 x1 = x1 − x2 + x3
(13) x′ = x1 + x2 − x3 , λ1,2 = 1, λ3 = 2;
 2′
x3 = 2x3 − x2
1
2
 ′
 x1 = x2 − 2x3 − x1
(14) x′ = 4x1 + x2 , λ1 = 1, λ2,3 = −1;
 ′2
x
 3′ = 2x1 + x2 − x3
 x1 = 2x1 + x2
(15) x′ = 2x2 + 4x3 , λ1,2 = 0, λ3 = 3;
 2′
 x3′ = x1 − x3
 x1 = 2x1 − x2 − x3
(16) x′ = 2x1 − x2 − 2x3 , λ1,2,3 = 1;
 ′2
 x3′ = 2x3 − x1 + x2
 x1 = 4x1 − x2
(17) x′ = 3x1 + x2 − x3 , λ1,2,3 = 2;
 ′2
x = x1 + x3
{ ′′3
x =y
(18) .
y ′′ = x
Soluţii.
{
x1 (t) = C1 ch t + C2 sh t
(1) , C1 , C2 ∈ R;
 x2 (t) = C1 sh t + C2 ch t
 x1 (t) = C2 e2t + C3 e3t
(2) x2 (t) = C1 et + C2 e2t , C1 , C2 , C3 ∈ R;
 t + C e2t + C e3t
 x 3 (t) = C 1 e 2 3
 x1 (t) = C1 + 3C2 e2t
(3) x2 (t) = −2C2 e2t + C3 e−t , C1 , C2 , C3 ∈ R;
 2t − 2C e−t
 x 3 (t) = C 1 + C 2 e 3
 x1 (t) = C1 et + C2 e2t + C3 e5t
(4) x2 (t) = C1 et − 2C2 e2t + C3 e5t , C1 , C2 , C3 ∈ R;

 x 3 (t) = −C 1 e t − 3C e2t + 3C e5t
2 3
 x1 (t) = C1 et + C3 e−t
(5) x2 (t) = C1 et + C2 e2t , C1 , C2 , C3 ∈ R;
 2t − C e−t
 x 3 (t) = 2C 2 e 3
 x1 (t) = et (2C2 sin 2t + 2C3 cos 2t)
(6) x2 (t) = et (C1 − C2 cos 2t + C3 sin 2t) , C1 , C2 , C3 ∈ R;
 t (−C − 3C cos 2t + 3C sin 2t)
 x 3 (t) = e 1 2 3
 x1 (t) = C1 e2t + e3t (C2 cos t + C3 sin t)
(7) x2 (t) = e3t [(C2 + C3 ) cos t + (C3 − C2 ) sin t] , C1 , C 2 ,

x3 (t) = C1 e2t + e3t [(C2 + C3 ) cos t + (C2 + 2C3 ) sin t]
3 ∈ R;
C
 x1 (t) = C2 cos t + (C2 + 2C3 ) sin t
(8) x2 (t) = 2C1 et + C2 cos t + (C2 + 2C3 ) sin t , C1 , C2 , C3 ∈ R;

 x3 (t) = C1 e2t+ C3 cos t − (C3t2 + C3 ) sin t
t
 x1 (t) = C1 e + (C2 + C3 ) e
(9) x2 (t) = C1 e2t + C2 e3t , C1 , C2 , C3 ∈ R;

x3 (t) = C1 e2t + C3 e3t
3

 x1 (t) = C1 + C2 et
(10) x2 (t) = 3C1 + C3 et , C1 , C2 , C3 ∈ R;

x
 3 (t) = −C 1 + (C 2 − C 3 ) e t
 x1 (t) = C1 e3t + C2 e−t

(11) x2 (t) = −C1 e3t + (C2 + 2C3 ) e−t , C1 , C2 , C3 ∈ R;
 −t
 x3 (t) = −3C2t1 e + C−5t
3t
3e
 x1 (t) = C1 e + C3 e
(12) x2 (t) = C2 e2t + 3C3 e−5t , C1 , C2 , C3 ∈ R;
 2t + 2C e−5t
x
 3 (t) = (C 1 − 2C 2 ) e 3
 x1 (t) = (C1 + C2 t) et + C3 e2t
(13) x2 (t) = (C1 − 2C2 + C2 t) et , C1 , C2 , C3 ∈ R;

 x3 (t) = (C1 − C2 + C
t 2t
2 t) e + C3 e
 x1 (t) = (C2 + C3 t) e−t
(14) x2 (t) = 2C1 et − (2C2 + C3 + 2C3 t) e−t , C1 , C2 , C3 ∈ R;

 x3 (t) = C1 e − C3 (C2 + 3t
t C3 + C3 t) e−t
 x1 (t) = C1 + C2 t + 4C3 e
(15) x2 (t) = C2 − 2C1 − 2C2 t + 4C3 e3t , C1 , C2 , C3 ∈ R;

 x3 (t) = C1 − C2 + Ct2 t + C3 e
3t
 x1 (t) = (C1 + C3 t) e
(16) x2 (t) = (C2 + 2C3 t) et , C1 , C2 , C3 ∈ R;

 x (t) = (C − C − C − C t) e t
3 ( 1 2 3 ) 3
 x1 (t) = [ C1 + C2 t + C3 t2 e2t ]
(17) x2 (t) = [2C1 − C2 + (2C2 − 2C3 ) t + 2C3 t2 e2t] , C1,2,3 ∈ R;

{ x 3 (t) = C 1 − C 2 + 2C 3 + (C 2 − 2C 3 ) t + C 3 t2 e2t
x (t) = C1 et + C2 e−t + C3 cos t + C4 sin t

(18) , C1 , C2 , C3 , C4 ∈ R.
y (t) = C1 et + C2 e−t − C3 cos t − C4 sin t
Ecuaţii liniare de ordin superior
1. Ecuaţia omogenă şi ecuaţia neomogenă

Fie J = [a, b] şi ai , h : J → R, funcţii continue, i ∈ 1, d, d ≥ 2. Con-
siderăm ecuaţiile
x(d) + a1 (t) x(d−1) + a2 (t) u(d−2) + ... + ad (t) x = 0 (1)
şi
x(d) + a1 (t) x(d−1) + a2 (t) u(d−2) + ... + ad (t) x = h (t) . (2)
Aceste ecuaţii se numesc ecuaţia liniară omogenă, respectiv neomogenă,

de ordin d.
Dacă vom defini operatorul L : C d (J) → R,
dd x dd−1 x dd−2 x
L [x] (t) := + a1 (t) + a 2 (t) + ... + ad (t) x,
dtd dtd−1 dtd−2
atunci ecuaţiile anterioare se mai scriu
L [x] = 0, (3)
respectiv
L [x] = h. (4)
După cum se poate observa foarte simplu, L satisface proprietatea
L [αx + βy] = αL [x] + βL [y] , ∀x, y ∈ C d (J) , α, β ∈ R,
care ne arată că L este un operator liniar.

Prin urmare, cum spaţiul soluţiilor ecuaţiei omogene este Ker L, el va fi
finit dimensional.
Forma condiţiilor iniţiale care se pot ataşa ecuaţiei (1) sau (2) este
x (t0 ) = x00 , x′ (t0 ) = x01 , ..., x(d−1) (t0 ) = x0d−1 . (5)
Următoarele proprietăţi sunt imediate şi verificarea lor este lăsată ca

exerciţiu.
(1) Suma dintre o soluţie a ecuaţiei omogene şi o soluţie a ecuaţiei neo-
mogene este o soluţie a ecuaţiei neomogene.
(2) Diferenţa dintre două soluţii ale ecuaţiei neomogene este o soluţie a
ecuaţiei omogene.
(3) Suma dintre soluţia generală a ecuaţiei omogene şi o soluţie par-
ticulară a ecuaţiei neomogene constituie soluţia generală a ecuaţiei
neomogene.
1
2
2. Legătura dintre ecuaţiile de ordin d şi ordin ı̂ntâi

Orice ecuaţie de ordinul d se poate scrie ca un sistem de d ecuaţii de
ordinul ı̂ntâi; ı̂n cazul unei ecuaţii liniare, sistemul obţinut va fi tot un
sistem liniar. Într-adevăr, dacă punem
 
x1
 x2 
y1 = x, y2 = x′ , ..., yd = x(d−1) , y =  
 ...  ,
xd
 
0 1 0 0 ... 0
 0 0 1 0 ... 0 
 
A (t) =   ... ... ... ... ... ... ,

 0 0 0 0 ... 1 
−ad −ad−1 −ad−2 −ad−3 ... −a1
 
0
 0 
f (t) =   ... 

h
atunci ecuaţiile (1) şi (2) se scriu, respectiv, sub forma
y ′ = A (t) y, (6)
y ′ = A (t) y + f (t) . (7)

Deci, problemele (1) + (5) şi (2) + (5) au soluţie unică, soluţie care este
definită pe ı̂ntreg intervalul [a, b] . Rezolvând ecuaţia (6) sau (7), prima
componentă a soluţiei y va reprezenta soluţia ecuaţiei (1), respectiv (2) .
3. Dependenţă şi independenţă liniară

Datorită legăturii care există ı̂ntre ecuaţia (1) şi sistemul (7), legătură
specificată mai sus, rezultă că soluţiile ecuaţiei (1) formează un spaţiu liniar
de dimensiune d, i.e.
dim Ker L = d.
Deci, dacă x1 , x2 , ..., xd sunt soluţii liniar independente, ele formează o bază
ı̂n spaţiul soluţiilor şi astfel orice soluţie x = x (t) a ecuaţiei (1) se scrie sub
forma unei combinaţii liniare de funcţiile x1 , x2 , ..., xd ,
x (t) = C1 x1 (t) + C2 x2 (t) + ... + Cd xd (t) , C1 , C2 , ..., Cd ∈ R. (8)
Altfel spus, (8) reprezintă chiar soluţia generală a ecuaţiei (1) .
Se pune ı̂n mod natural problema determinării unui criteriu eficient care
să stabilească dacă d soluţii x1 , x2 , ..., xd sunt liniar independente. Pentru
aceasta prezentăm definiţia noţiunii de wronskian al unui sistem de funcţii.
3
Definiţie 1. Dacă {x1 , x2 , ..., xd } este un sistem de d funcţii derivabile

de d − 1 ori pe [a, b] , atunci numim wronskian al acestui sistem următorul
determinant:

x1 (t) x2 (t) ... xd (t)

x′1 (t) x′2 (t) ... x′d (t)
W [x1 , x2 , ..., xd ] (t) = ... ... ... ... , (9)
(d−1)
x (t) x
(d−1)
(t) ... x
(d−1)
(t)
1 2 d
t ∈ [a, b] .
Reamintim că un sistem de d funcţii {x1 , x2 , ..., xd } este liniar indepen-
dent pe intervalul [a, b] dacă oricare ar fi constantele reale C1 , C2 , ..., Cd
astfel ı̂ncât
C1 x1 (t) + C2 x2 (t) + ... + Cd xd (t) = 0, ∀t ∈ [a, b] ,
avem
C1 = C2 = ... = Cd = 0;
de asemenea, un sistem de d funcţii {x1 , x2 , ..., xd } este liniar dependent

pe intervalul [a, b] dacă nu este liniar independent, i.e. există constantele
C1 , C2 , ..., Cd , nu toate nule, astfel ı̂ncât
C1 x1 (t) + C2 x2 (t) + ... + Cd xd (t) = 0, ∀t ∈ [a, b] .
Teoremă 1. Dacă wronskianul sistemului {x1 , x2 , ..., xd } nu este iden-

tic nul pe intervalul [a, b], atunci sistemul {x1 , x2 , ..., xd } este liniar inde-
pendent pe intervalul [a, b] .
Demonstraţie. Într-adevăr, dacă prin absurd sistemul {x1 , x2 , ..., xd }
ar fi liniar depenedent, atunci ar exista o combinaţie liniară nulă pe [a, b] ,
cu nu toţi coeficienţii nuli,
C1 x1 (t) + C2 x2 (t) + ... + Cd xd (t) = 0, ∀t ∈ [a, b] .
Prin derivări succesive până la ordinul d − 1 a ecuaţiei precedente şi
adunarea relaţiilor găsite, rezultă
     
x1 (t) x2 (t) xd (t)
 x′1 (t)   ′   ′ 
C1   + C2  x2 (t)  + ... + Cd  xd (t)  = 0,
 ...   ...   ... 
(d−1) (d−1) (d−1)
x1 (t) x2 (t) xd (t)
oricare ar fi t ∈ [a, b] . Deci, avem o combinaţie nulă pe [a, b] a coloanelor
lui W [x1 , x2 , ..., xd ] cu nu toţi coeficienţii nuli. Deci, W [x1 , x2 , ..., xd ] va fi
identic nul pe [a, b], contrar ipotezei.
Rezultă fals, presupunere falsă şi deci {x1 , x2 , ..., xd } este liniar indepen-
dent. Q.E.D.
Observaţie 1. Reciproca Teoremei 1 nu este adevărată.
4
Într-adevăr, dacă vom considera d = 1, J = [−1, 1] ,

{ 2
t , dacă t ∈ [−1, 0]
x1 (t) = ,
0, dacă t ∈ [0, 1]
{
0, dacă t ∈ [−1, 0]
x2 (t) = ,
t2 , dacă t ∈ [0, 1]
atunci avem
W [x1 , x2 ] (t) = 0, ∀t ∈ [−1, 1]
şi {x1 , x2 } este liniar independent pe [−1, 1] .
În cazul ı̂n care {x1 , x2 , ..., xd } este un sistem de soluţii ale ecuaţiei (1),
atunci wronskianul lui are o proprietate foarte importantă, care se deduce
din Teorema lui Liouville aplicată ecuaţiei (6) .
Într-adevăr, dacă notăm
 
x1 (t) x2 (t) ... xd (t)
 x′1 (t) x′2 (t) ... x′d (t) 
X (t) =   ... ... ... ...
,

(d−1) (d−1) (d−1)
x1 (t) x2 (t) ... xd (t)
atunci, cum această matrice are pe coloane soluţii ale ecuaţiei (6), putem
să-i aplicăm Teorema lui Liouville.
Deoarece
∆ (t) := det X (t) = W [x1 , x2 , ..., xd ] (t)
şi
Tr A (t) = −a1 (t) ,
rezultă relaţia
∫t
− a1 (s)ds
W (t) = W (t0 ) · e t0 , ∀t ∈ [a, b] , (10)
t0 ∈ [a, b] fiind arbitrar.
Cu alte cuvinte, dacă wronskianul unui sistem de d soluţii este diferit de
zero ı̂ntr-un punct t0 ∈ [a, b], atunci el este diferit de zero pe ı̂ntregul interval
[a, b] şi sistemul {x1 , x2 , ..., xd } este liniar independent pe [a, b] .
Acest fapt ne conduce la următoarea definiţie.
Definiţie 2. Un sistem de d soluţii liniar independente ale ecuaţiei (1)
se numeşte sistem fundamental de soluţii pe intervalul [a, b] pentru
ecuaţia (1).
În cazul ı̂n care {x1 , x2 ., ..., xd } este un sistem de soluţii ale ecuaţii (1) ,
atunci avem următoarea teoremă.
Teoremă 2. Condiţia necesară şi suficientă pentru ca un sistem de d
funcţii {x1 , x2 , ..., xd } să fie sistem fundamental de soluţii pe intervalul
[a, b] pentru ecuaţia (1) este ca wronskianul sistemului {x1 , x2 , ..., xd } să
nu fie identic nul pe intervalul [a, b] .
Demonstraţie.
5
Suficienţa a fost deja demonstrată ı̂n cadrul Teoremei 1.

Necesitatea. Într-adevăr, să presupunem că sistemul {x1 , x2 ., ..., xd }
este un sistem fundamental de soluţii al ecuaţiei (1) pe [a, b]. Atunci {x1 ,
x2 , ..., xd } este liniar independent ı̂n Ker L, formând o bază a acestui spaţiu.
Rezultă că pentru orice element x ∈ Ker L, care este soluţie a ecuaţiei
omogene, există un unic sistem de constante C1 , C2 , ..., Cd , astfel ı̂ncât pe
[a, b] să avem
x = C1 x1 + C2 x2 + ... + Cd xd . (11)
Fie t0 ∈ [a, b] un punct oarecare şi să notăm valorile soluţiei x şi ale
derivatelor sale, x′ , ..., x(d−1) ı̂n punctul t0 , astfel:
x00 = x (t0 ) , x01 = x′ (t0 ) , ..., x0d = x(d−1) (t0 ) .
Derivând succesiv până la ordinul d − 1 ı̂n raport cu t relaţia (11) şi luând
valoarea pentru fiecare funcţie ı̂n punctul t0 , obţinem următorul sistem de
relaţii:
 0

 x = C1 x1 (t0 ) + C2 x2 (t0 ) + ... + Cd xd (t0 )
 x00 = C x′ (t ) + C x′ (t ) + ... + C x′ (t )
1 1 1 0 2 2 0 d d 0
. (12)

 ..................................................................................
 0 (d−1) (d−1) (d−1)
xd = C1 x1 (t0 ) + C2 x2 (t0 ) + ... + Cd xd (t0 )
Vom arăta că sistemul algebric (12) admite soluţie unică şi anume C1 ,
C2 , ..., Cd care intervin ı̂n relaţia (11).
Într-adevăr, dacă sistemul (12) ar mai avea o soluţie C̄1 , C̄2 , ..., C̄d , atunci
ea ar defini un element x̄ ∈ Ker L şi anume
x̄ = C̄1 x1 + C̄2 x2 + ... + C̄d xd . (13)
Atunci, derivând succesiv relaţia (13) şi luând valorile funcţiilor ı̂n t0 ,
obţinem


 x̄′(t0 ) = C̄1 x1′ (t0 ) + C̄2 x2′ (t0 ) + ... + C̄d xd′ (t0 )
 x̄ (t0 ) = C̄1 x1 (t0 ) + C̄2 x2 (t0 ) + ... + C̄d xd (t0 )
.

 ..................................................................................
 (d−1) (d−1) (d−1) (d−1) (14)
x̄ (t0 ) = C̄1 x1 (t0 ) + C̄2 x2 (t0 ) + ... + C̄d xd (t0 )
Deoarece atât C1 , C2 , ..., Cd cât şi C̄1 , C̄2 , ..., C̄d sunt soluţii ale sistemului
(12), comparând (12) şi (14), obţinem
x (t0 ) = x̄ (t0 ) , x′ (t0 ) = x̄′ (t0 ) , ..., x(d−1) (t0 ) = x̄(d−1) (t0 ) .
Însă x şi x̄ sunt soluţii ale ecuaţiei diferenţiale omogene şi verifică aceleaşi
condiţii iniţiale ı̂n t0 . Deci, via Teorema de existenţă şi unicitate, rezultă că
x şi x̄ coincid pe [a, b] .
Concluzia este că (11) şi (13) reprezintă acelaşi element x = x̄ ∈ Ker L şi,
deoarece {x1 , x2 , ..., xd } este bază ı̂n Ker L, vom avea C1 = C̄1 , C2 = C̄2 , ...,
Cd = C̄d .
6
Am demonstrat astfel că sistemul algebric (12) are o soluţie unică; deci
determinantul acestui sistem, care este tocmai W [x1 , x2 , ..., xd ] (t0 ) , este
diferit de zero. Q.E.D.
4. Proprietăţi ale sistemelor fundamentale

1) Există o infinitate de sisteme fundamentale de soluţii.
Într-adevăr, nu avem decât să considerăm o matrice A = (aij )i,j∈1,d con-
stantă şi nesingulară. Fie xi = xi (t) soluţia unică a ecuaţiei (1) care satisface
condiţia iniţială
xi (t0 ) = ai1 , x′i (t0 ) = ai2 , ..., xi
(d−1)
(t0 ) = aid ,
t0 fiind un punct arbitrar din [a, b] . Atunci sistemul de soluţii {x1 , x2 , ...,
xd } este liniar independent, deoarece ı̂n t0 avem
W [x1 , x2 , ..., xd ] (t0 ) = det A ̸= 0.
Cum există o infinitate de matrici constante şi nesingulare A ∈ Md (R) şi
o infinitate de posibilităţi de alegere a punctului t0 ∈ [a, b], rezultă că există
o infinitate de sisteme fundamenatale de soluţii.
Q.E.D.
2) Un sistem fundamental de soluţii determină ı̂n mod unic o ecuaţie
liniară de ordin superior de tipul (1).
Într-adevăr, dacă presupunem că ar exista două ecuaţii de tipul (1),
x(d) + a1 (t) x(d−1) + a2 (t) x(d−2) + ... + ad (t) x = 0,
x(d) + b1 (t) x(d−1) + b2 (t) x(d−2) + ... + bd (t) x = 0,
având un sistem fundamental de soluţii comun, atunci el va satisface şi
ecuaţia obţinută prin scăderea celor două ecuaţii membru cu membru:
(a1 (t) − b1 (t)) x(d−1) + (a2 (t) − b2 (t)) x(d−2) + ... + (ad (t) − bd (t)) x = 0.
Dacă a1 ̸≡ b1 , atunci există t0 ∈ [a, b] astfel ı̂ncât
a1 (t0 ) ̸= b1 (t0 )
şi, cum a1 , b1 sunt continue pe [a, b], rezultă că pe o vecinătate V a lui t0
vor fi diferite:
a1 (t) ̸= b1 (t) , ∀t ∈ V.
În această vecinătate, ı̂mpărţind cu a1 (t)−b1 (t) ecuaţia precedentă rezultă
a2 (t) − b2 (t) (d−2) ad (t) − bd (t)
x(d−1) + x + ... + x = 0, ∀t ∈ V.
a1 (t) − b1 (t) a1 (t) − b1 (t)
Această ecuaţie este de ordinul d − 1 având un sistem fundamental de d
soluţii, ceea ce este absurd, deoarece spaţiul soluţiilor acestei ecuaţii rezul-
tate este d − 1 dimensional. Contradicţia obţinută ne arată că a1 ≡ b1 şi,
repetând raţionamentul anterior, rezultă că toţi coeficienţii corespunzători
ai celor două ecuaţii sunt egali. Q.E.D.
7
3) Dacă {x1 , x2 , ..., xd } este un sistem fundamental de soluţii pentru

ecuaţia (1), atunci soluţia generală a ecuaţiei (1) este
x (t) = C1 x1 (t) + C2 x2 (t) + ... + Cd xd (t) , t ∈ [a, b] .
Într-adevăr, din liniaritatea operatorului L, rezultă că
[ d ]
∑ ∑d
L Ci xi = Ci L [xi ] = 0,
i=1 i=1
∑d
deci i=1 Ci xi este soluţie a ecuaţiei (1) .
În plus, fie t0 ∈ [a, b] şi x00 , x01 ,..., x0d−1 ∈ R. Atunci problema Cauchy
(1) + (5) are soluţie unică. Într-adevăr, avem
 ∑


d
Ci xi (t0 ) = x0

 ∑i=1 d ′
i=1 Ci xi (t0 ) = x1 ,

 ..............................

 ∑d C x(d−1) (t ) = x
i=1 i i 0 d−1
sistem compatibil determinat ı̂n C1 , C2 , ..., Cd , deoarece determinantul său

este chiar W [x1 , x2 , ..., xd ] (t0 ) , care este diferit de 0, {x1 , x2 , ..., xd } fiind
sistem fundamental de soluţii.
Q.E.D.
4) Dacă se consideră un sistem de fundamental de soluţii {x1 , x2 , ..., xd },
atunci ecuaţia liniară care le admite ca sistem fundamental de soluţii va fi
determinată de egalitatea
W [x, x1 , x2 , ..., xd ] = 0. (15)
Într-adevăr, ecuaţia (15) este chiar de tipul (1), deoarece, dacă vom dez-
volta deteminantul

x (t) x1 (t) ... xd (t)

x (t) x′1 (t) ... x′d (t)
W [x, x1 , x2 , ..., xd ] = ... ... ... ...

x(d) (t) x(d) (t) (d)
... xd (t)
1
după prima coloană, coeficientul lui x(d) este tocmai W [x1 , x2 , ..., xd ] , care
este nenul pe [a, b] . Împărţind cu el ı̂n ecuaţia rezultată, coeficientul lui x(d)
va fi 1. Q.E.D.
5. Micşorarea ordinului unei ecuaţii liniare

Considerăm din nou ecuaţia (1) ,
x(d) + a1 (t) x(d−1) + a2 (t) u(d−2) + ... + ad (t) x = 0
şi presupunem că se cunoaşte un sistem de soluţii {x1 , ..., xp } liniar inde-
pendent pe intervalul J, 1 ≤ p < d. Prin urmare, cel puţin una dintre aceste
funcţii este neidentic nulă pe intervalul J. Fără a micşora generalitatea,
putem presupune că x1 ̸= 0 pe J.
8
Efectuăm schimbarea (dublă) de variabilă

x = zx1 , z ′ = u.
Atunci ecuaţia (1) devine o ecuaţie de ordinul d−1 cu funcţia necunoscută
u:
u(d−1) + b1 (t) u(d−2) + ... + bd−1 (t) u = 0.
Această ecuaţie admite drept soluţii funcţiile
( )′ ( )′ ( )′
x2 x3 xp
u1 = , u2 = , ..., up−1 = .
x1 x1 x1
Mai mult, sistemul de funcţii {u1 , ..., up−1 } este chiar liniar independent,
deoarece, ı̂n caz contrar, ar ı̂nsemna că există C2 , ..., Cp constante nu toate
nule, astfel ı̂ncât
( )′ ( )′
x2 xp
C2 (t) + ... + Cp (t) = 0, ∀t ∈ J.
x1 x1
Prin integrare ı̂n raport cu t ∈ J, rezultă
x2 xp
C2 + ... + Cp = −C1 , C1 ∈ R, ∀t ∈ J
x1 x1
sau
C1 x1 + C2 x2 + ... + Cp xp = 0, ∀t ∈ J,
unde C1 , C2 , ..., Cp nu sunt toate nule. Acest lucru este ı̂n contradicţie cu
faptul că sistemul {x1 , ..., xp } este liniar independent.
Procedeul se repetă şi coborâm ordinul cu p unităţi, rezultând astfel o
ecuaţie de ordinul d − p.
6. Ecuaţia liniară neomogenă

După cum am observat, soluţia generală a ecuaţiei liniare neomogene (2)
sau (4) este suma dintre soluţia generală a ecuaţiei omogene şi o soluţie
particulară a ecuaţiei neomogene.
Rezultă că problema determinării soluţiei generale a ecuaţiei neomogene
se reduce la găsirea unei soluţii particulare a acesteia, pe care o vom deter-
mina folosind metoda variaţiei constantelor (sau metoda lui Lagrange).
Fie aşadar
x0 (t) = C1 x1 (t) + C2 x2 (t) + ... + Cd xd (t) ,
soluţia generală a ecuaţiei omogene, {x1 , x2 , ..., xd } formând un sistem fun-
damental de soluţii pentru ecuaţia (1).
Metoda variaţiei constantelor constă ı̂n găsirea unei soluţii particulare xp
de forma lui x0 , ı̂n care C1 , C2 , ..., Cd sunt funcţii de t. Scopul nostru este
de a afla aceste funcţii astfel ı̂ncât
∑
d
xp (t) = C1 (t) x1 (t) + C2 (t) x2 (t) + .. + Cd (t) xd (t) = Ci (t) xi (t)
i=1 (16)
9
să fie o soluţie a ecuaţiei neomogene. Avantajul este că noi avem d funcţii de
determinat şi doar o singură relaţie, i.e. (2) . Rezultă că putem să impunem
ı̂ncă d − 1 condiţii absolut arbitrare, pe care să le ataşăm condiţiei (2).
Calculând derivata de ordinul ı̂ntâi , obţinem
∑
d ∑
d
x′p = Ci′ xi + Ci x′i .
i=1 i=1
Putem pune prima condiţie, ı̂n scopul simplificării expresiei lui x′p ,
∑
d
Ci′ xi = 0.
i=1
Astfel, derivata de ordinul ı̂ntâi devine

∑
d
x′p = Ci x′i .
i=1
Calculând derivata de ordinul doi obţinem

∑
d ∑
d
x′′p = Ci′ x′i + Ci x′′i
i=1 i=1
şi a doua condiţie din cele d − 2 rămase va fi

∑
d
Ci′ x′i = 0.
i=1
Rezultă că derivata de ordinul doi devine

∑
d
x′′p = Ci x′′i .
i=1
Repetând acest algoritm, ajungem la următoarele d − 1 condiţii

 ∑


d
Ci′ xi = 0

 ∑i=1 d ′ ′
i=1 Ci xi = 0 , (17)

 ......................

 ∑d C ′ x(d−2) = 0
i=1 i i
iar derivatele funcţiei xp vor fi date de egalităţile

 ∑


 x′p = di=1 Ci x′i
 ′′ ∑d
xp = i=1 Ci x′′i
.

 .........................

 (d−1) ∑d ∑
= i=1 Ci xi + di=1 Ci′ xi
(d) (d−1)
xp
10
Folosim din nou liniaritatea operatorului L şi cum L [xi ] = 0, ∀i ∈ 1, d,

obţinem relaţia
∑
d
(d−1)
Ci xi = h. (18)
i=1
Sistemul
 ∑d

 Ci′ xi = 0

 ∑i=1


d ′ ′
i=1 Ci xi = 0
...................... (19)

 ∑d ′ (d−2) = 0

 i=1 Ci xi

 ∑ d ′ (d−1) = h
i=1 Ci xi
al celor d−1 relaţii este un sistem algebric, liniar neomogen, ı̂n care necunos-
cutele sunt C1′ , C2′ , ..., Cd′ ; determinantul acestui sistem este nenul, deoarece
este chiar W [x1 , x2 , ..., xd ] . Cum {x1 , x2 , ..., xd } formează un sistem fun-
damental de soluţii, wronskianul lui este nenul şi deci (5.4.4) este compatibil
determinat. Presupunem că această soluţie unică este
C1′ = f1 (t) , C2′ = f2 (t) , ..., Cd′ = fd (t) . (20)
Relaţiile (20) ne permit să găsim mai multe funcţii C1 , C2 , ..., Cd ; ı̂nsă
nouă nu ne trebuie decât câte o funcţie C1 , C2 , ..., respectiv Cd . Deci,
este normal să considerăm drept C1 , C2 , ..., respectiv Cd câte o primitivă
arbitrară a funcţiilor f1 , f2 , ..., fd . Înlocuindu-le ı̂n (16), obţinem o soluţie
particulară a ecuaţiei liniare neomogene.
Soluţia generală a ecuaţiei liniare omogene va fi
x (t) = x0 (t) + xp (t) , ∀t ∈ J.
7. Ecuaţii liniare cu coeficienţi constanţi

Să considerăm cazul când a1 , a2 , ..., ad sunt constante. Evident, putem
reduce studiul acestui caz, via ecuaţiile (6), (7) , la cazul deja rezolvat al
ecuaţiilor liniare de ordinul ı̂ntâi, având coeficienţi constanţi. Din cele stu-
diate ı̂n Secţiunea 5.4, este suficient să ne ocupăm de ecuaţia omogenă,
deoarece dacă vom cunoaşte un sistem fundamental de soluţii al acesteia,
putem determina soluţia generală a ecuaţiei neomogene.
Să considerăm astfel ecuaţia
x(d) + a1 x(d−1) + a2 x(d−2) + ... + ad−1 x′ + ad x = 0 (21)
sau
Lx = 0,
unde a1 , a2 , ..., ad ∈ R. Să definim polinomul
P (λ) := λd + a1 λd−1 + a2 λd−2 + ... + ad−1 λ + ad . (22)
11
Ecuaţia (21) poate fi scrisă ca o ecuaţie de tipul (6), care va fi o ecuaţie cu

coeficienţi constanţi. După cum s-a observat, ecuaţia (6) are drept compo-
nente ale soluţiei funcţii conţinând exponenţiale. În consecinţă, este firesc
să căutăm şi pentru ecuaţia (21) soluţii de forma
x (t) = eλt . (23)
Înlocuind x (t) cu eλt ı̂n ecuaţia (21), găsim ecuaţia echivalentă
eλt · P (λ) = 0.
Deci,
( [ ] )
L eλt = 0 ⇐⇒ (P (λ) = 0)
sau, cu alte cuvinte, eλt este soluţie pentru ecuaţia (21) dacă şi numai dacă λ
este rădăcină a polinomului caracteristic P (λ) (λ poartă ı̂n acest caz numele
de valoare proprie).
Cazul I. Dacă ecuaţia caracteristică
P (λ) = 0 (24)
are
{ λ dt soluţii reale, distincte,
} fie ele λ1 , λ2 , ..., λd , atunci sistemul de funcţii
e 1 , eλ2 t , ..., eλd t este un sistem fundamental de soluţii, deoarece, cal-
culând ı̂n t = 0 wronskianul

1 1 ... 1
[ ]
λ1 λ2 ... λd
λ1 t λ2 t
W e , e , ..., e λd t
(0) = ,
...
d−1 ... ... ...
λ λ d−1
... λ d−1
1 2 d
obţinem o cantitate diferită de zero, λ1 , λ2 , ..., λd fiind numere reale dis-

tincte.
Observaţie 2. Dacă λ = α + βi este o valoare proprie complexă simplă,
atunci şi λ̄ = α − βi este o valoare proprie complexă simplă. Analog cazului
ecuaţiei (vectoriale) (6), ı̂nlocuim funcţiile complexe eλt şi eλ̄t cu următoarele
două funcţii reale
eλt + eλ̄t
= eαt cos βt
2
şi
eλt − eλ̄t
= eαt sin βt.
2i
Cazul II. Dacă ecuaţia caracteristică (24) are şi soluţii numere reale
multiple, atunci remarcăm faptul că operatorul diferenţial L are următoarea
12
proprietate
[ ] ( ) ( k )
∂d ∂ k λt ∂ d−1 ∂ λt
L tk eλt = e + a1 d−1 e + ... +
∂td ∂λk ∂t ∂λk
( k ) ( k )
∂ ∂ λt ∂ λt
+ad−1 e + ad e .
∂t ∂λk ∂λk
Cum eλt are derivate parţiale continue de orice ordin, rezultă, conform
Teoremei lui Schwarz de schimbare a ordinii de derivare,
[ ] ( d ) ( d−1 )
k λt ∂k ∂ λt ∂k ∂ λt
L t e = e + a1 k e + ... +
∂λk ∂td ∂λ ∂td−1
( )
∂k ∂ λt ∂k
+ad−1 k e + ad k eλt
∂λ ∂t ∂λ
∂ k ( [ ]) ∂ k ( )
λt λt
= L e = e P (λ) =
∂λk ∂λk
∑
k
λt
= e cj P (j) (λ) . (25)
j=0
Avem astfel echivalenţa
 
( [ ] ) ∑k
L tk eλt = 0 ⇐⇒  cj P (j) (λ) = 0 . (26)
j=0
Dacă µ este ordinul de multiplicitate al valorii proprii λ, atunci, evident,

P (λ) = P ′ (λ) = ... = P (µ−1) (λ) = 0, P (µ) (λ) ̸= 0. (27)
Să luăm aşadar ı̂n (5.5.5) pe k ∈ 0, p − 1. Conform relaţiilor (26) rezultă
că avem
[ ]
L tk eλt = 0, ∀ k ∈ 0, µ − 1. (28)
Concluzia este că dacă ecuaţia caracteristică admite ca rădăcini λ1 , λ2 , ...,
λh cu ordinele de multiplicitate µ1 , µ2 , ..., respectiv µh (µ1 +µ2 +...+µh = d),
atunci obţinem d soluţii ale ecuaţiei (21),
eλ1 t , teλ1 t , ..., tµ1 −1 eλ1 t , eλ2 t , teλ2 t , ..., tµ2 −1 eλ2 t , ..., (29)
λh t λh t µh −1 λh t
e , te , ..., t e .
De remarcat este că sistemul (29) este un sistem fundamental de soluţii
pentru ecuaţia (21), deoarece calculând wronskianul acestor soluţii ı̂n t = 0,
obţinem un determinant nenul.
Observaţie 3. Dacă λ = α + βi este o rădăcină complexă multiplă de
ordin µ, atunci şi λ̄ = α − βi este o rădăcină complexă multiplă tot de ordin
µ. Analog cazului ecuaţiei (vectoriale) (6), ı̂nlocuim cele 2µ funcţii complexe
care corespund acestor valori proprii
eλt , teλt , ..., tµ−1 eλt , eλ̄t , teλ̄t , ..., tµ−1 eλ̄t ,
13
cu următoarele 2µ funcţii reale

eαt cos βt, eαt sin βt, teαt cos βt, teαt sin βt, ...,
tµ−1 eαt cos βt, tµ−1 eαt sin βt.
Exemple.
1. Să se determine soluţia generală a ecuaţiei liniare cu coeficienţi constanţi
x′′ − 3x′ + 2x = 0.
Soluţie.
Avem de rezolvat o ecuaţie liniară omogenă cu coeficienţi constanţi, de
ordinul al doilea. Ecuaţia caracteristică este
λ2 − 3λ + 2 = 0,
care are rădăcinile reale şi distincte λ1 = 1, λ2 = 2.
Un sistem fundamental de soluţii pentru ecuaţia dată va fi
{ t 2t }
e ,e
şi astfel, soluţia generală este
x (t) = C1 et + C2 e2t , C1 , C2 ∈ R.
Dacă dorim să aflăm şi soluţia problemei Cauchy
{ ′′
x − 3x′ + 2x = 0
,
x (0) = 0, x′ (0) = 1
obţinem pentru C1 , C2 sistemul algebric
{
C1 + C2 = 0
,
C1 + 2C2 = 1
a cărui soluţie este C1 = −1, C2 = 1. Deci, soluţia problemei Cauchy este
x (t) = −et + e2t .
În schimb, problema Cauchy
{ ′′
x − 3x′ + 2x = 0
x (0) = 0, x′ (0) = 0
are unica soluţie pe cea banală, via Teorema de existenţă şi unicitate.
x′′ − 3x′ + 2x = 1.
Soluţie.
Avem de rezolvat o ecuaţie liniară neomogenă cu coeficienţi constanţi, de
ordinul al doilea. Soluţia sa generală este
x (t) = x0 (t) + xp (t) ,
unde
x0 (t) = C1 et + C2 e2t , C1 , C2 ∈ R
14
este soluţia generală a ecuaţiei omogene deja aflate la exemplul 1. şi xp

este o soluţie particulară a ecuaţiei neomogene, pe care o căutăm folosind
metoda variaţiei constantelor, de forma lui x0 ,
xp (t) = C1 (t) et + C2 (t) e2t .
Din condiţia ca xp să satisfacă ecuaţia neomogenă, rezultă sistemul (19) ,
care se scrie
{ ′
C1 (t) et + C2′ (t) e2t = 0
,
C1′ (t) et + 2C2′ (t) e2t = 1
a cărui soluţie este
C1′ (t) = −e−t , C2′ (t) = e−2t .
Determinând câte o primitivă a lui −e−t şi e−2t , găsim
e−2t
C1 (t) = e−t , C2 (t) = − .
2
Deci, o soluţie particulară pentru ecuaţia neomogenă este
1
xp (t) =
2
şi asftel, soluţia generală a ecuaţiei date este
1
x (t) = C1 et + C2 e2t + , C1 , C2 ∈ R.
2
Dacă mai cerem să se afle şi soluţia problemei Cauchy
{ ′′
x − 3x′ + 2x = 1
,
x (0) = 0, x′ (0) = 1
obţinem pentru C1 , C2 sistemul algebric
{
C1 + C2 = − 12
,
C1 + 2C2 = 1
a cărui soluţie este C1 = −2, C2 = 32 . Deci, soluţia problemei Cauchy este
x (t) = −2et + 32 e2t + 12 .
x(4) + x′′ = 0.
Soluţie.
Avem de rezolvat o ecuaţie liniară omogenă cu coeficienţi constanţi, de
ordinul al patrulea. Ecuaţia caracteristică este
λ4 + λ2 = 0,
care are rădăcinile λ1 = λ2 = 0, λ3 = i, λ4 = −i.
Un sistem fundamental de soluţii pentru ecuaţia dată va fi
{1, t, cos t, sin t}
15
şi astfel soluţia generală este

x (t) = C1 + C2 t + C3 cos t + C4 sin t, C1 , C2 , C3 , C4 ∈ R.
x(4) + x′′ = 7t.
Soluţie.
Avem de rezolvat o ecuaţie liniară neomogenă cu coeficienţi constanţi, de
ordinul al patrulea. Soluţia sa generală este
x (t) = x0 (t) + xp (t) ,
unde
x0 (t) = C1 + C2 t + C3 cos t + C4 sin t, C1 , C2 , C3 , C4 ∈ R
este soluţia generală a ecuaţiei omogene deja aflate la exemplul 3. şi xp
este o soluţie particulară a ecuaţiei neomogene, pe care o căutăm folosind
metoda variaţiei constantelor, de forma lui x0 ,
xp (t) = C1 (t) + C2 (t) t + C3 (t) cos t + C4 (t) sin t.
Din condiţia ca xp să satisfacă ecuaţia neomogenă, rezultă sistemul (19) ,
care se scrie
 ′ ′ ′ ′

 C1′ (t) + C2′ (t) t + C3 (t)′ cos t + C4 (t) sin t = 0

C2 (t) − C3 (t) sin t + C4 (t) cos t = 0
,

 −C ′ (t) cos t − C4′ (t) sin t = 0
 ′ 3 ′
C3 (t) sin t − C4 (t) cos t = 7t
a cărui soluţie este
C1′ (t) = −7t2 , C2′ (t) = 7t, C3′ (t) = 7t sin t, C4′ (t) = −7t cos t.
Determinând câte o primitivă a lui −7t2 şi 7t, 7t sin t, −7t cos t, găsim
7 7
C1 (t) = − t3 , C2 (t) = t2 ,
3 2
C3 (t) = 7 sin t − 7t cos t, C4 (t) = −7 cos t − 7t sin t.
Deci, o soluţie particulară pentru ecuaţia neomogenă este
7 7
xp (t) = − t3 + t3 +
3 2
+ (7 sin t − 7t cos t) cos t + (−7 cos t − 7t sin t) sin t
7 3
= t − 7t
6
şi asftel, soluţia generală a ecuaţiei date este
7
x (t) = C1 + C2 t + C3 cos t + C4 sin t + t3 − 7t, C1 , C2 , C3 , C4 ∈ R.
6
{ ′
x1 = x1 − x2
.
x′2 = x1
16
Soluţie.
Uneori, cum este cazul acestui exemplu, este mai uşor să reducem sistemul
la o ecuaţie de ordin superior. Derivând prima ecuaţie, avem
x′′1 = x′1 − x′2 = x′1 − x1 ,
de unde rezultă ecuaţia de ordinul al doilea cu coeficienţi constanţi
x′′1 − x′1 + x1 = 0,
care are soluţia generală
√ √
t t 3 t t 3
x1 (t) = C1 e cos
2 + C2 e 2 sin , C1 , C2 ∈ R.
2 2
Atunci, x2 se deduce din prima ecuaţie a sistemului,
x2 (t) = x1 (t) − x′1 (t) =
√ √
C1 + C2 3 t t 3
= e 2 cos +
√2 2 √
C1 3 + 3C2 t t 3
+ e sin
2 ,
2 2
C1 , C2 ∈ R.
{
x′1 = −x1 + x2
.
x′2 = x1 − x2
Soluţie.
Prin adunare membru cu membru a celor două ecuaţii, găsim
(x1 + x2 )′ = 0,
de unde
x2 = C1 − x1 , C1 ∈ R.
Înlocuind ı̂n prima ecuaţie a sistemului, rezultă ecuaţia liniară neomogenă
de ordinul ı̂ntâi
x′1 = −2x1 + C1 ,
de unde rezultă
1
x1 (t) = C1 + e−2t C2 , C1 , C2 ∈ R
2
şi
1
x2 (t) = C1 − e−2t C2 , C1 , C2 ∈ R.
2
{ ′
x1 = a1 x1 + b1 x2
.
x′2 = a2 x1 + b2 x2
Soluţie.
17
Pentru acest caz general, metoda de rezolvare este următoarea: ı̂nmulţim,

de exemplu a doua ecuaţie cu λ ̸= 0, pe care ı̂l vom preciza ulterior şi adunăm
ecuaţiile:
( )
′ b1 + λb2
(x1 + λx2 ) = (a1 + λa2 ) x1 + x2
a1 + λa2
şi rezolvăm ecuaţia
b1 + λb2
λ= ,
a1 + λa2
care este o ecuaţie de gradul al doilea ı̂n λ; aceasta pentru ca ecuaţia
diferenţială rezultată să fie o ecuaţie uşor de integrat. Apoi determinăm
soluţia generală a ecuaţiei cu variabile separabile
(x1 + λx2 )′ = (a1 + λa2 ) (x1 + λx2 ) .
De exemplu, dacă la sistemul
{
x′1 = 2x1 + x2
x′2 = 3x1 + 4x2
ı̂nmulţim a doua ecuaţie cu λ ̸= 0, pe care ı̂l vom preciza ulterior, obţinem,
prin adunarea ecuaţiilor,
( )
′ 4λ + 1
(x1 + λx2 ) = (3λ + 2) x1 + x2 .
3λ + 2
Rezolvăm ecuaţia
4λ + 1
λ= ,
3λ + 2
şi găsim soluţiile reale λ1 = 1, λ2 = − 13 . Dacă λ = 1, atunci
(x1 + x2 )′ = 5 (x1 + x2 ) ,
de unde
x1 + x2 = C1 e5t , C1 ∈ R;
dacă λ = − 13 , atunci
( x2 )′ x2
x1 − = x1 − ,
3 3
de unde
x2
x1 −= C2 et , C2 ∈ R.
3
Soluţia se determină acum imediat din sistemul algebric
{
x1 + x2 = C1 e5t
, C1 , C2 ∈ R,
x1 − x32 = C2 et
18
rezultând
{ C1 5t 3C2 t
x1 = 4 e + 4 e , C1 , C2 ∈ R.
4 e − 4 e
3C1 5t 3C2 t
x2 =
8. Se consideră ecuaţia diferenţială liniară cu coeficienţi constanţi de
ordinul al doilea
x′′ + ax′ + bx = 0,
unde a, b ∈ R. Să se determine a, b, astfel ı̂ncât toate soluţiile acestei ecuaţii
să fie periodice.
Soluţie. Ecuaţia caracteristică este
λ2 + aλ + b = 0,
de unde rezultă
√
−a ± a2 − 4b
λ1,2 = .
2
Cum un sistem fundamental de soluţii pote fi
{ √ √ }
−a− a2 −4b 2
t −a+ 2a −4b t
e 2 ,e , dacă a2 − 4b > 0 sau
{ −a −a
}
e 2 t , te 2 t , dacă a2 − 4b = 0 sau
{ −a (√ ) −a (√ )}
e 2 t cos t 4b − a2 , e 2 t sin t 4b − a2 , dacă a2 − 4b < 0,
pentru ca ecuaţia să admită numai soluţii periodice, este necesar ca a2 −4b <
0, adică soluţia generală să se scrie sub forma
−a
(√ ) −a
(√ )
x (t) = C1 e 2 t cos 4b − a2 t + C2 e 2 t sin 4b − a2 t ,
−a
C1 , C2 ∈ R şi din nou, din periodicitate, rezultă 2 = 0. Deci, a = 0 şi
4b > a2 .
8. Ecuaţii de tip Euler

Ecuaţiile de tip Euler sunt de forma
a0 td x(d) + a1 td−1 x(d−1) + ... + ad−1 tx′ + ad x = 0, t > 0 (30)
care se numesc ecuaţii Euler omogene sau de forma
a0 td x(d) + a1 td−1 x(d−1) + ... + ad−1 tx′ + ad x = f (t) , t > 0 (31)
care se numesc ecuaţii Euler neomogene. Acelaşi tip de ecuaţii se poate
considera pentru t < 0.
Aceste ecuaţii ((30) şi (31)) se pot reduce la ecuaţii cu coeficienţi constanţi
printr-o schimbare adecvată de variabilă independentă.
Notăm t = eu sau u = ln t. (În cazul ı̂n care ecuaţia este considerată
pentru t < 0, care schimbarea de variabilă este t = −eu .)
Astfel u devine noua variabilă independentă. Notăm
19
e (u) .
x (t) = x (eu ) =: x
2 3
Vom determina succesiv derivatele dx d x d x
dt , dt2 , dt3 , ... .
Avem, folosind regula de derivare a funcţiilor compuse,
dx dx du 1
x′ (t) =
= · =x e′ (u) · = x e′ (u) e−u ; (32)
dt du dt t
( )
′′ d2 x d dx d ( ′ )
x (t) = 2
= = e (u) e−u =
x (33)
dt dt dt dt
d ( ′ ) du ( ′′ ) 1
= e (u) e−u ·
x = x e (u) e−u − xe′ (u) e−u · =
(du′′ −u ′
dt
−u
) −u ( ′′ ′
t
) −2u
= x e (u) e − x e (u) e e = x e (u) − x e (u) e ;
( )
′′′ d3 x d d2 x d (( ′′ ′
) −2u )
x (t) = = = e
x (u) − e
x (u) e =
dt3 dt dt2 dt
d (( ′′ ) ) du
= e (u) − x
x e′ (u) e−2u · = (34)
du dt
(( ′′′ ) ) 1
= e (u) − x
x e′′ (u) − 2e x′′ (u) + 2e x′ (u) e−2u · =
(( ′′′ ) −2u ) −u t
′′ ′
= e (u) − 3e
x x (u) + 2e x (u) e e =
( ′′′ ′′ ′
) −3u
= e (u) − 3e
x x (u) + 2e x (u) e ; etc.
După determinarea acestor derivate ale funcţiei necunoscute ı̂n raport
cu noua variabilă independentă, u, introducem ı̂n ecuaţia (30) (sau (31))
aceste expresii şi obţinem o ecuaţie cu coeficienţi constanţi, deoarece la
fiecare termen ad−k tk x(t) , k ∈ 0, d, funcţia eku se va simplifica.
Observaţie 4. Ţinând cont de formulele (32) , (33) , (34) etc., putem
scrie direct ecuaţia caracteristică pentru ecuaţia cu coeficienţi constanţi la
care se va ajunge, după schimbarea de variabilă t = eu şi anume
a0 λ (λ − 1) ... (λ − d + 1) + a1 λ (λ − 1) ... (λ − d + 2) +
(35)
+... + ad−1 λ + ad = 0.
Exemple.
1. Să se rezolve ecuaţia Euler neomogenă
t2 x′′ − tx′ + x = 8t3 , t > 0.
Soluţie.
Cu schimbarea de variabilă t = eu şi ţinând cont de formulele (32) şi (33) ,
găsim
( ′′ ) ( ′ )
e′ (u) e−2u − eu x
e (u) − x
e2u x e (u) e−u + x e (u) = 8e3u
20
sau
e′′ (u) − 2e
x x′ (u) + x
e (u) = 8e3u ,
care este o ecuaţie liniară de ordinul al treilea cu coeficienţi constanţi, neo-
mogenă.
Pentru rezolvarea ecuaţiei omogene, scriem ecuaţia caracteristică,
λ2 − 2λ + 1 = 0,
care are soluţiile λ1 = λ2 = 1. Astfel, un sistem fundamental de soluţii este
{eu , ueu } şi soluţia generală a ecuaţiei omogene este
e0 (u) = C1 eu + C2 ueu , C1 , C2 ∈ R
x
sau, revenind la variabila t,
x0 (t) = C1 t + C2 t ln t, C1 , C2 ∈ R.
Determinăm acum o soluţie particulară pentru ecuaţia neomogenă, lucrând
fie ı̂n variabila t, fie ı̂n variabila u. De exemplu, considerând u variabila de
lucru, o funcţie C1 (u) şi o funcţie C2 (u) se află din sistemul
{ ′
C1 (u) eu + C2′ (u) ueu = 0
.
C1′ (u) eu + C2′ (u) (u + 1) eu = 8e3u
Rezultă, prin scădere membru cu membru a celor două ecuaţii,
C2′ (u) = 8e2u
şi deci
C1′ (u) = −8ue2u .
Astfel,
∫
C1 (u) = − 8ue2u du = −4ue2u + 2e2u ,
∫
C2 (u) = 8e2u du = 4e2u .
O soluţie particulară a ecuaţiei neomogene va fi

( )
ep (u) = −4ue2u + 2e2u eu + 4e2u ueu = 2e3u
x
şi soluţia generală
e (u) = x
x e0 (u) + x
ep (u) =
= C1 eu + C2 ueu + 2e3u , C1 , C2 ∈ R
sau
x (t) = C1 t + C2 t ln t + 2t3 , C1 , C2 ∈ R.
2. Să se rezolve ecuaţia Euler omogenă
t3 x′′′ + tx′ − x = 0.
Soluţie.
21
Folosind schimbarea de variabilă t = eu , formula (35) devine

λ (λ − 1) (λ − 2) + λ − 1 = 0,
de unde
λ1 = λ2 = λ3 = 1
şi astfel un sistem fundamental
{ de soluţii pentru
} ecuaţia cu coeficienţi constanţi
ı̂n u se determină imediat: eu , ueu , u2 eu . Soluţia generală a ecuaţiei date
este
x (u) = C1 eu + C2 ueu + C3 u2 eu , C1 , C2 , C3 ∈ R
x0 (t) = C1 t + C2 t ln t + C3 t ln2 t, C1 , C2 , C3 ∈ R.
3. Să se rezolve ecuaţia Euler neomogenă
(t − 2)2 x′′ − 3 (t − 2) x′ + 4x = t, t > 2.
Soluţie.
Cu schimbarea de variabilă t − 2 = eu şi ţinând cont de formulele (32) şi
(33) (care nu se modifică ı̂n cadrul acestei schimbări de variabilă), găsim
( ′′ ) ( ′ )
e′ (u) e−2u − 3eu x
e (u) − x
e2u x e (u) e−u + 4e x (u) = eu + 2
sau
e′′ (u) − 4e
x x′ (u) + 4e
x (u) = eu + 2,
care este o ecuaţie liniară de ordinul al doilea cu coeficienţi constanţi, neo-
mogenă.
Pentru rezolvarea ecuaţiei omogene, scriem ecuaţia caracteristică,
λ2 − 4λ + 4 = 0,
care are soluţiile
{ } λ1 = λ2 = 2. Astfel, un sistem fundamental de soluţii este
2u
e , ue 2u şi soluţia generală a ecuaţiei omogene este
e0 (u) = C1 e2u + C2 ue2u , C1 , C2 ∈ R
x
x0 (t) = C1 (t − 2)2 + C2 (t − 2)2 ln (t − 2) , C1 , C2 ∈ R.
Determinăm acum o soluţie particulară pentru ecuaţia neomogenă, lucrând
fie ı̂n variabila t, fie ı̂n variabila u. De exemplu, considerând u variabila de
lucru, o funcţie C1 (u) şi o funcţie C2 (u) se află din sistemul
{ ′
C1 (u) e2u + C2′ (u) ue2u = 0
.
2C1′ (u) e2u + C2′ (u) (2u + 1) e2u = eu + 2
Rezultă, prin scădere membru cu membru a celor două ecuaţii,
C2′ (u) = e−u + 2e−2u
22
şi deci
C1′ (u) = −ue−u − 2ue−2u .
Astfel,
∫
( ) 1
C1 (u) = −ue−u − 2ue−2u du = ue−u + e−u + ue−2u + e−2u ,
2
∫
( −u )
C2 (u) = e + 2e−2u du = −e−u − e−2u .
O soluţie particulară a ecuaţiei neomogene va fi

( )
−u −u −2u 1 −2u 2u ( −u )
ep (u) =
x ue + e + ue + e e + −e − e−2u ue2u =
2
1
= eu + .
2
şi soluţia generală
e (u) = x
x e0 (u) + x
ep (u) =
1
= C1 e2u + C2 ue2u + eu + , C1 , C2 ∈ R
2
sau
3
x (t) = C1 (t − 2)2 + C2 (t − 2)2 ln (t − 2) + t − , C1 , C2 ∈ R.
2
Tema 6 - Ecuaţii liniare de ordin superior
(1) Să se rezolve următoarele ecuaţii liniare de ordin superior, cu coeficienţi
constanţi:
(a) x′′ + x′ − 2x = 0;
(b) x′′ + 4x′ + 3x = 0;
(c) x′′ − 2x′ = 0;
(d) 2x′′ − 5x′ + 2x = 0;
(e) x′′ − 4x′ + 5x = 0;
(f) x′′ + 2x′ + 10x = 0;
(g) x′′ + 4x = 0;
(h) x(4) − x = 0;
(i) x(6) + 64x = 0;
(j) x′′ − 2x′ − 3x = e4t ;
(k) x′′ + x = 4tet ;
(l) x′′ − 3x′ + 2x = sin t;
(m) x′′ + x = 4 sin t;
(n) x′′ − 5x′ + 4x = 4t2 e2t ;
(o) x′′ − 3x′ + 2x = t cos t;
(p) x′′ + 2x′ − 3x = t2 et ;
(q) x′′ − 9x = e3t cos t;
(r) x′′ − 2x′ + x = 6tet ;
(s) x′′ + x = t sin t;
(t) x′′ − 2x′ + x = et ;
t
(u) x′′′ − x′′ − x′ + x = et .

(2) Determinaţi ecuaţia liniară cu coeficienţi constanţi, de ordin minim,
care are printre funcţiile unui sistem fundamental de soluţii urmă-
toarele funcţii:
(a) t2 et ;
(b) t sin t;
(c) tet , e−t ;
(d) e2t cos t;
(e) tet cos 2t;
(f) t, sin t.
(3) Verificaţi dacă sistemele următoare de funcţii sunt sau nu liniar in-
dependente şi, ı̂n caz afirmativ, scrieţi ecuaţia liniară ce le admite
ca sisteme fundamentale de soluţii:
(a) t + 2, t − 2;
(b) 6t + 9, 8t + 12;
(c) sin t, cos t;
(d) 1, t, t2 ;
(e) 1, sin2 t, cos 2t;
(f) 2t , 3t , 6t ;
(g) 1, arctg t, arcctg t;
1
2
(h) t2 , t |t| .
(4) Să se rezolve următoarele ecuaţii de tip Euler:
(a) t2 x′′ − 4tx′ + 6x = 0, t > 0;
(b) t2 x′′ − tx′ − 3x = 0, t > 0;
(c) t2 x′′′ = 2x′ , t > 0;
(d) t2 x′′ + tx′ + 4x = 10t, t > 0;
(e) t3 x′′ − 2tx = 6 ln t, t > 0;
(f) t2 x′′ − 3tx′ + 5x = 3t2 , t > 0;
(g) t2 x′′ − 6x = 5t3 + 8t2 , t > 0;
(h) t2 x′′ − 2x = sin ln t, t > 0.
Soluţii.
(1) (a) x (t) = C1 et + C2 e−2t , C1 , C2 ∈ R;
(b) x (t) = C1 e−t + C2 e−3t , C1 , C2 ∈ R;
(c) x (t) = C1 + C2 e2t , C1 , C2 ∈ R;
t
(d) x (t) = C1 e2t + C2 e 2 , C1 , C2 ∈ R;
(e) x (t) = C1 e2t cos t + C2 e2t sin t, C1 , C2 ∈ R;
(f) x (t) = C1 e−t cos 3t + C2 e−t sin 3t, C1 , C2 ∈ R;
(g) x (t) = C1 cos 2t + C2 sin 2t, C1 , C2 ∈ R;
(h) x (t) = C1 et√+ C2 e−t + C3 √ cos t + C4 sin t, C1 , C2 , C3 , C4 ∈ R;
(i) x (t) =√ C1 e t 3 C2 e 3 sin t + C3 cos 2t + C4 sin 2t+
cos t + √ t
C5 e−t 3 cos t + C6 e−t 3 sin t, C1 , C2 , C3 , C4 , C5 , C6 ∈ R;

(j) x (t) = C1 e−t + C2 e3t + 15 e4t , C1 , C2 ∈ R;
(k) x (t) = C1 cos t + C2 sin t + (2t − 2) et , C1 , C2 ∈ R;
(l) x (t) = C1 et + C2 e2t + 0, 1 sin t + 0, 3 cos t, C1 , C2 ∈ R;
(m) x (t) = C1 cos t + C2 sin(t − 2t cos t, C ) 1 , C2 ∈ R;
(n) x (t) = C1 et + C2 e4t − 2t2 − 2t + 3 e2t , C1 , C2 ∈ R;
(o) x (t) = C1 et + C2 e2t + (0, 1t − 0, 12) cos t − (0, 3t + 0, 34) sin t,
C1 , C2 ∈ R; ( 3 )
(p) x (t) = C1 et + C2 e−3t + 12 t
− 16t2
+ 32 t
et , C1 , C2 ∈ R;
( )
(q) x (t) = C1 e3t + C2 e−3t + e3t 37 6
sin t − 37 1
cos t , C1 , C2 ∈ R;
(r) x (t) = C1 et + C2 tet + t3 et , C1 , C2 ∈ R;
2
(s) x (t) = C1 cos t + C2 sin t − t4 cos t + 4t sin t, C1 , C2 ∈ R;
(t) x (t) = C1 et + C2 tet − tet + tet ln |t| , C1 , C2 ∈ R;
(u) x (t) = C1 et + C2 tet + C3 e−t + 2t et − t 4+t tet + e8 , C1 , C2 , C3 ∈ R.
2 t
(a) Dacă t2 et aparţine unui sistem fundamental de soluţii, atunci

ecuaţia admite şi soluţiile et şi tet , corespunzătoare, evident,
valorii proprii reale şi triple λ1 = λ2 = λ3 = 1. Deci polinomul
caracteristic de ordin minim va fi
P (λ) = (λ − λ1 ) (λ − λ2 ) (λ − λ3 ) = (λ − 1)3 =
= λ3 − 3λ2 + 3λ − 1,
iar ecuaţia liniară cu coeficienţi constanţi, de ordin minim, trei,
va fi x′′′ − 3x′′ + 3x′ − x = 0.
3
(b) Dacă t sin t aparţine unui sistem fundamental de soluţii, atunci

ecuaţia admite şi soluţiile t cos t, sin t, cos t, corespunzătoare,
evident, valorilor proprii complexe conjugate şi duble λ1 = λ2 =
i, λ3 = λ4 = −i. Deci polinomul caracteristic de ordin minim
va fi
P (λ) = (λ − λ1 ) (λ − λ2 ) (λ − λ3 ) (λ − λ4 ) =
( )2
= (λ − i)2 (λ + i)2 = λ2 + 1 =
= λ4 + 2λ2 + 1,
iar ecuaţia liniară cu coeficienţi constanţi, de ordin minim, pa-
tru, va fi x(4) + 2x′′ + x = 0.
(c) Dacă tet aparţine unui sistem fundamental de soluţii, atunci
ecuaţia admite şi soluţia et corespunzătoare, evident, valorii
proprii reale şi duble λ1 = λ2 = 1; e−t este o funcţie din sistemul
fundamental de soluţii corespunzătoare valorii proprii reale sim-
ple λ3 = −1. Deci polinomul caracteristic de ordin minim va fi
P (λ) = (λ − λ1 ) (λ − λ2 ) (λ − λ3 ) = (λ − 1)2 (λ + 1) =
= λ3 − λ2 − λ + 1,
iar ecuaţia liniară cu coeficienţi constanţi, de ordin minim, trei,
va fi x′′′ − x′′ − x′ + x = 0.
(d) Analog rezultă ecuaţia x′′ − 4x′ + 5x = 0.
(e) Analog rezultă ecuaţia x(4) − 4x′′′ + 14x′′ − 20x′ + 25x = 0.
(f) Analog rezultă ecuaţia
x(4) + x′′ = 0.
(2) Verificăm dacă wronskianul acestor sisteme de funcţii este diferit de
zero. Dacă va fi nenul, sistemul va fi liniar independent, iar ecuaţia
ce admite aceste funcţii ca sistem fundamental de soluţii va fi dată
de Proprietatea 4) a sistemelor
fundamentale.

t+2 t−2

(a) W [t + 2, t − 2] = = 4 ̸= 0; sistemul {t+2, t−2}
1 1
este liniar independent şi ecuaţia este
W [x, t + 2, t − 2] = 0,
adică

x t+2 t−2
′
x 1 1 =0
′′
x 0 0
sau
x′′ = 0;
4

6t + 9 8t + 12
(b) W [6t + 9, 8t + 12] = = 0; nu putem afirma

6 8
că sistemul {6t + 9, 8t + 12} este liniar independent. Însă, con-
siderând C1 , C2 astfel ı̂ncât
C1 (6t + 9) + C2 (8t + 12) = 0,
rezultă sistemul
{
6C1 + 8C2 = 0
,
9C1 + 12C2 = 0
care este compatibil simplu nedeterminat; deci {6t + 9, 8t + 12}
este liniar dependent;

sin t cos t

(c) W [sin t, cos t] = = −1 ̸= 0; sistemul {sin t, cos t}
cos t − sin t
este liniar independent şi ecuaţia este
W [x, sin t, cos t] = 0,
adică

x sin t cos t
′
x
′′ cos t − sin t = 0;
x − sin t − cos t

1 t t2
[ ] { }
(d) W 1, t, t2 = 0 1 2t = 2 ̸= 0; sistemul 1, t, t2 este liniar
0 0 2
independent şi ecuaţia este
[ ]
W x, 1, t, t2 = 0,
adică

x 1 t t2

x′ 0 1 2t
=0
x′′ 0 0 2

x′′′ 0 0 0
sau
x′′′ = 0;
[ ] { }
(e) W 1, sin2 t, cos 2t = 0; sistemul 1, sin2 t, cos 2t este liniar de-
pendent, deoarece 1 − 2 sin2 t − cos 2t = 0;
(f)

t 3t 6t
[ t t t] t2
W 2 ,3 ,6 = 2 ln 2 3 ln 3 6 ln 6 =
t t
2t ln2 2 3t ln2 3 6t ln2 6
( )
3 6 6
= 36t ln · · ̸= 0;
2 2 3
5
{ }
sistemul 2t , 3t , 6t este liniar independent şi ecuaţia este
[ ]
W x, 2t , 3t , 6t = 0,
adică

x 2t 3t 6t

x ′ t t
2 ln 2 3 ln 3 6 ln 6t
= 0;
x′′ 2t ln2 2 3t ln2 3 6t ln2 6

x′′′ 2t ln3 2 3t ln3 3 6t ln3 6
(g) W [1, arctg t, arcctg t] = 0; sistemul {1, arctg t, arcctg t} este
2 − arctg t− arcctg t = 0;
π
liniar dependent,
2 deoarece
[ ] t t |t|
(h) W t2 , t |t| = = 0; se arată foarte uşor (considerând
2t 2 |t| { }
t ≥ 0 şi t ≤ 0) că sistemul t2 , t |t| este liniar dependent.
(a) x (t) = C1 t2 + C2 t3 , C1 , C2 ∈ R;
(b) x (t) = C1 t3 + Ct2 , C1 , C2 ∈ R;
(c) x (t) = C1 + C2 ln t + C3 t3 , C1 , C2 , C3 ∈ R;
(d) x (t) = C1 cos (2 ln t) + C2 sin (2 ln t) + 2t, C1 , C2 ∈ R;
2
(e) x (t) = C1 t2 + Ct2 − 23 lnt t − lnt t , C1 , C2 ∈ R;
(f) x (t) = C1 t2 cos ln t + C2 t2 sin ln t + +3t2 , C1 , C2 ∈ R;
(g) x (t) = C1 t3 + Ct22 + t3 ln t − 2t2 , C1 , C2 ∈ R;
(h) x (t) = C1 t2 + Ct2 + 0, 1 cos ln t − 0, 3 sin ln t, C1 , C2 ∈ R.
Tema 7
Serii Fourier
(1) Determinaţi seria Fourier asociată funcţiei f : [−π, π] → R,
f (x) = 3 − 2 sin x + sin2 x − 2 cos2 x + 6 cos3 x − 6 cos x.
(2) Determinaţi seria Fourier asociată funcţiei f [−π, π] → R,
{
−1, dacă x ∈ [−π, 0],
f (x) =
2, dacă x ∈ (0, π].
(3) Dezvoltaţi ı̂n serie Fourier funcţia f : [−π, π] → R,
f (x) = x2 .
(4) Dezvoltaţi ı̂n serie Fourier funcţia f : [−π, π] → R,
f (x) = x.
(5) Dezvoltaţi ı̂n serie de sinuşi funcţia f : [0, π] → R,
f (x) = x2 .
(6) Dezvoltaţi ı̂n serie de cosinuşi funcţia f : [0, π] → R,
f (x) = x.
1
Transformata Laplace şi Laplace discretă
Tema 8
(1) Determinaţi transformatele Laplace ale următoarelor originale
Laplace:
t
(a) te
∫ t ; 2 −u
(b) 0 u e du;
∫t
(c) 0 et−u sin udu;
(d) (t − 2)2 χ (t − 2) ;
(e) (t − 2)2 χ (t) .
(2) Determinaţi originalele Laplace, ale căror transformate Laplace
sunt funcţiile:
(a) z(z21+1) ;
(b) z21−2 ;
1
(c) (z2 +1) 2;
z
(d) (z2 −1) 2;
(e) 1
(z 2 +α2 )2
,α ∈ R;
1
(f) z 2 (z 2 +1)2
.
(3) Să se{rezolve următoarele probleme Cauchy:
x′ + 2x = sin t, t > 0
(a) ;
 x (0) = 0
 x′′ − x′ − 2x = 0, t > 0
(b) x (0) = 1 ;
 ′
 x (0) = 0
 x′′ − 5x′ + 6x = et , t > 0
(c) x (0) = −1 ;
 x′ (0) = 1
{ ′′
x + x = 0, t > 0
(d) ;
x (0) = 1, x′ (0) = 0
{ ′′
x + 3x = et , t > 0
(e) ′ ;
 x (0) = 0, x (0) = −1
 x′′ + x = sin 2t, t > 0
(f) x (0) = 0 ;
 ′
x (0) = 1
{ ′′′
x + 2x′′ + 5x′ = 0, t > 0
(g) ;
x (0) = −1, x′ (0) = 2, x′′ (0) = 0
{ ′′′
x + x′′ = cos t, t > 0
(h) .
x (0) = −2, x′ (0) = x′′ (0) = 0
1
2
(4) Să se{rezolve următoarele probleme Cauchy:

x′ = x + 2y,
(a) , t > 0; x (0) = 0, y (0) = 5;
y ′ = 2x + y + 1
{ ′
x = 2y,
(b) , t > 0; x (0) = 2, y (0) = 3;
y ′ = 2x
(c)

 x′′ = 3 (y − x + z) ,
y ′′ = x − y , t > 0,
 ′′
z = −z
x (0) = x′ (0) = 0, y (0) = 5, y ′ (0) = 1, z (0) = 1, z ′ (0) = 0.

(d)
{
x′′ + x′ + y ′′ − y = et
, t > 0,
x′ + 2x − y ′ + y = e−t
x (0) = y (0) = 0, x′ (0) = 1, y ′ (0) = 0.

(5) Să se rezolve următoarele
∫t ecuaţii integrale liniare (Volterra):
(a) x (t) = 2 0 cos (t − s) x (s) ds + sin t, t ∈ [0, a] , a > 0.
∫t
(b) x (t) = − 0 et−s x (s) ds + et , t ∈ [0, a] , a > 0.
∫t
(c) x (t) = − 0 (t − s) x (s) ds + t, t ∈ [0, a] , a > 0.
∫t
(d) x (t) = 0 es x (t − s) ds + 2 − tet , t ∈ [0, a] , a > 0.
(6) Să se determine termenul general al şirului xn , n ∈ N, definit
recursiv prin:
(a) x0 = 0, x1 = 2, xn+2 = 4xn+1 − 4xn + 3n , ∀n ≥ 0;
(b) x0 = 0, x1 = 1, xn+2 = xn+1 + xn , ∀n ≥ 0 (Fibonacci).
Soluţii.
1
(1) (a) (z−1) 2;
2
(b) z(z+1) 3;
1
(c) (z−1)(z2 +1) ;
−2z
(d) 2ez3 ;
(e) z23 − z42 + z4 ;
(a) 1 −√cos t;
sh ( 2t)
(b) √2 ;
(c) sin t−t2 cos t ;
(d) t sh
2
t
;
sin αt−αt cos αt
(e) 2α3
;
(f) t − 2 sin t + t sin2
t
.
3
(a) x (t) = 15 (e−2t − cos t + 2 sin t) ;

(b) x (t) = 13 e2t + 32 e−t ;
(c) x (t) = 12 et − 5e2t + 72 e3t ;
(d) x (t) = cos t;
5 −3t
(e) x (t) = 14 et + 12 e − 23 ;
(f) x (t) = 53 sin t − 13 sin 2t;
(g) x (t) = 35 e−t sin 2t − 45 e−t cos 2t − 51 ;
(h) {(t) = −1 −2 2 (sin−t
x 1
t + cos t + e−t ) .
x (t) = − 3 − 2e + 83 e3t
(i) 1 −t 8 3t ;
{ y (t) = 3
+ 2e + 3
e
x (t) = 52 e2t − 12 e−2t
(j) 1 −2t ;
 y (t) = 23e − 2 e 3
5 2t
 x (t) = 4 (1 − t) − 4 cos 2t + 38 sin 2t

(k) y (t) = 34 (1 − t) + 14 cos 2t − 18 sin 2t − cos t ;

z (t) = cos t
{
x (t) = 14 sh t + 34 te−t
(l) .
y (t) = 43 t sh t
(m) x (t) = tet ;
(n) x (t) = 1;
(o) x (t) = sin t;
(p) x (t) = et + 1.
(a) xn = 3n − ( 2 )+ (n − 1)
n−1
( 2 ), ∀n ∈ N;
n−1
√ n √ n
(b) xn = √1
5
1+ 5
2
− √1
5
1− 5
2
, ∀n ∈ N.
Transformata Fourier
Tema 9
(1) Să se verifice dacă următoarele funcţii f : R → R sunt din
L1 (R) şi, ı̂n caz afirmativ, determinaţi-le transformatele Fourier:
1
(a) f (t) = 1+t 2;
t
(b) f (t) = t2 +1 ;
1
(c) f (t) = (1+t2 )2 ;
t2
(d) f (t) = (1+t2 )2
;
−|t|
(e) f (t) = e ;
2
− t2
(f) f (t) = e .
(2) Determinaţi transformatele Fourier ale următoarelor funcţii f :
R → R cu suport
{ compact:
1, dacă |x| ≤ 1,
(a) f (t) =
0, dacă |x| > 1;
{
sin t, dacă |x| ≤ π,
(b) f (t) =
0, dacă |x| > π;
{
cos t, dacă |x| ≤ π,
(c) f (t) =
0, dacă |x| > π.
(3) Determinaţi transformatele Fourier Fcos şi Fsin ale funcţiilor
f : [0, ∞) → R următoare:
1
(a) f (t) = 1+t 2;
1
(b) f (t) = (1+t2 )2 ;
(c) f (t) = e−|t| ;
t2
(d) f (t) = e− 2 .
(4) Folosind teorema de inversare Fourier, reprezentaţi funcţiile f :
R → R următoare, ca integrale Fourier:
1
(a) f (t) = 1+t 2;
1
(b) f (t) = (1+t2 )2 ;
(c) f (t) = e−|t| ;
t2
(d) f (t) = e− 2 .

Vladimirescu Cristian - Matematici Speciale Curs + Teme PDF

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Vladimirescu Cristian - Matematici Speciale Curs + Teme PDF

Titlu original:

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

1. Numere complexe.

1.2. Reprezentarea geometrică a numerelor complexe. Orice număr complex

1.3. Reprezentarea trigonometrică a numerelor complexe. Fie z = a + bi ∈ C

Prin urmare, obţinem forma trigonometrică a numărului complex z,

z = |z| (cos ϕ + i sin ϕ) .

Pentru arg z avem următoarea formulă de calcul:

Numărului complex z = 0 nu i se asociază niciun argument:

1.5. Submulţimi remarcabile ale planului complex. Semiplanul superior ı̂nchis

1.6. Structura topologică a planului complex. Definim aplicaţia d : C ×C → R,

Definiţie 1.3. Prin şir de numere complexe ı̂nţelegem o funcţie z : N → C,

De aici se deduce rapid că zn → ex (cos y + i sin y) .

considerăm prin extensie definiţia lui

(1.2) ez = ex (cos y + i sin y) , ∀z = x + iy ∈ C.

Următoarele proprietăţi ale exponenţialei reale se păstrează ı̂n cazul complex:

eiθ + e−iθ eiθ − e−iθ

eiz + e−iz eiz − e−iz

1.9. Logaritmul complex. Să considerăm acum ecuaţia eu = z, unde z ∈ C∗ . Se

2. Determinaţi şi apoi reprezentaţi ı̂n plan mulţimile:

2. Dezvoltaţi ı̂n serii de puteri următoarele funcţii, indicând mulţimile de

3. Pentru a, b ∈ R, găsiţi primitivele următoarelor funcţii complexe:

iii) γ (t) = 12 + 12 e2πit , t ∈ [0, 1] .

5. Pentru următoarele funcţii, să se arate că punctele z0 , scrise alăturat,

n) f (z) = e−z cos z1 ; o) f (z) = sin e z .

7. Să se( calculeze:

8. Să se determine reziduurile următoarelor funcţii, ı̂n punctele singu-

9. Să se determine reziduurile următoarelor funcţii, ı̂n punctul de la

10. Să se determine reziduurile următoarelor funcţii, ı̂n toate punctele

11. Să se calculeze următoarele integrale, pe drumurile γ specificate

*14. Să se calculeze următoarele integrale:

*16. Să se calculeze

*17. Să se calculeze

1.2. Noţiuni de teoria ecuaţiilor diferenţiale. În acest paragraf vom

unde t reprezintă variabila independentă, x este funcţia necunoscută, iar

Definiţie 1.2.4. Fie ∆ un domeniu din Rn+1 şi f : ∆ → R o funcţie

se numeşte ecuaţie diferenţială sub formă normală.

Funcţia x (t) = cos t este soluţie a ecuaţiei (7). Într-adevăr, ı̂nlocuind-o

De exemplu, considerând ecuaţia

iar pe ∆2 are soluţia

x (t0 ) = x00 , x′ (t0 ) = x01 , ..., x(n−1) (t0 ) = x0n−1 , (14)

reprezintă, pentru t ∈ Ic = (−c, π − c) , soluţia generală a ecuaţiei (7). Într-

2. Tipuri de ecuaţii de ordinul ı̂ntâi

Vom aplica teorema funcţiilor implicte funcţiei F . Trebuie remarcat că

unde t0 , x0 ∈ R sunt arbitrare.

(11) (t ln x + tx) dt + (x ln t + tx) dx = 0;

Atunci problema Cauchy (28) + (30) admite o soluţie unică, oricare ar fi

pentru orice t ∈ R, pentru care x (t) are sens. Restricţiile funcţiilor t →

suntem tentaţi să prelungim prin continuitate soluţiile x (t, C) , atribuindu-

În concluzie, ecuaţia dată are soluţiile

Soluţia (42) este soluţie a ecuaţiei (38), deoarece prin ı̂nmulţirea ei cu un

pentru ca ecuaţia (38) să admită un factor integrant pe domeniul D de forma

Pentru a determina efectiv o funcţie µ, factor integrant, punem condiţia

de unde obţinem ecuaţia cu variabile separabile

pe care, dacă o integrăm, găsim soluţia

2.4. Ecuaţii omogene. Definiţie 2.1.4. Spunem că ecuaţia diferenţială

Dacă ı̂n această ultimă egalitate luăm λ = 1t , obţinem

y (t) + ty ′ (t) = f (y (t))

(8) 3t2 + 2tx − x2 dt + t2 − 2tx − 3x2 = 0.

2.5. Ecuaţii reductibile la ecuaţii omogene. Presupunem că avem de

Considerăm dreptele de ecuaţii

În acest caz, fie {M0 } := d1 ∩ d2 ; M0 = M0 (t0 , x0 ) verifică sistemul

de unde obţinem, prin separarea variabilelor şi apoi prin integrare,

2.6. Ecuaţii liniare de ordinul ı̂ntâi. Definiţie 2.6.1. Ecuaţie liniară