São Paulo (stat)

Estado de São Paulo

— Unitate federativă a Braziliei —

São Paulo

Drapel
Stemă

Motto: Pro Brasilia fiant eximia (latină Se face lucruri mari pentru Brazilia)

Statul São Paulo

Statul São Paulo (Brazilia)
Poziția geografică în Brazilia
Coordonate: 21°49′47″S 49°12′27″W
 Țară Brazilia
Regiune Sud-Est
Mezoregiuni 15
Microregiuni 63
Municipii 645
Atestare 1889
Numit după orașul São Paulo

Reședință São Paulo

Guvernare
- Guvernator João Doria Júnior[*] (Brazilian Social Democracy Party[*], 1 ianuarie 2019)

Suprafață
- Stat 248.209,43 km²
Altitudine 514 m.d.m.

Populație (2007)
- Stat 39827570 locuitori
- Densitate 160,5 loc./km²

Fus orar UTC−3

Localități înfrățite
- Tokio Japonia
- Prefectura Mie Japonia
- Prefectura Toyama Japonia
- Prefectura Tokushima Japonia
- Prefectura Gunma Japonia
Imn Imnul São Paulo

Prezență online
 Portalul Guvernului Statului São Paulo
GeoNames
OpenStreetMap

Amplasarea unității în cadrul Braziliei.

Împărțirea administrativă a unității.

Modifică date / text

São Paulo (ajutor·info) (AFI [sɐʊ ̃ ̃ ˈpaʊlʊ], numele însemnând „Sfântul Pavel”) este unul dintre
cele 26 de state ale Braziliei. Se învecinează cu statele Minas Gerais (la nord și nord-est), Rio de
Janeiro (la est), Paraná (la sud) și Mato Grosso do Sul (la vest). La sud-est, São Paulo are și ieșire la
Oceanul Atlantic. Capitala statului este orașul cu același nume.[1] Unitatea federativă avea în 2007 o
populație de 39.827.570 de locuitori[2] și o suprafață de 248.209,43 km²,[2] fiind împărțită în 15
mezoregiuni,[3] 63 de microregiuni[4] și 645 de municipii.[2] Guvernatorul actual este José Serra din
PSDB.[5]

São Paulo este cea mai populată unitate federativă a Braziliei și cea de-a treia entitate politică din
America de Sud după numărul locuitorilor, fiind depășită doar de propriul stat și de Columbia,
depășind astfel toate celelalte țări ale continentului. De asemenea, este și cel mai bogat stat din
Brazilia având o contribuție de 33,9% la produsului intern brut al țării.[6]

Cuprins
 1 Istorie
o 1.1 Începuturile colonizării
o 1.2 Expansiune
o 1.3 Brazilia independentă
o 1.4 Istorie recentă
 2 Geografie
 3 Politică
o 3.1 Împărțire administrativă
 4 Economie
o 4.1 Transport
 5 Demografie
 6 Cultură
 7 Sport
 8 Referințe
 9 Legături externe

Istorie
Începuturile colonizării

Femeie din tribul tupi.

Înainte de venirea coloniștilor portughezi, teritoriile care formează astăzi suprafața statului São
Paulo erau populate de tribul tupi ce trăia din agricultură și vânătoare.[7] Primul european care s-a
așezat pe aceste teritorii a fost João Ramalho, a cărui navă probabil a eșuat în 1510, la zece ani după
ce portughezii descoperiseră Brazilia. El s-a căsătorit cu fiica unui șef de trib și a rămas să trăiască
cu băstinașii.[8] În 1532, prima expediție colonială, condusă de Martim Afonso de Sousa, a ajuns la
São Vicente (în prezent parte a orașului Santos).[9] De Sousa a întemeiat o colonie incluzând în ea și
așezarea băștinașilor unde stătea Ramalho.[8][10]

Portughezii nu au fost prea interesați în colonizarea Braziliei, concentrându-și atenția pe exploatarea

Africii și a Asiei.[11] Totuși, navele engleze și franceze s-au dovedit a fi un pericol pentru São Paulo
și alte regiuni din zonă. Regele Ioan III, n-a vrut să apere coloniile cu forțe regale și astfel a împărțit
Brazilia în căpitănii, fapt ce acorda o oarece autonomie coloniilor. Împărțirea nu a fost eficace,
deoarece majoritatea acestor căpitănii nu aveau venituri proprii. În 1548 căpităniile Braziliei au
revenit sub controlul direct al regelui Portugaliei.[12]

De teama posibilelor atacuri din partea băștinașilor, colonizarea s-a concentrat, în special, pe coasta
Oceanului Atlantic.[11] Unii coloniști au ajuns însă până la Piratininga, un platou situat în jurul lui
São Vicente, ușor accesibil datorită fluviilor navigabile și valoros datorită potențialului agricol.
Santo André da Borda do Campo a fost o așezare amplasată pe acest platou, ridicată la statutul de
oraș în 1533.[13] Istoria orașului São Paulo, de la care vine și numele regiunii, a început la 25
ianuarie 1544, aniversarea convertirii lui Sfântului Pavel. Numit inițial São Paulo dos Campos de
Piratininga, orașul a fost la început cetate, aici avându-și sediul și o misiune a iezuiților.[14] În 1560,
mulții locuitori din Santo André au părăsit acest oraș, instalându-se în São Paulo.[13]

În această perioadă, economia regiunii s-a bazat, în principal, pe cultivarea trestiei de zahăr, lucru
care a dus la înflorirea comerțului cu sclavi.[11]

Expansiune

Monument dedicat celor numiţi bandeirantes în São Paulo.

Bandeirantes (stegari) au fost oameni care au explorat interiorul statului căutând sclavi. Baza lor se
afla în orașul São Paulo.[15] În afară de sclavi, bandeirantes au mai găsit diverse bunuri, precum
argint, aur și diamante, în felul acesta explorând teritorii necunoscute. Astfel, granițele stăpânirii
portugheze în America de Sud s-au extins. Unele expediții au fost însoțite și de preoți, având ca scop
convertirea băștinașilor. Punctele de comerț deschise pentru a-i servi s-au dezvoltat ulterior în
așezări stabile permanente. După aceea, s-au deschis mai multe rute comerciale între coastă și aceste
orașe noi. Deși bandeirantes nu au fost legați în niciun fel la coroana portugheză, au revendicat
teritoriile descoperite pentru rege.[16] Astfel, frontierele Braziliei s-au extins foarte mult, atingând
Pădurea Amazoniană și Munții Anzi.[11]

Invazia napoleoniană din Portugalia, în 1807, a determinat marina britanică să-l evacueze pe regele
Ioan VI la Rio de Janeiro.[17] Astfel, Brazilia a devenit temporar teritoriul principal al Imperiului
Portughez. Regele a introdus câteva legi noi și a început o serie de reforme care i-au favorizat
statului São Paulo o dezvoltare mai rapidă.[11]
Reformele lui Ioan VI au dus de fapt la independența Braziliei, pentru că brazilienii au obținut
atunci putere suficientă pentru a-și conduce propriul stat. Fiul lui Ioan VI, care a guvernat în Brazilia
în numele tatălui său, a declarat independența Braziliei la 7 septembrie 1822.[18]

Brazilia independentă

Petru I, împăratul Braziliei.

Petru I a fost încoronat ca primul împărat al Braziliei. Imperiul brazilian a rezistat până în 1889.
Dezvoltarea liberalismului a avut impact și pe scena politică braziliană.[19] Pe deasupra, São Paulo a
suferit de lipsa unei infrastructuri. Căruțe legate în șir, precum vagoanele de tren, și trase de catâri
au reprezentat principalul mijlocul de transport. De asemenea, drumul care a legat platoul
Piratininga de Santos era foarte greu de coborât. În final, s-a construit prima linie de cale ferată între
acest port și orașul São Paulo.[20]

Comerțul cu cafea a devenit o ramură importantă a economiei statului. Valea Paraíbei, care se
întinde peste teritoriile statelor São Paulo și Rio de Janeiro, avea o climă perfectă pentru cultivarea
acestei plante, ceea ce a cauzat dezvoltarea fazendelor. Totuși, dependența economică a statului față
de cafea a cauzat criza economică la sfârșitul secolului XIX.[21]

Dezvoltarea industrială a statului São Paulo a avut loc în prima parte a secolului XX iar la început a
fost strâns legată de activitățile agricole din regiune.[22] Imigranții nou-veniți au prevăzut creșterea
economică a zonei. Restricțiile în comerțul internațional cauzate de războaiele mondiale au
contribuit și ele în dezvoltarea industriei. Astfel, în 1945 statul São Paolo era cel mai bogat stat din
Brazilia, iar capitala lui — cel mai mare centru industial din America de Sud.[23]

Războiul Paulista sau Revoluția Constituțională a început pe 9 iulie 1932 și s-a opus guvernului
federal al lui Getúlio Vargas.[24] Conflictul a fost cauzat de dezamăgirea localnicilor, de efectul
pierderii influenței politice, ce era menținută de elita din São Paulo și a avut ca țel introducerea unei
noi constituții. Totuși, mai târziu, scopul acestui război a urmărit înfrângerea guvernului federal sau
chiar separarea statului din cadrul federației.[25] Deși revoluția a eșuat, ducând doar la introducerea
noii constituții în 1934, în final, aceasta nu a fost păstrată pentru mult timp — astfel că, în 1937 a
fost promulgată o altă constituție, instalând regimul autoritar al lui Vargas, numit Estado Novo
(Statul Nou).[26]
Regiunea metropolitană São Paulo văzută din satelit.

Istorie recentă

Getúlio Vargas a rămas în putere până în 1945, când a fost răsturnat printr-o lovitură de stat. Reales
din nou în 1950 și încă o dată răsturnat în 1954, în cele din urmă s-a sinucis.[26] Juscelino
Kubitschek, succesorul lui, s-a concentrat pe dezvoltarea intensivă a industriei. În jurul anului 1954,
55% din totalul producției industriale din Brazilia era concentrat în statul São Paulo. Chiar
construirea orașului Brasília, noua capitală, nu a slăbit importanța economică acestui stat.[27]

După o perioadă de tranziție a guvernului, de la cel militar la cel civil și introducerea unei noi
monede, realul, a apărut un fenomen de stagnare economică ce a dus la creșterea procentului de
șomeri și implicit la creșterea ratei criminalității.[27] În prezent, statul São Paulo deține un rol
important datorită faptului că este cea mai populată unitate administrativă a Braziliei, însă se
confruntă cu diverse probleme sociale și economice care îi împiedică dezvoltarea.[28]

Geografie

Pedra da Mina, cel mai înalt vârf al statului.

Statul São Paulo are o suprafață de 248.209,426 km², aflându-se pe locul 20 în topul unităților
federative ale Braziliei după arie.[29] Acest stat este unul dintre cele 17 unități administrative care are
ieșire la Oceanul Atlantic. Frontiera de vest a statului, cea cu Mato Grosso do Sul, este formată
exclusiv de fluviul Paraná. Râul Grande formează o parte a frontierei de nord, iar râul Paranapanema
— o parte a celei de sud. Restul granițelor sunt delimitate artificial. Fusul orar este UTC -3. Ora de
vară, UTC -2, începe în a treia duminică de octombrie și se termină în a treia duminică de
februarie.[30]

São Paulo prezintă un relief relativ elevat, pentru că 85% de suprafața statului se află între 300-900
de metri de altitudine față de nivelul mării.[31] Se situează pe un podiș întins de 600 km de lățime,
mărginit de o îngustă câmpie litorală. Tranziția dintre podiș și câmpie se face prin înclinarea
abruptă, Serra do Mar, cu altitudine medie de 950 de metri. Podișul se împarte în trei subdiviziuni:
podișul cristalin, depresiunea interioară și podișul occidental. Acestea, împreună cu câmpia litorală
și Serra do Mar, formează cele trei unități geologice ale statului.[32]

Râul Tietê, care străbate teritoriul statului de la est la vest.

Punctul cel mai înalt al statului este Pedra de Mina, ce atinge 2.770 de metri deasupra nivelului
mării.[33]

Principalele fluvii și râuri sunt: Tietê, Paraná, Paranapanema, Grande, Turvo, Peixe, Paraíba do Sul,
Piracicaba, Pardo, Moji-Guaçu, Jacaré-Pepira și Jacaré-Guaçu.[32] Teritoriul statului aparține
aproape în întregime bazinului hidrografic al fluviului Paraná, excepții făcând râurile și fluviile
câmpiei litorale și unele pârâuri din Serra do Mar.

Clima statului este predominant tropicală în nord, tropicală de altitudine în centru și Valea Paraíbei
și subtropicală în sud. În câmpia litorală se întâlnește climă tropicală umedă. Cea mai scăzută
temperatură înregistrată vreodată a fost de -7,3 °C pe 1 iunie 1979 în Campos do Jordão. Clima
tropicală împreună cu influențele sale umede și de altitudine predomină în São Paulo. Se caracteriză
prin pluviozitate puternică, între 1.000 și 2.000 mm anual și temperaturi medii care oscilează între
18 °C și 25 °C. Ploile sunt nu sunt foarte puternice, iar temperaturile mai scăzute din regiunie sunt
caracterizate de clima subtropicală.[34]

Politică

Palatul Bandeirantes, sediul guvernatorului.

Statul São Paulo face parte din Republica Federativă a Braziliei și este guvernat conform
principiului separării puterilor între cea executivă — guvernatorul, cea legislativă — Adunarea
Legislativă a Statului São Paulo și cea judecătorească — Tribunalul Justiției Statului São Paulo și
alte curiții. În afară acestora, constituția statului, promulgată în 1989, permite locuitorilor să
participe în luarea deciziilor prin referendumuri și plebiscite.[35]
Puterea executivă din São Paulo este centralizată și se concentrează în mâinile guvernatorului
statului, ales prin vot popular direct și secret de către toți cetățenii statului pentru o perioadă de patru
ani. Poate fi reales pentru încă un mandat. Sediul executivului este Palatul Bandeirantes.[36] Puterea
legislativă este exercitată prin parlamentul unicameral, Adunarea Legislativă a Statului São Paulo.
Adunarea este formată din 94 de deputați[37] care sunt aleși pentru un mandat de patru ani.
Tribunalul Justiției Statului São Paulo este principala curte de justiție a unității federative. Toate
aceste instituții se găsesc în orașul São Paulo.

Împărțire administrativă

Statul São Paulo este format din 645 de municipii.[38] Mai există și unitățile auxiliare — 15
mezoregiuni[3] și 63 de microregiuni,[4] create pentru scopuri statistice de Institutul Brazilian al
Geografiei și Statisticii și încă alte 15 regiuni administrative organizate pentru a centraliza
funcționarea statului.

Municipiile cele mai mari ale statului São Paulo

Loc Municipiu Populație Loc Municipiu Populație
São José do Rio
1 São Paulo 10.990.249 11 414.272
Preto
2 Guarulhos 1.279.202 12 Mauá 412.753
3 Campinas 1.056.644 13 Diadema 394.266
São Bernardo do
4 801.580 14 Carapicuíba 388.532 São Paulo
Campo
5 Osasco 713.066 15 Mogi das Cruzes 371.372
6 Santo André 671.696 16 Piracicaba 370.922
São José dos
7 609.229 17 Bauru 347.601
Campos
8 Sorocaba 576.312 18 Jundiaí 347.601
9 Ribeirão Preto 558.136 19 Itaquaquecetuba 334.914 Campinas
10 Santos 417.518 20 São Vicente 323.599
Sursă:[39]

Carapicuíba, Diadema, Guarulhos, Itaquaquecetuba, Mauá,

Mogi das Cruzes, Osasco, Santo André și São Bernardo do Campo fac parte din Regiunea Metropolitană
São Paulo.

Economie
Serviciile formau în 2004 cea mai mare parte a produsului intern brut în stat, 47,2%. Urmează
industria cu 46,3% și agricultura cu 6,5%. São Paulo exportă automobile, aeronave, produse
alimentare, zahăr, combustibil, suc de portocale și telefoane.[40] Economia statului a generat în 2006
33,2% din PIB-ului total al Braziliei.[41] PIB-ul constă în 550 de miliarde de dolari americani, astfel,
statul São Paulo ocupă locul 1 în topul celor mai dezvoltate economii din Americia de Sud.[42]
Bunăstarea este totuși distribuită inegal în regiune. Municipiile cele mai bogate fac parte din
Regiunea Metropolitană São Paulo sau din împrejurimile acesteia.
Statul São Paulo este, din prima jumătate a secolului XX, lider la nivel național în producția
industrială, depășind Rio de Janeiro, Minas Gerais și Rio Grande do Sul, aceste state fiind de
asemenea unele cu economie foarte puternică.[42] Regiunile cele mai importante din punct de vedere
industrial sunt, în afară Regiunii Metropolitene São Paulo, Valea Paraíbei, Regiunea Metropolitană
Campinas, São Carlos, Araraquara și mezoregiunea Piracicaba. În toate aceste zone a început
modernizarea uzinelor vechi și schimbarea profilului de producție, acum fiind orientate spre
tehnologii moderne și electrotehnică.

São Paulo este și una dintre unitățile federative ale Braziliei care contribuie cel mai mult la
producția agricolă națională, în ciuda faptului că agricultura generează doar 6,5% al PIB-ului. Statul
posedă 190.000 km² de pășuni și terenuri cultivabile.[43] La nivel mondial, São Paulo este cel mai
mare producător de suc de portocale cu 27% din totalul produs la nivel global[44] și fructe, cel de-al
doilea la producția de soia și trestie de zăhar și cel de-al patrulea la cafea.

Fiindcă aici se concentrează cea mai mare partea a industriei, São Paulo produce (doar 51% din
totalul de energie este produs în stat) și consumă cea mai multă de energie din Brazilia.[45]

Transport

Rodovia dos Bandeirantes, o autostradă care leagă orașele São Paulo și Campinas cu partea centrală
a statului.

Statul São Paulo are o rețea de 32.000 km de drumuri asfaltate, reprezentând 17% din totalul
drumurilor de acest tip din Brazilia.[46] Autostrăzile din São Paulo sunt considerate a fi cele mai bine
conservate și cele mai moderne.[47] Unele autostrăzi sunt administrate și întreținute de proprietarii
privați. Întreprinderile care au vrut să privatizeze autostrăzi, au fost obligate să realizeze unele
investiții în îmbunătățirea acestora și să îndeplinească niște criterii de calitate. Totuși, creșterea
numărului de accidente rutiere și prețurile ridicate pentru a folosi drumurile, a dat naștere la critici
din partea conducătorilor asupra modelului de privatizare.[48]

În São Paulo se află trei aeroporturi de importanță ridicată, două dintre ele servind atât traficul
național cât și celui internațional. Aeroportul Internațional São Paulo-Guarulhos este cel mai
aglomerat aeroport al Braziliei și nodul principal al aviației civile din țară. Aeroportul Internațional
Viracopos, în jurul orașului Campinas, se află pe locul doi după intensitatea traficului. Aeroportul
Congonhas este cel mai mare aeroport al Braziliei, fiind folosit doar pentru zboruri naționale.

Transportul maritim se face prin intermediul porturilor din Santos și São Sebastião. Portul Santos
este astăzi cel mai mare din Brazilia, fapt ceea ce a dus la supraaglomerarea lui. Portul São
Sebastião este mai mic însă reprezintă o alternativă pentru navele comerciale.
Transportul feroviar nu este prea utilizat în Brazilia, astfel că țării îi lipsește o rețea bine dezvoltate
de căi ferate. São Paulo are 5.000 km de cale ferată, principală rută legând orașul Santos via São
Paulo, Botucatu, Bauru, Lins, Araçatuba și Andradina cu malurile fluviului Paraná și, mai departe,
cu statul Mato Grosso do Sul și Bolivia. În general, căile ferate sunt destinate transportului de
mărfuri, astfel doar Companhia Paulista de Trens Metropolitanos organizează transporturi de
pasageri în Regiunea Metropolitană São Paulo. Tipul special al trenurilor de pasageri este metroul
din São Paulo, care prevede un transport rapid al persoanelor între limitele orașului, însă este
insuficient de dezvoltat pentru a îndeplini nevoile locuitorilor.

Demografie
Conform estimărilor IBGE din 2007, São Paulo avea 39.827.570 de locuitori,[2] de unde rezultă o
densitate a populației de 160,5. Estimările Seade prezintă că statul a depășit pragul de 40 de
milioane de locuitori în 2005,[49] ceea ce reprezintă 21% din întreaga populație a Braziliei și 11% din
cea a Americii de Sud.[49] Nivelul de urbanizare este foarte ridicat. Astfel, 93,7% de locuitori trăiesc
în orașe. Sporul natural este de 1,8% - foarte apropiat cu media națională, care este de 1,6%.

Fiind unitatea cea mai populată a Braziliei, São Paulo este și cel mai mare colegiu electoral în cadrul
țării. În 2002, 25.655.553 de locuitori aveau drept de vot. În 2006, conform datelor Tribunalului
Superior Electoral, acest număr s-a ridicat până la 28.037.256 de locuitori cu drept de vot.[50]

În 2006, 70,31% din locuitorii statului erau catolici, 17,04% — protestanți, 7,28% — agnostici, atei
sau deiști, 2,10% — spiritiști, 0,39% — budiști, 0,21% — umbandiști iar 0,11% — iudaiști. Același
recensământ a arătat că populația statului este compusă din albi — 67,9%, pardos (mixaj între albi,
afro-brazilieni și amerindieni) — 24,7%, negri — 5,8%, asiatici — 1,3% și amerindieni — 0,3%.[51]

Evoluția demografică a statului São Paulo.[52]

Cultură
São Paulo a influențat de-a lungul timpului nu doar politica și economia Braziliei, ci de asemenea și
cultura națională. Cultura statului São Paulo este una dintre cele mai bogate în comparație cu
culturile celorlalte unități federative ale Braziliei. Asta datorită valurilor de imigranți din diverse țări
care au venit sosit aici în secolele XIX și XX.

Teatrul Municipal din São Paulo.

Cel mai important centru cultural al statului este orașul São Paulo, însă și alte orașe mari dețin un rol
cultural semnificativ. În capitala statului se găsesc cele mai importante instituții culturale din
regiune, precum: Muzeul Ipiranga, Muzeul Limbii Portugheze sau Teatrul Municipal São Paulo.

Dintre tradițiile locale poate fi amintită noaptea de Sânziene, celebrată — la fel ca în Europa — în
luna iunie. Modul de celebrare este asemănător cu cel din Europa – se aprind vetre – chiar dacă
această noapte în São Paulo este cea mai scurtă a anului, fiindcă întreaga suprafață a statului se află
în emisfera sudică.

În muzica populară din regiune se regăsesc influențe de europene, africane și amerindiene. Moda de
viola este presupus a fi genul cel mai caracteristic pentru statul São Paulo. A fost dezvoltat de
Cornélio Pires în secolul XX și a primit multă atenție datorită compozitorilor Sérgio Reis și Renato
Teixeira. Dintre muzicieni, pot fi amintiți și compozitorii de muzică cultă precum: Elias Álvares,
Osvaldo Lacerda, Amaral Vieira și Camargo Guarnieri.[53] Dintre genurile moderne de muzică, cele
mai iubite sunt următoarele: rock-ul, samba paulista, pop-ul și hip-hop-ul.

Sport

Stadionul Morumbi în São Paulo.

Fotbalul este cel mai popular sport în acest stat. Cele mai importante cluburi de fotbal sunt São
Paulo FC, Palmeiras, Corinthians, Santos FC, Portuguesa (numită și Lusa), Ponte Preta și Guarani
FC.[54] Stadionul Morumbi din São Paulo este una dintre locațiile propuse pentru desfășurarea
meciurile de la Jocurile Olimpice din 2016.[55] Departe de fotbal, baschetul și voleiul se bucură și ele
de popularitate în rândul locuitorilor statului.
Cursele de automobile sunt foarte populare aici ca în întreaga Brazilie. Mulți conducători de curse
brazilieni recunoscuți internațional, sunt originari din statul São Paulo, cum ar fi: Emerson
Fittipaldi, Ayrton Senna, Rubens Barrichello, Helio Castroneves și Felipe Massa.[56] În Interlagos se
organizează anual Marele Premiu al Braziliei, campionat de Formula 1.[57]

Cea mai renumită competiție sportivă de atletism este Corida São Silvestre, care este organizată
anual pe data de 31 decembrie.[58] Distanța, modificată în trecut, este acum fixată la 15 km.