ASPECTE ALE INTEGRĂRII SOCIO-PROFESIONALE ÎN RÂNDUL PERSOANELOR

CU DIZABILITĂȚI
„Demnitatea și libertatea sunt drepturi fundamentale și inalienabile omului modern, iar orice
persoană este îndreptățită să beneficieze de acestea, fără nici un fel de diferențiere, acestea
fiind universale, indivizibile, interdependente și inter-relaționează, persoanelor cu dizabilități
fiindu-le recunoscută necesitatea garantării acestor drepturi”.
La 10 decembrie 1948, Adunarea Generală a Organizației Națiunilor Unite (O.N.U. a adoptat
și proclamat „Declarația Universală a Drepturilor Omului”.Adunarea Generală O.N.U.
proclamă prezenta „Declarație Universală a Drepturilor Omului”, ca ideal comun spre care
trebuie să tindă toate popoarele și toate națiunile, pentru ca toate persoanele și toate organele
societății să se străduiască, având această Declarație permanent în minte, ca prin învățătură și
educație să dezvolte respectul pentru aceste drepturi și libertăți și să asigure prin măsuri
progresive de ordin național și internațional, recunoașterea și aplicarea lor universală și
efectivă, atât în sânul popoarelorstatelor membre, cât și cel al celor din teritoriile aflate în
jurisdicția lor.
„ART. 1 Toate ființele umane se nasc libere și egale în demnitate și în drepturi.
Ele sunt înzestrate cu rațiune și conștiință și trebuie să se comporte unele față de altele în
spiritul fraternității.”
ART. 2 Fiecare om se poate prevala de toate drepturile și libertățile în prezenta declarație fără
nici un fel de deosebire ca, de pildă, deosebirea de rasă, culoare, sex, limbă, religie, opinie
politică sau orice altă opinie, de origine națională sau socială, avere, naștere sau orice alte
împrejurări. În afară de aceasta, nu se va face nici o deosebire după statutul politic, juridic sau
internațional al țării sau al teritoriului de care ține o persoană, fie că această țară sau teritoriu
sunt independente, tutelă, neautonome sau supuse vreunei alte limitări de suveranitate.”
ART. 22 „Orice persoană, în calitatea sa de membru al societății, are dreptul la securitatea
socială; ea este îndreptățită ca prin efortul național și colaborarea internațională, ținându-se
seama de organizarea și resursele fiecărei țări, să obțină realizarea drepturilor economice,
sociale și culturale indinspensabile pentru demnitatea sa și libera dezvoltare a personalității
sale.”
ART. 23 (unu) Orice persoană are dreptul la muncă, la libera alegere a muncii sale, la condiții
echitabile și satisfăcătoare de muncă, precum și la ocrotirea împotriva șomajului.”
(doi) Toți oamenii, fără nicio discriminare, au dreptul la salariu egal pentru muncă egală.”
„ART. 25 (unu) ORrice om are dreptul la un nivel de trai care să-i asigure sănătatea și
bunăstarea lui și familiei sale, cuprinzând, hrană, îmbrăcăminte, locuință, îngrijire medicală,
precum și serviciilor sociale necesare; el are dreptul la asigurare în caz de șomaj, boală,
invaliditate, văduvie, bătrânețe sau în celelalte cazuri de pierdere a mijloacelor de subzistență,
în urma unor împrejurări independente de voința sa.”
(http://www.anr.gov.ro/docs/legislatie/internationala/Declaratia_Universala_a_Drepturilormul
ui.pdf).
1. „Politici sociale” – Delimitări conceptuale
„Politici sociale – prin termenul de P. S. ne referim cel mai adesea la
activitățile/acțiuniledesfășurate de către/prin intermediul statului (strategii, programe, proiecte,
instituții, acțiuni, legislație) care au ca scop promovarea/influențarea bunăstării individului,
 familiei sau comunității într-o societate, ca și a bunăstării societății în ansamblul ei” (L. M.
Pop, 2002, p. 602).
Influențele unor factori ca ONG-urile, bisericile, organizațiile internaționale sunt incluse în
politicile sociale au fost asumate/preluate de instituțiile statului. Politicile sociale sunt incluse
în termenul mai larg de politici publice care include, pe lângă politicile sociale și politica
externă, politicile economice, politica de urbanism etc. Într-un cuvânt, toate acțiunile actorilor
(ori lipsa de acțiune) din sistemul politic, în toate sferele administrației/guvernării. Termenul
de public, opus celui de privat, se referă în bună măsură la grupuri de oameni, în general,
precum termenul „social” prin opoziție cu termenul „individual”.
Totodată, politicile sociale pot fi definite ca fiind o disciplină în cadrul științelor sociale. Este
obligatoriu să fie făcută distincția între termenul de politica socială, politica economică,
politica externă etc și „politica/politics, termen ce face referire la viața politică a partidelor
politice, instituții politice, idologii etc.
Politicile sociale sunt elaborate și promovate de stat prin intermediul instituțiilor centrale și
locale, cu sprijinul comunităților, parlamentul fiind cel care adoptă legislația socială, iar
guvernul propune legi și le pune în practică, prin intermediul ministerelor și agențiilor
naționale și al structurilor din teritoriu ale acestora.
Finanțarea politicilor sociale se realizează prin contribuția tuturor plătitorilor de impozite, de
la bugetul de stat, din resursele bugetelor locale, din contribuțiile celor asigurați în cazul
asigurărilor sociale și din fondurile speciale sociale destinate unor grupuri sociale neacoperite
de celelalte resurse (L.M. Pop, 2002, pp. 603,609).
Conform accepțiunilor politicilor sociale, obiectivul politicilor sociale este reducerea
inegalității sociale și asigurarea bunăstării sociale (L. Pop, 2002, p. 10).
Normalizarea, ca teorie, a a exercitat o influență semnificativă asupra serviciilor de suport
destinate persoanelor cu handicap, cât și asupra reacțiilor sociale față de handicap și
dizabilitate (L.M. Pop, 2002, p.457).
„Normalizarea impune ca la, nivelul cel mai ridicat și în atâtea domenii ale vieții pe cât posibil
o persoană sau un grup (devalorizate) să aibă șansa de a fi integrate nemijlocit în viața
valorizată a societății. Aceasta înseamnă ca, pe cât posibil, oamenii (devalorizați) să poată: să
locuiască în locuințe obișnuite în cadrul comunității valorizate și împreună cu persoanele
valorizate (nu doar alături de ele); să fie educați împreună cu semenii lor care nu sunt
 devalorizați; să muncească în aceleași condiții ca oamenii obișnuiți; să fie implicați într-un
mod pozitiv în practicarea religiei, în efectuarea cumpărăturilor și în toate celelalte activități în
care se angajează membri comunității” (Wolfensberger și Tomas, 1983 apud L. Pop, 2002, p. 461).
„Declarația Drepturilor Persoanelor cu Handicap a organizației Națiunilor Unite (ONU, 1975) stabilește că „persoana cu
handicap” poate fi „orice persoană în incapacitate de a-și asigura prin ea însăși, total sau parțial, necesitățile unei vieți
individuale sau sociale normale, din cauza unei deficiențe congenitale sau nu, a capacităților sale fizice sau mentale„ (I.
Moroianu, Zlătescu et al, 2012, p. 2).

„Convenția ONU (2006), recunoaște că dizabilitatea este un concept în evoluție și că acesta

rezultă din interacțiunea dintre persoanele cu deficiențe și barierele de atitudine și de mediu
care împiedică participarea lor deplină și efectivă în societate în condiții de egalitate cu
ceilalți” (I. Moroianu, Zlătescu et al, 2012, p. 2). La nivelul Uniunii Europene, dizabilitatea
este văzută ca o problemă a întregii societăți, toate statele membre fiind obligate să combată și
să prevină toate practicile de încălcare a drepturilor persoanelor cu dizabilități (I. Moroianu.
Zlătescu et al, 2012, p. 3).
Conform legii Nr. 292/2011 a asistenței sociale, următorii termini au înțelesurile următoare:
„ART. 6. În sensul prezentei legi, termenii și expresiile de mai jos au următoarea semnificație:
h) dizabilitatea este termenul generic pentru afectări, limitări ale activităţii şi restricţii în
participare, în contextul interacţiunii dintre individul care are o problemă de sănătate şi factorii
contextuali în care se regăseşte, respectiv factorii de mediu şi personali.
aa) persoanele cu dizabilităţi reprezintă acele persoane care au deficienţe fizice, mentale,
intelectuale sau senzoriale de durată, deficienţe care, în interacţiune cu diverse bariere, pot
îngrădi participarea deplină şi efectivă a persoanelor în societate, în condiţii de egalitate cu
ceilalţi (Legea Nr. 292 din 20 noiembrie 2011 Legea asistenței sociale,
www.mmuncii.ro/pub/imagemanager/images/file/Legislație/LEGI/L292-2011.pdf).
conform legii 448/2006 republicată în 2008 cu modificările și completările ulterioare, în
sensul prezentei legi, termenii și expresiile folosite au următoarele înțelesuri:
„ART. 5).: 16. Dizabilitatea – termenul generic pentru afectări/deficiențe, limitări de activitate
și restricții de participare, definite conform Clasificării Internaționale a Funcționării,
Dizabilității și Sănătății, adoptată și aprobată de Organizația Mondială a Sănătății, și care
relevă aspectul negativ al interacțiunii individ – context;
4. Adaptare rezonabilă la locul de muncă – totalitatea modificărilor făcute de angajator pentru
a facilita exercitarea dreptului la muncă al persoanei cu handicap; presupune modificarea
programului de lucru, achiziționarea de echipament, dispozitive și tehnologii asistive și alte
măsuri asemenea;
5. Angajare asistată – opțiunea de angajare care facilitează munca în locuri de muncă obișnuite
de pe piața competitivă a muncii și care presupune oferirea de sprijin în căutarea locului de
muncă și la locul de muncă, transport, tehnologii ajutătoare, instruire, specializare;
22. Loc de muncă protejat – spațiu aferent activității persoanei cu handicap, adaptat nevoilor
acesteia, care include cel puțin locul de muncă, echipamentul, tualeta și căile de acces;
29. Unitate protejată autorizată – operatorul economic de drept public sau privat, cu gestiune
proprie, în cadrul căreia cel puțin 30% din numărul total de angajați cu contract individual de
muncă sunt persoane cu handicap;
18. Incluziune socială – setul de măsuri și acțiuni multidimensionale din domeniile protecției
sociale, ocupării forței de muncă, locuirii, ocupării, educației, informării și comunicării,
mobilității, securității, justiției și culturii destinate combaterii excluziunii sociale (Lege
448/2006 rep. 2008, privind protecția și promovarea drepturilor persoanelor cu handicap,
www.mmuncii.ro/pub/imagemanager/images/file/Legislație/LEGI/L448-2006_rep.pdf).
Uniunea Euuropeană (UE) și statele membre dispun de un mandat ferm pentru îmbunătățirea
situației sociale și economice a persoanelor cu dizabilități.
Art. 1 din Carta Drepturilor Fundamentale Uniunii Europene prevede următoarele:
„Demnitatea umană este inviolabilă. Aceasta trebuie respectată și protejată. Art 26 prevede că
„Uniunea” recunoaște și respectă dreptul persoanelor cu handicap de a beneficia de măsuri
care să le asigure autonomia, integrarea, socială și profesională, precum și participarea la viața
comunității. Art. 21 interzice orice discriminare pe criteriu de handicap” (I. Moroianu.
Zlătescu et al, 2012, p. 133).
Strategia 2010-2020 (Bruxel, 2010, semnată și adoptată de UE și statele membre) a Uniunii
Europene, „OEuropă fără Bariere”, are ca obiectiv generalacela de a oferi persoanelor cu
handicap capacitatea de a se bucura de drepturi depline și de a beneficia complet de
participarea la viața economică și socială.Strategia se bazează pe eliminarea barierelor,
Comisia identificând opt domenii de acțiune: accesibilitate, participare, egalitate, ocuparea
forței de muncă, educație și formare, protecție socială sănătate și acțiune externă (I. Moroianu.
Zlătescu et al, 2012, p. 134).
România a semnat Convenția Organizației Națiunilor Unite privind drepturile persoanelor cu
dizabilități, adoptată la New York la 13 decembrie 2006, la data de 26 septembrie 2007, fiind
ratificată prin legea Nr. 221 din 11 noiembrie 2010. (Legea 221/2010 pentru ratificarea
Convenției Organizației Națiunilor Unite privind drepturile persoanelor cu dizabilități, ,
www.anpd.gov.ro/web/we-content-uploads/2015//03/legea-221-2010-1.docx).
În Uniunea Europeană, o persoană din șase suferă de o formă de handicap, de la o formă
ușoară la o una severă.Aproximativ optzecișicinci de milioane de persoane nu pot participa,
deseori, din plin la viața economică și socială din cauza barierelor fizice și comportamentale.
 Nivelul de sărăcie al persoanelor cu dizabilități este cu 70%superior mediei înregistrate, fapt
ce se datorează parțial accesului limitat la ocuparea forței de muncă. Mai mult de o treime din
persoanele în vârstă de peste 75 ani suferă de anumite handicapuri care le restrâng parțial
posibilitățile, iar aproximativ 20% suferă de o formă de handicap care le limitează considerabil
participarea la viața economică și social (I. Moroianu-Slătescu, 2012, p. 133).
În conformitate cu prevederile Codului Muncii, o persoană dobândeşte capacitate de
muncă la împlinirea vârstei de 16 ani. Prin excepție, o persoană poate încheia un
contract de muncă în calitate de salariat şi la împlinirea vârstei de 15 ani, cu acordul
părinţilor sau al reprezentanţilor legali, pentru activităţi potrivite cu dezvoltarea fizică,
aptitudinile şi cunoştinţele sale, dacă astfel nu îi sunt periclitate sănătatea,
dezvoltarea şi pregătirea profesională (
Conform ART. 72 (1). din legea Nr. 448/2006 rep. 2008 actualizată ianuarie 2018 privind
protecția și promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, orice persoană cu handicap care
dorește să se integreze sau să se reintegreze în muncă are acces gratuity la evaluare și orientare
profesională, indiferent de vârstă, tipul și gradul de handicap
(www.mmuncii.ro/pub/imagemanager/images/file/Legislație/LEGI/L448-2006_rep.pdf).
În pofida măsurilor legislative existente,în ceea ce privește ocuparea în muncă de către
persoanele cu dizabilități, această categorie continuă să se confrunte cu dificultăți la angajare,
ajungându-se ca gradul ocupării în muncă să fie unul scăzut.Acest fapt conduce la excluziune
socială și, implicit, la sărăcie în rândul persoanelor cu dizabilități.
În România, la 31 martie 2018, conform datelor statistice furnizate de Autoritatea Națională a
Persoanelor cu Dizabilități, din totalul populației un număr de 805.159 persoane sunt
înregistrate ca fiind persoane cu dizabilități. Dintre acestea, 426.550 sunt femei, iar 63.217
sunt copii. Numărul adulților fiind de 787.098 persoane. Persoanele cu vârsta cuprinsă între 18
și 64 ani sunt în număr de 416.040. Distribuția persoanelor cu dizabilități pe grade de handicap
se prezintă în felul următor: handicap grav 271.201; accentuat 396.213; mediu 67. 592: uşor –
6936. Distribuirea persoanelor pe tipuri de handicap este următoarea: fizic- 190.790;somatic –
142.721; auditiv – 21.727; vizual – 93.797; mintal – 118.940; psihic – 771.781; asociat –
83.560; HIV – SIDA – 7.463; boli rare – 2077; surdo-cecitate- 86
(http://anpd.gov.ro/web/transparenta/statistici/trimestriale/).
Conform Institutului Național de Statistică (INS) Rata de ocupare a persoanelor cu dizabilităţi
a fost în trimestrul II 2011 de 23,9%, mult mai mică decât cea înregistrată pentru persoanele
fără dizabilităţi (64,8%). Rata şomajului pentru persoanele cu dizabilităţi a fost în trimestrul
II 2011 de 9,1%, cu 1,7 p.p. peste valoarea înregistrată pentru persoanele fără dizabilităţi.
Beneficiau de una sau mai multe forme de asistenţă specială, menită a-i ajuta în desfăsurarea
activităţii profesionale, 30,1% dintre persoanele ocupate cu dizabilităţi. Aproape două treimi
(64,0%) dintre persoanele cu dizabilităţi, neocupate (în şomaj sau inactivitate), ar avea
nevoie, pentru a putea lucra, de una sau mai multe măsuri de asistenţă specială
(http://www.insse.ro/cms/ro/content/ocuparea-persoanelor-cu-dizabilitati#main-content).

În anul 2011 (31 ianuarie) numărul persoanelor cu dizabilități era de 689.680 persoane cu
dizabilități, din care 61.287 sunt copii și 628.393 adulți.
La 31 decembrie 2014, conform datelor prezentate de ANPD numărul persoanelor înregistrate
ca având dizabilități era următorul: număr total persoane cu dizabilități – 720.683, dintre care
660.917 adulți și 59.766 copii. La 31 decembrie 2014, din totalul persoanelor cu dizabilități,
rata ocupării în muncă era de 15,5%
(http://anpd.gov.ro/web/transparenta/statistici/trimestriale/).
Nevoile persoanelor cu dizabilități privitor la relațiile de muncă, relațiile sociale, instruire și
reinserție profesională sunt diverse, dintre acestea, le menționăm pe următoarele:
 Existența unei nevoi ridicate de asistență pentru persoanele cu dizabilitățiatât la locul
de muncă, cât și la desfășurarea activitățiilor zilnice;
 Persoanele cu dizabilități care au experiență în muncă sau care au un grad mai ridicat
de integrare în societate vor să se descurce pe cont propriu;
 Nevoile speciale ale persoanelor cu dizabilități nu sunt cunoscute sau sunt foarte puțin
cunoscute în rândul angajatorilor;
 O nevoie recunoscută de persoanele cu dizabilități este aceea de instruire într-o altă
meserie, instruire care nu este văzută ca o acumulare de cunoștințe, ci ca o șansă reală
(dorința fiind ca șansa de angajare să fie reală);
 La locul de muncă, nevoia persoanelor cu dizabilități este de: posibil program flexibil,
înțelegere, respect, post specific pregătirii acestora (…).

Cauze ale excluziunii de pe piața muncii a persoanelor cu dizabilități

Gradul scăzut al ocupării în muncă în rândul persoanelor cu dizabilități are la bază mai multe
cauze, cauze care au la bază mai mulți factori: personalitatea și specificitatea persoanei cu
dizabilități, factori atitudinali ai angajatorilor și factori legislativi. Astfel, principalele motive
ce stau la baza numărului scăzut al persoanelor cu dizabilități ocupate în muncă enumerăm:
*există o lipsă de informații atât la nivelul persoanelor cu dizabilități, cât și la nivelul
angajatorilor cu privire la locurile de muncă disponibile, la abilitățile persoanelor cu
dizabilități, la rolul unui asistent a persoanei cu dizabilități la locul de muncă etc;
* obstacolele în procesul de integrarea persoanelor cu dizabilități sunt determinate și de
accesibilitatea redusă a locurilor de muncă și inflexibilitatea angajatorilor cu privire la
programul de lucru al acestei categorii de persoane;
* nivelul scăzut de educație, nivelul scăzut în forțele proprii, dependența de familie reprezintă
în continuare bariere în rândul persoanelor cu dizabilități în procesul acestora de integrare
socio-profesională;
* barierele personale ale persoanelor cu dizabilități sunt completate de barierele datorate
angajatorilor, care nu au încredere în competențele și abilitățile acestora, de nivelul scăzut al
veniturilor ( raport assoc rescue).
Față de cauzele evidențiate, alți factori determinanți sunt: dispariţia de pe piaţa
muncii a unor meserii tradiţionale, practicate de persoane cu anumit tip de
dizabilitate, accesibilitatea redusă până la şi la locul de muncă, lipsa adaptării
rezonabile și a tehnologiilor de acces, slaba informare privind avantajele pentru
angajatori, limitele sistemului educaţional care nu acoperă integral necesităţile de
pregătire pentru muncă a persoanelor cu dizabilităţi și altele.
Una dintre principalele carențe identificate în privinţa accesului pe piaţa muncii este
determinată de necunoaşterea potenţialului persoanelor cu dizabilităţi, în special din
perspectiva activității și participării și, de aici, lipsa orientării profesionale
corespunzătoare. Sistemul de evaluare a persoanelor cu dizabilităţi foloseşte încă
criterii medicale, barierele ce îngrădesc participarea în societate și, în mod deosebit,
angajarea în muncă nu sunt definite, ceea ce, în consecință, nu dă posibilitatea
intervenţiilor prin servicii diversificate.
Numărul redus al serviciilor de sprijin pentru persoanele cu dizabilităţi, de tipul
angajare asistată, adaptarea locului de muncă, transport adaptat, reprezintă o cauză
importantă a menținerii unei rate scăzute de ocupare. In plus, multe persoane cu
dizabilități au nevoie de consiliere susținută pentru creșterea încrederii în sine, de
instruire și dezvoltare a abilităților, de pregătire în vederea angajării.
În România, în domeniul ocupării persoanelor cu dizabilităţi, funcţionează sistemul
de cotă. Conform cadrului legislativ în vigoare, orice angajator public sau privat cu
cel puţin 50 de angajaţi are obligaţia de a angaja persoane cu dizabilităţi, într-un
procent de minim 4%. Statisticile arată însă că, de cele mai multe ori, angajatorii
preferă celelalte opţiuni din lege: să plătească la bugetul de stat suma integrală din
salariul minim pe economie corespunzător fiecărei persoane cu dizabilităţi
neangajate. Astfel, deşi iniţiat ca o măsură activă, sistemul de cotă nu a dus la o rată
crescută de ocupare pentru persoanele cu dizabilităţi
(www.mmuncii.ro/j33/images/...in.../2015-10-08-proiecthg-strateg-diz-anexa1.pdf)).
POLITICI PUBLICE ȘI PROGRAME ADRESATE PERSOANELOR
CUDIZABILITĂȚI ÎN VEDEREA FACILITĂRII INCLUZIUNII SOCIO-PROFESIONALE
LEGE Nr. 53 din 1 iunie 1992privind protecţia specială a persoanelor handicapate
Articolul 2Măsurile de protecţie specială prevăzute în prezenta lege au ca scop prevenirea,
atenuarea, înlăturarea consecinţelor profesionale, economice şi sociale ale handicapului şi
egalizarea sanselor prin: a) depistarea activa şi precoce a persoanelor handicapate; b)
asistenţa medicală şi educaţie normală sau specială a persoanelor handicapate; c)
orientarea şcolar-profesională, calificarea, sprijinirea încadr ării în munca şi a integr ării
sociale a persoanelor handicapate.
Articolul. 4 Căile de acces în clădirile şi locurile publice, precum şi ale unit ăţilor de
ocrotire şi asistenţa socială vor fi amenajate corespunzător, prin adaptare sau din
construcţie, astfel încît sa nu constituie bariere arhitecturale sau alte obstacole pentru
persoanele handicapate. +
Articolul 6Persoanele handicapate, ocrotite prin forme neinstitutionalizate, mai beneficiaz ă
de:
c) încadrarea într-o activitate salarizata a persoanelor handicapate calificate prin
învăţămîntul obişnuit sau special, în locuri de muncă accesibile şi cît mai aproape de
domiciliul lor, în condiţiile legii; d) pensionarea la cerere pentru munca depusa, cu
reducerea vechimii în munca, potrivit legii;
j) concediu de odihnă suplimentar, stabilit potrivit Legii privind concediul de odihn ă şi alte
concedii ale salariaţilor; k) concediu prenatal începînd cu luna a VI-a de sarcina, acordat la
cerere;

Prezenta lege reglementează drepturile şi obligaţiile persoanelor cu handicap

acordate în scopul integrării şi incluziunii sociale a acestora.
Protecţia şi promovarea drepturilor persoanelor cu handicap au la bază
următoarele principii:
a) respectarea drepturilor şi a libertăţilor fundamentale ale omului;

b) prevenirea şi combaterea discriminării;

c) egalizarea şanselor;

d) egalitatea de tratament în ceea ce priveşte încadrarea în muncă şi ocuparea

forţei de muncă;
e) solidaritatea socială;
f)responsabilizarea comunităţii;
p) integrarea şi incluziunea socială a persoanelor cu handicap, cu drepturi
şi obligaţii egale ca toţi ceilalţi membri ai societăţii.
ART. 4. Autorităţile publice, furnizorii de servicii sociale, reprezentanţii
societăţii civile, precum şi persoanele fizice şi juridice responsabile de aplicarea
prezentei legi au obligaţia să promoveze, să respecte şi să garanteze drepturile
persoanei cu handicap, stabilite în concordanţă cu prevederile Cartei sociale
europene revizuite, adoptată la Strasbourg la 3 mai 1996, ratificată prin Legea nr.
74/1999, precum şi cu celelalte acte interne şi internaţionale în materie la care
România este parte.
ART. 6. Persoanele cu handicap beneficiază de drepturi la:
b) educaţie şi formare profesională;

c) ocuparea şi adaptarea locului de muncă, orientare şi reconversie

profesională.
ART. 8. (1) Autoritatea Naţională pentru Persoanele cu Handicap şi celelalte
autorităţi publice centrale şi locale au obligaţia să asigure, potrivit prezentei legi,
condiţiile necesare pentru integrarea şi incluziunea socială a persoanelor cu
handicap.
(2) Autoritatea Naţională pentru Persoanele cu Handicap elaborează politici şi
asigură monitorizarea şi controlul respectării drepturilor persoanelor cu
handicap.

Orientare, formare profesională, ocupare şi angajare în muncă

 ART. 72 (1) Orice persoană cu handicap care doreşte să se integreze sau să se
reintegreze în muncă are acces gratuit la evaluare şi orientare profesională,
indiferent de vârstă, tipul şi gradul de handicap.
(2) Persoana cu handicap participă activ în procesul evaluării şi orientării
profesionale, are acces la informare şi la alegerea activităţii, conform dorinţelor
şi aptitudinilor sale.
(3) Datele şi informaţiile personale colectate în cursul procesului de evaluare
şi orientare profesională sunt confidenţiale şi pot fi utilizate numai în interesul şi
cu acordul persoanei cu handicap în cauză.
ART. 73 (1) Beneficiază de orientare profesională, după caz, persoana cu
handicap care este şcolarizată şi are vârsta corespunzătoare în vederea integrării
profesionale, persoana care nu are un loc de muncă, cea care nu are experienţă
profesională sau cea care, deşi încadrată în muncă, doreşte reconversie
profesională.
(2) Persoana cu handicap sau, după caz, familia ori reprezentantul legal al
acesteia este principalul factor de decizie cu privire la orientarea profesională.
(3) Formarea profesională a persoanelor cu handicap se organizează, conform
legii, prin programe de iniţiere, calificare, recalificare, perfecţionare şi
specializare.
ART. 74 (1) În vederea asigurării evaluării, orientării, formării şi
reconversiei profesionale a persoanelor cu handicap, autorităţile publice au
obligaţia să ia următoarele măsuri specifice:
a) să realizeze/diversifice/susţină financiar programe privind orientarea
profesională a persoanelor cu handicap;
b) să asigure pregătirea şi formarea pentru ocupaţii necesare în domeniul
handicapului;
c) să coreleze pregătirea profesională a persoanelor cu handicap cu cerinţele
pieţei muncii;
d) să creeze cadrul necesar pentru accesul la evaluare şi orientare profesională
în orice meserie, în funcţie de abilităţile persoanelor cu handicap.
(2) Evaluarea şi orientarea profesională a adulţilor cu handicap se realizează
de comisia de evaluare a persoanelor adulte cu handicap, în condiţiile legii.
ART. 75 (1) Persoanele cu handicap au dreptul să li se creeze toate
condiţiile pentru a-şi alege şi exercita profesia, meseria sau ocupaţia, pentru a
dobândi şi menţine un loc de muncă, precum şi pentru a promova profesional.
(2) În realizarea drepturilor prevăzute la alin. (1), autorităţile publice au
obligaţia să ia următoarele măsuri specifice:
a) să promoveze conceptul potrivit căruia persoana cu handicap încadrată în
muncă reprezintă o valoare adăugată pentru societate şi, în special, pentru
comunitatea căreia aparţine;
 b) să promoveze un mediu de muncă deschis, inclusiv şi accesibil persoanelor
cu handicap;
c) să creeze condiţiile şi serviciile necesare pentru ca persoana cu handicap să
poată alege forma de conversie/reconversie profesională şi locul de muncă, în
conformitate cu potenţialul ei funcţional;
d) să înfiinţeze şi să susţină complexe de servicii, formate din unităţi protejate
autorizate şi locuinţe protejate;
e) să iniţieze şi să dezvolte forme de stimulare a angajatorilor, în vederea
angajării şi păstrării în muncă a persoanelor cu handicap;
f) să acorde sprijin pentru organizarea unei pieţe de desfacere pentru produsul
muncii persoanei cu handicap;
g) să diversifice şi să susţină diferite servicii sociale, respectiv consiliere
pentru persoana cu handicap şi familia acesteia, informare pentru angajatori,
angajare asistată şi altele asemenea;
h) să promoveze serviciile de mediere pe piaţa muncii a persoanelor cu
handicap;
i) să realizeze/actualizeze permanent baza de date, pentru evidenţierea ofertei
de muncă din rândul persoanelor cu handicap;
j) să dezvolte colaborări cu mass-media, în vederea creşterii gradului de
conştientizare/sensibilizare a comunităţii cu privire la potenţialul, abilităţile şi
contribuţia persoanelor cu handicap la piaţa muncii;
k) să realizeze, în colaborare sau parteneriat cu persoanele juridice, publice ori
private, programe şi proiecte având ca obiectiv creşterea gradului de ocupare;
l) să iniţieze şi să susţină campanii de sensibilizare şi conştientizare a
angajatorilor asupra abilităţilor persoanelor cu handicap;
m) să iniţieze programe specifice care stimulează creşterea participării pe piaţa
muncii a forţei de muncă din rândul grupurilor supuse riscului major de
excluziune socială.
ART. 76 Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Tineretului stabileşte măsuri
privind egalitatea de şanse pentru persoanele cu handicap, asigurând, acolo unde
este necesar, suport adiţional adaptat nevoilor adulţilor cu handicap, sprijinind
accesul acestora în unităţile şi instituţiile de învăţământ superior. Ministerul
Educaţiei, Cercetării şi Tineretului iniţiază programe de educaţie permanentă a
adulţilor cu handicap şi asigură sprijin privind implementarea lor.
ART. 77 (1) Persoanele cu handicap au dreptul de a munci şi de a realiza
venituri în conformitate cu prevederile legislaţiei muncii, precum şi cu
dispoziţiile speciale din prezenta lege.
(2) În sensul prezentei legi şi numai în contextul încadrării în muncă, prin
persoană cu handicap se înţelege şi persoana invalidă gradul III.
ART. 78(1) Persoanele cu handicap pot fi încadrate în muncă conform pregătirii
lor profesionale şi capacităţii de muncă, atestate prin certificatul de încadrare în
grad de handicap, emis de comisiile de evaluare de la nivel judeţean sau al
sectoarelor municipiului Bucureşti.
(2) Autorităţile şi instituţiile publice, persoanele juridice, publice sau private,
care au cel puţin 50 de angajaţi, au obligaţia de a angaja persoane cu handicap
într-un procent de cel puţin 4% din numărul total de angajaţi.
3) Autorităţile şi instituţiile publice, persoanele juridice, publice sau private,
care nu angajează persoane cu handicap în condiţiile prevăzute la alin. (2),
plătesc lunar către bugetul de stat o sumă reprezentând salariul de bază minim
brut pe ţară garantat în plată înmulţit cu numărul de locuri de muncă în care nu
au angajat persoane cu handicap.
#B
(4) Fac excepţie de la prevederile alin. (2) instituţiile publice de apărare
naţională, ordine publică şi siguranţă naţională.
(5) Monitorizarea şi controlul respectării prevederilor art. 78 alin. (2) şi (3)
se fac de către organele fiscale din cadrul Agenţiei Naţionale de Administrare
Fiscală.
(6) În scopul stimulării angajării persoanelor cu handicap, în condiţiile
prevăzute la alin. (2), autorităţile şi instituţiile publice, persoanele juridice
publice, cu excepţia celor prevăzute la alin. (4), au obligaţia organizării unor
concursuri de angajare exclusiv pentru persoanele cu handicap, cu respectarea
prevederilor legale în vigoare. Această măsură nu exclude posibilitatea
persoanelor cu handicap de a participa la toate celelalte concursuri de angajare
organizate de către instituţia publică.
ART. 79 (1) Angajarea persoanei cu handicap în muncă se realizează în
următoarele forme:
a) pe piaţa liberă a muncii;
b) la domiciliu;
c) în forme protejate.
(2) Formele protejate de angajare în muncă sunt:
a) loc de muncă protejat;
b) unitate protejată autorizată.
ART. 80 Persoanele cu handicap angajate la domiciliu beneficiază din
partea angajatorului de transportul la şi de la domiciliu al materiilor prime şi
materialelor necesare în activitate, precum şi al produselor finite realizate.
ART. 81 (1) Unităţile protejate pot fi înfiinţate de orice persoană fizică sau
juridică, de drept public sau privat, care angajează persoane cu handicap.
(2) Unităţile protejate pot fi:
a) cu personalitate juridică;
 b) fără personalitate juridică, cu gestiune proprie, sub formă de secţii,
ateliere sau alte structuri în cadrul instituţiilor publice.
(3) Procedura de autorizare a unităţilor protejate se stabileşte prin ordin al
ministrului muncii şi justiţiei sociale*).
ART. 82 (1) Unităţile protejate autorizate beneficiază de următoarele
drepturi:
a) scutire de plata taxelor de autorizare la înfiinţare şi de reautorizare;
b) scutire de plată a impozitului pe profit, cu condiţia ca cel puţin 75% din
fondul obţinut prin scutire să fie reinvestit pentru restructurare sau pentru
achiziţionarea de echipamente tehnologice, maşini, utilaje, instalaţii de lucru
şi/sau amenajarea locurilor de muncă protejate, în condiţiile prevăzute de Legea
nr. 571/2003*1), cu modificările şi completările ulterioare;
c) alte drepturi acordate de autorităţile administraţiei publice locale finanţate
din fondurile proprii.
(2) La începutul fiecărui an, unităţile protejate autorizate au obligaţia să
prezinte raportul de activitate pentru anul precedent Autorităţii Naţionale pentru
Persoanele cu Handicap.
(3) Nerespectarea obligaţiei prevăzute la alin. (2) se sancţionează cu
suspendarea autorizaţiei de funcţionare ca unitate protejată sau, după caz, cu
retragerea acesteia şi cu obligaţia rambursării integrale a facilităţilor de care a
beneficiat pe durata funcţionării ca unitate protejată autorizată.
(4) Procedura de suspendare sau retragere a autorizaţiei unităţilor protejate se
stabileşte prin normele metodologice**) de aplicare a prevederilor prezentei legi.
------------
ART. 83
(1) Persoanele cu handicap aflate în căutarea unui loc de muncă sau încadrate
în muncă beneficiază de următoarele drepturi:
a) cursuri de formare profesională;
b) adaptare rezonabilă la locul de muncă;
c) consiliere în perioada prealabilă angajării şi pe parcursul angajării, precum
şi în perioada de probă, din partea unui consilier specializat în medierea muncii;
d) o perioadă de probă la angajare, plătită, de cel puţin 45 de zile lucrătoare;
e) un preaviz plătit, de minimum 30 de zile lucrătoare, acordat la desfacerea
contractului individual de muncă din iniţiativa angajatorului pentru motive
neimputabile acestuia;
f) posibilitatea de a lucra mai puţin de 8 ore pe zi, în condiţiile legii, în cazul
în care beneficiază de recomandarea comisiei de evaluare în acest sens.
(2) Finanţarea drepturilor prevăzute la alin. (1) lit. a) şi c) pentru persoanele cu
handicap aflate în căutarea unui loc de muncă se suportă din bugetul asigurărilor
pentru şomaj, în condiţiile legii.
 ART. 84 Angajatorii persoanelor cu handicap beneficiază de următoarele
drepturi:
a) deducerea, la calculul profitului impozabil, a sumelor aferente adaptării
locurilor de muncă protejate şi achiziţionării utilajelor şi echipamentelor utilizate
în procesul de producţie de către persoana cu handicap;
b) deducerea, la calculul profitului impozabil, a cheltuielilor cu transportul
persoanelor cu handicap de la domiciliu la locul de muncă, precum şi a
cheltuielilor cu transportul materiilor prime şi al produselor finite la şi de la
domiciliul persoanei cu handicap, angajată pentru muncă la domiciliu;
c) decontarea din bugetul asigurărilor pentru şomaj a cheltuielilor specifice de
pregătire, formare şi orientare profesională şi de încadrare în muncă a
persoanelor cu handicap;
d) o subvenţie de la stat, în condiţiile prevăzute de Legea nr. 76/2002 privind
sistemul asigurărilor pentru şomaj şi stimularea ocupării forţei de muncă, cu
modificările şi completările ulterioare (http://anpd.gov.ro/web/lege-nr-448-din-6-
decembrie-2006-republicata-privind-protectia-si-promovarea-drepturilor-
persoanelor-cu-handicap/).
STRATEGIA NAȚIONALĂ 2015-2020 „O SOCIETATE FĂRĂ
BARIERE PENTRU PERSOANELE CU DIZABILITĂȚI”
Scopul
Prezenta Strategie are ca scop promovarea, protejarea şi asigurarea
exercitării depline şi în condiţii de egalitate a tuturor drepturilor şi libertăţilor
fundamentale ale omului de către toate persoanele cu dizabilităţi, precum şi
promovarea respectului pentru demnitatea lor intrinsecă.
Strategia își propune să devină un cadru unificator al tuturor direcțiilor de
acțiune abordate în domeniul dizabilității, inclusiv prin implementarea
Acordului de parteneriat 2014-2020.
Obiectivele generale
Obiectivele generale ale Strategiei sunt următoarele:
1. Promovarea accesibilității în toate domeniile vieții pentru asigurarea
exercitării de către persoanele cu dizabilități a drepturilor și libertăților
fundamentale ale omului.
2. Asigurarea participării depline a persoanelor cu dizabilități în toate
domeniile vieții.
3. Eliminarea discriminării și asigurarea egalităţii pentru persoanele cu
dizabilități.
4. Asigurarea accesului persoanelor cu dizabilități la un mediu de lucru
deschis, incluziv şi accesibil, atât în sectorul public cât și în cel privat,
concomitent cu asigurarea accesului lor efectiv la servicii de sprijin pentru
creșterea ocupării pe piața muncii.
5. Promovarea educaţiei şi formării profesionale favorabile incluziunii la
toate nivelurile și a învățării de-a lungul vieții pentru persoanele cu
dizabilități.6. Promovarea şi protecţia dreptului persoanelor cu dizabilităţi la
condiţii de trai decente pentru îmbunătățirea continuă a calității vieții lor.
7. Asigurarea accesului echitabil al persoanelor cu dizabilități la servicii şi
facilităţi de sănătate, de calitate, care acordă atenție problemelor specific de
gen, la un cost rezonabil şi cât mai aproape posibil de comunităţile în care
acestea trăiesc.
8. Fundamentarea de politici pentru persoanele cu dizabilităţi pe baza
informațiilor și datelor statistice şi de cercetare colectate din toate domeniile
de Activitate.
OCUPARE ÎN MUNCĂ
Obiectiv general
Asigurarea accesului persoanelor cu dizabilități la un mediu de lucru
deschis, incluziv şi accesibil, atât în sectorul public cât și în cel privat,
concomitent cu asigurarea accesului lor efectiv la servicii de sprijin pentru
creșterea ocupării pe piața muncii.
Obiective specifice
OS.1 -Asigurarea accesului persoanelor cu dizabilități la un mediu de lucru
deschis, incluziv şi accesibil.
OS.2 -Asigurarea accesului persoanelor cu dizabilități la programe
vocaţionale, de pregătire pentru muncă, de tip antreprenoriat și viață
independentă.
OS.3 -Promovarea contribuţiilor valoroase pe care le pot aduce persoanele
cu dizabilităţi comunității, prin ocupare în muncă.
OS.4 -Coordonarea și monitorizarea procesului de promovare și protejare a
dreptului la viață independentă și muncă al persoanelor cu dizabilități
(www.mmuncii.ro/j33/images/...in.../2015-10-08-proiecthg-strateg-diz-anexa1.pdf).
STRATEGIA NAȚIONALĂ 2006-2013 PENTRU PROTECȚIA, INTEGRAREA ȘI
INCLUZIUNEA SOCIALĂ A PERSOANELOR CU HANDICAP
Misiunea
Pâna în anul 2013, persoanele cu handicap beneficiaza de drepturi si oportunitati reale în
vederea îmbunatatirii calitatii vietii personale.
Obiective generale si specifice
1. Promovarea integrarii sociale a persoanelor cu handicap ca cetateni activi în masura de a-si
controla viata
Obiective specifice:
1.1. Cresterea capacitatii institutionale si administrative
1.2. Participarea activa si accesul la serviciile sociale
1.3. Consolidarea parteneriatului public - privat
1.4. Promovarea furnizarii serviciilor de calitate care sa raspunda nevoilor individuale ale
persoanei cu handicap
1.5. Accesibilizarea mediului fizic, informational, a transportului si locuintelor
1.6. Corelarea sistemului de protectie a copilului cu handicap cu cel al adultului cu handicap
2. Acordarea de sprijin pentru familiile care au în componenta persoane cu handicap
Obiective specifice:
2.1. Identificarea nevoilor de sprijin familial
2.2. Asigurarea serviciilor de sprijin familial
3. Cresterea gradului de ocupare a fortei de munca pentru persoanele cu handicap
Obiective specifice:
3.1. Sprijin timpuriu efectiv (inclusiv prin dezvoltarea sistemului educational de la vârsta
timpurie corelata cu nevoile identificate în vederea cresterii gradului de incluziune sociala)
3.2. Implicarea angajatorilor
3.3. Îmbunatatirea sistemului educational si de formare profesionala
3.4. Îmbunatatirea serviciilor de sprijin în vederea angajarii si crearea serviciilor de sprijin al
persoanelor cu handicap la locul de muncă
(http://www.mmuncii.ro/pub/imagemanager/images/file/Legislatie/HOTARAR
I-DE-GUVERN/HG1175-2005.pdf).
POT CE POȚI ȘI TU, ANGAJEAZĂ-MĂ!
ANOFM în colaborare cu Autoritatea Națională pentru Persoanele cu Dizabilități, Direcția
Generală de Asistență Socială pentru Protecția Copilului și organizații neguvernamentale
- Ziua de trei decembrie este ziua internațională a persoanelor cu dizabilități
Sub egida „Pot ce poți și tu, angajează-mă!”, Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de
Muncă a marcat această zi prin organizarea la nivel național a unor evenimente care să
asigure atât dialogul dintre factorii care contribuie la ocuparea forței de muncă din rândul
persoanelor cu dizabilități, cât și activități specifice bursei locurilor de muncă.
Acțiunile desfășurate sub egida „Pot ce poți și tu, angajează-mă!” au ca scop asigurarea
unui dialog constructiv pentru integrarea profesională a persoanelor cu dizabilități
(https://financiarpress.ro/index.php/actualitate/social/5471-actiune-anofm-pot-ce-poti-si-
tu-angajeaza-ma).
„Europa incluzivă”
40 specialişti şi manageri discută, în cadrul unui grup de lucru, ddiscriminare şi
egalitatea de şanse în România

În perioada 10 – 12 Decembrie 2014, în jur de 40 specialişti şi manageri selectaţi din

administraţia publică locală, organizaţii ale societăţii civile, agenţii publice sau
private care furnizează servicii sociale şi de ocupare grupurilor vulnerabile participă
la un grup de lucru cu tema "Discriminarea şi egalitatea de şanse în România".
Evenimentul este organizat în cadrul Proiectului "EUROPA INCLUSIVĂ - Initiaţive
regionale sustenabile", cofinanţat din Fondul Social European prin Programul
Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007 – 2013, şi are loc la Rin
Grand Hotel din Bucureşti.
Ulterior, în funcţie de aptitudini şi de preferinţele exprimate, participanţii la grupul
de lucru vor urma cursuri de mediator social, formator, specialist evaluare
vocaţională şi evaluator competenţe profesionale. Cursurile sunt acreditate de
Autoritatea Naţională pentru Calificări şi au, pe lângă componenta teoretică, şi una
practică.
Proiectul "EUROPA INCLUSIVĂ - Initiaţive regionale sustenabile" are o valoare totală
de 9.266.308 lei, din care 796.902 lei reprezintă contribuţia MMFPSPV şi a
partenerilor săi: Asociaţia Institutul pentru Politici Sociale, Direcţia Generală de
Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Sector 6, Asociaţia Centrul de Resurse şi
Formare în Profesiuni Sociale PRO VOCAŢIE şi Fundaţia Sfânta Macrina - Ajutor şi
Recuperare Medico-Socială pentru Copiii în Dificultate (A.R.M.S).
Acesta se derulează timp de 18 luni şi are ca obiectiv general creşterea
oportunităţilor de integrare pe piaţa muncii a 400 persoane de etnie romă, 250
persoane cu dizabilităţi, 50 tineri peste 18 ani care părăsesc sistemul de protecţie
al statului şi alte 300 persoane aflate în detenţie din regiunile Bucureşti–Ilfov, Vest,
Sud–Muntenia, în total 1000 persoane cu nivel redus de studii.
În plus, cu aproximativ 360 copii cu vârste mai mari de trei ani se vor derula
activităţi de petrecere a timpului liber sau şcolare, după caz, ori chiar de
dezvoltare a abilităţilor de viaţă, astfel încât 300 femei aparţinând unor grupuri
vulnerabile să beneficieze, pe parcursul participării la program, de suport în
vederea integrării socio-profesionale.
În acest sens, pe parcursul proiectului, 240 angajaţi, selectaţi din rândul
administraţiei publice locale, organizaţiilor societăţii civile, agenţiilor publice sau
private care furnizează servicii sociale şi de ocupare grupurilor vulnerabile vor
participa la cursuri de formare prin care îşi vor dezvolta competenţele profesionale.
Acestea au ca scop dezvoltarea unor metode eficiente de lucru cu persoanele
vulnerabile şi identificarea oportunităţilor de ocupare a acestora
(http://www.mmuncii.ro/j33/index.php/ro/comunicare/comunicate-de-
presa/3634-2014-12-09-ip-europaincluziva).
Concluzii:
În pofida reglementărilor legislative şi a programelor derulate cu scopul de a
facilita integrarea socio-profesională a persoanelor cu dizabilităţi, această
categorie de persoane vulnerabile continuă să se confrunte cu dificultăţi în găsirea
şi ocuparea unui loc de muncă. Excluziunea de pe piaţa muncii reprezintă o
problemă majoră cu care persoanele cu dizabilităţi se confruntă deoarece
excluziunea de pe piaţa muncii atrage după sine excluziunea socială şi, într-un
final, marginalizarea şi segregarea persoanelor cu dizabilităţi. Segregarea
conducând, în cele din urmă, la dezumanizarea fiinţei umane ca fiinţă socială.
Pentru a fi înlăturate efectele negative ale excluziunii socio-profesionale este
recomandat să se ţină cont de următoarele aspecte:
 Crearea unei reţele de suport post angajare şi de servicii post angajare
pentru persoanele cu dizabilităţi, care să asigure integrarea acestora la locul
de muncă;
 Îmbunătăţirea comunicării cu angajatorii în vederea unei mai bune
cunoaşteri a serviciilor oferite pentru inserţia în muncă a persoanelor cu
dizabilităţi;
 Adaptarea programelor de formare profesională la nevoile persoanelor cu
dizabilităţi şi la cerinţele pieţiei muncii.
 Facilitarea accesului la anunţurile de angajare pentru persoanele cu
dizabilităţi.
 Schimbarea sistemului de evaluare şi încadrare a persoanelor cu dizabilităţi,
reliefând principalele abilităţi ale acestora, ci nu deficienţe.
 Realizarea unor campanii agresive de conştientizare şi de informare atât în
rândul persoanelor cu dizabilităţi, cât şi în rândul angajatorilor cu privire la
beneficiile integrării socio-profesionale ale persoanelor cu dizabilităţi şi
rolului pe care îl au diferiţi actori în acest proces.
 Simplificarea acordării facilităţilor fiscale pentru organizaţiile care
angajează persoane cu dizabilităţi şi a raportării către autorităţi (raport
rescue).
  Bibliografie:

Moroianu. Zlătescu. I, Neagoe.A, Vida. I. C, Fărcaș. A. (2012). Nediscriminare

– Autonomie – Incluziune. Editura: I. R. D. O. București.
Pop, L, M. (2002). Dicționar de politici sociale. Editura: Expert. București.

Webografie:
Adunarea Generală a Organizațiilor Națiunilor Unite (O.N.U.). (1948). Geneva. Declarația
Universală a Drepturilor Omului. Consultat la data:18.03.2019. Accesat la:
http://www.anr.gov.ro/docs/legislatie/internationala/Declaratia_Universala_a_Drepturilor_Om
ului.pdf
Autoritatea Națională pentru Persoanele cu Dizabilități (ANPD). (2019). Statistici trimestriale
autoritatea națională pentru persoane cu dizabilități. Consultat la data: 19.03.2019. Accesat la
adresa: http://anpd.gov.ro/web/transparenta/statistici/trimestriale/.

Autoritatea Națională pentru Persoane cu Handicap (ANPD). (2018). Legea

Nr. 448 din 2006 rep. 2008 actualizată ianuarie 2018 privind protecția și
promovarea persoanelor cu handicap. Consultat la data: 25.03.2019.
Accesat la adresa: http://anpd.gov.ro/web/lege-nr-448-din-6-decembrie-
2006-republicata-privind-protectia-si-promovarea-drepturilor-persoanelor-
cu-handicap/.

Acțiunea ANOF. 2018. „Pot ce poți și tu, angajează-mă!”. Consultat la data:

26.03.2019. Accesat la adresa:
https://financiarpress.ro/index.php/actualitate/social/5471-actiune-anofm-
pot-ce-poti-si-tu-angajeaza-ma.

H.G. Nr. 1175. (2005). H.G. Nr. 1175 din 29 septembrie 2005 privind
aprobarea strategiei naționale pentru protecția, integrarea și incluziunea
social a persoanelor cu handicap în perioada 2006-2013. Consultat la data:
26.03.2019. Accesat la adresa:
http://www.mmuncii.ro/pub/imagemanager/images/file/Legislatie/HOTARARI
-DE-GUVERN/HG1175-2005.pdf.
Institutul Național de Statistică (INS). (2011). Comunicat de presă Nr. 258 din 05 decembrie
2011 – Ocuparea persoanelor cu dizabilități. Consultat la data 20.03.2019. Accesat la adresa:
http://www.insse.ro/cms/ro/content/ocuparea-persoanelor-cu-dizabilitati#main-content.

Ministerul Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice. (2015). Strategia

națională „O societate fără bariere pentru persoanele cu dizabilități”. Consultat la data:
26.03.2019. Accesat la adresa: www.mmuncii.ro/j33/images/...in.../2015-10-08-proiecthg-
strateg-diz-anexa1.pdf.

Ministerul Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice.

(2014). „Europa incluzivă”. Consultat la data 28.03.2019. Accesat la adresa:
http://www.mmuncii.ro/j33/index.php/ro/comunicare/comunicate-de-
presa/3634-2014-12-09-ip-europaincluziva.

Parlamentul României. 1992. LEGE Nr. 53 din 1 iunie 1992privind protecţia

specială a persoanelor handicapate. Consultat la data: 25.03.2019. Accesat
la adresa: http://legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocument/2266.

Raport RESCUE. (2012). Raport de analiză privind piața muncii pentru angajarea persoanelor
cu dizabilități”. Consultat la data:21.03.2019. Accesat la adresa: