Masa de prânz

Toți ieșiseră la masă. La birou rămăsese doar Ina. Nu avea chef să iasă. Nu avea chef să mănânce.
Nu avea chef de nimic. Ecranul din fața ei era roșu. Cifrele arătau ca dracu. Luna asta nimic. Nimic pe
minus.
- Hai și tu Ina. Săptămâna asta nu ai ieșit. Lasă cifrele.
- Victor, mergi tu la masă. Nu știu ce o să fac. Totul e ca dracu’.
Victor se așeză pe birou. Puse un pachețel lângă ea.
- Am pregătit ceva pentru tine.
- Mă lași?
- Aseară am făcut lasagna.
Ina se lăsă pe spate. Îl privi ezitant și apoi zâmbi.
- Ești fenomen, Victor. Știi că nu te plac.
- Știu.
Victor îi întinse o furculiță.
- Așa suntem noi nesuferiții. Ne gândim și la ceilalți.
Amândoi se repeziră să mănânce. Nu mai scoaseră nicio vorbă. Amândoi erau muți. Mâncau și se
priveau. Terminară în trei minute și aprinseră țigările.
- Te scot după program la film?
- Nu te potolești? Nu? Bine, mergem! Ce vedem? Dar stai că nu contează. Merge orice. Să
fie dramă. Am chef să plâng.
- E un film despre o corporatistă. A murit ca proasta muncind.
- Ești șui. Te omor. Bine, mergem. La cât este filmul?
- De la opt. Termini până atunci?
- Da băi. Hai că ieșim. Dar să știi că nu te plac.
Victor se ridică și plecă. Ina își mai aprinse o țigară.
- Victor gătește. Cine ar fi crezut? Dar de ce vorbește așa? E nebun? Am numărat. Cinci
cuvinte pe propoziție. E șui.