Galben ca f�clia de galben� cear�

Ce-aproape-i ardea,
Pe-o sc�ndur� veche, aruncat afar�,
De somnul cel vecinic Groz-acum z�cea;
Iar dup� el nime, nime nu pl�ngea!

Poporu-mprejuru-i trist, cu-nfiorare,

La el se uita.
Unii f�ceau cruce; al�ii, de mirare,
Cu m�na la gur� capul cl�tina
�i-ncet, l�ng� d�nsul, �i �opteau a�a

"El s� fie Groza cel vestit �n �ar�

�i-n s�nge-ncruntat!
El s� fie Groza, cel ce ca o fiar�,
F�r� nici o grij� de negrul p�cat,
A stins zile multe �i lege-a c�lcat!"

Un mo�neag atunce, cu o barb� lung�,

La Groza merg�nd,
Scoase doi bani netezi din vechea sa pung�,
L�ng� mort �i puse, m�na-i s�rut�nd,
Mai facu o cruce �i zise pl�ng�nd:

"Oameni buni! an iarn� bordeiu-mi arsese,

�i pe-un ger cumplit
Nevasta-mi cu pruncii pe c�mp r�m�sese.
N-aveam nici de hran�, nici �ol de-nvelit,
�i nici o putere!... eram pr�p�dit!

Nu a�teptam alt� din mila cereasc�

Dec�t a muri,
C�nd cre�tinul �sta, Domnu-1 odihneasc�!
Pe-un cal alb ca iarna �n deal se ivi
�-aproape de mine calul �i opri.

"Nu pl�nge, �mi zise, n-ai grij�, rom�ne,

F� piept b�rb�tesc;
Na, s�-�i cumperi haine, �i cas�, �i p�ine..."
�i de-atunci copiii-mi ce-1 tot pomenesc,
Oameni buni! de atunce �n tihn� tr�iesc."

�i, s�rut�nd mortul, b�tr�nul mo�neag

Oft� �i se duse cu-al s�u vechi toiag.
Iar poporu-n zgomot strig�, plin de jale:
"Dumnezeu s� ierte p�catele sale!"