Sunteți pe pagina 1din 15

Introducere

Impozitele sunt cea mai importantă resursă financiară a statului şi cea mai
veche, în ordinea apariţiei veniturilor publice.
Economiştii de factură liberală, ca de pildă Milton Friedman, laureat al
premiului Nobel pentru economie, recomandă utilizarea impozitelor indirecte şi
eliminarea/diminuarea forte a celor directe, deoarece în acest fel se formează pentru
ofertă/cerere preţuri de piaţă ce reflectă ansamblul mediului de tranzacţii, fără a mai fi
necesară corectarea rezultatelor financiare finale ale operaţiunilor economice cu
impactul pe care îl are impozitarea veniturilor şi a averii.

1. Impozitele Indirecte. Prezentare generală

Impozitele, evoluţia şi rolul acestora în ţările cu economie de piaţă

În economiile moderne, statele colectează impozitele atât pentru finanţarea


cheltuielilor, cat şi pentru îndeplinirea triplului lor rol de stabilizare, de distribuire şi
de alocare.
Definiţiile date impozitelor sunt multiple, în functie de teoriile despre impozite
care au fost emise în decursul vremii, pe de o parte, iar pe de altă parte, în functie de
poziţia autorilor cu privire la impozite.
Cele mai reprezentative definiţii ale impozitelor sunt:
“Impozitul reprezintă o formă de prelevare silită la dispozitia statului,fără
contraprestaţie directă şi cu titlu nerambursabil,a unei parti din veniturile sau averea
unei persoane fizice şi/sau juridice, în vederea acoperirii unor necesităţi publice”
( Ioan Talpoş, Finanţele României, Vol. I, Editura Sedona, Timişoara 1995,
pag. 137).
“Impozitul reprezintă prestaţie pecuniară, pretinsă pe cale de autoritate, cu titlu
definitiv şi fără contraprestaţie, în vederea acoperirii cheltuielilor publice.” (Gaston
Jeze).
„Impozitele reprezintă o formă de prelevare a unei părţi din veniturile şi/sau
averea persoanelor fizice şi juridice la dispoziţia statului în vederea acoperirii
cheltuielilor publice. Această prelevare se face în mod obligatoriu, cu titlu
definitiv(nerambursabil) şi fără contraprestaţie directă din partea statului” (Iulian
Văcărel, Gh. D. Bistriceanu şi colectiv, „Finanţe Publice” ed. a IV-a, Editura
Didactică şi Pedagogică RA, Bucureşti 2004, pag. 358.)
Impozitul are caracter universal ca o consecinţă a suveranităţii statului şi el
este o instituţie de drept publică fără de care nu se poate concepe existenţa statului,
făcând parte organică din el.
În evoluţia modernă a impozitelor, instituirea acestora cu consimţământul
contribuabililor a fost subordonată competiţiei parlamentare, ca organe legislative cu
caracter reprezentativ de a reglementa impozitele şi celelalte venituri necesare
acoperirii cheltuielilor publice.
Plata impozitului are caracter obligatoriu pentru toate persoanele fizice şi
juridice care realizează venit dintr-o anumită sursă sau care posedă un anumit gen de
avere. Dreptul de a instituii impozite îl are statul, care îl exercită prin organele puterii
centrale (Parlamentul) şi ale administraţiei locale de stat.
Rolul impozitului se manifestă pe plan financiar, economic şi social, definit de

1
o etapă de dezvoltare a economiei de alta.
Rolul cel mai important al impozitelor se manifestă pe plan financiar,
în sensul că impozitele reprezintă mijlocul principal de procurare a resurselor băneşti
necesare acoperirii cheltuielilor publice. În ţările dezvoltate din punct de vedere
economic, prin intermediul impozitelor şi taxelor se procură între 80-90% din totalul
resurselor financiare publice.
Pe plan economic, rolul impozitelor se manifestă prin intermediul
măsurilor pe care statul le ia pentru a intervenii în activităţile economice cu ajutorul
impozitelor care pot fi folosite ca un instrument de schimbare sau frânare a unei
activităţi economice, de creştere sau reducere a producţiei sau a consumului unui
anumit produs, de stimulare sau îngrădire a comerţului exterior, etc.
Pe plan social, rolul impozitelor se manifestă în mai multe direcţii,
dintre care se poate menţiona rolul de instrument de redistribuire a unei părţi din
P.I.B. între clase şi pături sociale, între persoane fizice şi juridice, etc.

Impozitele indirecte din România

Impozitele indirecte se percep cu prilejul vânzării unor bunuri şi prestării unor


servicii (transport, spectacole etc), ceea ce înseamnă că ele atribuie calitatea de
subiect al impozitului altei persoane fizice sau juridice decât suportatorului acestora.
După forma pe care o îmbracă, impozitele indirecte pot fi grupate în: taxe de
consumaţie, venituri de la monopoluri fiscale, taxe vamale, taxe de timbru şi de
înregistrare.

• după obiectul impunerii impozitelor pot fi clasificate în impozite pe venit,


impozite pe avere, impozite pe cheltuieli;
• în funcţie de scopul urmărit la introducerea lor, impozitele pot fi grupate în
impozite financiare şi impozite de ordine.
Impozitele financiare sunt instituite în scopul realizării de venituri pentru
acoperirea cheltuielilor statului, în această categorie se includ impozitele pe venit,
taxele de consumaţie.
Impozitele de ordine sunt introduse mai ales pentru limitarea unei acţiuni sau în
vederea atingerii unui ţel care nu are caracter fiscal. Astfel, prin instituirea unor taxe
ridicate la vânzarea băuturilor alcoolice şi a tutunului, se urmăreşte limitarea
consumului, având în vedere efectul nociv asupra organismului uman.
• după frecvenţa cu care se încasează la bugetul statului, impozitele pot fi
permanente, când se încasează periodic (de regulă anual) la bugetul
statului şi incidentale sau întâmplătoare, când se instituie şi se încasează o
singură dată (de ex. impozitul pe avere se face pe profiturile excepţionale
de război);

• Impozitele mai pot fi grupate şi după instituţia care le administrează. Din


acest punct de vedere, în statele de tip federal se disting impozite federale, impozite
ale statelor, provinciilor sau regiunilor membre ale federaţiei şi impozite locale, iar în
statele de tip unitar se întâlnesc impozite ale administraţiei centrale de stat şi impozite
ale organelor administrative de stat.

2
Structura impozitelor indirecte

Impozitele indirecte cunosc următoarele forme de manifestare: taxe de


consumaţie, venituri de la monopolurile fiscale, taxe vamale, generale.
Cea mai raspandita forma de asezare a impozitelor indirecte o reprezinta
taxele de consumatie. Poarta denumirea de taxe dintr-o simpla obisnuinţa, în fond
acestea sunt impozite în sensul ca sunt obligatorii, nu presupun o contraprestaţie şi
sunt fără o destinaţie specială.
Taxele de consumaţie se asează în doua moduri: fie ca taxă generală pe
consum – taxa pe valoarea adăugată -, fie ca un impozit (taxa) special asezat numai pe
vânzarea anumitor bunuri – accizele.

Impactul impozitelor indirecte asupra bugetului de stat

Principalul impact al impozitelor indirecte asupra bugetului de stat îl constituie


asigurarea veniturilor bugetare, care să permită finanţarea cheltuielilor bugetare
angajate de guvern.
Consecinţele asupra bugetului depind în mod direct de randamentul fiscal al
impozitării indirecte.
Economiştii consideră că există un prag (diferit de la ţară la ţară şi de la un
moment la altul, în cadrul aceleiaşi ţări), dincolo de care creşterea în continuare a
gradului de fiscalitate conduce nu la creşterea, ci la diminuarea venitului bugetar.
S-a observat că în perioadele de criză de subproducţie, cum este cazul
României în prezent, este de preferat o politică fiscală relaxată (grad de fiscalitate
mic), care să încurajeze oferta, mărind astfel baza de impozitare şi, implicit, veniturile
bugetare. În practică, acest deziderat este realizat prin diferenţierea impozitelor
indirecte, în aşa fel încât anumite activităţi să fie încurajate, iar altele să fie
descurajate.
De aici rezultă că impozitele indirecte nu au numai un rol pur tehnic, de canale
de colectare a veniturilor bugetare, ci constituie un important instrument de politică
economică (politica fiscală).
Astfel, în plan economic, prin incasarea unor accize, statul poate reduce
cererea pentru anumite produse de lux, sau poate reduce importurile anumitor
produse, stimuland in acest fel cererea pentru cele autohtone. Pe plan social, accizele
isi au meritul lor in reducerea consumului de produse dăunătoare sănătăţii (alcool,
ţigări).
Impozitele indirecte sunt deci o parghie aflată în mainile statului, prin care acesta
poate directiona consumul în functie de perioadele de criza sau de boom prin care
trece economia; de asemenea, statul poate influenta o faza sau alta a procesului
reproductiei sociale, în fuctie de interesul pe care îl are la un moment dat. Cu alte
cuvinte, se poate spune ca impozitele indirecte prezintă o sensibilitate deosebită fata
de.conjunctur.economică.
Ca regulă, ţările dezvoltate au mult mai dezvoltat nivelul impozitelor directe decat pe
cel al impozitelor indirecte, ceea ce nu se intampla si în cazul ţărilor aflate în curs de
dezvoltare.
În cazul acestor din urma state este firesc sa prevaleze impozitele indirecte,
deoarece, pe de o parte, este destul de greu de ţinut evidenţa veniturilor impozabile
(sunt multe si de mica valoare), iar pe de alta parte, perceperea unui impozit indirect
este mult mai comodă si presupune un cost relativ mic.

3
Accizele

Caracterizarea accizelor

Accizele sunt incluse în sfera taxelor de consumaţie şi îmbracă forma taxelor


speciale de consumaţie pe produs sau forma unor taxe generale pe vânzări, când se
percep la vânzarea tuturor mărfurilor, indiferent dacă acestea sunt bunuri de consum
sau mijloace de producţie. Taxele de consumaţie sunt aşezate asupra unor produse
care se consumă în cantităţi mari şi care nu pot fi înlocuite de cumpărători cu altele.
Accizele se instituie asupra unor produse care au o cerere neelastică, cum sunt
berea , vinul, apele minerale (în Franţa); tutunul, zahărul, ceaiul, uleiurile minerale (în
Germania).
Accizele se aplică în toate statele membre ale UE. Cotele sunt ad-valorem sau
specifice. În cazul ţigărilor de exemplu, cele două componente sunt cumulate (acciza
ad-valorem calculată asupra preţului de vânzare cuprinde componenta specifică,
ulterior aplicându-se taxe pe valoarea adăugată). În ideea creerii unei pieţe
internaţionale, prin desfiinţarea impozitului la frontiere , accizele trebuie să fie “
neutralizate”, respectiv cotele acestora să fie aliniate. Accizele se percep asupra
serviciilor şi produselor stabilite legal .
În ultimul timp, se constată o preocupare tot mai mare în vederea utilizării
accizelor ca instrumente pentru înfăptuirea unor obiective sociale. În Europa
Occidentală se impozitează în special alcoolul şi tutunul ca mijloc de apărare sanitară,
fizică şi morală a naţiunii.

Aşezarea şi perceperea accizelor

Accizele armonizate sunt taxe speciale de consum care se datorează bugetului


de stat pentru următoarele produse provenite din producţia internă sau din import:

Din această listă fac parte :


a) alcoolul etilic alimentar, băuturile alcoolice şi orice alte
produse alimentare ( destinate industriei alimentare sau consumului) care
conţine alcool etilic alimentar;
b) produse din tutun
c) produse petroliere
d) alte produse şi grupe de produse

Aderarea la UE a adus noutati în domeniul accizelor privesc cresterea cotelor


pentru anumite produse şi introducerea unor alte taxe de consum pentru produse cum
ar fi bunurile de lux, îmbunatăţirea regimului suspensiv la accize, noi obligaţii ale
plătitorilor de accize.
De asemenea, modificări importante vor fi aduse şi legislaţiei de mediu.

4
Taxa pe valoarea adăugată

Caracterizarea generala a TVA-ului şi sfera de aplicare

Una din cele mai moderne şi eficiente componente ale politicii fiscale din
ţările europene occidentale o reprezintă TVA.
Taxa pe valoarea adăugată este un impozit indirect care se datorează bugetului
de stat.
TVA este un impozit cu un randament fiscal ridicat (Vintila Georgeta:
Fiscalitate, Metode si tehnici fiscale, Ed. Economica, Bucureşti. 2006 – Txa pe
valoarea adaugata), insa ca orice impozit indirect este inechitabil. Acest lucru se
traduce prin aceea ca devine regresiv in raport cu cresterea veniturilor si nici nu se
preteaza la un minim neimpozabil. Astfel, TVA afecteaza mai pronuntat persoanele
cu venituri mici si pe cele care isi aloca o mare parte a veniturilor pentru cheltuielile
de consum (de multe ori independent de vointa lor fiind vorba de cheltuielile de stricta
necesitate).
În sfera de aplicare a taxei pe valoarea adăugată se cuprind operaţiunile care
îndeplinesc.cumulativ.următoarele.condiţii:
a) constituie o livrare de bunuri sau o prestare de servicii efectuate cu plată;
b) locul de livrare a bunurilor sau de prestare a serviciilor este considerat a fi în
România;
c) livrarea bunurilor sau prestarea serviciilor este realizată de o persoană impozabilă
d) livrarea bunurilor sau prestarea serviciilor să rezulte din activităţi economice
În sfera de aplicare a taxei pe valoarea adăugată se cuprinde şi importul de
bunuri. Operaţiunile care se cuprind în sfera de aplicare a taxei pe valoarea adăugată
sunt denumite.în.continuare operaţiuni impozabile.
Operaţiunile.impozabile pot fi:
a)operaţiuni taxabile
b) operaţiuni scutite cu drept de deducere, pentru care nu se datorează taxa pe
valoarea adăugată, dar este permisă deducerea taxei pe valoarea adăugată datorate sau
plătite pentru bunurile sau serviciile achiziţionate.
c) operaţiuni scutite fără drept de deducere, pentru care nu se datorează taxa pe
valoarea adăugată şi nu este permisă deducerea taxei pe valoarea adăugată datorate
sau plătite pentru bunurile sau serviciile achiziţionate.
d) operaţiuni de import scutite de taxa pe valoarea adăugată, pentru care nu se
datorează taxa pe valoarea adăugată în vamă.
Pentru a nu se impune de mai multe ori aceeaşi valoare se scot sumele vărsate
anterior la buget cu titlu de taxă pe valoarea adăugată şi se evidenţiază distinct în
factură.
Taxa pe valoarea adăugată se varsă la buget de către fiecare agent economic.

Principii care stau la baza TVA


T.V.A. este un impozit indirect, adică un impozit general pe consum care se
stabileşte asupra operaţiunilor privind transferul bunurilor
• a) T.V.A. are caracter universal deoarece se aplică asupra
tuturor bunurilor şi serviciilor din economie rezultate atât din activitatea
curentă de exploatare, cât şi din activitatea financiară de fructificare a
capitalurilor.
• b) T.V.A. este un impozit unic, dar cu plata fracţională, care

5
rezultă din aceea că se calculează pe fiecare verigă (stadiu) care intervine în
realizarea şi valorificare produsului. Este eliminată discriminarea, deoarece
cotele sale se aplică asupra tuturor activităţilor economice.
• c) T.V.A. se caracterizează prin transparenţă, deoarece asigură
fiecărui subiect impozabil posibilitatea de a cunoaşte exact şi concret care este
mărimea impozitului şi a obligaţiei de plată care-i revine.
• d) Un alt principiu este unicitatea, care există în faptul că
indiferent de circuitul pe care-l parcurge materia primă până la realizarea
produsului finit, este acelaşi ca nivel al cotei şi ca mărime . Prin urmare
T.V.A. nu este dependentă de întinderea circuitului economic.
• e) Alt principiu se referă la aplicarea T.V.A. , care se face
numai în ţara în care se consumă, deci nu unde se realizează produsul ci acolo
unde el se consumă. În consecinţă tot ce se exporta e degrevat complet de
plata acestui impozit, dar ce se importă se impune în mod corespunzător.

Operaţiuni impozabile
- Livrarea de bunuri ;
- Prestarea de servicii ;
- Schimburi de bunuri sau servicii .
În cazul unei operaţiuni care implică o livrare de bunuri şi/sau o prestare de servicii în
schimbul unei livrări de bunuri şi/sau prestări de servicii, fiecare persoană impozabilă
se consideră că a efectuat o livrare de bunuri şi/sau o prestare de servicii cu plată.

Cotele de taxă pe valoarea adăugată. Cota standard şi cota redusă

Cota standard a taxei pe valoarea adăugată este de 19% şi se aplică asupra bazei de
impozitare pentru orice operaţiune impozabilă care nu este scutită de taxa pe valoarea
adăugată sau care nu este supusă cotei reduse a taxei pe valoarea adăugată.

Cota redusă a taxei pe valoarea adăugată este de 9% şi se aplică asupra bazei


de impozitare, pentru următoarele prestări de servicii şi/sau livrări de bunuri:
a) dreptul de intrare la castele, muzee, case memoriale, monumente istorice,
monumente de arhitectură şi arheologice, grădini zoologice şi botanice, târguri,
expoziţii;
b) livrarea de manuale şcolare, cărţi, ziare şi reviste, cu excepţia celor destinate
exclusiv publicităţii;
c) livrările de proteze de orice fel şi accesoriile acestora, cu excepţia protezelor
dentare;
d) livrările de produse ortopedice;
e) medicamente de uz uman şi veterinar;
f) cazarea în cadrul sectorului hotelier sau al sectoarelor cu funcţie similară, inclusiv
închirierea terenurilor amenajate pentru camping.
Cota de taxă pe valoarea adăugată aplicabilă este cea în vigoare la data la care
intervine faptul generator al taxei pe valoarea adăugată.
În cazul schimbărilor de cote, se va proceda la regularizare pentru a se aplica
cotele în vigoare la data livrării de bunuri sau prestării de servicii.
Cota aplicabilă pentru un import de bunuri este cea aplicată în interiorul ţării
pentru livrarea aceluiaşi bun.

6
Operaţiuni scutite

Se exonerează de la plata taxei pe valoarea adăugată livrările de bunuri cât şi


prestările de servicii atunci când sunt efectuate de anumite organizaţii şi unităţi expres
prevăzute de lege.
Potrivit legii (Legea nr.571/2003 privind codul fiscal) sunt scutite de la plata
taxei pe valoarea adăugată operaţiunile efectuate de unităţile autorizate să desfăşoare
activităţi sanitare şi de asistenţă socială, indiferent de forma de organizare sau de
titularul dreptului de proprietate. Dacă aceste instituţii desfăşoară şi alte activităţi
decât cele sanitare şi de asistenţă socială, încadrarea lor în sfera de aplicare a taxei pe
valoarea adăugată se efectuează în mod distinct, ţinând cont de prevederile legale.
Unităţile din sistemul naţional de învăţământ, de cultură şi sport sunt scutite, la
rândul lor, pentru activităţile specifice. De asemenea, sunt scutite de la plata taxei pe
valoarea adăugată şi persoanele fizice care dau lecţii particulare legate de învăţământ,
grădiniţele de copii şi tineret şi unităţile de învăţământ cu scop special.
Totodată, sunt scutite de la plata taxei pe valoarea adăugată:
a) activităţi de cercetare-dezvoltare şi inovare pentru realizarea programelor,
subprogramelor şi proiectelor şi acţiunile cuprinse în Planul naţional de cercetare-
dezvoltare şi inovare,în programele-mediu şi în planurile sectoriale
b) societăţile de asigurare şi reasigurare;
c) lucrări de construcţii, amenajări, reparaţii şi întreţinere executate pentru
monumente comemorative;
d) încasări din taxele de intrare la muzee, castele, târguri şi expoziţii, grădini
zoologice, botanice, biblioteci;
e) producţia de filme, exclusiv a celor cu caracter de publicitate;
f) editarea, tipărirea şi vânzarea de manuale şcolare şi cărţi, exclusiv a celor cu
caracter de reclamă şi publicitate.
Scutirile de taxă prezentate mai sus se aplică atât către agenţii economici
producători, importatori, comisionari, cât şi către cei care comercializează produsele
şi serviciile respective, cu excepţia agenţilor economici din reţeaua de alimentaţie
publică, care determină taxa pe valoarea adăugată colectată pe baza volumului total al
produselor vândute.

Contribuţia impozitelor indirecte la formarea veniturilor bugetului


de stat

Imporţanta impozitelor indirecte in veniturile bugetare si veniturile


fiscale

Structura venituilor fiscale

Veniturile bugetului de stat sunt formate in principal din veniturile fiscale,


care asigura cea este mare pondere a resurselor puse la dispozitia statului. Veniturile
fiscale sunt formate din impozite indirecte si impozite directe. Impozitele indirecte au
cea mai mare pondere, in cadrul veniturilor fiscale.

7
Tabel nr. 1. Ponderea impozitelor indirecte in veniturile fiscale in
perioada 2007-2008

-milioane RON-
Anul Buget initial Executie bugetara
Venituri fiscale % impozitelor % impozitelor Venituri fiscale % impozitelor %
indirecte in directe in indirecte in impozitelor
venituri venituri venituri directe in
fiscale fiscale fiscale venituri
fiscale
2007 52.185,85 72,83% 27,17% 44.824,16 67,48% 32,52%
2008 60.175,57 68,99% 31,01% 55.104,10 66,15% 33,85%

Veniturile fiscale cunosc o crestere continua atat in bugetul de stat cat si


comform executiei bugetare. Ponderea impozitelor indirecte scade in anul 2005, dupa
care urmeaza o usoara crestere, iar in anii 2007 si 2008 se observa de asemenea o
scaderea.

Ponderea impozitelor indirecte in totalul veniturilor bugetare si a


veniturilor fiscale

Ponderea veniturilor fiscale in cadrul veniturilor bugetare este mult mai mare
decat a veniturilor nefiscale. In general veniturile fiscale reprezinta aproximativ 90%
din totalul veniturilor bugetare,.
Ponderea impozitelor indirecte in veniturile bugetare, cat si in veniturile
fiscale, au o importanta deosebita, aratand cu cat au contribuit aceste impozite la
realizarea veniturilor.

Tabel nr. 2. Ponderea impozitelor indirecte in totalul veniturilor bugetare


si a veniturilor fiscale
-procente-
Anul % impozitelor indirecte % impozitelor indirecte
in veniturile bugetare in veniturile fiscale
2007 62,63% 69,35%

2008 60,02% 66,92%

Dinamica impozitelor indirecte aferente bugetului de stat in perioada

8
2007-2008

De regulă, in ţările in curs de dezvoltare, ponderea impozitelor si taxelor


indirecte este mai mare decat cea a impozitelor directe. Se mizează pe randamentul
ridicat al acestor impozite şi taxe dublat de relative comoditatea in asezarea si
perceperea lor.
Aceste impozite indirecte afecteaza in mod deosebit persoanele cu venituri
mici, fiind evitat caracterul lor regresiv in conditiile in care nu se acorda, nicun fel de
scutire la plata, asa cum se intampla in cazul impozitelor directe.

Principalele impozite indirecte cuprind:


 Taxa pe valoare adaugata;
 Accizele;
 Taxele vamale;
 Alte impozite si taxe indirecte.

Tabel nr.3. Nivelul impozitelor indirecte aferente bugetului de stat în


perioada 2007-2008

-milioane RON-
An de TVA Accize Taxe vamale Alte impozite Total PIB
referinta indirecte

2007 22719.1 12402 1596.2 1294.65 38011.95 404708.8

2008 25936.22 13201.2 1123.8 1259.7 41520.92 505000

Sursa : Legea bugetului de stat pe anii 2004-2008 publicată in Monitorul


Oficial
Partea I, nr. 902 din 31/12/2007.
Informaţii PIB de pe site-ul Institutului Naţional de Statistică

Astfel, în 2008, taxa pe valoare adăugată si accizele au ajuns la un nivel de 25


936.22 milioane lei, respectiv 13 201.2 milioane lei, ceea ce reprezinta peste 94% din
totalul impozitelor indirecte aferente anului 2008.

De asemenea, se observă ca această evoluţie ester însoţită de o crestere


relative constantă a PIB-ului în jurul valorii de 505 000 milioane lei,in crestere in
termen reali cu 7,2% faţa de anul 2007.

Evoluţia ponderii impozitelor indirecte aferente bugetului de stat

9
Tabel nr.4. Ponderea fiecarei categorii de impozite indirecte in totalul
impozitelor indirecte in perioada 2007-2008
-procente-

Taxe Alte impozite Impozite


Anul Tva Accize
vamale indirecte indirecte

2007 59.77 32.63 4.2 3.41 100

2008 62.47 31.79 2.71 3.03 100

Structura impozitelor indirecte din total impozite


indirecte pentru anul 2007

Alte impozite
Taxe vamale indirecte 3%
4%

Accize 33%

TVA 60%

În anul 2007 nivelul accizelor înregistrează o scădere de la 36% în anul 2006,


la 33%. De asemenea taxele vamale întregistrează o scadere, de aproximativ 2%, ca
Structura
urmare a integrării impozitelor
României în UE şi a indirecte din total vamale.
scăderii barierelor impozite
indirecte pe anul 2008
Simultan TVA-ul are o evoluţie crescătoare faţă de anul precedent, ajungând
la 60% din totalul impozitelor indirecte , aferente anului 2007.
Alte impozite
Taxe vamale
indirecte 3%
3%
Accize 32%

TVA 62%

10
În anul 2008 ponderea taxei pe valoare adăugată a crescut faţă de anul 2007 cu
2,70% , ajungând la 62,47% din totalul impozitelor indirecte.
Ponderea accizelor în total impozite indirecte în anul 2008 s-a redus cu 0,84%
faţă de anul 2007, de la 32,63% la 31, 79% din totalul impozitelor indirecte.
Taxele vamale au întregistrat o scădere de 1,49% faţă de anul 2007 , ajungând
la 2,71 % din total impozite indirecte.
De asemenea, şi în cazul altor impozite indirecte se observă o uşoară scădere
în anul 2008 comparativ cu anul precedent, de la 3,41% la 3,03 %.

Evoluţia ponderii fiecarui impozit indirect in veniturile fiscale, in


perioada 2007-2008

Figura nr. 5. Evoluţia ponderii TVA în veniturile fiscale în perioada 2007-2008


Tva
43.53
43.1
44
43
42
41
40
39 Tva
38
37
36
35
34
2007 2008

11
Ponderea cea mai mare dintre impozitele indirecte in veniturile fiscale o are
taxa pe valoare adaugata. In anul 2008 se observa o usoara scadere de 0,42% faţă de
anul precedent , ponderea taxei pe valoare adaugata fiind de 43,1 % din totalul
veniturilor fiscale.

Figura nr. 6. Evoluţia ponderii accizelor în veniturile fiscale în perioada


2007-2008

Accize

30

25 23.76
21.93
20

15 Accize

10
5

0
2007 2008

Accizele se află pe locul al doilea ca importanţă şi pondere în cadrul


veniturilor fiscale. In anii 2007 şi 2008, accizele au o evoluţie descrescătoare ,
ajungând în anul 2008 la 21,93% din totalul veniturilor fiscale.

Evoluţia ponderii impozitelor indirecte aferente bugetului de stat in PIB

Produsul intern brut exprimă valoarea adăugată bruta a productiei finale a


bunurilor si servicilor create, în cursul uneri perioade, de agentii economici care îşi
desfaşoară activitatea pe teritoriul tarii, şi este destinat consumului , investitiilor,
cresterea stocurilor şi exportului.

Figura nr. 8. Evoluţia ponderii TVA in PIB in perioada 2007-2008

12
5.61 5.14
6.00
5.00
4.00
3.00 TVA

2.00
1.00
0.00
2007 2008

Analiza evoluţiei impozitelor indirecte în raport cu PIB evidenţiază creşterea


taxei pe valoarea adăugată la orizontul prognozei în mare măsură ca urmare a
creşterii consumului în această perioadă, atingând în 2007 nivelul maxim de 5,61%.

Figura nr. 9. Evoluţia ponderii accizelor în PIB in perioada 2007-2008

Evoluţia ponderii accizelor în PIB in perioada 2007-2008


3.06
2.61
3.50
3.00
2.50
Accize
2.00
1.50
1.00
0.50
0.00
2007 2008

În 2008 , deşi accizele prevazute în bugetul de stat au un nivel de 13 201.2 mil


lei, ele reprezintă doar 2,61% din PIB-ul estimat pe 2008.
Din analiza realizată pe parcursul acetui capitol se poate spune că această
continuă crestere a impozitelor indirecte s-a realizat pe baza procesului de creştere
economică, care a dus la majorarea încasarilor totale la bugetul de stat.

13
În cadrul veniturilor fiscale ponderea cea mai mare o au impozitele indirecte si
se observă o crestere continuă a acestora, ceea ce denotă importanţa acestora pentru
bugetul statului.
Ponderea cea mai mare în cadrul impozitelor indirecte o detine taxa pe
valoarea adăugată , ajungand în anul 2008 la aproximativ 63%.

Concluzii şi propuneri

România are un proaspat obţinut statut de “economie de piaţă funcţională” dar


va trebuii să-şi amelioreze în cel mai scurt timp gradul de competitivitate economica,
astfel încât să poata face faţă condiţiilor pieţei comunităţii europene şi mondiale.
Mult imbunătăţit, sistemul fiscal românesc, încă se confruntă cu unele
probleme:

 Nu asigură resurse suficiente sau repartizarea este defectuasă


 Este inechitabil (toţi consumă – puţini contribuie)
 Nu sprijină explicit şi suficient iniţiativa antreprenorială
 Nu încurajează direct şi atractiv investiţiile (ca resursă incontestabilă a
creşterii bazei impozabile)
 Descurajează munca legală şi în special pe cea calificată
 Pachetul normativ de reglementare (Cod fiscal şi celelalte) este încă
stufos, interpretabil, instabil, contestat în bună măsură de mediul de afaceri)
Căile prin care este posibilă o mai bună funcţionare a sistemului fiscal
românesc se circumscriu modificărilor structurale care trebuie făcute în sistemul fiscal
românesc. Aceste modificări presupun intervenţii de profunzime la nivelul
elementelor sistemului fiscal românesc.
Impozitele indirecte trebuie stabilite la acele nivele la care nu se realizează o
presiune fiscală mare, care ar putea înăbuşi liberă inţiativă, însă ele trebuie să asigure
un minim necesar de resurse statului cu ajutorul cărora să-şi poata realiza obiectivele
economice şi sociale.
Impozitele indirecte aduc o contribuţie importantă la formarea resurselor
bugetare, resurse pe care statul le poate utiliza la realizarea programelor economice şi
sociale pe care şi le propune.
Taxa pe valoarea adăugată ajută economia să se îndrepte spre un sistem fiscal
mai sigur pentru agenţii economici,caracterizat de transparenţă pentru autorităţi.
Cu privire la accize, se poate spune că ele au avut o evoluţie ascendentă atât în
mărime absolută cât şi în procent. O parte a acestei creşteri se datorează, ca şi în cazul
taxei pe valoarea adăugată, influenţei inflaţiei.
Introducerea accizelor este argumentată de nevoile tot mai mari ale bugetului
de stat, precum şi de a limita sau chiar de a stopa consumul de produse dăunătoare
sănătăţii.
Accizele, prin aplicarea lor, protejează anumite ramuri ale ecomomiei,
acţionând concomitent şi paralel cu taxale vamale.Se urmăreşte frânarea consumului
de înaltă tehnologie importată de diverşi agenţi economici.
Impozitele indirecte vor constitui principală sursă de venit la bugetul de stat şi
în viitor. Pentru o anumită perioada de timp vor fi menţinute actualele prevederi în
domeniul TVA.
România ar trebui să continue să acorde atenţie specială îmbunatăţirii calităţii
şi metodologiei calculării PNB şi a conturilor naţionale, precum şi să îmbunătăţească

14
calcularea bazei TVA şi continuarea eforturilor de aliniere a principiilor şi regulilor
bugetare la standardele generale aplicabile în Uniunea Europeană.

Referinţe bibliografice

1. Bistriceanu Gh.D. şi colectiv, “Finanţele agenţilor economici” Editura Economică,


Bucureşti 2001

2. Bistriceanu Gh. D, “Lexicon de finanţe, bănci, asigurări”, Editura Economică,


Bucureşti, 2001

3. Talpoş I, Finanţele României, Vol. I, Editura Sedona, Timişoara 1995

4. Văcărel I, Bistriceanu Gh. D. şi colectiv, „Finanţe Publice” ed. a IV-a, Editura


Didactică şi Pedagogică RA, Bucureşti 2004

5. Legi si acte normative : Legea nr.571/2003 privind Codul Fiscal, cu modificările


si completările ulterioare, publicată în Monitorul Oficial
nr. 194 din 27 martie 2009

Legea bugetului de stat pe anii 2004-2008 publicată in


Monitorul Oficial Partea I, nr. 902 din 31/12/2007

Ordonanţa de urgenţă a guvernului nr. 29/2009 - pentru


modificarea Legii 571/2003 privind Codul Fiscal - care
a fost publicată în Monitorul Oficial nr. 194 din 27
martie 2009,

O.G. nr 48/15.07.2004 cu privire la bugetul de


stat rectificat pe anul 2004 publicată in Monitorul Oficial
nr. 657 din 21.07.2004

O.G. nr 91/28.08.2004 cu privire la bugetul de


stat rectificat pe anul 2004 publicată in Monitorul Oficial
nr. 801 din 30.08.2004

www.mfinante.ro

www.insse.ro

15