Tratatele Uniunii Europene

Facultatea de Știinţa și Ingineria Materialelor

Gherasim Mihai-Alexandru

Grupa : 9102

Uniunea Europeană se bazează pe statul de drept acest lucru însemnând că orice măsură luată de UE rezultă
din tratatele care au fost aprobate în mod democratic de țările membre.
Tratatul este un acord cu forță juridică obligatorie între statele membre ale UE. El stabilește obiectivele UE,
regulile de funcționare a instituțiilor europene, procedura de luare a deciziilor și relațiile existente între Uniune și
statele membre.
Tratatele fondatoare sunt tratatele semnate la Paris și Roma ce au dus la instituirea Comunităţii Europene a
Cărbunelui și Oţelului, respectiv a Comunităţii Economice Europene și Euratom. Versiunea consolidata este
rezultatul schimbărilor introduse de Tratatul de la Amsterdam, semnat pe 2 octombrie 1997. Tratatul de la
Amsterdam a modificat Tratatul asupra Uniunii Europene, Tratatele de instituire a Comunităţilor Europene și alte
acte conexe.Tratatul de la Nisa va amenda tratatele existente.

1.Tratatul de la Paris(de instituire a Comunităţii Europene a Cărbunelui și Oţelului-

CECO)
Acest tratat a fost semnat la data de 18 aprilie 1951 și a intrat ȋn vigoare la data de 23 iulie 1952.Obiectivul
acestuia a fost să creeze o relație de interdependență între industriile cărbunelui și oțelului pentru ca nicio țară să nu
își mai poată mobiliza forțele armate fără știrea celorlalte. Această decizie a dus la eliminarea neîncrederii și a
tensiunilor acumulate pe durata celui de-al Doilea Război Mondial. Tratatul CECO a expirat în 2002.
Tratatul a consacrat 4 principii preluate din Planul Schuman, principii care constituie baza Uniunii Europene
actuale, și anume:

 superioritatea instituțiilor;
 independența instituțiilor;
 colaborarea între instituții;
 egalitatea între state

2.Tratatul de la Roma(de instituire a Comunităţii Economice Europene(CEE) și a

Comunităţii Europene a Energiei atomice(EURATOM))
Acest tratat a fost semnat la data de 25 martie 1957 și a intrat ȋn vigoare la data de 1 ianuarie
1958.Obiectivul acestui tratat a fost înființarea Comunității Economice Europene (CEE) și a Comunității Europene
a Energiei Atomice (Euratom).

Potrivit acestui tratat, CEE se sprijină, pe de o parte, pe o piață comună și, pe de altă parte, pe apropierea
progresivă a politicilor economice. Curtea de Justiție definește piaţa comună ca fiind un spațiu economic unificat,
lipsit de obstacole, în cadrul căruia vor trebui realizate, în mod progresiv, uniunea vamală și uniunea economică.

Obiectivul Tratatului CEE, acela de a institui o piață comună a cărei funcționare interesează, în mod direct,
justițiabilii Comunității, relevă faptul că tratatul reprezintă mai mult decât un acord care creează obligații între
statele contractante.Potrivit tratatului ce instituie Euratom, se urmărește realizarea și dezvoltarea unei industrii
nucleare europene și, bineînțeles, utilizarea în scopuri pașnice a energiei atomice.
3.Tratatul de la Bruxelles
Data semnarii acestui tratat a fost 8 aprilie 1965 ,iar data intrării ȋn vigoare a fost 1 iulie 1967.Principalul
său obiectiv a fost unificarea instituţiilor de structură a celor trei Comunităţi Europene apărând pentru prima dată
termenul de Comunitate Europeana (C.E.). Astfel:

 Inalta Autoritate devine Comisia Comunităţii Europene;

 Comitetul Consultativ de pe lângă Inalta Autoritate a fost „absorbit” ȋn Comisia Comunităţii Europene,
organismul nou creat;
 Consiliul de Miniștri;
 Adunarea Comună sau Adunarea Parlamentară devine Parlamentul European;
 Curtea de Justiţie devine Curtea Europeană de Justiţie, ȋnsă completată.

4.Actul Unic European

Acest tratat a fost semnat la data de 17 februarie 1986 și a intrat ȋn vigoare la 1 iulie 1987. Tratatul exprimă
voința statelor membre de a transforma totalitatea relațiilor dintre ele în vederea instituirii unei Uniuni Europene.
Scopul Actului Unic este instaurarea progresivă a pieței interne pe durata unei perioade care se încheie la
31 decembrie 1992. Piața internă este definită drept „spațiul fără frontiere interne în care libera circulație a
mărfurilor, a persoanelor, a serviciilor și a capitalurilor este asigurată conform dispozițiilor prezentului tratat”.
Prin AUE se iau o serie de măsuri ce oferă o nouă perspectivă Uniunii Europene:

 realizarea pieței interne;

 instituie Consiliul European;
 crearea unui secretariat politic instalat la Bruxelles (înainte de AUE, secretariatul era asigurat prin rotație);
 statele membre sunt îndemnate să facă eforturi pentru a elabora și aplica o politică externă comună la nivel
european.

Schimbările importante sunt: extinderea votului cu majoritate calificată în cadrul Consiliului , crearea
procedurilor de cooperare și aviz conform, care sporesc influența Parlamentului European.

5. Tratatul de la Maastricht
Acest tratat a fost semnat la 7 februarie 1992 și a intrat în vigoare la 1 noiembrie 1993.
Mai este cunoscut sub denumirea de „Tratatul privind Uniunea Europeană” și reunește într-un singur
ansamblu, denumit Uniunea Europeană, cele trei Comunități (Euratom, CECO, CEE).
Principalele modificări aduse:

 uniune monetară – instituirea unei singure politici monetare;

 uniune economică – liniile directoare vor fi stabilite de Consiliul Uniunii Europene;
 uniune politică – se creează o politică comună externă, juridică, a afacerilor interne și de securitate;
 o cetățenie unională (care alcătuiește o uniune);
 extinderea competențelor Parlamentului European (reprezentată prin procedura de codecizie – puterea
comună a Parlamentului și a Consiliului Uniunii Europene de a legifera în comun);
 CEE este redenumită în Comunitatea Europeană.

Competențele Uniunii erau împărțite în 3 piloni:

 1.Comunitățile Europene - comunitatea avea misiunea de a asigura buna funcționare a pieței unice și,
printre altele, o dezvoltare armonioasă, echilibrată și sustenabilă a activităților economice ; un nivel ridicat de
ocupare a forței de muncă și de protecție socială și egalitatea între bărbați și femei.

2.Politica externă și de securitate comună (funcționează prin cooperare interguvernamentală) - misiunea

Uniunii era de a defini și de a realiza, conform unei metode de tip interguvernamental, o politică externă și de
securitate . Statele membre aveau obligația de a susține activ și fără rezerve această politică, într-un spirit de
loialitate și de solidaritate reciprocă. Printre altele, aceasta avea ca obiective: salvarea valorilor comune, a intereselor
fundamentale, a independenței și a integrității Uniunii, în conformitate cu principiile Cartei Națiunilor Unite ;
consolidarea securității Uniunii sub toate formele ; promovarea cooperării internaționale ; dezvoltarea și
consolidarea democrației și a statului de drept, precum și respectarea drepturilor omului și a libertăților
fundamentale.

3.Cooperarea în domeniul justiției și al afacerilor externe (funcționează prin cooperare

interguvernamentală), cu privire la : politicile privind controlul frontierelor , azilul și imigrarea ; cooperarea
judiciară în materie civilă ; cooperarea judiciară în materie penală ; cooperarea polițienească (crearea Europol).

6.Tratatul de la Amsterdam
Acest tratat a fost semnat la 2 octombrie 1997 și a intrat în vigoare la 1 mai 1999.Denumirea completă a
tratatului este „Tratatul de la Amsterdam care modifică Tratatul privind Uniunea Europeană, Tratatele instituind
Comunitățile Europene și anumite acte conexe”.
Prin Tratatul de la Amsterdam s-au extins competențele Uniunii Europene prin instituirea unei politici
comunitare a forței de muncă, prin măsuri menite să apropie Uniunea de cetățeni și prin posibilitatea unei cooperări
mai strânse între anumite state membre (cooperări consolidate).De asemenea, tratatul simplifică și renumerotează
articolele din tratate.

7.Tratatul de la Nisa
Acest tratat a fost semnat la 26 februarie 2001 și a intrat în vigoare la 1 februarie 2003.Obiectivul acestuia
a fost să reformeze instituțiile pentru ca UE să poată funcționa eficient și după extinderea până la 25 de state
membre.
Ceea ce a adus in plus au fost metode pentru modificarea componenței Comisiei și redefinirea sistemului de
vot în cadrul Consiliului.

8.Tratatul de la Lisabona
Acest tratat a fost semnat la 13 decembrie 2007 și a intrat în vigoare la 1 decembrie 2009.Asupra
Tratatului de la Lisabona s-a convenit după 6 ani de discuții între statele membre pe tema reformelor care
erau necesare pentru a face față provocărilor secolului al XXI-lea.
Un obiectiv important al tratatului este de a moderniza instituțiile care coordonează activitatea
UE, astfel încât să respecte principiile democratice.
Câteva măsuri remarcabile:

 Este oficializată poziția Băncii Centrale Europene, devenind astfel o instituție a Uniunii
Europene;
 Uniunea Europeană va avea personalitate juridică ;
 Tratatul de la Roma a fost redenumit în “Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene”;
 Cartea drepturilor fundamentale va beneficia de același statut juridic ca și tratatele, având caracter
obligatoriu;
 Tratatul permite Uniunii să adere la Convenția Europeană a Drepturilor Omului;
  Codecizia va deveni „procedura legislativă ordinară”, consolidând puterile legislative ale
Parlamentului European;
 Consiliul European devine o instituție UE cu drepturi depline, rolul său fiind definit în mod clar,
creându-se o nouă funcție de președinte al Consiliului, ales de membrii acestuia pentru un mandat
de 5 ani;
 Se prevede posibilitatea ca un stat membru să se poată retrage din Uniunea Europeană dacă
dorește și stabilește mecanismele necesare.

Pe scurt, Tratatul de la Lisabona clarifică puterile care îi revin Uniunii Europene, puterile ce le
revin statelor membre și puterile exercitate în comun.
Tratatul de la Lisabona precizează ce atribuții:
- revin UE
- revin statelor membre
- sunt comune UE și statelor membre.

Bibliografie:

http://www.europarl.europa.eu/about-parliament/ro/in-the-past/the-parliament-and-the-treaties/merger-treaty

https://www.laurentiurebega.ro/1470-2/

http://abcjuridic.ro/principalele-tratate-ale-uniunii-europene/

Istoria constructiei europene –Nicolae Paun

http://cursdeguvernare.ro/wp-content/uploads/2014/07/maastricht-1992.pdf