Lucinschi Petru

Lucinschi Petru - om de stat, preşedinte a Republicii Moldova(1996-

2000). S-a născut la 27 ianuarie 1940 în satul Rădulenii-Vechi, Floreşti.
Membru al PCUS din 1964. A absolvit Universitatea de Stat din
Chişinău, Facultatea de Filologie și Istorie (1962).

Învăţătura, apoi serviciul în Armata Sovietică le-a îmbinat cu munca

comsomolistă. În anii 1960-1971 a deţinut funcţiile de: instructor, şef de
secţie, secretar, prim-secretar al CC al ULCT din Moldova, ulterior
(1971-1976) este secretar al CC al PCM. În anii 1976-1978 deţine
funcţia de prim-secretar al Comitetului Orăşenesc Chişinău al PCM. În
perioada 1978-1986 lucrează în calitate de şef adjunct de secţie la CC al
PCUS. Deputat al Sovietului Suprem al RSSM de legislaturile 7 şi 8.
Delegat la Congresul XXIV al PCUS.

Din 1986 pînă în 1989 este al doilea secretar al CC al PC al

Tadjikistanului. În 1989 este ales prim-secretar al CC al PCM, calitate în
care a activat pînă în 1990. În timpul mandatului lui Lucinschi, a început
aplicarea în RSS Moldovenească a reformelor inițiate de Gorbaciov.
Intelectualii care l-au suținut inițial pe Lucinschi l-au părăsit ulterior
cerînd reforme mai rapide și mai radicale. Lucinschi a încercat să
concilieze grupările rivale, dar a reușit doar să adîncească contradicțiile
dintre acestea. A realizat în cele din urmă că prezida un partid cu un
aparat politic de nereformat.
În 1990-1991 lucrează în calitate de secretar al CC, membru al Biroului
Politic al CC al PCUS, în 1991-1992 deţine funcţiile de colaborator
ştiinţific superior la Institutul de Cercetări Social-Politice al Academiei
de Ştiinţe din Federaţia Rusă (Moscova) şi de director executiv al
Fondului de dezvoltare a ştiinţelor sociale al Academiei de Ştiinţe din
Federaţia Rusă (Moscova).

În anii 1992-1993 Petru Lucinschi este ambasador extraordinar şi

plenipotenţiar al Republicii Moldova în Federaţia Rusă. La 4 februarie
1993 este ales Preşedinte al Parlamentului Republicii Moldova de
legislatura a douăsprezecea, la 29 martie 1994 – Preşedinte al
Parlamentului Republicii Moldova de legislatura a treisprezecea.

De la 1 decembrie 1996 pînă la 4 aprilie 2001 Petru Lucinschi deţine

funcţia de Preşedinte al Republicii Moldova. A continuat reformele
începute de predecesorul său Mircea Snegur. A fost continuat procesul
de privatizare a proprietăților de stat. În domeniul politicii externe, a
început procesul de integrare a Republicii Moldova în Uniunea
Europeană și de distanțare față de țările din Comunitatea Statelor
Independente (CSI).

Prin Legea nr. 1115-XIV din 5 iulie 2000, constituția Republicii

Moldova a fost modificată în așa fel, încît președintele republicii este
ales de parlament prin vot secret și nu prin votul direct al populației, așa
cum se practicase pînă atunci. Parlamentul de la Chișinău a decis astfel
transformarea Republicii Moldova în republică parlamentară, în care
șeful statului este ales de legislativ, iar guvernul beneficiază de
prerogative extinse.

Președintele Petru Lucinschi, care a participat la acea ședința a

parlamentului, le-a cerut deputaților să nu modifice constituția,
propunînd în schimb convocarea de alegeri parlamentare și prezidențiale
anticipate. Proiectul de lege a fost totuși aprobat rapid, cu o majoritate
covîrșitoare.
La alegerile parlamentare din 25 februarie 2001, Partidul Comuniștilor a
ieșit învingător. Președintele Moldovei, Lucinschi, nu și-a depus
candidatura pentru alegerea președintelui de către parlament. El a
afirmat că nu este de acord cu alegerea președintelui în parlament și
consideră regimul parlamentar ca fiind neadecvat pentru actuala situație
din Republica Moldova.
Parlamentul l-a ales ca președinte al Republicii Moldova la 4 aprilie
2001 pe Vladimir Voronin, care l-a înlocuit pe președintele Petru
Lucinschi.
Petru Lucinschi este membru al Academiei de Ştiinţe Sociale din
Federaţia Rusă (Moscova), doctor în filozofie (1977). În prezent este
preşedinte al Fundaţiei de Studii Strategice şi Dezvoltare a Relaţiilor
Internaţionale "Lucinschi".

Este cavaler al unor distincţii de prestigiu: Marea Cruce a Legiunii de

Onoare (Franţa,1998), Ordinul Mîntuitorului (Republica Elenă,1999),
Marele Ordin al Cavalerilor Sfîntului Mormînt (Patriarhia Greacă
Ortodoxă, Ierusalim, 2000), Ordinul "Steaua României" în grad de
Colan (România, 2000), "Ordinul Republicii" (2005).