Sunteți pe pagina 1din 8

CAPITOLUL 2

FUNCŢIONALE LINIARE

2.1. No ţ iunea de func ţional ă liniar ă

Fie (X,K) un spaţ iu vectorial de dimensiune n .

DEFINIŢ IA 2. 1 .1 .

O aplicaţ ie f : X K , se nume ş te func ţional ă .

DEFINIŢ IA 2. 1 .2.

Func ţionala f : X K este liniară dacă :

1) oricare ar fi vectorii x şi y din X, f ( x + y ) = f ( x ) + f ( y ) ( proprietate de aditivitate) 2) oricare ar fi scalarul λ din corpul K, oricare ar fi vectorul x din X, f ( λ x ) = λ f ( x ) ( proprietate de omogenitate )

OBSERVAŢIE :

f ( α x + β b ) = α f ( x ) + β f ( y ) , oricare ar fi scalarii α şi β din corpul K şi oricare ar fi vectorii x ş i y din spa ţiul X.

propriet ăţ ile 1) şi 2) pot fi scrise într – o singur ă formul ă :

n

n

=

n

Dac ă

x

=

i

i

i

α

i

e

i

f

x

=

f

α

i

e

α

f

e

i =

1

i

=

1

i

=

1

()

(

)

EXEMPLUL 1 :

Fie spa ţiul vectorial ( P 2 [x], R ) ş i fie func ţionala

f : P

2

[

x

]

(

R, f x

)

=

1

x t dt ,

0

()

unde x(t) = a 0 + a 1 t + a 2 t 2

,

a 0 ,

a 1 , a 2 R . Să se demonstreze că această funcţ ională este o func ţional ă

Oricare ar fi x ş i y din ( P 2 [x], R ) , y(t) = b 0 + b 1 t + b 2 t 2 , b 0 , b 1 , b 2 R . Oricare ar fi α ş i β din R ,

x(t) = a 0 + a 1 t + a 2 t 2

,

f (αx + βy) =

= αf (x) + βf (y)

1

0

[

αx t

()+

βy

()]

t

dt

INTERPRETARE GEOMETRICÃ :

=

α

1

1

0

x

()

t

dt

+

β

0

y

()

t

dt

=

Fie spa ţiul ( R 3 , R ) ş i fie f : R
Fie spa ţiul
( R 3 ,
R
)
ş i
fie
f
: R
3 → R
o func ţional ă
liniar ă .
x 3
•x
-e 3
R
x 1
f(x)
f( e 3 )
e 2
0
e 1
f( e 1 )
x 2
f( e 2 )

2.2. Matricea unei funcţ ionale liniare:

din X.

f

()

x

=

Fie (X,K) un spaţ iu vectorial , dim X = n.

Fie E = { e 1 , e 2 , … , e n } o bază în spa ţiul X.

Fie

x = α 1 e 1 + α 2 e 2 + … + α n e n

, unde x este un vector

Fie f : X K , o func ţional ă liniar ă .

Valoarea funcţ ionalei liniare

în

f

n

i =

1

α

i

e

i

=

i

n

=

1

α

i

f

(

e

i

)

.

punctul

x

este:

Not ă m a i = f ( e i )

i = 1, … ,n

( 1 )

DEFINIŢ IA 2.2. 1

Se nume ş te matricea funcţionalei E , matricea:

EXEMPLUL 1 :

A =

a

a

1

a

2

Μ

n

f

corespunză toare bazei

Fie spa ţiul vectorial ( P 2 [x],R ) şi fie funcţionala

f : P

2

[

x

]

(

R, f x

)

=

1

0

x t dt , o func ţional ă liniar ă .

()

Fie E = { 1, t, t 2 } o bază în P 2 [x] . Să se determine matricea funcţ ionalei f în baza E .

1

(

1

0

tdt =

a 1

a 2

a 3

= f

0

e

1

dt

=

1

= f

0

(

e

2

=

1

0

f

(

e

3

)=

)

dt

1

0

=

)

1dt

=

1

2

;

1

;

1 3 1 t 1 t 2 dt = = 0 3 3 0 .
1
3
1
t
1
t
2 dt
=
=
0
3
3
0
.
A =
1
1
2
1
3

De aici rezultă c ă :

2.3.

schimbarea bazelor

Schimbarea

matricei

unei

PROPOZIŢ IA 2.3. 1.

funcţ ionale

liniare

la

Fie (X,K) un spaţ iu vectorial , dim X = n . Fie E = { e 1 , e 2 , … , e n } o bază în spa ţiul X .

Oricare ar fi vectorul x din spaţ iul X ,

x

=

n

i = 1

α

i

e

i

.

Fie

f : X K

, o func ţional ă liniar ă ,

fie

A =

a

a

1

2

Μ

a

n

a i = f

(e i )

unde

i = 1, … ,n . Fie G = { g 1 , g 2 , … , g n } o alt ă bază în spa ţiul X . Fie C EG matricea de trecere de la baza E la baza G .

Fie

B =

b

1

b

Μ

b

n

2

matricea functionalei f în baza G , b i = f (g i ),

unde

i = 1 , … ,n .

Atunci :

B = C• A

DEMONSTRAŢIE :

Scriem matricea C ( c ij ) , matricea de trecere de la baza E la baza G .

g 1 = c 11 e 1 + c 12 e 2 + … + c 1n e n g 2 = c 21 e 1 + c 22 e 2 + … + c 2n e n ……………………………………… g n = c n1 e 1 + c n2 e 2 + … + c nn e n

b 1 = f ( g 1 ) = c 11 f ( e 1 ) + c 12 f ( e 2 ) + … + c 1n f ( e n ) b 2 = f ( g 2 ) = c 21 f ( e 1 ) + c 22 f ( e 2 ) + … + c 2n f ( e n ) ………………………………………………………………… b n = f ( g n ) = c n1 f ( e 1 ) + c 2n f ( e 2 ) + … + c nn f ( e n )

sau :

b

Μ

b

n

1

=

=

c

11

c

n

a

1

1

a

1

+

+

c

1 2

c

n

a

2

2

a

2

+

Κ

+

Κ

+

c

1 n

a

n

+

c

nn

a

n

B = C• A

2.4. Dualul algebric al unui spa ţiu vectorial

Fie (X,K) un spaţ iu vectorial, dim X = n . Consider ă m mul ţ imea tuturor funcţionalelor liniare definite pe spaţ iul X .

L(X , K ){=

f

|

f

: X

K ,

f

liniare

}

Vom organiza această mul ţ ime ca un spaţ iu vectorial.

1 )

oricare ar fi f , g L ( X , K ) , “+” este adunarea din corpul K.

( f g )(x ) = f (x ) + g (x ) , unde

2)

oricare ar fi λ K

ş i oricare ar fi f L(X , K ) ,

(α f )(x ) = αf (x )

Cu aceste propriet ăţ i, spaţ iul vectorial reprezintă un dual algebric.

DEMONSTRAŢIE :

Oricare ar fi f , g L( X , K ) ( f g )(x )L ( X , K )

f este funcţ ional ă liniar ă oricare ar fi α, β K , oricare ar

fi x, y X este adevă rată relaţ ia :

f (αx + βy)= αf ()x + βf ()y

g este funcţ ională liniar ă oricare ar fi α, β K , oricare ar

fi x, y X este adevă rată relaţ ia :

g(αx + βy)= αg()x + βg()y

(f g)[αx + βy]= f (αx +βy)+ g(αx +βy)=αf ()x + βf ()y +αg()x + βg()y = =α[f ()x + g()x ]+ β[f ()y + g()y ]=α(f g)(+ β f g)

Asociativitate : (( f g ) h )( x ) = ( f (g h ))(x ) , oricare ar fi f , g L(X , K ).

Element neutru : există ν L(X , K ) , ν (x)= 0 , oricare ar fi

xX .

Element simetric : oricare ar

fi

f L(X , K )

,

exist ă

()(f L X , K ) , astfel încât: ( f )( x ) = f (x ) .

Comutativitate : ( f g)(x) = (g f )(x) , oricare ar fi

f , g L( X , K ) .

(α β )f ()x = α (β f ()x ) , oricare ar fi f , g L(X , K ), oricare ar fi α, β K .

f ,gL(X,K),

α (f ()x g()x )=(α f ()x αg()x ) , oricare ar fi oricare ar fi α K .

Dualul algebric se mai nume ş te spaţ iul adjunct sau conjugat al lui X.

2.5. Func ţionale biliniare

Fie (X,K) ş i fie (Y,K) două spa ţii vectoriale definite peste

acela şi corp de scalari K.

DEFINIŢ IA 2.5. 1.

O aplicaţ ie

f : X × Y K

se

nume ş te

func ţională

biliniară dacă :

1

)

f (α 1 x’ + α 2 x’’ , y) = α 1 f (x’, y) + α 2 f (x’’, y) , oricare ar fi α 1 ,

α 2 K, oricare ar fi x’ , x’’ X ş i oricare ar fi

f este liniar ă în raport cu prima variabil ă , x’ ) .

y Y ( func ţ ionala

2) f (x , β 1 y’ + β 2 y’’) = β 1 f (x , y’) + β 2 f (x , y’’) , oricare ar fi β 1 ,

,

(func ţionala f este liniar ă în raport cu a doua variabilă , y’) .

β 2 K, oricare ar fi

y’

y’’

Y

şi

oricare ar fi

x

X

2.6. Matricea unei funcţ ionale biliniare

Fie

(X,K) un spaţ iu vectorial, dimX = m ;

Fie

E = { e 1 , e 2 ,…, e m } o bază în X.

Fie

(Y,K) un spaţ iu vectorial, dimY = n ;

Fie

Y = { g 1 , g 2 ,…, g n } o bază în Y.

Oricare ar fi xX

,

x

=

m

i = 1

α

i

e

i

ş i oricare ar fi yY ,

y

=

n

i = 1

β

j

g

j

.

Fie f : X × Y K , o func ţional ă biliniar ă ,

f

(

x

,

y

)

=

f

m

i

α

i =

1

e

i

,

n

j

β

j

=

1

g

j

=

m

n

i

=

1

j

=

1

α β

i

j

f

(

e

i

,

g

j

)

Not ă m ( 1) a ij = f ( e i ,g j ) , ob ţ inem matricea A ( a ij ).

DEFINIŢ IA 2.6. 1.

i = 1 , … , m

,

j = 1 , … , n

Matricea A ( a ij ) M nxm (K) unde a ij = f ( e i ,g j ) , iar i =

se nume ş te matricea func ţionalei

=1 , … , m

ş i

j = 1 , …

, biliniare corespunză toare bazelor E din spaţ iul X şi G din spa ţiul Y.

n

m

f (x , y)=

i =

1

j

n

=

1

α β

i

j

a

ij

= α 1 ( β 1 a 11 + β 2 a 12 + … + β n a 1n ) +

+ α 2 ( β 1 a 21 + β 2 a 22 + … + β n a 2n ) + … +

+ a m ( β 1 a m1 + β 2 a m2 + … + β n a mn ) = X T AY

X T = ( α 1 , α 2 , … , α m )

(2)

,

A =

a

11

Μ

a

m

1

Κ

Κ

a

a

1 n

mn

f ( x , y ) = X T A EG Y G

2.7. Schimbarea

schimbarea bazelor

matricei

unei funcţ ionale

Fie (X,K) un spaţ iu vectorial, dimX = m ; Fie E = { e 1 , e 2 ,…, e m } o bază în X. Fie (Y,K) un spaţ iu vectorial, dimY = n ; Fie Y = { g 1 , g 2 ,…, g n } o bază în Y.

Fie

m n

x

E

=

α

i

e

i

ş

i

y

G

=

β

j

g

j

.

i = 1

i = 1

,

Y =

β

1

Μ

β

n

biliniare

la

Fie f : X × Y K o func ţional ă biliniară . Fie A matricea funcţionalei biliniare f corespunză toare bazei

E din spa ţiul X şi bazei G din spaţ iul Y . Fie F = { f 1 , f 2 , … , f m } o alt ă bază în spaţ iul X . Fie C EF matricea de trecere de la baza E la baza F.

f

f

Μ

f

m

=

=

c

c

11

m

e

1

1

e

1

+

+

c

1 2

c

m

e

2

+

2

e

2

Κ +

c

1

m

e

m

+

Κ +

c

mm

e

m

Fie H = { h 1 , h 2 , … , h m } o alt ă bază în spa ţiul Y .

h

f

Μ

h

m

=

=

d

d

11

m

g

1

1

g

1

+

+

d

1 2

d

m

g

2

2

g

+

Κ

+

d

1

m

g

2

+

Κ

+

d

mm

m

g

m

Fie B matricea funcţionalei biliniare f corespunză toare bazei F din spa ţiul X şi bazei H din spaţ iul Y.

(3)

f ( x , y ) = X T E A Y G

(4)

f ( x , y ) = X T F B Y H

(5)

X F = ( C T ) -1 X E

(6)

Y H = ( D T ) -1 Y G

() 4

()

(

∗∗

)

f (

(

)

y

x

,

A B

)

=

T

(

1

C

)

T

[(

C

T )

1

=

=

B

T

A

()

C

T

X

E

T

1

]

T

(

B D

T )

1

Y

G

(

f x y

,

)

T

= X

E

[

C BD

1

(

T

(

3

)

)

1

]

Y

G

A = C 1 B ( D T ) -1 | • C C A = C C 1 B ( D T ) -1 D T |

C A = B ( D T ) -1

B = C • A • D T