Cele 10 porunci pentru ca Subconstientul tau sa iti devina un Aliat Imbatabil !

Porunca 1

Ceea ce exista deja in tine se afla pretu10 pretuntindeni, ceea ce nu exista in tine nu se afla nicaieri.
Toate comorile Universului sunt inlauntrul tau.Cauta cu fervoare in tine insuti puterea sau raspunsul la
care aspiri, pe care inima ta le doreste si, direct proportional cu credinta ta, vei primi ceea ce vrei.

Porunca 2

Marele secret caracteristic geniilor,initiatilor si tuturor oamenilor cu adevarat mari din toate epocile,
este capacitatea lor uluitoare de a intra in contact, fie constient, fie in mod spontan, cu puterile nefirsite
ale Subconstientului, eliberandu-le si facandu-si-le aliate. Daca poti face la fel, atunci si tu vei fi
capabil de performante extraordinare.

Porunca 3

Subconstientul tau detine deja, in profunzimea lui latenta, solutiile perfecte la toate problemele care te
framanta si, tot el iti poate indeplini direct proportional cu intensitatea increderii, orice dorinta.
Cel mai bun mod de convingere este, de exemplu, sa-i sugerezi ferm inainte de a adormi: Vreau sa ma
scol la ora 6 dimineata si vei constata ca te trezesti exact la aceasta ora.

Porunca 4

Subconstientul tau este servitorul, constructorul si sustinatorul corpului; daca inveti cum sa te folosesti
de el si in ce mod sa-i dai comenzi, el te poate ridica aproape fara efort pe culmi nebanuite,
asigurandu-ti mereu succesul.

Porunca 5

Orice gand este o cauza care, mai devreme sau mai tarziu, va produce efecte (sau fructe) bune ori rele,
dupa cum a fost continutul sau. Orice traire proprie sau stare interioara pe care o remarcam in mod
pasiv sunt efectul sau, cu alte cuvinte, roadele prezente ale anumitor ganduri din trecutul nostru
indepartat sau apropiat. Toate aceste fructe, dulci sau amare, pe care le meritam de drept si cu care
conjunctura inevitabila a momentului ne obliga sa ne hranim pentru a resimti astfel consecintele
actiunilor noastre, constituie ceea ce ignorantul numeste DESTIN sau SOARTA, iar Yoghinul,
KARMA.

Porunca 6

Viata este o modalitate de cunoastere. Esti asemanator unui capitan aflat pe mare care isi conduce
vasul. Trebuie sa dai ordine (ganduri, imagini, trairi orientate dinamic, aspiratii clare si ferme
Subconstientului care controleaza, intermediaza si conduce majoritatea covarsitoare, de peste 97 %, a
experientelor vietii tale.

Porunca 7
Atat actiunile pe10 porunci care le-am comis,cat si gandurile pe care le-am avut in trecut ne urmeaza
ca o umbra producand rezultate bune sau rele, in functie de natura lor. Nici in aer, nici in adancul
oceanului, nici in cea mai ascunsa pestera sau pe varful muntelui, in oricare parte a acestei vaste lumi,
nu exista loc in care omul sa poata scapa de consecintele actiunilor si gandurilor sale in prezent sau in
viitor consecintele lor nu vor inceta sa se deruleze si astfel, faptuitorul va avea, la randul sau, partea
care i se cuvine din fericirea sau suferinta pe care a produs-o. intelegand aceasta, trebuie sa cautam sa
nu facem rau nimanui, nici macar in gand.

Porunca 8

Evita la maxim formulari interioare de forma: „nu am mijloace” sau „imi este imposibil” sau
„niciodata n-am sa pot” in care sa crezi, complacandu-te sa-ti accentuezi aparenta fatalitate prin aceste
afirmatii paralizante. Subconstientul te va asculta si va crea prompt premizele pe care doar tu le-ai
gandit aducandu-le din domeniul posibilitatii la o realizare efectiva. Astfel, la propria ta comanda
chiar,Subcontientul va face ca intr-adevar sa-ti lipseasca posibilitatile sau mijloacele de a realiza sau
obtine ceea ce urmaresti. Cauta sa te convingi ca totul este posibil prin angrenarea puterii nelimitate a
mentalului tau de a comanda subconstientului. Realizeaza insa ca, desi totul iti este posibil, nu orice iti
este permis (in sensul ca nu trebuie sa incalci niciodata legile naturale ale firii). Adevarul acestor
afirmatii, fara urmarirea verificarii personale si directe a realitatii lor, nu este decit un sfert de adevar.

Porunca 9

Multor oameni le este mai usor doar sa-si regrete greselile complacandu-se in suferinta, convinsi fiind,
in mod prostesc, ca acesta le este destinul, decat sa-si dea osteneala sa evite eroarea ce le permite sa
modifice radical destinul, devenind asfel, totodata, co-creatori ai acestui destin.

Porunca 10

Patrunzand gradat si cat mai lucid in profunzimile enigmatice ale Subconstientului, vei reusi, in sfarsit,
sa cunosti adevarata natura din tine insuti si atunci ti se va dezvalui REALITATEA INFINITA SI
ETERNA din afara ta.

Să pătrundem ceva mai în amănunt semnalele pe care ni le trimite viaţa.

Pe baza legii cauzei şi efectului ştim că, pentru a se restabili echilibrul, tot ce provocăm altora se va
răsfrânge asupra noastră înşine. Din aceasta rezultă concluzia raţională că în viitor trebuie să fim şi
mai atenţi la ideile, cuvintele şi faptele noastre, să „semănăm” mai conştient, pentru ca să culegem
fructe mai bune şi mai gustoase. Dacă noi înşine suntem confruntaţi cu o boală, suferim o pierdere sau
o durere, atunci ar trebui să ne întrebăm şi să încercăm să aflăm care a fost cauza acestui efect, ce
anume am provocat noi înşine cândva, pentru ca acum să ne aflăm într-o asemenea situaţie.
Împrejurările în care are loc un eveniment ne arată adesea deja soluţiile de rezolvare şi ne prezintă
modele, întrucât, în perfectul nostru joc al creaţiei, totul se produce conform legii rezonanţei, prin
urmare nimic nu se petrece „întâmplător”. Să fim atenţi la indiciile din jurul nostru! În fiecare zi
primim aşa-numitele „semnale”, uneori prin oameni, prin animale care ne ies în cale sau prin
evenimente întâmplate pe drumul spre slujbă. Dintre acestea fac însă parte şi aşa-zisele coincidenţe şi
sincronicităţi.

Cu toţii am trăit aşa ceva: te gândeşti la cineva şi imediat respectivul îţi dă telefon. Aici este vorba mai
curând de telepatie — este clar că unul se gândeşte la celălalt — , ceea ce însă devine posibil numai
prin rezonanţă. Un alt exemplu: aţi început să lucraţi într-un nou loc de muncă, de exemplu ca
educatoare la grădiniţa de copii. Vă aflaţi la terapeut, în sala de aşteptare, şi intraţi în discuţie cu
doamna care stă lângă dumneavoastră. Şi ce profesie are ea? – Educatoare la grădiniţa de copii. „Ca
să vezi, ce întâmplare!” Deschideţi televizorul şi ce se prezintă pe programul ales? Un material despre
o nouă grădiniţă. !rAtât de multe coincidenţe dintr-o data, aşa ceva nu exista!” În mod similar
reacţionează majoritatea celor care până acum n-au observat că trăim într-o lume a interdependenţelor,
într-un univers construit pe legităţi clare.

Fenomenul sincronizării se bazează pe legea rezonanţei: Identităţile se atrag, aceasta însemnând că

tot ce vibrează spiritual la fel se atrage reciproc, iar astfel ceea ce noi emitem vibrează înapoi asupra
noastră şi de aceea ne revine nouă, ca tot ceea ce ne aparţine şi cu care noi vibrăm identic. Aceasta este
o categorie de semnale care ne arată în ce mo ment al vieţii ne aflăm. În cazul sincronizării, situaţia
este puţin altfel Aceasta noţiune se datorează psi hanalistului elveţian, profesorul Carl Gustav Jung.
Într-o zi, când acesta se afla în biroul său împreună cu un pacient, discutând despre Egipt, dintr-o dată
pe birou s-a căţărat un gândac, un scarabeu egiptean. Nici până astăzi nu s-a lămurit cum a ajuns
gândacul din Egipt în Elveţia, însă Jung a văzut în aceasta o dovadă că universul nu este haotic, ci
urmează un model ordonat, perfect – după formularea lui Jung, este sincronizat.

Iată aici câteva exemple de sincronizare:

Sunteţi la micul dejun, citiţi ziarul, fiica dumneavoastră se agită pe scaun şi vorbeşte cu mama ei, pe
fundal probabil se aude radioul şi sunt transmise ştirile. Deodată, sunteţi surprins că fiica
dumneavoastră a pronunţat exact aceleaşi cuvinte pe care tocmai le-aţi citit în ziar. Sau crainicul
pronunţă o propoziţie ce este chiar titlul articolului pe care îl citiţi în acel moment. Sau vă găsiţi într-
un restauram şi discutaţi cu însoţitorul dumneavoastră. La un moment dat, acesta spune ceva anume,
iar exact în acelaşi moment o persoană de la masa vecină exprimă acelaşi lucru.

Vă deplasaţi pe autostradă si vorbiţi la telefonul din maşină cu cineva, iar respectivul vă povesteşte că
a pictat camera copiilor cu stele; în acest moment, depăşiţi o camioneta Mercedes, vopsita lateral cu
stele. Sau cineva spune că a primit un număr de telefon terminat în 999, iar dumneavoastră conduceţi
tocmai în spatele unei maşini cu numărul de înmatriculare 999. Despre ce este vorba la acest fenomen?
Ce trebuie să ne arate el (ca un „indicator”)? Aici trebuie să vorbim încă o dată despre modelul vieţii.
După cum s-a spus deja, împreună cu protectorii noştri spirituali ne creăm un model pentru viaţă, o
matrice sau un tipar. Cum s-ar zice, ne stabilim un program, cu tot ce-am dori să rezolvăm în timpul
unei încarnări. Cei mai mulţi oameni rezolvă probabil şaizeci la sută din ce şi-au propus şi doar extrem
de puţini se apropie de procentul de sută la sută. Cu cât în viaţă avem mai mult parte de ceea ce ne-am
propus, prin urmare cu cât modelul nostru de viaţă actual concordă mai mult cu ceea ce ne-am schiţat
înainte de încarnare, cu atât se înmulţesc aceste cazuri de sincronizare. Explicaţia este că ne aflăm tot
mai frecvent la momentul oportun şi la locul potrivit. Aceasta este toată arta.

Dar cum putem să ne aflăm la momentul oportun şi la locul potrivit?

 Putem să ne urmăm intuiţia. După cum se vede, ne învârtim în cerc. Întotdeauna este vorba despre
intuiţie. Ea este cheia! Ea este vocea Domnului în noi! Iar intuiţia nu se poate cumpăra, nu ne-o poate
da nimeni, n-o putem înghiţi ca pe o tabletă, nu ne-o poate impune nici o biserică, nu poate profita de
ea nici o sectă. Lucrând cu intuiţia numai aşa învăţăm să fim la locul potrivit, la momentul oportun, cu
persoanele potrivite. Aparent suntem pe picioarele noastre – ceea ce însă nu se întâmplă niciodată
(Dumnezeu în noi, înger-protector, familie de suflete) – iar răspunsul, dacă ne-am urmat corect
intuiţia, se întoarce direct de la viaţă în forma acestor sincronizări. Sincronizarea este „termometrul”
încarnării noastre şi ne arată exact unde ne aflăm ca etapă a vieţii. Cu cât au loc mai multe cazuri de
rezonanţă (coincidenţe) şi cu cât mai multe sincronizări se produc în viaţa noastră, cu atât mai aproape
suntem de modelul nostru de viaţa, cu atât mai aproape suntem de noi, pe propriul nostru drum.
Desigur, aceasta se poate schimba zilnic, în funcţie de deciziile noi pe care le luăm. În orice caz, din
acest moment devine cu adevărat captivant, deoarece simţim pur şi simplu cum comunică viaţa cu noi,
cum ne-am încadrat într-un sistem perfect şi cum suntem în stare să-i percepem, treptat, misterioasa
voce. Cu toate acestea, rămâne un „sistem” al li berului arbitru.

Potrivit legilor spirituale, suntem făuritorii propriei noastre fericiri. Nu mai aruncăm vina pe seama
altora, întrucât suntem răspunzători noi înşine pentru ce se află în jurul nostru şi pentru ce se întâmplă
cu noi. Din această perspectivă vedem viaţa ca pe un dar oferit pentru ca, cu fiecare respiraţie, să
evoluăm mai departe spre iubire şi spre înţelegerea spiritual.

CREEZ EU ÎNSUMI!

Deosebirea dintre cel care caută şi cel care descoperă constă în faptul că primul urmează pe cineva,
o lege, un guru, o credinţa, o ideologie. Dimpotrivă, al doilea îşi scrie propriile legi şi va conduce
cândva. El însuşi hotărăşte dacă vrea să îngheţe în timpul iernii sau să se ardă la tălpi mergând pe
cărbuni aprinşi. El hotărăşte ce mâncare îi dăunează şi ce băutură este plină cu spirit divin – deoarece
aşa doreşte el. Este ascensiunea de la fiinţă creată la creator independent. Şi este datoria noastră să
învăţăm aici pe pământ că noi înşine creăm şi chiar putem muta munţii prin credinţa noastră (nu mă
refer la micul munte de zăpadă din faţă casei…). Noi decidem dacă ceva ne va face rău şi noi hotărâm
ce ne este folositor. Noi suntem o parte a Creatorului şi suntem înzestraţi cu tot ce este înzestrat şi
Dumnezeu – numai că într-o măsură mai mică; de fiecare dată în măsura pe care s-o putem înţelege,
însă însuşirile sunt aceleaşi. Este la fel cum o minusculă picătură de apă are aceleaşi proprietăţi ca şi
oceanul imens. Iar noi ne aflăm aici pe pământ şi pentru a conştientiza că suntem o parte a Creatorului
şi că, zilnic, noi înşine suntem capabili să creăm.

De aceea, să uităm tot ce am citit şi auzit sau ce ni s-a predat la şcoală. Să mergem în interiorul nostru
şi să ne întrebăm ce vrem noi, ce spune intuiţia noastră în acest sens. Apoi să ne întrebăm pe noi înşine
dacă avem încredere în noi să aspirăm la acest ţel, iar dacă în noi răsună un „Da”, atunci să ne şi
îndreptăm spre el. Şi îl vom atinge, dacă avem încredere. Nu trebuie s-o creadă nimeni altcineva.
Exact la fel cum nimeni n-ar fi crezut că Bill Gates, atunci când a lansat programul de calculatoare, va
deveni într-o zi unul dintre cei mai bogaţi oameni din lume. Întregul potenţial este în noi! Totul este
proiectat în noi, sămânţa există. Va veni timpul când o vom uda pentru a creşte!

„Fă ce-ţi produce cea mai mare plăcere!” Jan Van Helsing

Cuvântul “Lumină” trezeşte în mintea noastră tot felul de asocieri pozitive. Dar în Cabala, Lumina este
mai mult decât orice altceva ne-am putea imagina—este, de fapt, o calitate a Creatorului însuşi “Şi
Dumnezeu a spus, ‘Să fie Lumină, şi a fost Lumină’,” “Lumina de la capătul tunelului,” “Eşti Lumina
vieţii mele,” “Am vazut Lumina.” Dacă ai ţine minte de câte ori auzi zilnic “lumină”, ai descoperi că
se fac sute de referiri la acest termen, într-um fel sau altul. Expresii ca “în lumina celor arătate,”
“luminează-mă,” “iluminat”, “luminozitate” sunt metafore adesea utilizate pentru a descrie idei despre
înţelepciune, speranţă, bunătate. De obicei spunem “o persoană (i) luminată” pentru a descrie pe
cineva care este înţelept, sau care are abilitatea de a a vedea lumea într-un fel unic. Ne bucurăm de
lumina soarelui şi ne plănuim vacanţe în locuri unde ne putem relaxa şi ne putem bucura de
lumină/căldură. Suntem atraşi de căldura luminii focului şi ne adunăm în jurul luminii focurilor de
tabără. În calitatea noastră de fiinţe umane , de foarte multe ori vorbim despre lumină în feluri
emoţionale, aproape senzuale. Este greu de imaginat că după mii de ani de cercetări, oamenii de ştiinţă
nu sunt inca siguri în privinţa naturii luminii. Totuşi, nimeni nu contrazice faptul ca lumina este izvorul
vieţii pe pământ. Nu e nici o coincidenţă faptul că doar prin gândul despre lumină putem produce
senzaţii aşa puternice. Înţelepciunea Cabala ne învaţă că există într-adevăr “o lumină spirituală” care
are efect asupra noastră, chiar dacă noi nu suntem conştienţi de prezenţa acesteia. Această Lumină este
atributul forţei care ne-a creat – a Creatorului.

Marele cabalist din secol XVI, Isaac Luria (the Ari), a scris în cartea sa,

Tree of Life(Arborele Vieţii):

“Atenţie, înainte ca emanaţiile să fie emise şi creaturile create, Lumina Simplă de Sus a umplut
toată existenţa. Şi n-a rămas nici un loc liber, ca o atmosferă goală, un vid sau o groapă, Ci totul a
fost acoperit de Lumina Simplă Infinită.”

Care e natura Luminii spirituale?Aşa cum lumina fizică ne umple în modalităţi fizice, facându-ne
să ne simţim calzi şi comfortabil, tot asa, Lumina spirituală ne satisface nevoile spirituale, nevoile
sufletului. Cabaliştii ne explică faptul că în timp ce ne traim viaţa în aceastalume, putem să ne umplem
sufletele cu Lumină spirituală şi astfel să traim experienţa bucuriei infinite şi a împlinirii. Pe măsură ce
sufletul este cuprins de Lumină, persoana începe să simtă împărăţia interioară numită “Lumea de Sus”
şi să perceapă fenomene dincolo de ceea ce noi cunoaştem din lumea fizică.. Cum anume diferă
această Lume de Sus de senzaţiile noastre obişnuite? În această lume, toate percepţiile noastre se
dezvoltă în mod firesc cu ajutorul celor cinci simţuri. Şi totuşi, suntem afectaţi în mod evident de
multe forţe ale naturii care sunt invizibile pentru noi. Oxigenul pe care îl respirăm, de exemplu, este
invizibil, dar fără el nu am putea supravieţui în lumea fizică. În acelaşi fel, Lumea de Sus este o zonă a
realităţii care este imperceptibilă pentru cele cinci simţuri ale noastre, dar putem incepe să o simţim pe
măsură ce sufletele noastre sunt umplute de Lumina spirituală. Dr. Jeffrey Satinover, unul dintre
oamenii de ştiinţă care a făcut filmul, What the Bleep Do We Know!?, explică aceasta din perspective
fizicii cuantice: “Teoria cuantică arată că există ceva ce funcţionează dincolo de simplul mecanism, în
afara lumii fizice.” Tocmai de aceea Cabala mai poartă denumirea de “înţelepciunea celor ascunse”—
deoarece dezvăluie acea parte a realităţii care este ascunsă pentru cele cinci simţuri ale noastre. Este o
metodă care ne permite nouă să ne umplem sufletele cu Lumină, şi să simţim simultan atât Lumea de
Sus cat şi lumea noastră. – Adrian Silvăşanu UNIVERSUL INTERIOR