Uleiuri esentiale pentru sanatatea noastra

9 ore ·

"Doriți creșterea părului, întărirea și îngroșarea firelor de par?

Dați acestui spray o sansa ...
RETETA
Umpleți 90% dintr-o sticlă cu pulverizator, de 500 ml, cu apă. ⁣
Câteva picături de ulei de argan, care este excelent pentru detangularea și întărirea părului si
5 picături din fiecare dintre uleiurile listate, sau cele pe care le aveți dintre ele! ⁣
Clary Sage - cunoscut pentru ca ajuta la creșterea părului ⁣
Rosemary - stimulează scalpul și energizează rădăcinile pentru creșterea volumului și a părului prin
întărirea foliculului
Cedarwood - stimulează scalpul, îngroșă părul și adaugă strălucire. Ajutor minunat in alopecie! ⁣
Peppermint-revigorant și stimulant, ajută la clarificarea și fluxul de celule pentru o creștere mai
rapidă
Geranium- întăritor pentru păr ⁣
⁣
Pulverizati pe câteva zone de scalp, masaj, apoi periati catre varfuri! ⁣
Bucurați-vă de rezutat!"

Dragi prieteni creatori. Astăzi vă invit să vă începeți ziua cu afirmația: "Eu sunt dintotdeauna smerenia Divină
în manifestare". Spunând aceste cuvinte lent ca și cum ar face parte din voi, ca și cum ar intra în interiorul
vostru, activați în voi starea firească a Sinelui Divin care este smerenia. Smerenia este atitudinea prin care te
uiți la celălalt din Spirit, dincolo de polaritate. Având această atitudine realizezi ca la nivel de Spirit că toți
suntem la fel. Ce ne diferențiază este cunoașterea și implicarea. Adică fiecare este liber să aleagă când să se
manifeste într-un fel sau altul. Când un om alege să vrea ceva, se va împlini ceea ce dorește. Spor la lucru cu
voi și amintiți-vă că puterea de a alege este în interiorul vostru. Așa este și așa să fie. Cu drag din cunoaștere și
iubire pentru cunoaștere și iubire

„Astăzi, invoc puterea Sfântului Duh să curgă prin mine şi să mă folosească drept sursă de inspiraţie şi de
încurajare pentru toţi cei cu care voi intra în contact astăzi.
Să fiu purtătorul veştilor bune şi anunţurilor vesele, amintind oamenilor multele binecuvântări care ne-au fost
dăruite şi pe care le împărtăşim în această viaţă.
Foloseşte-mă să risipesc norii întunecaţi şi adu prin mine căldura iubirii şi vindecării divine.
Cer tuturor entităţilor cereşti să mă ajute să-mi întăresc cuvintele cu iubire şi cu blândeţe, cu inima uşoară şi
râs, pentru că, atunci când vorbesc, oamenii să-şi deschidă inimile şi să audă mesajele mele. Sunt prezent şi
disponibil să fiu mesagerul bucuriei şi iubirii care vine de la Creatorul meu, în această zi.” Amin

Tristetea este emotia trecutului. Cand ai pierdut ceva si nu mai poti recupera. Sunt oameni care raman tristi o
viata intreaga pentru ca se raporteaz la trecut si la ce nu mai au. Tristetea duce la depresie si la un nivel de
energie foarte jos.

1
Frica este emotia viitorului – anticipezi ceea ce o sa mearga prost.

Furia este emotia prezentului - se refera la incalcarea teritoriului (valorile tale, ceea ce e important pentru
tine, ceea ce conteaza pentru tine )

Bucuria este emotia entuziasmului.

Frictiunea = conflict interior acceptabil – consuma foarte muta energie – e ca si cum ai merge cu frana de
mana trasa. Frictiunile sunt date de conditionari mai vechi care, atunci cand vrei sa faci ceva, iti spun ca nu se
poate in conditiile acelea – desi nu exista nicun impediment.

Cel mai bun mod de orientarea a atentiei este intrebarea!

Frictiunea:

1. Timp = vreau sa ma orientez in viitor dar ma gandesc prea mult la trecut. – imi limiteaza orizontul si
standardul. – Se rezolva prin intrebari de tipul:
- Ce vreau sa realizez, cum am sa stiu ca am obtinut?
- Ce vreau sa obtin, cum am sa stiu ca obtin? – pentru a tine mintea orientata in viitor

2. De relatie = daca fac ce-mi trebuie mie, deranjez ce-ti trebuie tie. Frictiunea de relatie nu este in
relatie, ci este in tine
3. De dialog interior = de limbaj intern (piticii de pe creier).

Emotiile sunt pozitive si negative.

Emotiile negative au diferite “grade”, in sensul ca sunt de energii joase si foarte joase.

Cele mai joase emotii (cu vibratia cea mai joasa) sunt RUSINEA SI VINA. De fiecare data cand apar aceste
emotii, orice ai face prima prioritate este sa iesi din starea de rusine si vina. Ele sunt cele mai apropiate de
starea de inertie, au vibratia foarte joasa – adica de moarte.

Furie + control = fermitate

Emotii negative:

1. Furie
2. Frica
3. Tristete
4. Apatie
5. Rusine
6. Vina

Este un prag de apatie intre rusina si vina si celelate emotii cu care se poate lucra. Rusinea si vina se
dezvolta atunci cand suntem copii.

2
 “Trebuie”,” nu pot” si “incerc” – 3 termene mostenite –
TREBUIE tipar compulsiv negativ care intretine d.p.d.v. emotional vina. – somatizeaza in spatele capului.

NU POT tipar compulsiv negativ care intretine d.p.d.v. emotional rusinea. – somatizeaza in ulcer.

De fiecare data cand ma surprind ca folosesc cuvantul TREBUIE, il inlocuiesc cu ALEG sau PREFER.

Poti sa te intrebi “chiar trebuie?”

De fiecare data cand ma surprind ca folosesc cuvantul NU POT, il inlocuiesc cu SA VAD IN CE MASURA POT
sau EVALUEZ.

Poti sa te intrebi “chiar nu pot?”

INCERC – cand cineva iti spune ca incearca sa faca ceva este bine sa-l intrebi “ai sa si faci?” Termenul
“incerc” nu face decat sa dea comanda corpului sa nu reuseasca.

Emotii pozitive:

1. Iubirea
2. Bucuria
3. Compasiunea

EMOTIE = E-MOTIE= energie in miscare

Inteligenta emotionala = capacitatea de a-ti constientiza emotiile si de a ti le doza. Adica, esti constient de
ele si incepi sa le folosesti intr-un anumit fel.

Învăţaţi să mulţumiţi şi pentru încercări, căci acesta este modul cel mai bun de a le transforma. Dacă vă
revoltaţi, nu dovediţi decât că sunteţi orgolioşi şi că nu sunteţi în stare să transformaţi aceste încercări în aur şi
în pietre preţioase. Dar dacă spuneţi: “O, Doamne, îţi mulţumesc; ştiu că există, cu siguranţă, un motiv
pentru care mi se întâmplă aceasta, trebuie să învăţ ceva. Sunt departe de a fi perfect şi, probabil, că am
făcut nişte prostii”. Datorită umilinţei voastre veţi simţi, dintr-o dată, că ceva se schimbă, se îmbunătăţeşte.
Încercaţi, şi veţi vedea.

Doamne, dă-mi puterea să primesc cu suflet tot ceea ce îmi va aduce ziua de azi. Dă-mi puterea să mă
las cu totul în voia Ta cea sfântă. Şi în fiecare clipă stai în preajma mea şi întăreşte-mă.

Orice veste va aduce cu sine ziua de azi, bună sau rea, învaţă-mă să o primesc cu inima împăcată şi cu
încredinţarea neclintită că voinţa Ta stă asupra tuturora.
3
Fie ca în tot ce fac şi în tot ce spun, voia Ta să-mi stăpănescă cugetul şi simţirea. Iar când asupra mea
vor veni împrejurări neaşteptate, ajută-mă să nu uit că Tu le-ai trimis.

Dă-mi puterea să lucrez cu tărie şi cu înţelepciune în comunitatea din care fac parte, fără să stânjenesc
sau să amărăsc pe aproapele meu. Dă-mi seninătatea de a accepta lucrurile pe care nu le pot schimba,
curajul de a schimba lucrurile pe care le pot schimba şi înţelepciunea de a face diferenţa între ele.

Ajută-mă, Doamne, să pot duce povara zilei de azi cu toate câte le va aduce ea. Struneşte-mi voinţa şi
învaţă-mă să mă rog, să sper, să cred, să îndur, să iubesc şi să iert. Iar când mă rog, fie ca Tu însuţi să
fii Cel ce se roagă în mine. Amin!

O altă metodă pentru a reuşi să ieşiţi din limitele conştiinţei voastre individuale. Folosiţi-vă imaginaţia şi
proiectaţi-vă foarte sus, pentru a intra în legătura cu Fiinţa care îmbrăţişează totul, care poartă în Sine toate
făpturile şi pe care le hrăneşte. Întrebaţi-vă cum vede El viitorul umanităţii, ce proiectează El pentru ea,
pentru evoluţia ei. Atunci când veţi încerca o apropiere de această Fiinţă nemăsurat de mare şi de luminoasă,
în subconştientul, conştientul şi supraconştientul vostru se vor produce nişte lucruri care vă vor provoca
experienţe şi senzaţii de nedescris. Trebuie să repetaţi acest exerciţiu până veţi ajunge să simţiţi că vă topiţi în
acest Ocean de Lumină care este Dumnezeu. Şi când această practică a devenit pentru voi un obicei şi când
veţi ajunge să simţiţi momente de împlinire prin comunicarea cu fiinţele cele mai elevate, atunci veţi putea
începe să coborâţi în conştiinţa oamenilor, pentru a învăţa să-i cunoaşteţi, pentru a simţi nevoile lor,
suferinţele lor, făcând, astfel, o muncă constructivă pentru întreaga umanitate.

Atunci când iubiţi o fiinţă, în loc să vă agăţaţi în mod egoist de ea, propuneţi-vă să o conectaţi la Ceruri,
să o conectaţi la Izvorul nesecat al Vieţii pentru ca, neîncetat, să se poată alimenta şi regenera. Nu este
nimic mai important decât să ştii cum să iubeşti.

Dacă doriţi fericirea şi împlinirea fiinţei iubite, încercaţi să vă gândiţi mai puţin la voi, căci riscaţi să o
antrenaţi în regiunile inferioare ale poftelor şi ale dorinţelor voastre. Dragostea nu însemnează a atrage
o fiinţă către sine, ci, din contră, este dorinţa de a se depăşi pe sine, prin dorinţa de a face ceva măreţ
pentru celălalt, şi nu există nimic mai măreţ decât a-l conecta la Izvor.

dacă vă concentraţi asupra Domnului, dacă-i dăruiţi iubirea voastră cu convingerea că este imensitatea, un
Ocean de Lumină şi de Viaţă, puţin câte puţin conştiinţa voastră se lărgeşte, se luminează şi Viaţa divină începe
să circule prin voi. Învăţaţi, deci, să iubiţi. Bineînţeles că este permis, chiar necesar, să iubiţi toţi oamenii. Dar,
pentru a nu coborî la nivelul slăbiciunilor lor, este nevoie să-l iubiţi mai întâi pe Dumnezeu. Cel ce îl iubeşte pe
Domnul, poate iubi pe oricine, pentru el nu vor mai fi pericole; Iubirea divină îl va întări şi îl va susţine
deasupra pericolelor.

Mergi dimineața în fața oglinzii, zâmbește și spune celui pe care îl vezi în fața ta: „Te iubesc, ești cel mai
minunat om pe care îl cunosc!”. Trăiește această zi plin de dispoziție bună și iubire față de tine și cei dragi ție.

Aleg astăzi să trăiesc o zi minunată. Aleg numai gânduri și emoții pozitive, pe care le manifest prin cuvinte și
acțiune, cu iubire. Tot ce vine la mine, vine pentru binele meu cel mai înalt, indiferent de formă. Sunt deschis
tuturor oportunităților de creștere și dezvoltare, pe toate planurile, în toate dimensiunile. Sunt călăuzit și
4
protejat pe toate planurile și în toate dimensiunile de Sinele meu Superior, sunt una cu Dumnezeu. Sunt
deschis pentru a primi abundența și prosperitatea lui Dumnezeu, într-un flux continuu, pe toate planurile.
Întreaga mea existență este acum aliniată cu planul divin al Spiritului meu și mă las cu încredere în voia lui
Dumnezeu. Acum, îmi continui ziua, fiind deschis tuturor oportunităților, experiențelor și sincronicităților
care mă conduc din ce în ce mai aproape de țelul Spiritului meu. ❣️

Cea mai propice perioadă pentru acumularea rezervelor vitale pentru un an întreg începe în a doua
jumătate a lunii martie şi se încheie la sfârşitul lui iulie. Să nu pierdeţi prilejul de a ieşi afară dimineaţa
devreme, cu o jumătate de oră înainte de răsărit, indiferent de vreme. Călcaţi apăsat, fără prea mare
grabă, sau staţi jos, cu faţa întoarsă spre răsărit. Să nu vă gândiţi nici la treburile voastre, nici la necazuri,
dacă aveţi.

Să nu fiţi nici distraţi, nici pasivi, ci concentraţi-vă gândurile asupra forţelor întremătoare ale naturii, cu
care doriţi să vă contopiţi, sau meditaţi la ceva frumos şl armonios. Puteţi, de pildă, să vă spuneţi în
gând: „Doamne, îţi mulţumesc pentru sfânta energie pe care ne-o trimiţi prin intermediul soarelui;
simt cum mă pătrunde în profunzime viaţa sa radioasă, aducându-mi forţă, vitalitate, înnoire. îţi
mulţumesc, Tată ceresc, pentru dragostea Ta faţă de noi.”

Este indispensabil ca toate celulele corpului să participe la euforia pe care trebuie s-o resimţiţi în acele
clipe. După aceea puteţi să vă întoarceţi acasă ori să mergeţi la serviciu fericiţi şi plini de ardoare
tinerească. Ar trebui să faceţi cu toţii asemenea plimbări în mijlocul naturii, primăvara şi vara. Vă vor
ajuta să vă vindecaţi ori să preveniţi dereglările sau bolile. Natura vie nu apreciază oamenii plăpânzi şi
idioţi; ne oferă o masă garnisită din abundenţă şi dacă cineva distrat ori neglijent nu profită de ea, aceasta
capătă o părere proastă despre el, considerându-l lipsit de inteligenţă.

Trebuie ca iniţiatorii unei vieţi noi să constituie modele pentru ceilalţi; trebuie să lucreze tot timpul, cu
inteligenţă şi mânaţi de voinţa tenace de a-şi restabili ori menţine sănătatea, să dea dovada unei activităţi
eficiente şi a bunei dispoziţii. Dacă nu, la ce vor servi inteligenţa, studiile, opiniile noastre?

Înainte de răsărit razele indirecte ce alunecă la orizont îi aduc omului radiaţii de înţelepciune şi de adevăr
divin. După răsărit, razele directe îi trimit radiaţii de iubire divină. Exerciţiile respiratorii şi fizice pot fi
făcute după ce răsare soarele. Cel mai bun moment pentru ca sistemul nervos să beneficieze de razele
soarelui se situează între orele şapte şi nouă ale dimineţii, iar pentru stomac, intestine şi celelalte organe,
între ora nouă şi prânz. După-amiază nu trebuie să ne aşteptăm la nici un fel de energie curativă. Ar
trebui să se facă plajă, de preferinţă, cu corpul acoperit cu o îmbrăcăminte uşoară, albă, din bumbac.

Pentru sănătatea fizică şi spirituală este foarte importantă igiena ce constă în respectarea principiilor
unei alimentaţii bune. Ce să mâncăm, în ce cantitate şi cum? Trebuie respectată o primă regulă: să nu
cădem pradă lăcomiei, să ne oprim din mâncat înainte de a fi sătui, cu o senzaţie uşoară de foame, să ne
obişnuim cu sobrietatea în toate. Gândul unei vieţi noi viitoare trebuie să incite pe fiecare, dacă este
raţional şi prevăzător, să studieze şi să experimenteze prescripţiile unei alimentaţii sănătoase, adaptată
nevoilor propriului organism. Actul hrănirii este foarte important şi cere, în afara alegerii alimentelor
sănătoase, o dispoziţie adecvată, ce constă în concentrare, dragoste şi recunoştinţă.

Hrănirea maşinală, care nu urmăreşte decât satisfacerea foamei, nu poate face parte din concepţia cuiva
care doreşte să-şi reînnoiască şi să-şi amelioreze viaţa. Hrănirea corectă determină calitatea sângelui,
factor de bază al stării generale a organismului. Natura a conceput corpul omenesc într-un mod foarte
5
raţional, dând posibilitatea miliardelor de celule care-l alcătuiesc de a manifesta prana, energia vitală,
pentru ca procesul reînnoirii şi al vindecării să fie neîntrerupt. Acumularea impurităţilor nu are loc numai
la nivelul pielii, ci şi în interior, în organe, sub formă de aciditate, de elemente calcaroase, de reziduuri
nocive. Din acest motiv cei care doresc să se însănătoşească trebuie să practice în mod conştient o lucrare
de regenerare a naturii în ei.

Apa este o bună conducătoare a magnetismului viu.

Dacă o bem, de preferinţă caldă, sau dacă ne spălăm des, are o influenţă benefică asupra corpului şi
organelor. Este bine să bem una-două căni de apă fiartă şi răcită apoi, dar să fie caldă încă, în fiecare
dimineaţă pe stomacul gol şi în timpul zilei, cu cincisprezece sau douăzeci de minute înaintea meselor
ori la o jumătate de oră după acestea. Apa caldă, înghiţită într-o cantitate suficientă, ajută foarte mult la
eliminarea din organe a reziduurilor toxice. În această privinţă apa rece nu este eficientă.

Dacă această curăţare internă nu se face în mod corect, impurităţile provenite din alimente prost
asimilate sau digerate pătrund în sânge şi în ţesuturi, provocând calcifierea vaselor sanguine. Pentru ca
acest proces de curăţare să dea maximum de rezultate, trebuie să fie executat în mod conştient, cu
dragoste şi recunoştinţă pentru energia purificatoare şi reînnoitoare a apei.

Studiind diferitele temperamente umane, se constată că persoanele nervoase au pielea uscată; aceasta se
explică prin faptul că în organismul lor se produc evaporări rapide, în urma cărora îşi pierd umiditatea
necesară. Aceste persoane sunt mereu neliniştite, hiperexcitate, au tulburări de somn şi nu reuşesc să se
concentreze. Este foarte indicat ca mai cu seamă aceste personae să bea o cantitate de apă suficientă
pentru nevoile digestiei şi pentru menţinerea umidităţii şi a magnetismului în organism.

Câteodată oamenii au palpitaţii şi ajung la concluzia că ritmul inimii le este grav modificat, dar adesea
nu este vorba decât despre gazele care provoacă dilatarea diafragmei. Aceste gaze sunt cauzate de
acumularea de acizi toxici în organism, care pot fi eliminaţi dacă se bea des şi într-o cantitate suficientă
apă caldă. De asemenea, dacă cineva este nervos, agitat, trebuie să bea încet, cu înghiţituri mici, câteva
căni de apă caldă, fiartă cu puţină vreme în urmă, la care se adaugă câteva picături de zeamă de lămâie.

În felul acesta, va începe să transpire şi apoi va trebui să-şi schimbe lenjeria şi să bea încă o cană cu apă
caldă pentru a restabili căldura organismului. Pentru întărirea sistemului nervos şi fortificarea trupului
sunt utile în timpul anotimpului cald băile cu apă încălzită de soare. Apa călduţă se toarnă pe cap, apoi
pe tot corpul, până la picioare. Spălarea poate dura două sau trei minute, după care trebuie să ne ştergem
uşor, fără să frecăm, şi ne putem lungi câteva clipe pentru a ne odihni.

Energiile curenţilor electrici şi magnetici

Omul poate învăţa, de asemenea, prin concentrare şi exerciţii respiratorii, să primească energiile
curenţilor electrici şi magnetici din spaţiu, devenind astfel capabil să-şi echilibreze propriile-i forte.
Întrucât apa este purtătoare a purităţii şi magnetismului, este adesea util să o luăm de la un izvor sau de
la o fântână şi să o aducem acasă într-un ulcior ori în alt recipient. Acesta este un procedeu terapeutic
care sporeşte vitalitatea.

În luna mai spaţiul este impregnat la maximum de magnetism, astfel că, dacă plouă şi temperatura este
destul de ridicată, putem să ieşim îmbrăcaţi lejer în ploaie şi să ne lăsăm udaţi de apa bogată în
6
magnetism viu. După aceea trebuie să ne întoarcem repede acasă, să ne ştergem, să ne îmbrăcăm cu
haine uscate şi să bem una-două căni de apă caldă pentru a-i reda corpului căldura. Aceste duşuri sub
apa de ploaie sunt foarte utile.

O altă condiţie de bază pentru obţinerea şi conservarea sănătăţii şi a minţii limpezi constă în practicarea,
în fiecare zi, a exerciţiilor respiratorii. Învăţaţi să respiraţi calm, profund, cu dragoste, adică savurând
aerul pe care îl inspiraţi. Acest tip de respiraţie permite întregului corp, prin intermediul celulelor şi al
porilor pielii, să profite de forţele vitale din aer. Dacă porii pielii sunt astupaţi din cauza lipsei unei
igiene corespunzătoare sau pentru că nu am dus o viaţă raţională, coloana vertebrală, ca şi alte organe
pot suferi, apărând unele disfuncţii.

Energia vitală care regenerează organismul trece prin măduva spinării, ajungând la creier care o absoarbe
şi o trimite întregului organism. În regnul vegetal se produce un fenomen similar, potrivit legilor osmozei
şi absorbţiei. În natură există un proces dublu: a da şi a primi. Unele energii circulă de la centru la
periferie, iar altele în sens invers. Acolo unde se întâlnesc aceste două tipuri de energie apare activitatea
vieţii. Dar, imediat ce acest curent interior este încetinit sau stopat, apar stări maladive: nervozitate,
nesiguranţă, instabilitate, bănuială…

Pot să se producă obstrucţii şi la nivelul sistemului circulator, caz în care organele nu mai sunt hrănite
în mod normal. Venele sunt astupate de impurităţile rămase în sânge, apărute ca urmare a unei nutriţii
iraţionale, respiraţii superficiale şi, de asemenea, a lipsei de armonie între gândurile, sentimentele şi
actele, aflate în contradicţie unele faţă de celelalte. Sângele şi celulele, secătuite prin această acumulare
de elemente nocive, nu mai pot lupta bine cu microbii care apar în organism, făcându-l vulnerabil la
atacurile diferitelor boli.

După ce se recunoaşte starea de sănătate? Un om este sănătos dacă iubeşte; faptul că nu poate iubi
demonstrează o stare maladivă, chiar dacă boala nu s-a declarat încă. Pentru a fi sau a redeveni sănătos,
omul trebuie să-şi dilate sufletul şi inima, să-şi extindă câmpul conştiinţei astfel încât să simtă dragoste
şi înţelegere faţă de toate fiinţele, bucurie şi recunoştinţă în faţa frumuseţii şi armoniei naturii vii. Omul
nou simte intuitiv ce trebuie să înveţe, ce trebuie să facă, ce trebuie să primească şi ce să dea – toate
acestea fără constrângere, liber, cu dragoste şi discernământ.

Adevărul ascuns în OCHI

…..

În această seară vom mai studia culorile, dar dintr-un alt punct de vedere decât în conferinţele
precedente. Am să vă spun mai întâi câteva cuvinte despre pentagramă, steaua cu cinci colţuri. Maestrul
Peter Deunov ne-a repetat deseori că pentagrama este simbolul omului care posedă cele cinci virtuţi
perfect dezvoltate: bunătatea, dreptatea, iubirea, înţelepciunea şi adevărul. Dintr-un alt punct de vedere,
pentagrama reprezintă şi cele cinci simţuri: pipăitul, gustul, mirosul, auzul, văzul.
Se pot dispune astfel cele cinci virtuţi pe pentagramă:

7
Maestrul ne-a dat de asemenea următoarea regulă: plasează bunătatea ca bază a vieţii tale, dreptatea ca
măsură, înţelepciunea ca limită, iubirea ca desfătare şi adevărul ca lumină. Dacă reflectezi la sensul
acestor sfaturi, le vom găsi foarte adevărate.
Bunătatea este o bază pe care trebuie să se aşeze totul. Deşi edificiul este frumos şi inteligent, dacă
bunătatea nu îl susţine, el se va prăbuşi. Dreptatea este o calitate care dă adevărata măsură a lucrurilor,
ea ne permite să le distingem şi să le apreciem.

Iubirea este cea care dă savoare vieţii.

Chiar dacă posedăm mari bogăţii, cunoştinţe intelectuale şi glorie, fără iubire viaţa ne pare insipidă.
Înţelepciunea este o limită, cea care ne permite să apărăm calităţile bune pe care ni le-a dat Dumnezeu
împotriva acţiunii forţelor negative şi a tuturor duşmanilor vizibili şi invizibili. Dacă înţelepciunea
lipseşte, animalele vor pătrunde şi vor devasta grădina vieţii noastre. Adevărul este lumina care ne
luminează calea. Fără el ne aflăm în plin întuneric, în minciună şi greşeală.

Cele cinci virtuţi

Cele cinci virtuţi sunt necesare pentru buna noastră dezvoltare. Din nefericire, foarte puţini oameni
cunosc actualmente legătura existentă între virtuţi şi organismul uman. Adevărata ştiinţă stă cu toate
acestea în cunoşterea acestei legături, la fel ca toate succesele, toate reuşitele din viaţă. Bunătatea este
legată de picioare, dreptatea de braţe şi mâini, iubirea de gură, înţelepciunea de urechi şi ochii de
adevăr.
Cele cinci virtuţi sunt de asemenea reprezentate de cele cinci degete de la mână, datorită cărora omul
are toate posibilităţile de a acţiona, de a crea.

Simbolul ochiului

Acum, pentru a reveni la problema culorilor, am să încep prin a vă vorbi despre ochi.
Există multe lucruri de spus despre ochi. Ştiţi poate că există o ştiinţă, iridologia, după care se poate,
prin cercetarea atentă a irisului ochiului, să se descifreze toate bolile prezente sau trecute. Prin această
observaţie se poate recunoaşte chiar dacă vă lipseşte un singur dinte. Fiecare organ este reprezentat în
ochi, chiar şi ochii.
Schematic, ochiul este un cerc în centrul căruia se găseşte, irisul . Cercul cu punctul central este de
8
asemenea simbolul soarelui. Pentru astrologi, ochiul drept este legat de soare, ochiul stâng de lună, şi
dacă în horoscop soarele şi luna sunt rău aspectate, ochii vor suferi fie datorită unui accident, fie unei
boli; aceasta depinde de aspectele planetelor şi de casele în care se găsesc ele.
Iniţiaţii au studiat foarte atent toate imaginile naturii; ei au observat toate semnele înscrise pe mână, pe
faţă, pe plante, pe pietre, în aştri, şi au rezumat anumite descoperiri ale lor în semnele astronomice.
Voi încerca astăzi să vă explic deci profunzimea simbolului ochiului şi vă cer numai puţină răbdare.
Când întâlniţi pe stradă un artist care pictează un tablou, vedeţi prima dată nişte linii şi pete de culoare
ce vă par lipsite de sens. Dar dacă continuaţi să îl priviţi pictând, vedeţi cum liniile se întâlnesc încet-
încet, culorile se armonizează, şi în sfârşit tabloul vă apare clar. Ei bine, sunt în faţa voastră ca şi
pictorul de pe stradă. Aveţi deci puţină rabdare şi, pentru moment, mulţumiţi-vă să priviţi una după
alta liniile ce le trasez în faţa voastră.
Din timpuri foarte îndepărtate, oamenii au folosit imagini şi simboluri pentru a exprima adevărurile
cele mai profunde, dar pentru a putea interpreta aceste imagini şi simboluri trebuie să le însufleţim, să
le insuflăm spiritul; aceste simboluri reprezintă nişte realităţi vii care se află în noi, şi ele nu semnifică
nimic atât timp cât ne mulţumim să le studiem din afară. În antichitate, Maeştrii îşi puneau discipolii în
faţa unor figuri geometrice (de exemplu, cele care constituie acum cărţile de Tarot), iar discipolii
trebuiau să le însufleţească, adică să le găsească sensul şi aplicarea în viaţa însăşi. Astfel, dacă putem
găsi sensul profund al formei gurii cu limba, cel al urechilor noastre cu organul Corti, şi cel al ochilor
noştri, vom descoperi o ştiinţă extraordinară.
Simbolul ochiului este reprezentat peste tot: în domeniile fizic, matematic, astrologic, botanic,
alchimic, mineral, vegetal, animal, uman, şi trebuie să încercăm să îl descoperim. V-am spus deja că,
din punct de vedere astrologic, este simbolul soarelui; dar de ce se desenează cu un punct în centru ?
Cercul este simbolul universului, al Fiinţei Supreme, iar punctul reprezintă manifestarea sa. Cercul
fără punct este reprezentarea Fiinţei Supreme nemanifestată, absolută; dar când cercul are un centru, el
reprezintă Fiinţa Supremă în stare de manifestare (a se vedea conferinţa: „Cercul: centrul şi periferia”.
Opere Com-plete, vol. 8).

Dacă privim acest simbol din alt punct de vedere, vedem că este imaginea celulei: punctul central este
nucleul; spaţiul dintre centru şi periferie este protoplasma, iar cercul reprezintă membrana. Principiul
masculin se manifestă întotdeauna prin nişte radiaţii rectilinii, iar principiul feminin prin nişte unde
circulare. Electricitatea se probagă în linie dreaptă, în timp ce magnetismul formează unde circulare. În
înaltul munţilor, unde circulă curenţi electrici, aceşti curenţi care sunt paraleli cu solul dezgolesc complet
pământul şi rocile omorând întreaga vegetaţie. Din contră, pe câmpii, unde se manifestă magnetismul,
vegetaţia este îmbelşugată. Regăsim aceleaşi legi pe chip: toate formele alungite şi rectilinii sunt
modelate de electricitate; toate formele rotunjite sunt modelate de magnetism. Principiul masculin, care
lucrează în natură, creează toate liniile drepte, în timp ce principiul feminin ceează toate liniile curbe.
Simbolul repre-zentand aceste două principii în acţiune în univers este soarele care se manifestă prin
nişte raze ieşite din centru şi nişte cercuri concentrice ce se propagă din centru până la periferie. Se
regăseşte această figură în tăietura trunchiului unui copac unde lucrează în acelaşi timp principiile
masculin şi feminin.

9
Dar să revenim la ochi. Ştiţi că în întuneric pupila se dilată, în timp ce la lumină ea se contractă, mai
mult când lumina este mai intensă. Aceste mişcări de dilatare şi contractare se fac după nişte linii
circulare. Atunci când pupila este complet contractată, imaginea ochiului este chiar simbolul soarelui.

Dacă ne situăm în punctul de vedere alchimic, acest simbol reprezintă aurul. Aurul este un metal nobil
care rezistă la oxidare, este o condensare a razelor solare, iată de ce, omul resimte instinctiv dorinţa
aurului: din cauza legăturii sale cu soarele. Razele soarelui străbate spaţiul, pe urmă pătrund în pământ
unde anumite creaturi din natură primesc această forţă şi fabrică aurul care nu este în realitate decât o
condensare de energie solară. Omul care posedă mult aur este bogat şi stimat în lume. Dar nu este de
ajuns să se posede aur în exterior, trebuie deopotrivă să posedăm aur în interior, fiindcă acest aur ne
permite să rezistăm la boli, la suferinţe, la descurajare. Astăzi nu vă voi mai spune nimic în plus despre
această problemă; las fiecăruia liberatatea să creadă sau nu cuvintele mele (a se vedea: „Aurul şi
lumina”. Opere Complete, vol. 25, cap. V).
Din punct de vedere geometric, simbolul este proiecţia unui con. V-am explicat deja că fiecărei culori
îi corespunde o undă de frecvenţă, cu atât mai ridicată, cu cât se apropie de violet. Culorile spectrului
se succed fără întrerupere şi, de exemplu, nu se ştie unde se termină galbenul şi unde începe
portocaliul. Putem spune fără să ne înşelăm: iată galbenul, iată portocaliul, dar dacă încercăm să găsim
limita între cele două, este absolut imposibil. Aşa se întâmplă în numeroase domenii unde nu putem
nici să găsim, nici să fixăm limita lucrurilor. Evident, dacă privim puţin mai departe şi din afară,
putem spune: „Asta e bine, asta e rău…”. Dar încercaţi să găsiţi limita dintre cele două, nu veţi putea,
şi nimeni nu poate. Se poate spune numai că răul este latura inferioară şi binele este latura superioară,
dar se trece insesizabil de la unul la celălalt. Nici pentru suflet şi corp nu este posibil să se distingă
unde se termină corpul şi unde începe sufletul. Şi cum să fixăm limitele corpului eteric, astral şi mental
? Ele sunt de natură diferită, toată lumea este de acord asupra acestui aspect, dar nimeni nu poate
spune cum sunt legate ele, nici să se precizeze ce relaţii unesc procesele de transformare ale sufletului
cu acelea ale corpului fizic.
În toate domeniile, totul progresează insesizabil de jos în sus, şi trebuie să ne bucurăm, fiindcă aceasta
ne permite să urcăm treptele până în vârf. Ni se întâmplă câteodată să urcăm în paradis: suntem
fericiţi, încrezători, dar câteodată ore mai târziu ne prăbuşim şi ne simţim în infern: totul este tristeţe,
suferinţă, disperare. Vom vedea mai târziu cum putem urca şi coborî pe această scară de vibraţii: scara
lui Iacob.
Lungimile de undă ale vibraţiilor luminoase formează o înşiruire continuă mergând de la cele mai mari

10
(roşu) la cele mai mici (violet) şi, lumina posedând simetria de revoluţie în jurul direcţiei de
propagare, lanţul pe care îl formează succesiunea acestor vibraţii este o spirală conică.

Vârful conului care este echivalentul centrului cercului corespunde unor vibraţii de lungimi de undă
scurte, deci frecvenţelor celor mai ridicate. În acest punct se găseşte pacea spirituală, care nu este inerţie,
o absenţă de mişcare, ci stare de vibraţii intensă în sânul căreia se realizează activităţile cele mai sublime.
11
În această pace se manifestă spiritul în deplinătate. Conul este simbolul soarelui, este deopotrivă şi al
vârfului. Iniţiaţii au ascuns aici mari secrete. Cel care urcă panta unui munte fizic sau spiritual înţelege
simbolul soarelui; privirea sa cuprinde de sus întreg spaţiul. Din punct de vedere astronomic, soarele
este punctul culminant al universului nostru. Tot ce este bun ne vine de la soare. Dumnezeu se manifestă
prin intermediul soarelui şi ne trimite binecuvântările sale.

De va fi ochiul tău curat, tot trupul tău va fi luminat

Ochii sunt legaţi de adevăr. Iisus spunea: „De va fi ochiul tău curat, tot trupul tău va fi luminat”. Evident,
Iisus nu se referea la ochii fizici, ci la ochiul spiritual, al treilea ochi, ochiul mistic datorită căruia putem
pătrunde lumea vizibilă şi lumea invizibilă (a se vedea conferinţa: „Prea fericiţi cei cu inimile curate…”
– Opere Complete, vol 7). Cei doi ochi ai noştri şi al treilea ochi formează un triunghi, o prismă, datorită
căreia curenţii care ne străbat ne întăresc aura şi o fac sensibilă la lumea divină. Dacă pentru moment
majoritatea oamenilor nu primesc lumina decât prin ochii fizici, este din cauză că al treilea ochi le este
obturat de nişte gânduri şi sentimente inferioare care îi împiedică să perceapă curenţii veniţi de înalt; în
schimb, ei primesc curenţii negativi pe care nu îi pot evita pentru că nu au pregătit în ei înşişi nici o
protecţie împotriva lor.

Cel de-al treilea ochi este ca o antenă ce permite captarea mesajelor venite din toate regiunile
universului. Putem să ne exersăm în fiecare zi concentrându-ne asupra acestui ochi. Este un exerciţiu
bun ce ne permite să avem acces la un plan mai înalt de unde avem o altă viziune asupra lucrurilor.
Să ne închipuim două persoane situate una în interiorul şi alta în exteriorul unei sfere. Cea care este în
interior spune că sfera este concavă, cea care este la exterior spune că sfera este convexă, şi ele se ceartă,
fiecare menţinându-şi punctul de vedere. Aceste două persoane sunt ştiinţa şi religia; ştiinţa care priveşte
lucrurile din afară spune că universul este convex, iar religia care le priveşte dinăuntru susţine că este
concav… Dar iată că soseşte o a treia persoană care spune: „Amândouă aveţi şi nu aveţi dreptate:
universul nu este nici concav, nici convex, este şi unul şi altul în acelaşi timp”. Iar această a treia
persoană care a putut să atingă un alt plan vede lumea în acelaşi timp din afară şi dinăuntru. Ochiul
interior sesizează simultan cele două aspecte ale realităţii; trebuie să ne dezvoltăm intuiţia pentru a putea
cunoaşte în acelaşi timp interiorul şi exteriorul lucrurilor.

12
Latura exterioară este domeniul intelectului; latura interioară este cea a inimii, a sentimentului. Când
observăm lucrurile din punct de vedere intelectual, le clasăm, le analizăm, dar nu le simţim. În timp ce,
dacă observăm din punct de vedere al sentimentului, suntem mişcaţi, impresionaţi, dar nu le cunoaştem
aspectul exterior, obiectiv. Nici subconştiinţa, nici conştiinţa de sine nu pot să ne arate întreg adevărul;
numai supraconştiinţa sau conştiinţa cosmică este capabilă de aceasta. Subconştiinţa îşi extrage de fapt
forţele şi cunoştinţele din profunzi-mea creaţiei unde se găsesc rădăcinile, instictele fiinţei umane; în
timp ce conşti-inţa de sine şi le ia din contururile, din aparenţa lucrurilor.

Numai un al treilea punct de vedere, care le reuneşte pe primele două, oferă cunoaşterea totală a realităţii.
De acum încolo trebuie ca oamenii să înveţe să privească din acest al treilea punct de vedere. Toţi au,
mai mult sau mai puţin, nişte idei preconcepute în opiniile lor şi nu este de mirare că în aceste condiţii
comit greşeli. În funcţie de gusturile şi tendinţele sale, fiecare vede numai un aspect al realităţii; iată de
ce este atât de dificil pentru toţi să se înţeleagă şi să trăiască în armonie.

Să revenim însă un moment asupra diferitelor stări ale conştiinţei care poate nu sunt încă nişte noţiuni
foarte clare pentru voi. Pentru a înţelege această problemă, vă va ajunge un exemplu foarte simplu.
Imaginaţi-vă că primiţi o lovitură atât de violentă la cap încât leşinaţi. Aţi căzut într-o stare de inconştien-
ţă. Datorită îngrijirilor prietenilor voştri, începeţi să vă reveniţi, vă mişcaţi încet fără să deschideţi ochii,
fără să fiţi încă conştienţi: sunteţi într-o stare de subconştiinţă. Este exact starea unui om adormit care
se agită în somn. După câteva clipe deschideţi ochii şi vă daţi seama că sunteţi întinşi pe jos, înconjuraţi
de prieteni, dar fără să vă daţi seama încă de ceea ce vi s-a întâmplat: este starea de conştiinţă.

Apoi vă reveniţi complet şi vă amintiţi tot ce vi s-a întâmplat: este starea de conştiinţă de sine. În sfârşit,
vă ridicaţi, vă simţiţi restabiliţi, ştiţi că prietenii sunt aproape de voi, că aveţi încă un viitor în faţă, şi
sunteţi plini de bucurie, de speranţă şi recunoştinţă, mulţumiţi Domnului: este starea de supraconştiinţă.
Starea de inconştienţă corespunde regnului mineral, subconştiinţa, regnului vegetal, conştiinţa, regnul
animal, conştiinţa de sine, regnul uman şi supraconş-tiiţa corespunde regnului îngeresc care este şi cel
al Marilor Maeştri şi al Iniţiaţilor. Starea de supraconştiiţă este o stare unde putem sesiza curenţii trimişi
de Cer şi fiinţele sale de elită, fiindcă pe pământ există nişte centre mistice unde bărbaţi şi femei
recunoscuţi se roagă fără încetare pentru lumina şi fericirea lumii.

Din nefericire, un foarte mic număr de persoane primesc aceşti curenţi pentru că ele nu lucrează asupra
aurei lor care este cel mai bun conductor, antena ce primeşte aceste unde. Aura este această spirală
conică din şapte culori prin intermediul cărora putem să urcăm până la vârf. Conul drept este deci un
simbol al ascensiunii către lumea divină. Ca urmare, conul inversat este simbolul lumii infernale pe care
a descris-o Dante: cu cât omul este mai vinovat, cu atât mai mult se apropie de baza conului, adică
devine mai limitat şi suferă. La baza conului, este limitarea completă… Dar nu-mi place să vorbesc
despre acest con inversat, pentru că gândindu-te la el eşti atras să trăieşti stările ce le reprezintă.

Să revenim acum la simbolismul cercului şi al punctului central. Eul Superior este punctul care
reprezintă centrul cercului, centrul fiinţei noastre. Este punctul cel armonios. Aici se găseşte pacea. În
jurul acestui punct totul este în mişcare. Totuşi, punctul în sine nu este imobil; el pare imobil pentru că
aceste vibraţii sunt rapide încât nu îi putem percepe mişcarea. În realitate, pacea este o stare de foarte
mare activitate. În cea mai mare parte a timpului, cuvântul „pace” evocă imaginea unui om pe cale să
bea şi să mănânce la umbra unui copac frumos… Nu, nu aceasta este pacea; pacea este cea mai intensă
lucrare ce poate fi înfăptuită în lume. Dacă ne legăm zilnic conştiinţa de acest punct care se află în noi,
în creier sau în plexul solar, vom simţi pacea, şi nici o dificultate sau nelinişte ce o putem avea în viaţa
13
cotidiană nu ne va atinge cu adevărat. În timp ce, dacă conştiinţa noastră se găseşte în afara acestui
punct, rămânem expuşi la toate agitaţiile şi nimic din exterior nu ne poate ajuta.

Eu vă dau aceste câteva explicaţii pentru a înţelege că noi studiem simbolul magic prin acest simbol al
cercului şi al punctului central. Multe povestiri iniţiatice menţionează aceste cercuri pe care magul le
trasează în jurul lui înainte de a începe orice operaţie magică. Aceste cercuri pe care le trasează sunt
destinate să îl protejeze de entităţile întunecate care vor să se împotrivească lucrării sale, iar dacă el iese
din acest cerc înainte de vreme, se expune unor mari pericole. Or, acest cerc magic trebuie să îl căutăm
mai întâi în noi, şi nu afară, fiindcă totul trebuie împlinit în interior înainte de a fi realizat în exterior.
Iată de ce cea mai bună protecţie este aura noastră.

Aura este identică atmosferei care învăluie pământul; dacă pământul ar fi lipsit dintr-odată de atmosfera
sa, ar rezulta nişte cataclisme îngrozitoare. Asemenea planetei noastre, şi noi avem o atmosferă ce ne
păzeşte de pericole. În realitate, această protecţie este dublă: în planul fizic este pielea; iar în planul
psihic este aura. Am să vă dau un exemplu. Închipuiţi-vă că v-aţi lovit undeva: pielea s-a învineţit, şi
dacă vă atinge cineva, strigaţi. În timp ce, dacă pielea este sănătoasă, nu doare. Ei bine, cu aura este la
fel ca şi cu pielea; aura reprezintă pielea noastră spirituală…

Sunteţi miraţi şi nu vedeţi încă nici o legatură între aură şi piele… Dar să trecem repede în revistă
principalele funcţii ale pielii: ea ne protejează de impurităţi şi şocuri, permite schimbările între corp şi
lumea exterioară, şi în sfârşit este un aparat de sensibilitate care ne arată frigul, căldura etc… Aura
posedă aceleaşi funcţii ca pielea, dar la un alt nivel. Dacă ea este puternică, limpede, suntem protejaţi
împotriva accidentelor din lumea psihică, în timp ce, dacă ea este şubredă, ştearsă, cei mai mici curenţi
negativi o pot străbate pentru a ne face rău şi a ne cauza mari suferinţe.
Multe persoane se plâng: „Când m-a privit, a fost ca şi cum m-a lovit cu un cuţit…”. Dacă ele ar fi
lucrat asupra aurei lor, nu li s-ar fi întâmplat nimic. Este foarte important în viaţă să avem o aură în
stare bună pentru a fi protejaţi (a se vedea conferinţa: „Aura”, Opere Complete, vol. 6). Am întâlnit
multe persoane ale căror probleme de sănătate nu aveau nici o cauză fizică ! Aura lor nu era în stare
bună.

A doua funcţie a aurei este de a asigura schimburile dintre astrele exterioare şi astrele care sunt în noi.
Dacă aura noastră este impură, întunecată, ea nu poate sesiza curenţii buni, ea nu este capabilă decât să
îi capteze pe cei răi. Se spune că există planete benefice şi planete malefice… Atunci, de ce o aceeaşi
planetă acţionează benefic asupra unora şi malefic asupra altora ? Foarte simplu: pentru că acela care
nu simte decât nişte efecte rele nu are aura pregatită să capteze curenţii buni. În realitate, toate
planetele sunt benefice, dar acţiunea lor asupra omului depinde de aura sa. Dacă în aura sa se găsesc
culori şi straturi ce nu permit tuturor virtuţilor unei planete să pătrundă, curenţii pe care planeta îi
trimite pe pământ se transformă, se sparg şi produc nişte rezultate rele în el. În timp ce, dacă aura sa
este pură, limpede şi puternică, influenţele rele sunt neutralizate.

A treia funcţie a aurei este percepţia a tot ce se află în sufletul celorlalţi: datorită ei, putem simţi o
persoană ca un curent rece ce ne contractă, sau din contră, ca un curent de lumină şi căldură care ne
dilată şi ne bucură, şi mai există încă multe alte impresii.
Starea bună a aurei este cea mai bună protecţie ce există. Toate perturbaţiile produse pe pământ nu ne
pot atinge foarte profund dacă avem o aură pură, luminoasă şi puternică, fiindcă această aură este ca o
barieră de netrecut rezistentă la toate oscilaţiile, la toate perturbaţiile atmosferice, la ură şi la
tulburările de tot felul. Înconjurat de aşa o aură, omul este ca într-o fortăreaţă, şi când în jurul lui
14
oamenii sunt agitaţi, tulburaţi, demagnetizaţi, el este încă plin de iubire şi curaj şi se simte locuit de o
lumină interioară. Putem crea cu toţi în jurul nostru această aură puternică prin practicarea unei vieţi
pure, prin rugăciune, prin meditaţie, şi mai ales prin exercitarea celor cinci virtuţi: bunătatea,
dreptatea, iubirea, înţelepciunea, adevărul. Fiecare virtute produce o culoare specială şi, toate
împreună, dau aurei noastre o bogăţie şi o splendoare inexprimabilă.

Din punct de vedere filozofic, centrul reprezintă inima. Este interesant de remarcat că, într-un anumit
număr de limbi, cuvântul „inimă”, „leu” şi „iubire” au aceeaşi rădăcină. În ebraică la inimă se spune
„lev” şi la leu „lavi”; în bulgară şi rusă, la leu se spune „lev” şi la iubire „liubov”, rădăcina care se
regăseşte în englezul „love”, şi germanul „liebe” etc… care semnifică de asemenea iubire. Cunoaşteţi
desigur legătura existentă între iubire şi inimă… În ceea ce priveşte leul, el este semnul zodiacului
atribuit în mod tradiţional inimii. Simbolul cercului cu centrul său reprezintă deci ochiul, dar şi inima
care trimite sângele în organism.

Dacă simţim iubire pentru o fiinţă, vedem în ea nişte calităţi minunate. Dacă pierdem această iubire, nu
mai vedem nici una dintre aceste calităţi, şi totuşi fiinţa respectivă rămâne aceeaşi. Inima este deci cea
care ne deschide sau închide ochii. Dacă vrem să ne cunoaştem aproapele, trebuie să avem iubire pentru
el. Oamenii vor să cunoască fără să iubească; este imposibil. Nu putem cunoaşte fiinţele decât dacă le
facem să se deschidă şi să se lumineze datorită căldurii iubirii. Se întâmplă pentru toate la fel în viaţă.
Aici este secretul magic: să iubeşti. Cărţile ne dau cunoştinţe enorme, dar numai iubirea noastră este cea
care decide natura dezvăluirii secretelor.

Dacă vrem să înţelegem astrologia, trebuie să iubim astrele şi ele ne vor vorbi; dacă vrem să ştim ce sunt
pietrele preţioase, să le iubim pentru că numai iubirea noastră le poate face să vorbească. Cunoştinţele
nu pot să ne aducă acea fericire şi acea împlinire la care inima şi sufletul nostru aspiră. Numai iubirea
ne satisface şi ne dă fericirea. Solomon cunoştea toate aceste ştiinţe, este spus chiar în Biblie că în acest
domeniu nimeni nu se compara cu el. Totuşi, Solomon a sfârşit prin a spune că totul este deşertăciune.
El avea sute de femei pe care le studia foarte bine, dar nu a înţeles iubirea pentru că iubirea nu vine în
acest fel.
Există patru modalităţi de a analiza iubirea: ea se poate mânca, se poate bea, se poate respira, se poate
şi trăi în ea. Cei care se hrănesc cu iubire rămân în planul fizic, si nu pot fi satisfăcuţi pentru că se
mulţumesc cu plăceri inferioare.

Cei care beau iubirea gustă plăceri mai puţin grosiere, dar sunt încă cufundaţi în gelozie şi satisfacţiile
planului astral. Cei care au reuşit să atingă regiunile planului mental: anumiţi filosofi, scriitori, artişti,
respiră iubirea, şi iubirea le alimentează fără încetare inspiraţia. Cât despre cel care trăieşte în iubire, în
latura subtilă şi eterică a iubirii, acesta o posedă ca lumină în spirit, ca şi căldură în inimă, şi el poate
răspândi această lumină şi căldură asupra tuturor fiinţelor care îl înconjoară. Cel care trăieşte în această
iubire posedă totul.

Iubirea este comparabilă cu apa care curge din munţi. Când Hristos a spus: „Eu sunt Calea, Adevărul şi
Viaţa”, el vroia să spună: „Eu sunt izvorul de unde provine adevărul, eu sunt albia râului unde curge
apa, şi eu sunt apa însăşi care este viaţa, care este iubirea…”. Izvorul râului este deci adevărul. Calea,
albia unde curge acest râu, este înţelepciunea. Iar apa, adică viaţa, care udă pietrele, plantele şi potoleşte
setea animalelor şi oamenilor, este iubirea. Trebuie să iubim pentru că iubind lăsăm acest râu, această
apă a vieţii adevărate, să ne străbată. Atunci când această apă ne străbate, binecuvântările coboară asupra
noastră.
15
Regnul mineralelor este reprezentat în noi de sistemul osos, deci iubind pietrele, ne întărim scheletul
corpului. Iubind plantele, ne îmbunătăţim sistemul muscular; iubind animalele, ne îmbunătăţim sistemul
circulator; iubind oamenii, ne întărim sistemul nervos; iubind îngerii, fiinţele superioare din lumea
invizibilă, ne ameliorăm aura, organele noastre spirituale.

Polarizarea se manifestă peste tot în natură. Fiecare lucru are un pol pozitiv şi un pol negativ, şi în om
de asemenea, totul este pregătit pentru ca celulele să se plaseze în mod armonios: polul lor pozitiv în
faţa polului negativ al celulei vecine, şi invers. În această stare ne simţim perfect (fig. 1), în timp ce o
perturbaţie în polarizarea normală a celulelor produce unele indispoziţii, boli (fig. 2). Astfel anumite
sentimente ca frica, furia, ura, deranjează brusc organiza-rea armonioasă a particulelor. Câteodată lucraţi
liniştiţi şi deodată, fără nici o cauză aparentă, vă simţiţi foarte slăbiţi. A trecut un curent ce v-a perturbat
magnetismul sau v-aţi gândit în mod inconştient la ceva care a tăiat legăturile.

Curentul care ne străbate trebuie să magnetizeze celulele în aşa fel încât să le polarizeze în mod
convenabil. Iată de ce se utilizează magnetismul pentru vindecarea anumitor boli. Dar dacă un
magnetizor operează fără să ştie bine ce face, lasă bolnavului senzaţia că este mai obosit ca înainte.
Pentru a magnetiza fiinţele, trebuie să fii neprihănit şi plin de iubire; iată magnetizarea veritabilă.

Putem de asemenea să ne magnetizăm pe noi înşine zilnic, făcând de exemplu exerciţiile de gimnastică
ce vi le-am arătat. Poate că unii dintre voi vor simţi o anumită teamă şi vor spune: „Această metodă este
bună pentru orientali, dar nu şi pentru occidentali”. Vă voi răspunde că aceste metode au fost încercate
şi experimentate. Anumite practici orientale pot fi funeste (Funest = trist, funebru, sinistru) pentru
occidentali, dar exerciţiile arătate sunt simple şi asimilabile pentru toţi fără vreun pericol, aşa cum sunt
pâinea, apa şi aerul.

Cea mai bună modalitate de a ne conserva însă magnetismul este a ne lăsa pătrunşi numai de nişte
elemente armonioase, de aceea trebuie să evităm pe cât posibil să ne lăsăm antrenaţi de stări pasionale.
V-am vorbit deja de acea frontieră ce o avem în noi, diafragma, care stabileşte o separare între stomac,
intestine, organele genitale pe de o parte, şi plămâni, inimă şi creier pe de altă parte. Într-un plan mai
subtil, plexul solar (despre plexul solar, citiţi: „Misterele celor doi peşti şi a celor cinci pâini” şi
„Picioarele şi plexul solar”, Opere Complete, vol. 6) este cel care joacă rolul de frontieră. Trebuie s-o
ştiţi cu scopul de a-l pregăti să-şi asume într-adevăr acest rol, în caz contrar toate elementele negative
produse de pasiunile noastre ne vor invada mentalul. Cel care a învăţat să-şi întărească plexul solar poate
să se protejeze de tot felul de neplăceri, şi special dacă a lucrat de asemenea să-şi purifice sângele,
fiindcă un sânge pur poartă în el nişte elemente capabile să regenereze organismul. Nu cunoaştem încă
toate posibilităţile plexului solar pentru că gândurile, sentimentele şi faptele noastre, perturbându-ne

16
polarizarea celulelor, nu încetează să îi limiteze acţiunea. Vom avea un plex solar activ şi puternic numai
dacă vom atrage în noi particule pure, luminoase ce îi vor întări puterea de protecţie.

Unul din mijloacele cele mai eficace pentru atragerea acestor particule este iubirea, iubirea dezinteresată
pentru toţi oamenii, gândindu-ne că sunt fraţii noştri şi că trebuie să îi ajutăm fără a aştepta cea mai mică
recompensă. De ce ? Pentru că noi avem deja recompensa; este acea dilatare interioară, acea căldură,
acea inspiraţie ce ne copleşeşte atunci când iubim. Aici se află o mare recom-pensă: nu există una mai
mare în viaţă. Gândurile noastre sunt atunci ca un râu, ca un izvor de apă vie. Oamenii caută întotdeauna
recompense, dar cel care a înţeles secretul iubirii nu caută recompense; el oferă gratuit pentru că trăieşte
fără încetare într-o fericire ce depăşeşte orice imaginaţie. El înoată în bucurie, radiază, şi astfel câştigă
încrederea multor prieteni. Unde găsiţi mai mare recompensă ca aceasta ? În timp ce, aceia care se
angajează în certuri şi discuţii interminabile pentru cele mai mici lucruri nu pot calcula pierderile şi
pagubele ce urmează: ei îşi pierd liniştea, bucuria, sănătatea şi prietenii.

Eu ştiu că foarte puţini mă vor înţelege pentru că, pentru a mă înţelege, trebuie să fii deja pregătit.
Majoritatea oamenilor trăiesc în combinaţii şi calcule, ei nu pot să facă nimic gratuit, gândind că este o
pierdere de timp, de forţe şi energie. Numai adevăraţii copii ai Domnului ştiu care este adevărul; ei
acceptă să fie luaţi peste picior, să li se critice naivitatea şi chiar neîndemânarea, ei preferă să trăiască
această viaţă reală de bucurie şi fericire, mai degrabă decât să posede toate bogăţiile pământului ce nu
aduc nici o satisfacţie interioară profun-dă. Făcând această alegere, preferând iubirea care aduce
împlinire vieţii, ei nu s-au înşelat. Puteţi să mă credeţi, aceste lucruri au fost verificate de mii de ori de
către Iniţiaţi. Iată de ce noi, discipolii unui Mare Maestru, trebuie să lucrăm cu iubire. Noi am primit în
mod gratuit, trebuie să oferim tot la fel. Recompensa noastră este bucuria şi fericirea de a vedea în jurul
nostru nişte chipuri surâzătoare, nişte ochi strălucitori, nişte inimi mărite, nişte voinţe pregătite să
îndeplinească fapte măreţe, nişte minţi deschise pentru a înţelege şi a studia. Spuneţi-mi, unde am putea
găsi o mai mare recompensă ?

Simbolul ne spune că trebuie să urcăm zilnic pe piscurile munţilor spirituali. Când suntem foarte sus,
presiunea exterioară (altfel spus, condiţiile materiale) scade, în timp ce aceea a spiritului creşte. Spiritul
şi materia au fiecare o existenţă reală. Dar nu trebuie să ne lăsăm copleşiţi de materie fiindcă ea există;
spiritul există şi el realmente, dar ca să îi simţim prezenţa, trebuie să ne unim cu el. Atmosfera este
compusă din nişte straturi de diferite naturi; în păturile joase se găsesc praful, microbii, putrefacţia, dar
cu cât urcăm, cu atât mai mult pătrundem în nişte regiuni unde aerul este pur. Cei care au lucrat pe
piscurile munţilor înalţi povestesc că, acolo sus, ai o altă viziune a lucrurilor.

Unii îşi uită chiar şi naţionalitatea, rasa; ei se simt deasupra tuturor meschinăriilor ce îi separă pe oameni.
Nu trebuie însă să aşteptăm să avem ocazia să urcăm pe culmi pentru a ne îmbunătăţii punctul de vedere
asupra existenţei, trebuie zilnic să ne înălţăm cu ajutorul gândului până la regiunile sublime ale fiinţei
noastre. Fiindcă şi noi, ca şi atmosfera, suntem constituiţi din diferite zone, din ce în ce mai pure,
populate de o multitudine de creaturi. Noi ne credem mereu aceiaşi… Ce greşeală ! Când una dintre
aceste creaturi se manifestă în noi, când alta… Sunt o mulţime ! Trebuie să ştim că unele dintre aceste
creaturi nu pot să ne urmeze când ajungem să urcăm foarte sus, pentru că nu pot respira sau trăi deasupra
unei anumite altitudini, aşa cum anumiţi microbi nu pot rezista peste anumite temperaturi. Cu cât urcăm,
cu atât mai mult ne eliberăm, pentru că la fiecare pas făcut spre înălţimi, câteva creaturi inferioare ne
părăsesc şi cad din nou la nivelul lor obişnuit. Numai câteva entităţi se agaţă de noi până sus: sunt
entităţile orgoliului. Toţi Iniţiaţii o ştiu: orgoliul este asemănător unui lichean care poate exista până la
cele mai ridicate culmi.
17
Trebuie să ne obişnuim să ne înălţăm cu ajutorul gândului. Atunci când ne rugăm şi medităm, urcăm.
Putem de asemenea să ne înălţăm prin strădaniile depuse ca să ne îndreptăm. Iar dacă vă spun: „Urcaţi”
sau ca mai înainte: „Apropiaţi-vă de centrul cercului”, este acelaşi lucru, deoarece imaginea vârfului au
aceeaşi semnificaţie. În natură nu există nici sus, nici jos, nici dreapta, nici stânga. Aceste expresii
semnifică pur şi simplu nişte vibraţii „rapide” şi nişte vibraţii ”lente”, nişte vibraţii intense, nişte vibraţii
slabe. Înaltul, înăuntrul corespund unor vibraţii rapide; lumea de jos, exteriorul corespund unor vibraţii
lente. Gândurile, sentimentele, faptele pot fi de asemenea situate pe această scară de vibraţii. Avariţia,
gelozia, senzualitatea, furia, invidia au nişte vibraţii lente, slabe… Veţi spune că frica nu este lentă, ci
rapidă. Da, în exterior, dar în interior ea paralizeaza gândurile şi face imposibilă acţiunea. De câte ori în
cursul unui incendiu nu s-au văzut oamenii precipitându-se în foc, în loc să fugă ! Creierul lor nu mai
funcţionează. Din contră, gândurile şi sentimentele armonioase fac acţiunea uşoară, rapidă, eficace.

Maestrul Peter Deunov a scris o carte despre culori. În ea explică că îngerii se ocupă de culori şi că tot
ce se întâmplă în natură se realizează cu ajutorul culorilor care lucrează în plante, animale şi oameni.
Am citit multe lucrări în această carte unde se spune şi că anumite versete din Biblie, când le pronunţăm,
creează anumite culori în jurul nostru şi că, datorită acestor culori, se pot vindeca bolnavii citind aceste
versete lângă ei. Îmi aduc aminte că în Bulgaria muftii turci vindecau bolnavii citindu-le versete din
Coran.
Maestrul spunea: „Voi vreţi să obţineţi toate secretele naturii, dar ea este vie, vă cunoaşte, ea ştie de câte
ori aţi fost nerecunoscători, şi se ascunde de voi. Fiindcă natura îi distrează pe oamenii obişnuiţi, îi
instruieşte pe discipoli, dar numai în faţa înţelepţilor îşi dezvăluie secretele. Fiecare lucru în natură are
o formă, un conţinut şi un sens. Forma este pentru oamenii obişnuiţi, conţinutul pentru discipoli şi sensul
profund pentru Iniţiaţi”.

Mulţi pretind că pătrund marile mistere ale naturii, dar nu este atât de uşor. Este necesar o întreagă
pregătire, iar aceasta nu se poate face decât prin exerciţiul celor cinci virtuţi: bunătatea care ne permite
să ne deplasăm şi, păşind pe calea Iniţierii, să observăm şi să întâlnim toate lucrurile frumoase create de
Dumnezeu; dreptatea care ne dă posibilitatea de a acţiona şi a crea opere minunate cu mâinile noastre;
iubirea care ne inspiră cuvintele însufleţi-toare, care ne dă bucuria de a gusta tot ce este mai plăcut în
natură, simţindu-ne mereu hrăniţi şi cu setea potolită; înţelepciunea care ne deschide urechile spirituale
datorită cărora vom putea într-o zi să auzim armonia sferelor şi să înţelegem cuvântul divin; adevărul
care dă toate posibilităţile să ne îndreptăm, să ne orientăm, să găsim ce căutăm, să contemplăm
frumuseţea naturii şi chipul Batrânului dintre Bătrâni, Misteriosului dintre Misterioşi: Ain Sof, despre
care vorbeşte Cabala.

Este uimitor că majoritatea oamenilor cer să pătrundă misterele celei mai mari Iniţieri fără să pună nimic
în practică, fără să facă nici un sacrificiu, nici un efort pentru a se stăpâni. Pentru acest motiv secretele
naturii sunt pentru ei pecetluite cu şapte peceţi. Să nu uitaţi niciodată cuvintele Maestrului Peter Deunov:
„Natura îi distrează pe oamenii obişnuiţi, îi învaţă pe discipoli, şi numai în faţa înţelepţilor îşi dezvăluie
secretele”.

Aveam de asemenea intenţia să vă dau azi câteva explicaţii din punct de vedere frenologic. Priviţi această
schemă a capului:

18
Conturul 1 se împarte el însuşi în două părţi: prima corespunde gustului pentru lucruri concrete, pentru
ştiinţă, şi a doua jumătate, partea de sus a frunţii, corespunde interesului pentru lucruri abstracte,
filozofia.
Conturul 2 corespunde iubirii pentru ceilalţi, bunăvoinţei, altruismului, tendinţelor umanitare.
Conturul 3 corespunde iubirii pentru Dumnezeu, devoţiunii, veneraţiei fiinţelor superioare. Conturul 4
indică constanţa în convingeri. Dacă această parte a capului este prea dezvoltată în raport cu celelalte,
aceasta indică faptul că persoana va prefera să moară decât să renunţe la ideile sale.
Conturul 5 corespunde iubirii de sine, stimei pentru propria persoană.
Conturul 6 corespunde iubirii pentru casă, pentru patrie.
Conturul 7 corespunde iubirii pentru copii, pentru familie.
Conturul 8 corespunde instinctelor.

Se spune că Paradisul era o grădină plantată cu arbori şi populată cu animale de toate felurile. În
această grădină, Eva a fost prima botanistă a umanităţii pentru că se ocupa de plante, de flori, şi Adam
primul zoolog, el a dat numele animalelor.
Din punct de vedere ezoteric, soarele reprezintă primul om: Adam, iar luna, prima femeie: Eva. Se
spune în Facerea că Eva a ieşit dintr-o coastă de-a lui Adam, ceea ce este adevărat şi din punct de
vedere al simbolismului astrologic, pentru că o parte din cercul soarelui dă luna (fig. 3). Soarele este
principiul masculin, şi luna principiul feminin. Unirea acestor două principii l-a dat pe Mercur, (fig.4)
copilul soarelui şi al lunii. Dar Mercur nu este primul copil al lui

19
Adam şi al Evei; înaintea lui au fost Cain (Marte) şi Abel (Venus). Soarele şi luna sunt cele două
principii masculin şi feminin care se unesc pentru a da naştere la patru elemente. Pentru alchimişti,
unirea soarelui cu luna este simbolizată prin semnul lui Mercur. Acest semn conţine şi reprezintă cele
patru elemente: două elemente masculine şi două elemente feminine. Luna reprezintă apa; soarele ,
focul; + este semnul unirii, pământul; iar Mercur însuşi reprezintă aerul.
Se mai poate da încă o interpretare a acestui simbol al soarelui. Imaginaţi-vă o portocală: coaja
portocalei este înţelepciunea, ceea ce mâncăm este iubirea, iar sâmburii pe care îi plantăm după aceea
sunt adevărul (a se vedea conferinţa despre suflet, Opere Complete, vol.8).

Străduiţi-vă să trăiţi zilnic în iubire, fiindcă ea vă va permite să vă înălţaţi până la vârf. Iubirea voastră
vă va determina destinul, pentru că veţi atrage mai devreme sau mai târziu tot ceea ce iubiţi. Spuneţi că
aţi iubit multe lucruri până acum şi că nu au venit la voi… Dar vor veni ! Ceea ce posedaţi acum, este
ceea ce aţi iubit altadată, în încarnările voastre anterioare. Dacă iubirea voastră se îndreaptă spre lumea
spirituală, cu atât mai bine, pentru că acolo unde este iubirea voastră, veţi fi şi voi într-o zi. Atunci,
atenţie la iubirile ce vă pot duce în infern. Da, să nu uitaţi niciodată aceasta: destinul vostru depinde de
iubirea voastră.

Fie ca râul de apă vie să ude arborii şi florile grădinii voastre interioare !

OMRAAM AIVANHOV

PUTERILE IMAGINAŢIEI
Toată lumea îşi imaginează, visează, doreşte… Când se declanşează această capacitate, se succede o
întreagă serie de imagini, antrenând-o una pe cealaltă, prin asociere. Şi pentru că toată lumea imaginează,
toată lumea crede că ştie ce este imaginaţia. Nu. Adevărata imaginaţie, aşa cum o concep Iniţiaţii şi cu
care lucrează, este un fel de ecran situat la limita dintre lumea vizibilă şi cea invizibilă, pe care pot veni
să se reflecte obiecte, entităţi, care de obicei scapă conştiinţei noastre. La unele fiinţe foarte evoluate şi
care ştiu să-şi orienteze imaginaţia, aceasta primeşte, înregistrează multe lucruri, pe care ei le exprimă,
20
apoi, mult mai târziu, şi observăm că ceea ce ei au imaginat astfel, nu era o invenţie a lor, ci că au captat
realităţi încă nemanifestate în planul fizic.

Dacă omul ştie cum să lucreze asupra gândurilor şi sentimentelor sale, el poate ajunge să-şi purifice în
asemenea măsură mentalul, încât imaginaţia sa devine limpede, o pură transparenţă, şi el începe să vadă;
la acest nivel, imaginaţia şi viziunea sunt una.

Este un dar de la Dumnezeu, este adevărat, dar nu trebuie să abuzăm de el. Şi ce fac oamenii cu
imaginaţia ! Dacă vă voi explica acum, veţi fi uimiţi şi nu bănuiţi măcar ce este legat de cuvântul
«imaginaţie». Toată viaţa este legată de cuvântul «imaginaţie».

Chiar şi eu, pentru a înţelege ce este această capacitate – pentru că fiinţa umană posedă multe capacităţi,
ca memoria, inteligenţa, judecata şi încă alte lucruri, de a simţi emoţii, de a acţiona, până la infinit…
Toate aceste posibilităţi, aceste capacităţi nu le poţi enumera. Dar ce este imaginaţia ? Mai întâi este o
imagine.

Imaginaţia este o capacitate care crează imagini.

Imaginaţia este o capacitate care crează imagini. Ei da, dar aceste imagini, cum le putem crea ? Nu
putem crea imaginile. Trebuie mai întâi să avem un contact cu anumite imagini, mai întâi în planul fizic.
Ca de pildă, mai întâi, ochii: ei sunt pregătiţi, cu retina, pentru a înregistra imagini din planul fizic. Tot
ce vedem ca forme, culori, volume, ca distanţe… Asta sunt mai întâi imaginile, care se înregistrează pe
retină şi apoi, desigur, ele trec în creier în aşa fel încât vedem acele lucruri.

Fiecare lucru pe care ni-l imaginăm se înregistrează nu numai pe retina noastră, adică pe creier, ci şi pe
o altă substanţă, care este răspândită în întreaga lume; aceasta este o chintesenţă atât de subtilă… Este
un domeniu unde totul este înregistrat, de la începuturile universului şi până la sfârşit, toate
evenimentele. Şi dacă avem această capacitate, de care am să vă vorbesc, de a putea vedea aceste imagini
care sunt înregistrate…

Acest domeniu se numeşte Cronica Akasha: este o bibliotecă, sunt arhivele universale, tot ce se petrece
pe pământ, în apă, în aer, în Soare, în lumină, în latura eterică, totul este înregistrat; sunt arhivele la care
Inteligenţa Cosmică s-a gândit pentru a-i ajuta pe oameni într-o zi, când vor avea nevoie să cunoască
originea lucrurilor, să poată arunca o privire, să poată descifra tot, cunoaşte totul, originea lor şi fazele
prin care a trecut omul. Este de neînchipuit ! Şi apoi, desigur, deasupra acestor imagini, sunt încă alte
clişee, care se află în lumea mentală, de data aceasta sub forma simbolurilor şi ideilor. Şi aici totul este
înregistrat, dar sub o altă formă, condensată, ca de exemplu, un întreg copac, care este imens, care
cântăreşte mult, care este mare, să poată fi micşorat, redus la o sămânţă, la o grăunţă, un sâmbure.
Aşadar, natura a făcut lucrurile în acest fel, pentru a uşura tot, ca omul să poată cunoaşte tot, să dezvolte
tot şi să se manifeste în întregime aşa cum este în realitate în lumea divină.

Aşadar, acum, ce este imaginaţia ? Aaa, ea nu este doar ecran; există un ecran, dar există şi imaginile.
Este o capacitate foarte dezvoltată, mai ales la femei. Este o capacitate absolut necesară, indispensabilă,
utilă, benefică, importantă.

Iar apoi, când voi aborda acest subiect din punct de vedere iniţiatic, ezoteric, veţi vedea ce putere a dat
Dumnezeu imaginaţiei. Foarte puţini oameni îşi dau seama de puterea imaginaţiei. Aşadar, spuneam că
21
această capacitate este mult mai dezvoltată la femeie. De ce ? Pentru că femeia, fiind mult mai aproape,
mai legată de sentiment, de inimă, de emotivitate, (la ea) această imaginaţie este mai vie, mai puternică.
La bărbat, dat fiind că el este mai puternic ??? în domeniul voinţei şi intelectului, imaginaţia este şi ea
viguroasă, puternică, dar la poeţi, la mistici, la unii oameni religioşi ; dar, în general – eu vorbesc la
modul general.

Ca să vă fac acum să înţelegeţi ce subînţelegeau alchimiştii, kabbaliştii prin aceste două cuvinte, am să
vă revelez că nu erau nimic altceva decât imaginaţia, principiul feminin; capacitatea de a imagina era
deci femeia. Imaginaţia este femeia noastră. Iar voinţa noastră, împreună cu intelectul sunt bărbatul.

Deci prin gând, prin voinţă, acţionăm asupra imaginaţiei, dându-i cutare sau cutare imagine, modelând-
o, imaginaţia începe să formeze, să urzească, să creeze imagini. Şi ce sunt aceste imagini ? A, aceste
imagini sunt făpturi vii, care se duc în spaţiu, dotate cu puterea de a face bine sau rău, după chintesenţa
cu care au fost impregnante.

Deci, tot ce formează imaginaţia, sunt făpturi vii, care pleacă în spaţiu şi fac, produc stricăciuni suntem
mereu răspunzători. Iată adevărata cunoaştere a Învăţăturii Marii Fraternităţi Albe Universale. Fără
această ştiinţă, fără această cunoaştere, fără această adevărată bogăţie iniţiatică, oamenii sunt pierduţi !
Deci, imaginaţia are cele mai mari puteri ale realizării.

Spiritul nu poate nimic; intelectul, voinţa omului nu poate nimic fără imaginaţie

Spiritul nu poate nimic; intelectul, voinţa omului nu poate nimic fără imaginaţie. De ce ? Vă explic
exact: pentru că imaginaţia este legată de materie, iar intelectul este legat de spirit. Iar spiritul nu poate
nimic asupra materiei, dacă materia nu este prezentă, pentru a se supune; atunci spiritul poate face tot,
prin intermediul materiei. Dar el, singur, nu poate nimic, nici măcar ridica o foiţă de ţigară. Şi am
explicat acest lucru în alte conferinţe, despre domeniul spiritist: că spiritul care este prezent – şi este
mult spirit – nu poate să ridice nimic, să deplaseze fără ca mediumul să furnizeze o materie psihică şi
graţie acestei materii, spiritele pot să demoleze casa.

Aşadar, imaginaţia nu este altceva decât mijlocul prin care spiritul poate realiza lucrurile în planul fizic,
în planul material şi chiar în planul astral. Şi în acest fel, Iniţiaţii, care cunosc aceste lucruri, reuşesc să
schimbe, să amelioreze, să transforme, să înfrumuseţeze, să sublimeze multe lucruri inferioare,
dezgustătoare, prin puterea imaginaţiei. Ocupându-se să imagineze lucruri celeste, lucruri frumoase,
lucruri pure, imaginaţia lor se aşterne pe treabă şi realizează lucrurile în planul fizic. Imaginaţia este
atotputernică. Desigur, nu este atât de rapid, ca timp, dar aşa se petrec lucrurile. Dacă ştiţi să vă dominaţi
imaginaţia, dacă lucraţi conştient cu imaginaţia voastră, supraveghind-o, orientând-o, dominând-o, aveţi
puterea asupra materiei şi, mai devreme sau mai târziu, veţi comanda celor patru elemente.

Dacă sunteţi conştienţi, vă puteţi lăsa imaginaţia condusă, ghidată modelată de spiritele luminoase ale
naturii, îngeri, arhangheli şi divinităţi; sau discipolul sau Iniţiatul lucrează, el însuşi, pentru a însufleţi,
a folosi (imaginaţia) şi a realiza lucruri extraordinare. Deci, totul depinde de gradul de evoluţie.

Cei care sunt prea jos, prea jos, prea jos, nici măcar nu ştiu ce este imaginaţia; imaginaţia lor este în
slujba tuturor entităţilor diabolice; Aşa că fiecare să se observe, fiecare să se analizeze şi veţi verifica
unde vă aflaţi. Şi nu să vă imaginaţi că sunteţi perfecţi, că sunteţi minunaţi, că sunteţi superbi, când trei
sferturi, nouă zecimi din zi nu gândiţi decât lucruri dezgustătoare.
22
Latura practică: să începeţi, chiar de astăzi să deveniţi conştienţi de ceea ce vă imaginaţi, fără încetare.
Să vă luaţi imaginaţia în propriile mâini şi să-i impuneţi imaginile pe care le doriţi: imagini celeste, de
o frumuseţe, de o spledoare… Şi atunci, desigur, lucrul acesta acţionează, acţionează asupra tuturor
celulelor, acţionează asupra întregului corp şi vă simţiţi mult mai bine cu aceste imagini, în loc să păstraţi
imagini îngrozitoare.

Misiunea muzicii este de a ne face să ne întoarcem la paradisul pe care l-am părăsit. Muzica, adevărata
muzică, acţionează în asemenea fel asupra noastră, încât începem să dorim să ne întoarcem la acea
armonie, la acea pace, la acea frumuseţe universală.

Luna este imaginaţia. Soarele este voinţa şi inteligenţa.

Iată, această frază: «Dacă omul ştie cum să lucreze asupra gândurilor şi sentimentelor sale, el poate
ajunge să-şi purifice în asemenea măsură mentalul, încât imaginaţia lui devine limpede, o pură
transparenţă şi el începe să vadă.» Priviţi, totul este aici, (conţinut în această frază).

Imaginaţia este o putere magică

Aşadar, dat fiind că imaginaţia este o putere magică, trebuie s-o folosiţi de acum cu inteligenţă, cu
prudenţă şi să nu păstraţi imagini bizare, nocive, negative, primejdioase, să le înlocuiţi întotdeauna cu
altele, pozitive, salutare şi să deveniţi stăpâni ai imaginaţiei voastre. Altfel, nu veţi putea niciodată să vă
creaţi viitorul aşa cum trebuie. Veţi fi mereu victimele lui. Ceea ce vă revelez astăzi este foarte
important. Este baza existenţei. Şi veţi vedea acum, când veţi trăi, când vă veţi întoarce acasă şi când
veţi analiza, veţi studia, veţi clasa oamenii pe care îi frecventaţi şi veţi constata cât sunt de ignoranţi,
complet pe dinafară, cât sunt de departe de lumină şi că i-aţi admirat înainte, iar acum toate acestea vor
diminua valoarea lor; iar voi veţi începe să creşteţi din ce în ce mai mult, în cunoaştere şi în putere.

Aşadar, vedeţi unde sunt puterile ? Puterile sunt în spirit, dar materia, imaginaţia este cea care le poate
revela, le poate concretiza, le poate manifesta, le poate condensa aici, în materie. Fără imaginaţie, spiritul
nu poate nimic. Şi chiar vă puteţi modela corpul, chipul, dacă vă imaginaţi, în fiecare zi, anumite lucruri
pozitive, frumoase şi puteţi să schimbaţi tot. Desigur, materia este atât de solidă, atât de condensată, atât
de opacă, ea rezistă, dar în trecut ea se supunea, însă odată condensată este foarte greu s-o schimbi. La
început trebuie (acţionat) – cum vă spuneam despre melc: lichidului pe care îl maniază îi dă forme, aşa
cum vrea; dar apoi, se întăreşte atât de mult, încât nu mai poate modifica, repara nimic; corpul nostru
este deja întărit; este foarte greu să-l mai remaniezi, să-l mai schimbi. Dar ceea ce este uşor, este în
imaginaţia noastră.

În imaginaţie lucrăm cu o chintesenţă lichidă, dacă vreţi sau eterică – aeriană, dar apoi ea devine lichidă
şi apoi se întăreşte. Vedeţi, trebuie să lucrăm mai întâi în Înalt, în imaginaţia noastră, să formăm cele
mai bune imagini, iar apoi aceste imagini se vor condensa în materie şi materia va fi obligată să ia
expresia acestor imagini. Şi omul se transformă, se schimbă se ameliorează, se înfrumuseţează sau se
urâţeşte. Şi vedem asta, în viaţă. Oameni care nu cunosc aceste lucruri, după câţiva ani sunteţi uimiţi să
vedeţi cum au devenit degradaţi, urâţi, terni, deformaţi, asimetrici şi aşa mai departe. Iar alţii, ooo, care
devin mai frumoşi, întineresc, devin mai luminoşi. Puteţi să vedeţi acest lucru şi la voi înşivă. Sunt zile,
când vă priviţi în oglindă… Şi altele, vai, vai, vai ! Şi nu ştiţi de ce. Imaginaţia este cea care face asta,
care acţionează.

23
Opriţi-vă, supra momentelor în care aţi trăit lucruri sublime. Şi apoi acţionaţi, deci, vă puneţi alte imagini
în imageria voastră. Este extraordinar să ştii cum să lucrezi cu imaginaţia !

Ei, trebuie să deveniţi stăpâni pe imaginaţia voastră. Şi mereu să observaţi că sunteţi pe cale să vă
imaginaţi lucruri bizare, lucruri scabroase, lucruri nocive, lucruri haotice sau lucruri dezgustătoare.
Atunci trebuie să vă opriţi imediat în mod conştient şi să le înlocuiţi cu alte imagini, pentru că, dacă veţi
continua, lucrul acesta acţionează asupra celulelor, dezagregă, modifică mişcarea electronilor, urâţeşte
tot şi, fără să vă daţi seama, după un timp, vă găsiţi în situaţii îngrozitoare, fără să ştiţi că imaginaţia
voastră este cea care v-a adus acolo.

Aşadar, multe lucruri pot fi explicate prin imaginaţie. Dar cum oamenii sunt prea atenţi… Priviţi, nici
părinţii nu trebuie să-şi lase copilul să stea mult timp treaz în pat, pentru că atunci ştim ce îşi imaginează.
Pentru că există două naturi, aşa cum v-am spus mereu: o natură divină, care trebuie să observe, care
trebuie să supravegheze, care trebuie să controleze această natură naturală, care este inferioară, care este
personalitatea noastră, care este o natură animală.Trebuie mereu să o supraveghezi, să o domini, să o
controlezi şi să o ameliorezi. Altfel, ea este aceea care ne duce în prăpastie. Luaţi seama, ca în fiecare zi
să vă supravegheaţi imaginaţia, ea este femeia voastră. (Atunci) copiii sunt angelici.

Hristos, spunea: « Tatăl meu lucrează şi eu lucrez împreună cu El. » Şi v-am explicat ce muncă este
aceasta. Hristos care lucrează în întregul univers, în întregul cosmos, asupra tuturor făpturilor.

Da, este foarte important. Şi mai ales să nu te uiţi la defectele celorlalţi, să te detaşezi, să te concentrezi
asupra ta însuţi, în loc să priveşti numai defectele, anomaliile, grotescul celorlalţi, pentru a râde, pentru
a critica, pentru a te amuza ; să-ţi petreci tot timpul, toată viaţa privind latura negativă la ceilalţi. Oamenii
pentru că se leagă de defecte, ei le atrag, le amplifică inconştient şi apoi devin mai răi decât ceilalţi. De
aceea nu trebuie să te ocupi de latura negativă a celorlalţi Dar restul oamenilor trebuie să renunţe, să fie
prudenţi şi să evite să se lege de defectele celorlalţi. Pentru că defectele le atragem.

Şi atunci lucrul cel mai înţelept este să te ocupi de tine însuţi, să te întrebi: Oare eu sunt mai bun ? Oare
nu fac aceleaşi greşeli ? Atunci de ce trebuie să mă ocup (de ceilalţi) ? Eu trebuie să fiu un model.
Trebuie să arăt că sunt ceva extraordinar. Şi lucrând asupra ta însuţi, ooo, devii mai bun. Şi apoi toată
lumea observă că sunteţi mai buni şi toată lumea vă iubeşte mult mai mult, vă apreciază mai mult şi
atunci fericirea, mândria voastră creşte. Pentru că sunteţi iubiţi. Pentru a fi iubit, trebuie să fii ceva
minunat. Ei bine, oamenii nu lucrează asupra acestui aspect pentru a deveni minunaţi.

Oamenii nu se întreabă niciodată cum sunt văzuţi de acolo de sus. Iar eu mă întreb în fiecare zi. Nu sunt
gata, mă pregătesc zi şi noapte. Şi toţi sunt deja gata. Ca să vezi ! Sunt gata. Priviţi: sunt căsătoriţi, au
deja o meserie, au o casă – sunt gata ! Priviţi cum gândesc. Sunt deja gata, când nu sunt deloc gata,
pentru altceva, care le scapă, pentru că sunt ignoranţi. Pentru acele lucruri trebuie să te pregăteşti. Ei nu
se gândesc la asta. Vedeţi ? Eu încă nu sunt gata, am spus-o în conferinţe: Eu mă pregătesc. Am spus:
În ziua în care voi fi pregătit, lumea întreagă va fi zdruncinată din temelii. Da. Întreaga lume.

Voi nu ştiţi ce înseamnă sa fii pregătit. N-aveţi nici o idee. Iar eu am o idee. Să fi gata ! Oh, là, là ! Să
ai toate puterile, nimic să nu îţi scape Da, pentru Dumnezeu este cu putinţă. Nu pentru oameni. Totul
este cu putinţă pentru lumea invizibilă. Da. Dacă există un lucru în care cred, este acesta: că totul este
posibil în lumea invizibilă. Nimic nu este posibil în planul fizic. Oamenii vorbesc, au capacităţi, au
inteligenţă, au una şi alta… Nimic nu se rezolvă !
24
Imaginaţia vede tot în lumea invizibilă şi că ea nu inventează nimic, nu crează nimic; ea regăseşte
lucrurile. Ca Jules Verne: imaginaţia lui era atât de dezvoltată, încât ea a văzut lucruri care existau în
lumea invizibilă, iar el nu ştia că erau o realitate. El a scris şi, după ani, ştiinţa a descoperit ceea ce a
imaginat el: aparate, submarine, avioane… Priviţi, deci: aceste lucruri există, iar imaginaţia nu le
inventează, ea le redescoperă, le regăseşte. Şi când. A, când devine pură, castă, virgină; când o
supraveghem, când nu facem lucruri dezgustătoare, lucruri abracadabrante, imaginaţia noastră devine
clarvăzătoare. Ea surprinde şi ne revelează multe lucruri. Şi în felul acesta, prin imaginaţie, putem
descoperi (lucruri), putem deveni clarvăzători. Iată ce am adăugat acum, ceea ce nu v-am revelat. Gândiţi
ce vreţi ! Viaţa vă va arăta dacă sunteţi pe calea adevărată sau nu. Da.

OMRAAM MIKHAEL AIVANHOV

25