BOLILE CONGENITALE ALE INIMII

Sunt anomalii ale inimii sau ale marilor vase, apărute în timpul vieții
intrauterine. Apar, de obicei, între a 5 -a și a 8-a săptămână de viață embrionară.
În etiologia lor intervin factorii ereditari, dar și factori de mediu, externi, dintre
care cele mai frecv. sunt virozele, îndeosebi: rubeola, varicela, gripa,
medicamentele teratogene (cu efect as. embrion.), iradierea mamei în primele
luni de sarcină. Bolile congenitale ale inimii se împart în două mari categorii:
a) cardiopatiile congenitale necianogene (în care nu apare cianoza) și b)
cardiopatiile congenitale cianogene. Dintre cele necianogene amintim:
1. Coartația de aortă - constă în strâmtorarea porțiunii terminale a cârjei
aortei, aproape de locul unde ia naștere artera subclaviculară stângă. Boala se
manifestă prin hiperpulsatilitate și HTA la membrele superioare și prin
micșorarea sau absența pulsațiilor arterelor femurale. Tratamentul este numai
chirurgical (după care simptomatologia se remite).
2. Persistența canalului arterial este o anomalie congenitală, constând în
menținerea acestui canal și după naștere, făcând legatura între artera pulmonară
și artera aortă. Se manifestă printr-un suflu perceput în spațiile al II-lea - al III-
lea intercostale stângi, însoțit de semne de insuficiență cardiacă (puls amplu,
tensiune arter. divergentă). Tratamentul este chirurgical.
3. Defectul septal atrial - constă în persistența după naștere a unei
COMUNICĂRI INTERVENTRICULARE aproape totdeauna situat în partea
superioară a septului interventricular. La examenul radiologic al inimii se
constată mărirea acesteia și tulburări ale circulației pulmonare. Tratamentul
este chirurgical.
4. Defectul septal atrial - constă în persistența după naștere a COMUNICĂRII
INTERATRIALE. Se manifestă prin existența unui suflu sistolic. Trat. este
chirurgical.
CARDIOPATIILE CONGENITALE CIANOGENE
Simptomul principal al acestui grup de boli este CIANOZA, care se
datorează pătrunderii sângelui venos din inima dreaptă în inima stângă. Pt a se
produce acest fenomen este necesar ca presiunile din inima dreaptă să fie mai
mari decât acelea din inima stângă și să existe o comunicare între cavitățile
drepte și stângi. Una d. cele m. imp. cardiopatii cianogene este: 1)
TETRALOGIA FALLOT, care se caract. prin: stenoză pulmonară,
comunicare interventriculară, aortă situală la dreapta, hipertrofie ventriculară
dreaptă. Simptomatologia este reprez. de cianoza generalizată m. evidentă la
extremități și se accentuează la EFORT. Cianoza apare de la naștere și
progresează cu varsta, bolnavii prezintă dispnee la cele mai mici eforturi, la
plâns, la frig sau chiar în repaus. Se mai constată hipocratismul digital și suflu
sistolic în spațiul al III-lea intercostal stâng. Radiologia preciz. diagnosticul.
Prognosticul este sever. Durata de viață este scurtă. Tratam: chirurgical. 2)
TRILOGIA FALLOT - se caract. prin: stenoza pulmonară, comunicare
interatrială, hipertrofie ventriculară dreaptă. Simptomele sunt asemăn. cu cele
din tetralogie dar mult m. moderate. Trat: chirurgical.
TULBURĂRILE DE RITM CARDIAL (ARITMIILE)
Ritmul cardiac se află sub dependența a două sisteme reglatoare: - unul
extracardiac (sistemul simpatic și sist. nervos parasimpatic); - altul intracardiac
(reprez. de țesutul specific). În mod normal, impulsul care activeaza atriile și
ventriculele ia naștere în nodulul sinusal KEITH și FLACK, care emite stimuli
cu o frecvență de 60-80/minut. Nodul sinusal imprimă inimii ritmul său, pt că
emite stimuli cu cea mai ridicată frecvență. Nodul atrio-ventricular numit
ASCHOFF-TAVARA, produce ritmul numit nodal, cu o frecvență de 40-60
impulsuri/minut. Tulburările de ritm se clasifică în: tulb. în formarea
stimulilor și tulb. în conducerea stimulilor. TULBURARI IN FORMAREA
STIMULILOR SUNT: tahicardiile și bradicardiile sinusale, extrasistolele,
tahicardiile paroxistice, flutter, fibrilația atrială. Tulburarile în
CONDUCEREA STIMULILOR se numesc BLOCURI. Diagnosticul tulb. de
ritm se poate pune uneori clinic, alteori este necesar un examen
electrocardiografic (EKG).