Nume, prenume: Data:

Clasa:
Lucrare scrisă semestrială
Limba și literatura română
Semestrul I, an școlar 2018/2019

Subiectul I 60 de puncte

Citiţi cu atenţie textul următor şi apoi rezolvaţi cerinţele

Atât de tristă-i dimineața

Acum când plânge-o toamnă nouă, Abia o brumă fără milă
Când cade din copaci viața Și vara mi-a fugit departe,
Și frunze galbene mă plouă. Răsar, movilă de movilă,
În jur de mine frunze moarte.
O lume-ntreagă simți cum moare
Într-o tulpină ce se-ndoaie, Ce taină le-a desprins în șoapte
În orice zvon o așteptare Mai multe azi ca altădată,
Și-un vis în fiecare foaie. Ce visuri au murit azi-noapte
Cu-atâta frunză spulberată?
(Octavian Goga, Toamnă nouă)

1. Notează câte un antonim pentru cuvintele subliniate: tristă, plânge. 6p

2. Precizează modul de formare a cuvintelor: altădată, spulberată, desprins. 6p
3. Identifică în prima strofă 2 cuvinte care conțin diftongi. 6p
4. Precizează măsura și rima poeziei. 6p
5. Identifică în text 2 figuri de stil diferite și numește-le. 6p
6. Precizează modul, timpul și conjugarea următoarelor verbe din text: simți, a desprins. 6p
7. Treceți care verbul moare să fie la toate modurile nepersonale. 6p
8. Construieşte enunţuri în care să demonstrezi omonimia cuvântului mare. 6p
9. Precizează valoare morfologică a cuvântului subliniat din enunțul Ce visuri au murit… și apoi alcătuiește un
alt enunț în care să aibă altă valoare morfologică pe care o vei preciza. 6p
10. Scrie două expresii/locuţiuni care să conţină substantivul minte. 6p

Subiectul al II-lea (30 de puncte)

Nr 1. Redactează o compunere, de 20 de rânduri, în care să demonstrezi că textul Toamnă nouă, de
Octavian Goga aparține genului liric.
Nr. 2. Redactează o compunere, de 20 de rânduri, în care să demonstrezi că textul de mai jos aparține
genului epic.
,,Cititorul a înţeles acum ce caută de trei zile pe brânci soţii Popescu. D. Lefter a trimes turbatului o scrisoare,
cerând, cu tot respectul, un congediu de două-trei zile, pe motiv că nu se simte de loc bine. Aşa şi e; e bolnav.După o
muncă zadarnică de atâta vreme, după ce toată casa a fost răsturnată de zece ori, când aşa, când aminterea, d. Lefter a
căzut pe o canapea sfărâmat de oboseală; a simţit că i se taie încheieturile şi aşa, un fel de slăbiciune la lingurea, parcă-
l lua o apă; a moţăit de câteva ori ş-a adormit. Femeia a şezut şi ea pe un scaun, că nu mai putea de picioare şi de
mijloc – se-nţelege, de atâta alergătură şi de-atâtea ridicături. Să fi aţipit d. Lefter ca vreun sfert de ceas şi, deodată, se
scoală drept, cu faţa luminată de raza adevărului...
- Ştiu unde sunt! acum ştiu! … uf!... le-am găsit!
- Unde?
- -În jacheta mea a cenuşie de vară… Cu ea eram la berărie când le-am cumpărat. Ţin minte bine; le-am pus în
buzunarul de la piept înăuntru… Acolo sunt!...sigur!... Adu-mi jacheta!
Pe cât îşi aducea aminte mai limpede domnul Lefter, pe atât madam Popescu se tulbura, se roşea, se-ngălbenea… ”
(Două loturi, I.L. Caragiale)
Se acordă 10 puncte din oficiu.