Curs 2

Nursing în endocrinologie

2. INDEPENDENŢA/DEPENDENŢA
2.1. Manifestări de independenţă
2.2. Probleme de dependenţă
2.3. Manifestări de dependenţă
2.4. Surse de dificultate

În mod normal, glandele endocrine secretă hormoni care se varsă direct în sânge şi ajung la
celule sau organe ,,ţintă”, stimulând sau inhibând activitatea organelor sau ţesuturilor.
În condiţii patologice, când activitatea glandelor este scăzută (hipofuncţie) sau crescută
(hiperfuncţie), apar bolile endocrine.

Datorită modificărilor somatice sau metabolice pe care le provoacă aceste boli, bolnavii au,
de obicei, complexe de inferioritate, cu stări depresive şi obsesive, iar datorită dereglărilor hormonale,
rămân uneori cu un intelect redus.
O problemă complexă este interdependenţa între sistemul endocrin şi multe boli interne sau
de altă categorie, cum sunt:
• bolile cardiace, HTA
• ulcerele gastro-duodenale
• unele tulburări ale hematopoiezei
• litiaza renală
• osteoporoza
• artropatiile endocrine
• nefropatia şi retinopatia diabetică ş.a.

Numeroase boli endocrine nu necesită îngrijiri deosebite, unele, cum sunt:

hipotiroidismul, DZ, tetania paratiroidiană, insuficienţa suprarenală acută, dismenoreea primară –
necesită îngrijiri speciale, susţinute, care trebuie cunoscute de asistenta medicală.
Bolile endocrine determină manifestări caracteristice, care pot fi obsevate de asistentul
medical, ceea ce ajută în elaborarea unei strategii de îngrijire.
Prin contactul direct cu persoanele îngrijite are posibilitatea să depisteze precoce semnele unor
boli şi să îndrume persoana sau familia, în cazul copiilor, să se adreseze medicului.

EDUCAŢIE SANITARĂ

Consultaţia endocrinologică efectuată periodic, este cel mai bun lucru pe care îl putem face
pentru a ne asigura de sănătatea sistemului endocrin şi pentru a preveni afecţiuni precum: tulburările
tiroidiene, SOP (sindromul ovarelor polichistice), osteoporoza, obezitatea.

Este necesară consultaţia endocrinologică:

• pentru că 97% din populaţie prezintă dereglări hormonale;
• pentru că un organism sănătos presupune funcţionarea normală a glandelor şi producţia de hormoni,
care sunt influenţate de diverşi factori: alimentaţie, stilul de viaţă, activitatea fizică, stresul,
 emoţiile, vârsta şi ovulaţia;
• pentru că afecţiunile endocrinologice dau tot felul de tulburări extrem de neplăcute;
• pentru că factorii de mediu facilitează apariţia acestor tulburări;
• pentru că în organismul uman există un reglaj foarte fin între glandele cu secreţie endocrină şi
hipotalamus, un organ neuroendocrin;
• pentru că, dacă toţi hormonii se secretă în perioada potrivită şi în cantitatea potrivită, atunci vor
exista numai beneficii: un ciclu menstrual normal, un libido normal, o imunitate puternică, un
aspect normal, un psihic echilibrat, şi posibilitatea de a rămâne însărcinată.

Când este necesară vizita la endocrinolog?

Dacă unul din simptomele de mai jos apare şi persistă mai mult de 2 săptămâni, poate fi semnul
unei afecţiuni endocrinologice;
• modificări ale greutăţii corporale (scădere sau creştere în greutate);
• oboseala;
• anxietate şi nervozitate;
• intoleranţa la frig (frilozitate) sau la căldură;
• insomnii sau somnolenţă nocturnă;
• depresie;
• tulburări de ritm cardiac (tahicardii, extrasistole, fibrilaţie atrială) cu debut brusc;
• cefalee, ameţeală;
• acnee;
• pilozitate excesivă sau dispoziţie anormală;
• modificări ale menstruaţiei;
• diminuarea apetitului sexual (libidoului);
• sindrom premenstrual/intermenstrual (jenă dureroasă la nivelul sânilor, cefalee, depresie, anxietate,
dureri abdominale sau la nivelul micului bazin, edeme gambiere sau creştere în greutate, greaţă,
cefalee sau chiar migrene ce apar cu câteva zile înaintea menstruaţiei sau în a doua jumătate a
ciclului menstrual);
• apariţia unei secreţii la nivelul sânilor (galactoree);
• ten gras (prezenţa de sebum);
• creşterea temperaturii bazale a corpului;
• simptome alergice;
• retenţie de apă;
• infecţii de tract urinar;
• tulburări de dezvoltare pubertară (apariţia precoce/lipsa apariţiei semnelor de pubertate- la fetiţe:
dezvoltarea glandelor mamare, pilozitate axilo-pubiană, menarha, salt statural, dezvoltarea centurii
pelviene şi dispoziţia ţesutului adipos pe coapse, fese, abdomen inferior; la băieţi: dezvoltarea
testiculelor, penisului, scrotului, pilozitate axilo-pubiană şi în stadii avansate pilozitate toracală şi
facială, salt statural, dezvoltarea centurii scapulare şi a maselor musculare;
• poliurie şi polidipsie (mai mult de 2,5 l urină/24 ore).

În cadrul ambulatoriului se asigură următoarele tipuri de servicii medicale:

• consult de specialitate pentru prevenţie, diagnostic şi tratament (adulţi, copii);
• consultaţii adulţi cu patologie hipofizară, tiroidiană, gonadică (tulburări menstruale), osoasă
(osteoporoză), adrenală, metabolică, obezitate, infertilitate, disfuncţii sexuale, afecţiuni benigne ale
sânului, HTA endocrină, tulburări endocrine la gravidă;
• consultaţii copii/adolescenţi cu exces ponderal, tulburări de dezvoltare pubertară, tulburări de
creştere, tulburări menstruale, hirsutism.
• recoltare de analize complexe hormonale;
• ecografia Doppler tiroidiană, ovariană, suprarenale, sâni şi abdominală;
• evaluarea funcţiilor vitale (tensiune arterială, puls);
• evaluarea compoziţiei corporale.

Internarea bolnavilor cu boli endocrine:

• Asigurarea condiţiilor de mediu:

• în saloane mici, liniştite, unde se asigură repaosul psihic, contagierea intraspitalicească cea mai
redusă;
• se vor evita saloanele cu bolnavi de gripă, cataruri sezoniere, angină, pneumopatii acute, supuraţii
pulmonare sau piodermii, deoarece capacitatea de apărare a acestor bolnavi faţă de infecţii este
redusă;
• temperatura salonului trebuie adaptată la natura tulburărilor hormonale şi starea subiectivă a
bolnavilor.
Ex.- bolnavii cu hipertiroidism (arderi interne în organism), nu suportă temperatura obişnuită a
saloanelor de bolnavi, se dezbracă;
• pacienţi cu boala Addison sau caşexie hipofizară, vor saloane bine încălzite, peste
temperatura optimă, nu trebuie aşezaţi în apropierea ferestrelor.
• cazurile de urgenţă, în special cei care se internează în stare de comă sau se agravează în cursul
internării, vor fi izolaţi;
• repausul la pat în stările acute şi tulburări hemoragice (dismenoree), trebuie respectat, în poziţii
active;
• condiţiile de igienă individuală trebuie asigurate şi la nevoie controlate de asistentă, fără a jigni
bolnavii;
• Alimentaţia:
• trebuie să fie echilibrată energetic şi calitativ. În numeroase boli endocrine regimul dietetic are o
importanţă deosebită.
Ex.- în DZ- regimul alimentar se stabileşte pe baza toleranţei faţă de hidraţii de carbon, iar când
acesta nu acoperă necesităţile minimale ale organismului, atunci se vor ridica cantităţile de glucide
de la 200-250 gr/zi îmbunătăţind toleranţa organismului cu insulină sau medicamente antidiabetice
de sinteză.
Stabilirea regimului echilibrat, la diabetici, durează mai multe zile, cu scopul de a
asigura aportul alimentar adecvat greutăţii corporale, profesiunii bolnavului şi preferinţelor
personale.
-în obezitate, regimul dietetic este hipocaloric, dar cu asigurarea raţiei minime de proteine.

• Supravegherea bolnavilor:
• Are importanţă deosebită în cursul stărilor acute şi a complicaţiilor, cum sunt:
-coma diabetică
-coma hipoglicemică
-tireotoxicoza
-tetania acută
-insuficienţa suprarenală acută
 -stările de dismenoree cu hemoragii abundente, etc.
Stările comatoase pot fi prima manifestare a unei boli endocrine, necunoscute anterior şi venită
la serviciul de primire al spitalului. De multe ori comele apar la bolnavi vechi, cunoscuţi cu
endocrinopatii. Coma se instalează lent, progresiv, iar asistenta trebuie să cunoască manifestările
prodromale ale acestor stări, pentru a lua măsurile necesare, până la sosirea medicului.
• Explorările:
• Unele explorări funcţionale şi procedee terapeutice, cer o supraveghere deosebit de atentă din
partea asistentei medicale.

• Administrarea medicamentelor:
• Se execută sub supraveghere deosebită, medicaţia endocrină putând prezenta multe efecte
secundare nedorite.