Metodologia Formării Atitudinilor

TEMA I Elemente de Metodologie a Formării Atitudinilor

1. Pedagogia - ştiinţa integrativă a educaţiei

2. Teorie si metateorie în pedagogie
3. Dimensiuni explicative şi constructive ale teoriei pedagogice
4. Dimensiuni ideologice ale discursului pedagogic

Tema I I Statutul Metodologiei Formării Atitudinilor în ansamblul ştiinţelor

educaţiei

1.Trepte în constituirea MFA

2.Conţinutul şi problematica formării atitudinilor

3. Metodologia Formării Atitudinilor ca discurs meta-reflexiv
4. Domenii ale MFA: ontologia educaţiei, axiologia educaţiei, epistemologia
educaţiei

TEMA III Dimensiuni ontice ale actului educaţional

1. Procesul instructiv-educativ ca intervenţie ontica

2. Elementele situaţiilor pedagogice şi interacţiunea acestora
3. Perspective axiologice asupra educaţiei

4. Referenţialul axiologic personal

TEMA IV Ipostaze ale valorilor educaţionale

1. Valori educaţionale: determinarea şi învăţarea acestora

2. Fundamentarea axiologică a finalităţilor educaţionale
3. Atitudinea axiologica în dimensionarea şi vehicularea
conţinuturilor educaţiei
4. Măsurarea atitudinilor în perspectiva axiologica

Tema V Construirea procesului educativ în context antropologic

1. Integritatea şi ierarhia parametrilor de ,,homo educandus ”

2. Orientarea educaţiei spre formarea personalităţii

3. Filosofia realizării educaţiei orientate spre personalitate.

4. Particularităţi semnificative ale procesului educative.

1
 TEMA VI Virtuţi şi limite ale educaţiei.

1. Dreptul de a învăţa şi dreptul de a preda.

2. Perspective deontologice privind meseria de educator
3. Pedagogii alternative şi resursele lor educative.
4. Principiul diferenţierii şi particularizării în învăţare.

TEMA VII Metodologia Formării Atitudinilor ca filosofie a unui alt tip de

instruire şi educaţie, bazat pe modele

1. Definiri şi diferenţieri conceptuale: paradigmă, teorie, model

2. Modele ale instruirii derivate din teorii ale învăţării
3. Clasificarea modelelor de instruire:

- Modelul instruirii programate derivat din teoriile condiţionării

învăţării
- - Modelul instruirii derivat din teoriile operaţionale ale învăţării
- - Modelul “însuşirii depline” derivat din teoriile integraliste şi
diferenţiale asupra învăţării
- Modelul abordării modulare a instruirii derivat din teoriile
holiste şi dinamice asupra învăţării
- Modele de instruire – sinteze

4. Diversificarea şi îmbogăţirea modelelor instruirii

TEMA VIII Pragmatismul în Metodologia Formării Atitudinilor

1. Experienţa şi gândirea în educaţie

2. Pedagogia progresivă şi aplicarea MFA
3. Modelul omului dialogal
4. Libertatea în educaţie
TEMA IX Relevanţa modelelor de tip constructivist în educaţie

1. Caracteristicile concepţiei constructiviste din perspectivă

pedagogică.
2. Principiile design-ului constructivist.
3. Modelul discursului didactic obligatoriu
4. Relaţia dintre conţinutul discursului şi celelalte componente ale p
rocesului educaţional.

Tema X Filosofia moralei în contextul metodologiei Formării Atitudinilor

1. Generalităţi introductive
2
 2. Filosofia binelui moral
3. Normele morale
4. Filosofia succesului uman şi sensul vieţii
TEMA XI Principii etice în epoca cunoaşterii
1. Educaţia vector şi rezultat al globalizării
2. Filosofia cunoaşterii în epoca globalizării
3. Fenomenul informatizării educaţiei
4. Raportul - epoca cunoaşterii şi ,,formarea educaţilor

TEMA XII Principalele paradigme ale Metodologiei Formării Atitudinilor

1. Gnoseologie şi educaţie
2. Metodologie şi educaţie
3. Valoare şi educaţie
4. Premise axiologice ale educaţiei
TEMA XIII Cultură şi civilizaţie în actul educaţional
1. Cultură şi educaţie.
2. Omul-obiect al educaţiei.
3. Semnificaţia filosofică a sintagmei „educaţie umanistă”
4. Etică şi educaţie.
TEMA XIV Religie şi educaţie.
1. Paradigme religioase ale educaţiei
2. Estetică şi educaţie.
3. Educaţia şi experienţa religioasă
4. Pietatea şi frumosul - ca valori supreme ale educaţiei.

3
 Atitudinea- aspecte teoretice

1.1. Definirea atitudinii

Conceptul de atitudine ocupa un loc important atat in psihologia sociala cat si in

studiile despre comportamentul consumatorului. Atitudinile formeaza o parte importanta din
teoria consumatorului si din practica marketingului pentru ca ele sunt simtite ca fiind legatura
cruciala dintre gandirea consumatorilor privind produsele si ce cumpara ei in piata. Astfel,
studiul atitudinilor este folosit atat pentru a identifica si a cuceri segmente specifice ale pietei cat
si pentru a determina reactia probabila a pietei fata de produsele si serviciile noi in legatura cu
aspiratiile consumatorilor.

O prima definitie a conceptului de atitudine a fost propusa de G. W. Allport in 1935

in “ATTITUDES, HANDBOOK OF SOCIAL PSYCHOLOGY”, Ed. C.A. Murchinson (pag
798-844). In opinia lui atitudinile reprezinta “predispozitiile invatate de a reactiona cu
consecventa fata de un obiect sau o clasa de obiecte intr-un mod favorabil sau nefavorabil”. Din
aceasta definitie unanim acceptata retinem faptul ca atitudinile sunt invatate, nu instinctive, ca
atitudinea este o predispozitie pentru manifestarea unui anumit comportament, ca raspunsurile
sunt orientate pozitiv sau negativ si nu in ultimul rand ca atitudinile sunt de durata.

Analizand conceptul de atitudine, Jean Stoetzel arata ca in psihologia sociala exista

pentru aceasta notiune patru semnificatii bine definite: 1) atitudinea reprezinta o variabila
inferata care direct nu este observata sau observabila; 2) atitudinea reprezinta o stare de pregatire
specifica in vederea unei actiuni si implica o relatie intre o persoana si un obiect sau o situatie,
deosebindu-se de trasaturile de caracter (ale unui individ-subiect) care nu implica nici o
specificare a situatiilor; 3) atitudinile au un caracter polar, ele sunt intotdeauna pentru ceva sau
contra si respectiv sunt corelate subiective ale valorilor; 4) atitudinile sunt formate prin
experienta si sunt susceptibile de a fi influentate de factori exteriori, de pilda, conformitatea
sociala reprezinta atitudini adaptate spre valorile si tipurile de norme sociale.[2]

1.2. Caracteristicile atitudinii

Atitudinile prezinta o serie de proprietati invariante. Cele mai importante sunt

urmatoarele:

§ Valenta se refera la dimensiunea evaluativ afectiva a atitudinilor. O

atitudine poate fi favorabila sau nefavorabila, pozitiva sau negativa fata de un
anumit obiect.

§ Intensitatea este puterea componentei afective. Cu cat o atitudine se

apropie mai mult de unul din polii extremi ai unei scale bipolare de tipul “
favorabil-nefavorabil” sau “ pozitiv-negativ”, cu atat intensitatea ei este mai
mare.

§ Centralitatea se refera la pozitia unei atitudini in ansamblul elementelor ce

caracterizeaza un individ: apartenenta sociala, valorile, aptitudinile,etc.

4
 § Gradul de diferentiere a convingerilor reprezinta numarul de convingeri
care sunt prezente in atitudine. Cu cat numarul de convingeri este mai mic, cu
atat atitudinea poate fi schimbata mai usor.

§ Specificitatea sau generalitatea reprezinta modul in care este orientata o

atitudine spre un obiect sau spre o categorie intreaga de obiecte. De exemplu,
putem dezvolta o atitudine negativa fata de o anumita marca de bauturi
racoritoare sau fata de toate marcile de bauturi racoritoare.

1.3. Functiile atitudinilor

Functiile atitudinilor sunt prezentate in mod diferit de la autor la autor, acest lucru
fiind posibil mai ales datorita faptului ca atitudinile sunt foarte importante in ansamblul vietii
psihice a unui individ, aflandu-se in legatura directa sau indirecta cu mai toate procesele si
componentele personalitatii si interactiunii dintre indivizi in context social.

Unul din cei care au prezentat o sistematizare a functiilor atitudinilor este D. Katz.
Acesta distinge urmatoarele patru functii ale atitudinii:

§ Functia de cunoastere sau cognitiva (“knowledge function”) este

indeplinita de atitudini formate datorita experientei individuale care
ierarhizeaza si ordoneaza perceptiile. Se aplica mai ales in cazul produselor
noi despre care consumatorul nu are o parere formata.

§ Functia de utilitate (“utilitarian function”). Atitudinile exercita si o

functie instrumentala adaptativa sau utilitara. Consumatorul isi formeaza
atitudini favorabile sau nefavorabile fata de produse in functie de consecintele
pozitive sau negative ale utilizarii acestora; astfel, atitudinile pozitive sunt
formate din tot ceea ce duce la satisfacerea nevoilor si tot ceea ce provoaca
teama si frustrare alcatuiesc atitudini negative. Atitudinile formeaza de
asemenea si o functie de adaptare sociala. Prin aceasta, exprimam atitudini
care ne permit sa primim aprobarea celorlalti.

§ Functia de exprimare a valorii (“value-expressive function”). Atitudinile

pe care un individ le are fata de anumite produse pot servi la exteriorizarea
credintelor valorilor definitorii ale lui si la exprimarea imaginii lui despre el
insasi. Astfel, putem spune ca atitudinile reprezinta un mijloc de exprimare a
eului, de autorealizare si autodezvoltare.

§ Functia de aparare a sinelui (“ego-defensive function”). Consumatorul isi

formeaza anumite atitudini pentru a se apara de amenintarile exterioare sau de
deficientele interne.

Jean-Claude Abric (2002) distinge numai trei functii de baza ale atitudinilor, intre
care se regaseste numai functia cognitiva din lista prezentata de Katz. Celelalte doua
sunt functia energetica sau tonica( atitudinile determina natura si intensitatea motivatiilor)
si functia reglatoare: atitudinile vizeaza unificarea opiniilor si a comportamentelor, apropiindu-
se, prin aceasta, de reprezentari (intrucat atitudinile, ca si reprezentarile, sunt filtre interpretative
ale realitatii).[3]

1.4. Dimensiunile atitudinilor

5
 Dupa majoritatea autorilor o atitudine are trei dimensiuni:

§ Dimensiunea afectiva careia ii corespunde componenta afectiva adica

modul favorabil sau nefavorabil in care reactioneaza un consumator fata de un
anumit obiect este cea mai importanta latura a atitudinii. Comportamentul
afectiv este de cele mai multe ori influentat de asocierea obiectului atitudinii
(un lucru, o situatie, o idee sau o persoana) cu experiente anterioare, care pot
fi placute sau neplacute. Componenta afectiva confera atitudinii sensul si
directia ei.

§ Dimensiunea cognitiva careia ii corepunde componenta cognitiva

reprezinta latura constienta a atitudinii. Ea reprezita modul de informare a
unei persoane despre obiectul atitudinii, fiind formata din cunostintele,
informatiile, convingerile si imaginile pe care le detine persoana respectiva
despre obiectul respectiv.

§ Dimensiunea intentionala careia ii corespunde componenta intentionala sau

volitiva se refera la tendinta de a actiona in legatura cu un anumit obiect.
Totusi, comportamentul intentional nu trebuie sa se confunde cu
comportamentul propriu zis cu toate ca exista o legatura intre atitudine si
comportament.

Aceste trei dimensiuni sunt explicate si exemplificate in Anexa 1.

Dupa cum arata Tridiatis atitudinile se refera la ceea ce oamenii cunosc si gandesc
despre obiectul atitudinii, la ceea ce ei simt si la modul in care ei ar vrea sa se comporte fata de
obiectul respectiv. Comportamentul nu este insa determinat numai de ceea ce oamenii ar vrea sa
faca ci de asemenea si de ceea ce ei considera ca trebuie sa faca, adica de normele sociale, de
ceea ce ei au facut in trecut, adica de ceea ce sunt obisnuiti ca sa faca si de consecintele
anticipate ale conduitei lor.

Atitudinile reprezinta ansamblul de reactii personale fata de un obiect determinat

= reprezinta orientare personala sau de grup, rezultata din combinarea de elemente cognitive,
afective si conative care exercita influente de diredctionare, motivare sau evaluare asupra
comportamentului

= sunt dospozitii sau predispozitii psihice

= reactii caracteristice ale persoanei fata de realitate

= variabile latente, care se exprima prin: opinii, sentimente, comportament fata de

(evenimente, persoane, idei), postura, miscari, privire, voce

Chircev - atitudinile manifeste devin relatii, iar relatiile interiorizate, în timp, devin
atitudini

- atitudinile care ating un grad inalt de stabilitate se constituie in insusiri caracteriale ale
unei persoane. Altfel spus, o tematizare a trairilor în functie de experienta exprima
stabilitate.
6
 Fac referire constant la valori, cuplul "atitudini-valori" reprezinta nucleul persoanei; au
coloratura afectiva, manifestata prin: simpatie, atasament, activism / antipatie, respingere,
ostilitate, refuz

= Allport : atitudinea este o stare mentala si neurala de pregatire care exercita o influenta
directiva sau dinamica asupra raspunsului unui individ la toate obiectele sau situatiile cu
care este asociat

- atitudinile au trei tipuri de componente: - cognitive , afective , comportamentale

baza cognitiva ( perceptii, opinii, convingeri) poate varia cantitativ sau calitativ de la individ
la individ (unii se limiteaza la propria experianta de viata si ignora sursele alternaative, de
cunoastere, altii se documenteaza, altii adopta o atitudine prin simpla imitare)

componenta afectiva (reactii neurovegetative, stari emotionale) e dominanta, manifestandu-

se printr-o intensitate variabila si prin orientare pozitiva, negativa sau neutra a trairii

componentele comportamentale (actiuni deschise) sunt rezultatul elementelor cognitive si

afective

-comportamentul atitudinal consta in exprimarea verbala, afectiva sau prin alte mijloace de
comunicare a atitudinilor

-una si aceea si atitudine se poate asocia cu mai multe comportamnete posibile in functie de
contextul social in care se implica persoanna

- Bogardus: o atitudine e o tendinta pro sau contra fata de un element din mediu care devine
astfel o valoare pozitiva / negativa

- atitudinea este definita ca o modalitate de raportare la o clasa generala de obiecte sau

fenomene si prin care subiectul se orineteaza selectiv si se autoregleaza preferential.

MASURAREA ATITUDINILOR

- se realizeaza dificil, nu sunt direct observabile

- se efectueaza cu ajutorul chestionarelor ce urmaresc reactii afective fata de persoane

si grupuri

- tehnicile proiective analizeaza natura atituduinilor si gradul de exprimare

Thurstone - "scala intervaleleor aparent egale" se aplica chestionar cu itemi dihotomici (

da/nu).

Fiecare item este cotat in functie de un indice prestabilit. Obiectivul este acela de a crea un
continuum de stimuli (7-11) care sa reproduca cat mai fidel continutul psihic pe care-l
reprezinta atitudinea
7
 Scala Likert - metoda clasamentelor aditionale: in care examinatorul construieste el insusi
valorile intervalor scalei, raspunsurile subiectilor neavand decat functia de a confiorma si
verifica apartenenta itemilor propusi fata de continuumul atitudinilor. Fiecare propozitie e
urmata de 5 raspunsuri posibile .

Scala N.Guttmen (analizei ierarhice) - cea mai precisa, dar si cea mai greoaie tehnica de
masurare. Autorul cauta sa determine exact corespondenta dintre variabila cantitativa si
variabila, atribut care se schimba in functie de persoana. Dupa o prima masurare pe baza de
chestionar, urmeaza construirea unei scalograme.

- Pentru elaborarea unei scale exista cerintele:

a) nu se masoara decat o atitudine => calitatea unidimensionalitatii

b) orice scala trebuie sa aiba fidelitate

c) valida

d) sa fie predictiva

- Teste de distanta sociala:

+ Bogardus - masoara respingerea prezenta sub forma de opinii

= succesiune care situeaza pe altul la o distanta psihologica din ce ein ce mai

mare

- folosite pentru prejudecatile etnice si rasiale

- Indicii pe care-I foloseste psihologia sociala in evaluarea atitudinii:

a) directia atitudinii: - poate fi pozitiva/negativa, favorabila/nefavorabila,

aprobatoare/neaprobatoare

-posibilitatea de amasura directia atitudinii prin raspunbsuri

pozitive si negative e discutabila

b) forta atitudinilor - folosita la tehnicile scalare (ex: distante sociale, Thurstone,

Guttman)

c) centralitatea atitudinilor: - data de implicarea subiectului in intregimea sa in

atitudinea respebtiva

- o atitudine periferica angajaza intr-o mai mica masura dominantele personalitatii

- in acest caz putem vorbi de specificitate si coerenta, iar acestea se se apreciaza in raport cu
celelete structuri de personalitate

8
 d) emergenta atitudinilor: - este legata de oportunitatea lor si de solicitarile mediuluiin
care se formeaza individul

- natura atitudinilor este, in general, social-culturala

- pe masura transformartii realitatilor sociale, a realitatilor dintre indivizi se modifica si

atitudinile persoanei.

Alte modele de masurare:

- Welb (1969) sugereaza ca atutudinile pot fi inferate prin observarea activitatilor

celorlalti, din datele de arhiva si din urmele fizice (ex: modalitatile in care indivizii se
asaza pe un scaun intro incapare; cand exista sentimente bune intre oameni, ei vor tinde
sa se aseze mai aprope unul de altul)

- Tehnica valorii atitudinii: cercetarile au aratat ca atitudinile si comportamentul pot fi

strans legate daca exista o componbenta evaluativa precum si una decredinta. Se combina
doua scale de evaluare. Taria credintei poate fi combinata cu valoarea asociata in scopul
furnizarii unei valori numerice penru taria atitudinii.

Masurarea atitudinilor este dificila. Este dificil de seoparat componentele dcognitive de cele
de eficacitate , sau aceste a doua de aspectul comportamental

Se afirma ca fiecare individ va interpreta problema in aceeasi maniera . Nu totdeauana este

adevarat. De asemenea, nu putem fi siguri pe o atitudine particulara este in mod sigur legata

de un anumit tip de comportamental.

S. 2 CARACTERISTICI SI NIVELURI ALE ATITUDINII

CARACTERISTICI:

1- atitudinea este o dispozitie sau o predispozitie psihica , o variabila latenta

2- atitudinile si relatiile constituie laturile aceleiasi realitati pentru ca atitudinea se dezvaluie

in relatiile noastre cu ambientul, dar se si formeaza in cadrul acestuia

- Chircev: atitudinile manifeste devin relatii, iar relatiile interiorizate constituie atitudini

3- atitudinea constituie un lait-motiv al relatiilor noastre cu lumea;

4- nu sunt dispozitii pasagere pentru ca atitudinea se raporteaza tot timpul la valori

9
- definitoriu pentru o atitudine este referinta conmtiua la valori. Exista permanent
momente de evaluare care dau o nota de selectivitate relatiilor noastre -> se utilizeaza
sintagme"atitudini-valori" - ele constituie nucleul personalitatii

5- atitudinile sunt formatiuni complexe: au 3 tipuri de componente:

+ baza cognitiva: poate varia cantitativ/ calitativ de la individ la individ (unii se

limiteaza la propria experienta de viata si ignora sursele alternative de cunoastere, altii se
documenteaza, altii adopta o atitudine prin simpla imitare0

+baza afectiva dominanta, manifestanduse printro intensitate variabila si prin

orientare pozitiva, negativa sau neutra a trairii

+componeta comportamentala este rezultatul elementelor cognitive si afective

6- se impun intre motivele actiunii si efectuarea acestora

7- se manifesta ca un principiu unificator al relatiilor cu mediul si cu ceilalti din colectivitate,

pentru ca din multimea coportamentelor de care dispunem, le grupam pe unele si le
respingem pe altele

8- presupun organizari de conduita interioara (de o profunzime mai redusa in raport cu

motivele) care s erefera la multiple obioecte, la relatii si evenimente unificate prin
semnificatia lor pentru individ

- atitudinile isi au originea in interactiunea sociala a individului cu mediul familial,

cultural à atitudini simple, unidimensionate/ multidimensionate

NIVELE ALE ATITUDINII

Atitudinile si calitatile voluntare asociate lor sunt corelate, interdependente si chiar

organizate intrun sistem prin integrari la diverse niveluri, in acelasi fel in care se prezinta
piramida conceptuala.

- Piramida atitudinilor caracteriale e diferita de cea cognitiva

- Daca la un subiect, o trasatura concreta ocupa o pozitie dominanta, se sityueaza in

varful piramidei

- Allport à atitudinile se ierarhizeaza: dominante si subordonate

+ exiosta una-doua trasaturi cardinale (definitorii) care domina si le controleaza pe

celelelte

+ exista o grupa de 10-15 trasaturi principale care-i sunt caracteristice individului

10
 + sute, mii de trasasturi secundare si de fond, ce sunt slab exprimate si pe care insusi
subiectul le neaga.

- trasatura dominanta nu trebuie sa se rupa de trasaturile principale pe care si le

subordoneaza si pe care le integreaza intr-o structura unica, rezultand profilul caracterial

- ierarhie: - centrale - periferice ;;dominante - subordonate è determina subsisteme

- atitudini izolate (Pavelescu

S. 3 FORMAREA, MENTINEREA SI SCHIMBAREA ATITUDINILOR

Atitudinile sunt structuri psihice relativ stabile , reprezentând dispozitii latente ale individului
de a raspunde sau a actiona într-o maniera sau alta la o stimulare a mediului natural sau social ,
ce preced perceptia , actiunea , judecata , fiind de aceea o pre-perceptie , pre-actiune , pre-
judecata . Prin faptul ca atitudinile reprezinta un principiu unificator al raporturilor noastre
cu lumea , cu mediul nostru , cu altii , ele îndeplinesc un rol extrem de important atâ6t în cadrul
psihologiei individuale cât si în cadrul psihologiei colective . De aceea numerosi autori au staruit
asupra functiilor lor . N.R.F.Maier arata , de exe. , ca atitudinile , odata formate :

- determina sensul faptelor ( unul si acelasi fapt este interpretat diferit , favorabil sau
nefavorabil , tocmai în functie de continutul si specificul atitudinii )

- contribuie la organizarea faptelor ( introduce în continutul lor date pe care in mod

obiectiv nu le contin , justifica faptele )

- selecteaza faptele ( le retine pe cele care sunt în acord cu ele ) .

P.Fraisse indica :

- rolul stabilizator al atitudinilor - una si aceeasi atitudine produce efecte diferite , în

functie de asteptarea noastra

- rolul lor deformator - daca atitudinea este în dezacord cu stimulul atunci acesta va fi
perceput eronat .

D. Katz se refera si el la câteva din functiile importante ale atitudinii , cum ar fi:

- functia de ajustare - prin atitudinile si opiniile de care dispunem ne punem în acord cu cele
ale altora , ele exprima nu doar un proces de integrare si diferentiere personala , ci si o luare în
considerarea a opiniilor altora ;

- functia de aparare - atitudinile constituie pt. individ sau grup adevarate mecanisme de
protectie , prin care acestia se apara de ei însasi sau de altii , în sensul ca prin atitudini pot sa-si
justifice propriile slabiciuni , pot ignora sau deforma realitatea , pt. a se apara de altii

11
- functia de expresie - prin ele individul se exprima , se exteriorizeaza , îsi face cunoscute
valorile , fapt care îi creeaza satisfactii ;

- functia de cunoastere si de caracterizare -individul cunoaste nu direct , ci prin intermediul

atitudinilor , fapt care faciliteaza întelegerea lumii , introducerea unor distinctii , precizari ,
clarificari .Iata de ce atitudinile sunt cea mai importanta valoare reglatorie în raport cu propriul
nostru comportament individual , interpersonal sau de grup .Nu întotdeauna însa atitudinile sunt
corespunzatoare , pozitive , tonifiante , facilitatoare si sustinatoare ale comportamentului .Exista
suficient de multe ocazii si suficient de multi factori care contribuie la formarea si consolidarea
unor atitudini negative , nefavorabile , cu rol frenator si dezorganizator al vietii sociale . Acestea
o data manifestate sadescneîncredere , suspiciuni în oameni , îi îndemna spre comportamente
nonconformiste , chiar reprobabile din punct de vedere social .

FORMAREA

- atitudinea constituie un obioect al invatarii si schimbarii

- achizitionarea atitudinii se realizeaza:

1. contactul direct cu obiectul, persoana

2. interactiunea cu cei ce detin o atitudine (observare si modelare)

3. experienta sociala asimilata in grupurile formale si informale

4.Dezvoltarea cognitiva

- familia joaca un rol important in formarea, modelarea la copil a atitudinii

- multe din atitudinile de mai tarziu isi au originea in socializarea timpurie din cadrul
familiei

- atitudinile dobandite in copilarie si adolescenta sunt ulterior consiolidate sau

schimbate ca urmare a multiplicarii influentelor sioo relatiilor sociale sau de generare a
unor conflicte intre informatiile sau experientele vechi si cele noi

- atentia acordata formartii atitudinilor este apreciata ca o stiinta de pregatire sau de

fundamentare a optiunii pentru initierea si manifestarea unui comportament

- atitudinile apar astfel ca factori psihologici ce influenteaza prea putin predictiile

teoretice

Sunt altii care sustin ca atitudinile nu sunt determinate de structurile sociale si sunt
dimensiuni.

SCHIMBAREA

12
 -schimbarea unei atitudini genereaza o tendinta de refacere a echilibrului tulburat

- teoria congruentei se refera la prezicerea mai exacta a directiei si gradului de

schimbare a atitudinii

- atitudinile caracterizate prin extremitate si intensitate mare, manifesta nu doar

rezistenta la schimbare, dar le si asiimileaza pe cele cu valenta opusa.

Festinger - disonanta e o stare de inconsistenta a doua elemente cognitive, care prezinta

sensuri opuse ale mesajelor, iar consonanta corespunde starii de consistenta.

- daca proportia elementelor consonante si disonante este relativ egala, disonanta

este maxima

- disonanta este mica, daca proprtia elementelor disonante este mult mai mica

- Disonanta trebuie eliminata:

a)schimbarea unui element comportamental pentru a stabili consonanta cu atitudinea

b) schimbarea unui element cognitiv din ambianta

c) adaugarea de noi elemente cognitive atunci cand nici unul dintre cei implicati in
disonanta nu pot fi schimvbati

d) cand cineva a actionat in contradictie cu propria atitudine, va tinde sa modifice

atitudinea pentru a o face consonanta cu comportamentul

- Schimbarea atitudinii este dependenta de contextul social in care ste integrata persoana. Cei
mai puternici factori:

a) grupurile sociale

b) retelele de comunicare interpersonala

c) comunicatiile in masa(presa, radio, tv)

-grupul ofera sprijin social in sustinerea unei atitudini, conducand, fie la schimbarea ei,
fie la conservare

-incongruenta factorilor structurali si atitudinali impiedica schiombarea

comportamentelor, ori produc efecte sau consecinte neanticipate

Schimbarea atitudinilor presupune:

a) Mecanisnmul persuasiunii

13
 -cel mai mult studiat in mass-media prin modelul sursa-mesaj-receptor

-caracteristicile sirsei: credibilitatea, competenta, atractie, prestigiu, asemanarea cu

receptorul, aparteneta la grupul de referinta

- continutul, forma mesajului

-forta argumentului

-caracterul unic si bilateral al mesajului

-ordinea prezentarii informatiilor

-diferite reactii emotionale trezite de mesaj

-canalul de difuzare

-S receptor si caracteristicile sale:

-implicarea Eu-lui - cu cat subiectul este mai implicat la vederea pozitiei, cu atat ma
astept mai putin sa-si schimbe atitudinea

- rezistenta la schimbare ca urmare a factorilor de personalitate-mecanisme:

+ expunerea selectiva la mesaj

+ deprecierea credibilitatii sursei

+ distorsionarea mesajului

+ elaborarea contra-argumentelor

+tehnica inocularii- tinta isi insuseste un argument mai slab

al sursei, dar pe care il transforma in contra-argument

b)Schimbarea atitudinilor spontane

-pot fi explicate de: teoria balantei cognitive, teoria disonantei cognitive care explica schimbarea
atitudinilor in sensul ca noi respingem distorsiunea informatiilor care vin in contradictie cu
atitudinikle preexistente , dar intensitatea acestora ne face sa ne schimbam atitudinile
preexistente.

Principala afirmatie din teoria lui Festinger este: individul tinde sa reduca disonanta posibila
dintre diferitelke elmente prezente. Un element cognitiv este tot ceea ce poate deveni element de
cunoastere la individ: comportament, opinii, credinte, sanctiuni, senzatii de durere. Exista
disonanta atunci cand din 2 elemente care se prezinta impreuna, unul implica negarea celuilalt.

14
Zajonc rezuma teoria disonantei cognitive:

1. disonanta cognitiva este o stare penibila

2. individul incearca sa reduca sau sa elimine disonanta cognitiva

3. intr-o stare de consonanta cognitiva, individul evita tot ceea ce ar

putea produce disonanta

4. intensitatea disonantei cognitive variaza in functie de importanta

cognitiilor in chestiune si de proportie a cognitiilor, aflate in relatie
de disonanta

5. disonanta cognitiva poate fi redusa sau eliminata: adaugand noi

cognitii sau modificand cognitiile existente

6. adaugarea unor noi cognitii reduce disonanta:

-atunci cand noile cognitii intaresc elementele consonante,

diminuand priportia elementelor cognitive disonante

-atunci cand noile cognitii diminueaza importanta

elementelor cognitive in stare de disonanta

7.modificarea cognitiilor existente reduce disonanta atunci cand:

- noul lor continut le face mai inconsistente

- cand importanta lor se diminueaza

1. aceasta modificare a cognitiilor se poate face prin modificarea aspectelor cognitive ale
mediului prin actiune

15