Universitatea Politehnica București

Facultatea de Ingineria Sistemelor Biotehnice

Ingineria Dezvoltării Rurale Durabile

Depozit de deșeuri pentru județul Olt

Student: Ciocîrtea Maria Mădălina

Grupa 745
Materia: I.R.D
 Cuprins

I. Reziduuri urbane
II. Criterii de alegere a amplasamentului unui depozit ecologic de
deșeuri.
2.1. Scurtă prezentare a județului
2.2. Date statistice
2.3. Reguli generale
III. Structuri posibile de depozite ecologice pentru reziduuri urbane.
3.1 Reguli obligatorii pentru alcătuirea unui depozit.
3.1.1. Impermeabilizarea depozitelor de deșeuri
3.1.2. Sisteme de drenare și evacuare a levigatului
3.1.3. Instalatii pentru tratarea levigatului
3.1.4. Sisteme pentru colectarea gazului de depozit
3.1.5. Reguli de acoperire finala a depozitelor
3.2 Organizarea unei celule a depozitului

IV. 4.1 Calculul cantităţilor de reziduuri depozitate

4.2. Stabilirea capacităţii depozitului şi a duratei de folosinţă a acestuia
4.3. Calculul cantităţilor de material necesare amenajării unei celule de
depozitare
4.4. Calculul retelei de drenaj pentru colectarea levigatului
4.5. Calculul debitului de ape pluviale colectate de pe suprafaţa depozitului
şi a debitului de infiltraţie
 I. Reziduuri urbane

 Definiție: Deşeurile urbane (orăşeneşti, municipale) reprezintă totalitatea reziduurilor

colectate din aglomerările urbane şi cuprind deşeuri menajere (produse de către populaţie),
dar şi deşeuri din locuri publice şi de la îngrijirea spaţiilor verzi, deşeuri industriale şi
medicale nepericuloase, nămoluri de la epurarea apelor uzate orăşeneşti, deşeuri din
construcţii şi demolări, alte tipuri de deşeuri inerte şi/sau nepericuloase.
 Clasificare:
a) Dupa proveniență deșeurile pot fi:
-Deșeuri menajere:
În această categorie se încadreaza resturile alimentare, cenușa, materialele plastice, sticla,
ambalajele de carton, hartia sau țesăturile. Evoluția cantitativă de-a lungul timpului arată scăderea
drastică a deșeurilor alimentare sau a cenușelor și sporirea considerabilă a deșeurilor din mase
plastice, metale (aluminiu) sau sticlă, aceasta ca urmare a progresului tehnologic, a urbanizării și
tendinței generale de sporire a gradului de civilizație; tot în această categorie pot fi încadrate, chiar
dacă au un caracter mai aparte, nămolurile provenite de la stațiile de tratare și epurare pentru
obținerea apei potabile și respectiv neutralizarea apelor reziduale.
-Deșeuri asimilabile celor menajere:
Rezultate din industria locală, ateliere sau întreprinderi industriale;
-Deșeuri stradale:
Sunt deșeuri specifice fluxurilor stradale ale centrelor populate, rezultate din activitatea cotidiană
a populației, din parcuri, sau din depunerile obișnuite ale suspensiilor solide din atmosferă;
-Deșeuri sanitare:
Provenite din instituțiile de sănătate de stat sau private (spitale, policlinici, dispensare, instituții
de cercetări cu profil medical, cabinete, etc.); sunt deșeuri cu posibil potențial infecțios (de
periculozitate), deci trebuie manipulate, transportate si tratate in consecință;
-Deșeuri agro-zootehnice:
Provenite din activitatea agricolă de câmp, si mai ales de la complexele de creșterea animalelor.
În componența acestor deșeuri intră, pe lângă dejecțiile animaliere, resturi de furaje și așternut dar
și biostimulatori, antibiotice, insecticide (substanțe necesare îngrijirii animalelor), diverse resturi
vegetale (paie, tulei, coceni), ierbicide, fungicide, etc; aceste tipuri de deșeuri sunt întalnite cu
precădere în zonele limitrofe ale orașelor dar și în mediul rural;
-Deșeuri de grădină:
Provenite în special din grădini, parcuri, scuaruri, spații verzi amenajate , etc;
-Deșeuri de construcții:
Rezultate ca urmare a demolării sau construirii unor obiective industriale sau civile, precum și
din reparațiile și modernizările acestora.
-Deșeuri voluminoase (amcombrate):
Deșeuri solide de diferite proveniențe care, datorită dimensiunilor lor, nu pot fi prelucrate cu
sistemele obișnuite de precolectare sau colectare, ce necesită o tratare diferențiată față de acestea.
 b) După compoziție:
-Deșeuri cu compoziție organică:
Acestea sunt, în general, resturi metalice feroase, metalice neferoase, din construții (betoane,
tencuieli, pavaje, etc.); sticlă, cioburi de sticlă; ceramică, zgură, cenușă, agregate diverse, praf,
nămoluri anorganice;
-Deșeuri cu compoziție anorganică:
Rezultă din resturi vegetale, resturi animaliere, hartie, cartoane, produse din hârtie, textile,
plastic, lemn, plută, resturi de la prelucrarea pieilor și blănurilor, resturi de la prelucrarea
cauciucului, nămoluri organice.
c) După caracteristicile principale de tratare:
-Deșeuri combustibile: resturi de hârtie, cartoane, produse din hârtie, textile, plastice,
lemn, plută.;
-Deșeuri fermentabile: resturi alimentare, legume, fructe, resturi animaliere, etc.;
-Deșeuri inerente: resturi metalice neferoase, metalice feroase, din construcții
(betoane, tencuieli, pavaje, etc.), sticlă, ceramică, zgură, cenusă, pămant, etc.

d) După posibilitățile de refolosire:

- Deșeuri refolosibile ca atare: sticlă, metale feroase, metale neferoase, textile, plastice,
tăbăcărie, pielărie, blănărie, lemn, plută, cauciuc, etc.
-Deșeuri refolosibile ca materii prime secundare: resturi de hârtie, carton, sticlă, metale
feroase, metale neferoase, textile, plastice, tăbăcărie, pielărie, blănărie, lemn, plută, cauciuc, resturi
alimentare, resturi vegetale, legume, fructe, resturi animaliere, alte deșeuri.

 Traseul deșeurilor menajere

Majoritatea deșeurilor din județul Olt sunt colectate ca deșeuri menajere mixte. Deșeurile sunt
colectate în județ fie de către 7 companii publice fie de către 2 companii private. Acestea sunt
active în diferite zone, majoritatea zone urbane. Colectare deșeurilor în zonele rurale se face de
însăși autoritățilee locale. În general vorbind, locuitorii de la bloc din zonele urbane își duc
deșeurile la un punct de colectare a deșeurilor din apropiere (“sistem de colectare a deșeurilor la
punct fix”) în timp ce locuitorii din gospodăriile individuale beneficiază de serviciul de colectare
a deșeurilor din usă în ușă.

Echipamentele de colectare în județul Olt nu constituie un sistem eficient de colectare.

Municipiul Slatina are majoritatea echipamentului pentru colectarea deșeurilor menajere.
În zonele rurale colectarea deșeurilor este slab dezvoltată: în 2006 nu s-au colectat deșeuri, în
2007 a început colectarea deșeurilor în zonele rurale. Numai comunele Grădinari, Iancu Jianu și
Slătioara au un serviciu de colectare a deșeurilor din 2007. Inventarul containerelor nu este
standardizat. În zonele urbane echipamentele constau în mare parte din pubele de gunoi de 240 l.
De asemenea sunt obișnuite containerele de 1,1 m3.
În zonele rurale nu există informații despre echipamentele de colectare a deșeurilor.

În general vorbind , operatorii din orașe au aproape tot echipamentul pentru a efectua colectarea
în mod corespunzător , în timp ce există un deficit sever de echipament în zonele rurale, în special
în condițiile extinderii ratei de acoperire cu serviciul de colectare în întregul județ. Oricum multe
dintre vehiculele de colectare necesită înlocuirea cu echipamente mai moderne și mai potrivite.

Deșeurile colectate în zonele urbane merg direct la depozitele situate la periferia orașelor,fără
nici o pretratare. În general vorbind, fiecare oraș are un depozit, și deșeurile clectate în oraș merg
direct la acel depozit. Deșeurile periculoase generate de gospodării nu sunt colectate separat.

Echipamente pentru pre-colectare

Tabel 1.1

În mediul urban , activitațile de colectare și transport a deșeurilor menajere sunt organizate

diferit, în funcție de mărimea localității, numărul populației deservite, doterea, forma de
proprietate. Astfel ,avem urmatoarele companii de salubrizare :
-Slatina - SC Salubris SA Slatina.
-Balș - SC Salubris SA Slatina.
-Caracal - SC IGO SA Caracal.
- Scornicești - Serviciul de salubrizare în cadrul primăriei.
-Draganești Olt - Direrctia de salubrizare din cadrul Primăriei Draganești Olt.
-Corabia - Direcția de salubrizare din cadrul Primăriei Corabia.
-Piatra Olt - Direcția din cadrul Primăriei Piatra Olt.
-Potcoava – Nu există organizată activitatea de colectare și tansport a deșeurilor de la populație.

La ora actuală, județul Olt nu colectează separat deșeurile menajere periculoase. Aceste deșeuri
sunt amestecate cu deșeurile solide municipale, la care apar probleme semnificative la depozitare.
În prezent, doar cantități mici de deșeuri menajere periculoase sunt colectate. Acestea sunt în mare
parte uleiuri folosite la stațiile service și acumulatori uzați proveniți de la magazinele și din centrele
de reparare a automobilelor.

Există mai multe metode utilizate în mod frecvent pentru colectarea separată a deșeurilor
menajere periculoase. Cele mai frecvente sunt:

1. Colectarea mobilă cu ajutorul unor mașini speciale. Acest sistem de colectare se desfășoară
sub controlul unui operator de serviciu de salubritate. Există două variante de colectare:
prin orare de colectare specifice pentru fiecare zonă în parte sau la cerere.
2. Puncte de colectare comunale fixe sau mobile (puncte d ecolectare speciale sau comunale)
3. Sisteme de returnare, organizate de distribuitori sau producători, în special pentru
acumulatori uzați, deșeuri provenite din uleiuri și medicamente.

Tabel 1.2 Comparație între sistemele de colectare în județ

 II. 2.1 Scurtă prezentare a județului

Județul Olt este situat în partea de sud vest a țării (Valahia). Este unul dintre județele riverane
Dunării. Este traversat de meridianul 240 N, și măsoară 138 km nord sud și 78 km est vest. Județul
se învecinează la nord cu județele Argeș și Vâlcea, la sud cu provincialul Pleven din Bulgaria, la
est cu județul Teleorman și la vest cu județul Dolj.

Județul Olt este situat în regiunile istorice Oltenia și Muntenia (cele două regiuni sunt separate
de râul Olt), cu reședința de județ la Slatina. Suprafața totală a județului este de 5498 km 2 .
Populația județului cuprinde 479.323 locuitori și densitatea populației este de circa 87,2
locuitori/km2.

În județul Olt există două municipii(Slatina, reședință de județ, și Caracal), șase orașe (Balș,
Corabia, Drăgănești-Olt, Piatra-Olt, Potcoava și Scornicești), și 104 comune și 377 sate. Slatina
are o populație de 79.531 locuitori.

Fig1.1 Harta Județului Olt

 2.2Statistici referitoare la deșeuri

Tabel 1.3 Populația județului Olt

Tabel 1.4 Estimarea generării de deșeuri solide municipale

Există 6 depozite (care ocupă o suprafață totală de circa 20 hectare) și 354 gropi de gunoi (150
hectare, din care 2 sunt în zona urbană). Niciunul din depozitele și gropile de gunoi nu sunt
conforme cu Directiva privind depozitarea. Abia în 2017 s-a construit un depozit ecologic.
Depozitul ecologic de deşeuri de la Bălteni are o capacitate de 3.560.000 metri cubi. Este vorba
despre prima celulă de depozitare a deşeurilor, care are o capacitate de 880.000 metri cubi şi o
perioadă de funcţionare de 12 ani. Tot pe amplasamentul depozitului de la Bălteni s-a construit şi
o staţie de sortare cu o capacitate totală de 29.000 tone pe an, o staţie de tratare levigat, un sistem
de colectare a gazului, dar şi sistem de alimentare cu apă şi energie electrică, drumuri de acces şi
alei interioare sau pavilionul administrativ.

În cadrul acestui proiect, fuseseră deja finalizate lucrările de construcţie a patru staţii de transfer
în Caracal, Balş, Corabia, Scorniceşti, a 3.722 platforme de colectare a resturilor menajere şi a
1.975 platforme de colectarea a deşeurilor reciclabile, în cele 112 localităţi din judeţ. În curs de
implementare se află şi lucrările de închidere a depozitelor urbane neconforme existente în
localităţile Slatina, Drăgăneşti Olt, Scorniceşti, Caracal, Corabia şi Balş.

Tabel 1.5 Lungimea drumurilor din județul Olt

Tabel 1.6 Principalele fluxuri de deșeuri municipale în Județul Olt

 Tabel 1.8 Compoziția estimată a deșeurilor menajere

2.2 Reguli generale pentru stabilirea amplasamentului unui depozit

Pentru alegerea amplasamentului rampei de gunoi se va tine seama de urmatoarele conditii :
-distanta fata de periferia centrelor populate - 1000 m;
-pozitia rampei fata de vanturile dominante;
-evitarea zonelor in care se pot produce inundații .

În funcție de tehnologia adoptată, la realizarea rampelor de depozitare controlate, se pot utiliza

urmatoarele procedee:
-rampe de depozitare controlate obișnuite (fară executarea unor prelucrări speciale ale reziduurilor)
-rampe de depozitare controlate compactate;
-rampe de depozitare controlată a reziduurilor, în prealabil măcinate.

Înainte de începerea depozitării se decupeaza stratul vegetal, care sa fie folosit la acoperirea
finală a unui depozit mai vechi sau să fie depozitat în apropiere pentru acoperirea finală a
depozitului . Aducerea reziduurilor și descărcarea pe teren, depozitul urmând să ocupe o suprafață
mică, strict necesară pentru operațiile de împrăștiere (repartizarea pe zone), eventual compactate.
Umplerea locului de depozitare prin înaintarea frontală sau inelară, fiecare nou strat de reziduuri
de 0,25 - 0,3 m urmând să fie început din același loc ca și precedentul.
 III. Structuri posibile de depozite ecologice pentru reziduuri urbane

Fig 1.2 Ciclu de viata al unui depozit

3.1. Se vor efectua amenajarile indicate în studiul hidrogeologic privind protecția apelor
subterane și de suprafață și șanțuri de gardă pentru protecția reziduurilor împotriva scurgerii apelor
meteorice care ar putea veni din amonte, de pe versanți și eventualele îndiguiri ale rampei de
depozitare .

Suprafața de teren trebuie să fie împarțită în parcele de 1000 - 10000 mp. , în funcție de cantitatea
zilnică de reziduuri care se depozitează.

Reziduurile trebuie să fie depozitate în straturi de 1,5 - 2m. înalțime separate prin straturi
intermediare de material inert, în grosime de 0,2 - 0,3 m .

Reziduurile să fie descarcate cât mai aproape de locul de depozitare de unde să fie împraștiate și
compactate cu buldozerul zilnic, atingând înalțimea de 1,5 m - 2 m , după care se acoperă cu
material inert, 0,2 - 0,3 m. Zilnic se va amenaja ca depozit o suprafață corespunzatoare înalțimii
de 1,5 - 2 m strat de reziduuri .

După depozitarea ultimului strat de reziduuri se face acoperirea finală cu un strat de pământ
vegetal de 0,6 - 1,2 m grosime împrăștiat și compactat cu aceleași mijloace care sunt folosite pentru
reziduuri .
Rampele de depozitare ale reziduurilor trebuie să fie împrejmuite cu garduri demontabile care
trebuie să limiteze, de regulă, suprafețele pe care se face depozitarea pe o perioada de 1 - 2 ani.

Depozitul trebuie sa fie dotat cu tractoare pe șenile echipate cu lama cu buldozer pentru
împraștiat si compactat zilnic.

Pentru o bună exploatare a rampelor de depozitare controlate este necesar să se realizeze drumuri
de acces corespunzatoare și grupuri de exploatare care să cuprindă: cantar basculă, remiză pentru
tractoare, depozit pentru scule, depozit de carburant pentru tractoare, grup sanitar cu spalator si
WC, aparate de stins incendiile, depozit de nisip.
Fig 1.3 Recipiente pentru colectarea selectivă

Fig 1.3 Autogunoieră

 Fig 1.4 Depozitul ecologic de la Bălteni

3.1.1 Impermeabilizarea depozitelor de deșeuri

Impermeabilizarea depozitelor de deșeuri are rolul de a preveni migrarea poluanților din masa de
deșeuri către sol, pânza freatică și atmosferă.de asemenea, sistemul de etanșare, trebuie să permită
colectarea și îndepărtrea controlată a levigatului. Un depozit de deșeuri are în componența sa un
sistem de etanșare-drenaj de bază și unul de suprafață. Soluția de impermeabilizare adoptată pentru
depozitul de deșeuri trebuie să ia în considerare codițiile geologice și hidrogeologice ale
amplasamentului ales. Pentru sistemul de etanșare, se pot adopta următoarele variante:
-impermeabilizarea cu geosintetice, geomembrane, geocompozite;
-impermeabilizarea cu argilă;
-combinație între cele două variante anterioare.
 Fig 1.5 Impermeabilizarea bazei unui depozit cu geomembrane

Impermeabilizarea cu materiale argiloase se recomandă depozitelor de deșeuri mici și depozitelor

realizate în cariere, atunci când depozitul de argilă se află în vecinătatea amplasamentului. În
sistemul de etanșare, argila compactată se așează în patru-cinci straturi, atfel încât grosimea finală
să fie de mimum un metru. Compactarea se realizează cu utilaje de compactare : cilindru
compactor, compactor picior de oaie, maiuri mecanice etc.

Fig 1.6 Cilindru compactor deșeuri

 3.1.2 Sisteme de drenare și evacuare a levigatului

Fig 1.7 Proces formare levigat

Levigatul este un deșeu lichid generat în timpul activităților de depozitare a deșeurilor solide
prin percolarea apelor meteorice prin corpul depozitului, separarea apeo conținute în deșeurile
depozitate și descompunerea deșeurilor biodegradabile depozitate.

Sistemul de colectare a levigatului cuprinde straturi de drenaj pentru levigat, conductele de dreaj
pentru levigat, conductele de colectare pentru levigat, căminele, stația de pompare,rezervorul de
stocare,conducta de eliminare pentru levigat și intalația de transvazare în cazul tratării pe un alt
amplasament.

Stratul de drenaj pentru levigat este constituit din pietriș spălat cu conținut de carbonat de calciu
de maximum 10%, cu dimensiunea particulelor cuprinsă între 16-32 mm. Grosime stratului
mineral de drenaj trebuie să fie mai mare sau egală cu 30 cm.

Rețeaua de conducte de drenaj este constituită din conducte perforate confecționate din
polietilenă de înaltă densitate, amplasate deasupra sistemului de etanșare a bazei depozitului.
Diuametrul interior al conductelor de drenaj trebuie să fie ≥ 300 mm, lungimea maximă a unei
conducte fiind de 200 mm, iar distanța între conducte să fie ≤ 30m.

Pantele depozitului se realizează astfel încât să aibă o inclinație finală de cel puțin 3% transversal
pe rețeaua de conducte de drenaj și de minimum 1% de-a lungul acesteia.
 Fig 1.8 Descrierea sistemului de colectare a levigatului si recuperării gazului format

Conducta de colectare pentru levigat face legătura între conductele de drenaj pentru kevigat și
cămine, respectiv între cămine și stația de pompare și/sau rezervorul de stocare.

Căminul pentru levigat este o încăpere subterană construită pe traseul conductelor de colectare,
respectiv de eliminare pentru levigat în punctele pentru racordare și/sau schimbare a diirecției ,
respectiv a pantei acestora.

Conducta de eliminare pentru levigat transportă levigatul către instalația de tatare aferentă
depozitului sau către instalația de transvazare .

3.1.3. Instalatii pentru tratarea levigatului

Metodele de tratare a levigatului se împart în două categorii: biologice (tratament aerob și
anaerob) șsi chimice/fizice (flotația, coagulare-floculare, adsorbția pe cărbune activ și filtrarea prin
membrane).
 Cele mai utilizate metode de tratare biologică a levigatului sunt : bazinele cu nămol activ,
biofiltrele și lagunele.

Opțiunile de tratament privind levigatul gropii de gunoi includ recircularea si reinjectarea on-site
treatment pentru tratarea unei descărcări a apei municipale sau orice combinație.

O cale de tratare poate fi utilizarea VSEP. Dezvoltat de New Logic, California, acest concept a
avansat tehnologia de membrana capabilă să filtreze apa, care conține o varietate de componente,
rezultand apa pura, fara poluanti. Acest tip de membrane nu filtreaza numai solizi suspendati ci
poate reduce sau chiar elimina compusii organici sau anorganici. In urma filtrarii, rezultatul este
apa pura si un noroi concentrat.

Diferenta dintre VSEP si infiltrarea de membrana de curgere transversala traditionala este

mecanismul cu care poluantii sunt acumulați, pe suprafața, de membrane. O curgere transversală
se bazează pe viteza fluidului, important pentru apa poluată, care duce la micșorarea gradului de
poluare. Viteza apei poluate creează anumite forțe care ajută la oprirea componentelor solide pe
suprafața membranei. Oricum, resturile stagnante pe suprafata membranei conduc la micsorarea
vitezei de trecere a materialului. Pe de alta parte, sistemul VSEP utilizeaza un mecanism motor
patentat vibrant, care creeaza, pe suprafata membranei, o forță ce respinge poluanții. Acest
mecanism activeaza filtrul pentru mentinerea consumului si prelucreaza volume mai mari de
material, la preturi mici fata de sistemele cu curgeri tranversale, ceea ce este eficient din punct de
vedere economic.
 Fig 1.9 Mod de funcționare a VSEP

Principiul osmozei inverse

Dacă se introduce într-un bazin aceeași cantitate din două soluții cu concentrații saline obișnuite,
despărțite printr-o membrană semipermeabilă, va avea loc o deplasare naturală a lichidului(fără
componenta sa salină) dinspre soluția mai puțin concentrată spre cea mai concentrată, până când
ambele vor avea acceași concentrație. La sfârșitul procesului, această depasare de lichid va genera
o diferență de nivel care va produce o diferență de presiune pe membrană. Această diferentă se
numește presiune osmotică. Aplicând soluției concentrate o presiune superioară presiunii sașe
osmotice, se obține procesul de osmoză inversă, adică apa din soluția mai concentrată va trece fără
sărurile conținute prin membrana semimpermeabilă în soluția mai puțin concentrată, pierzându-și
salinitatea și devenind astfel pură. Membranele semipermeabile utilizate în instalațiile de osmoză
inversă sunt sintetice, special destinate acestui tip de echipamente.

În urma procesului de osmoză inversă, sunt îndepărtate din levigat metalele grele,materiile
coloidale(dimensiunile particulelor sunt de ordinul micrometrilor) și în suspensie, azotul
amoniacal și sunt reduse concentrațiile de CBO5 și CCO.

Fig 1.10 Trecerea levigatului prin membranele sistemului de oosmoză inversă

 În figură este prezentată schema unei instalații care tratează levigatul de la depozitele de deșeuri
prin metoda osmozei inverse. Prefiltrul are rolul de a reține componentele solide de dimensiuni
mari din masa levigatului tratat. Membrana de ultrafiltrare reține din levigat uleiurile și particulele
de dimensiuni mici, permeatul rezultat aici fiind supus procesului de osmoză inversă.
3.1.3 Colectarea a gazului de depozit

Principalul scop al captării și tratării gazului format într-un depozit de deșeuri este acela de a
preveni emisia gazelor în atmosferă, din cauza consecințelor negative ale acestora asupra mediului.

O instalație de extracție, colectare și tratare a gazului de depozit este alcătuită din următoarele
componente:
-puț de extracție cu conducte de drenaj
-conducte de captare a gazului
-stații de colectare a gazului
-conducte de evacuare a gazului
-separator de condens
-instalație de valorificare a gazului
-componente de siguranță

Stațiile de colectare a gazului adună gazul de depozit din conductele individuale de colectare.
Fiecare conductă de colectare trebuie să fie prevazută cu un sistem de prelevare a probelor. Stațiile
sunt prevăzute cu un sistem de prelevare a probelor. Stațiile de colectare sunt conectate între ele
printr-o conductă principală de evacuare a gazului.

3.1.4 Acoperirea finală a depozitelor

Prin sistemul de închidere a suprafeței unui depozit de deșeuri se realizează integrarea zonei
depozitului în peisajul înconjurător,soluțiile constructive adoptate trebuie să asigure posibilitatea
executării de controale și reparații timp de 30 ani după lucrările finale de impermeabilizare.
 Fig 1.11 Acoperire finală corespunzătoare

3.2 Organizarea unei celulei

Deșeurile sunt descărcate zilnic în celule speciale de depozitare. Este importantă împărțirea
depozitului în celule pentru a facilita colectarea de levigat și pentru a etrage o cantitate
corespunzătoare umidității totale a deșeurilor. Gradul de tasare a celulelor reprezintă un factor
important la generarea de levigat și biogaz.

A fost realizat un depozit ecologic la Bălteni, unde vor fi duse deşeurile colectate din toate
localităţile judeţului, depozit cu o capacitate totală de 3,56 milioane de metri cubi. Prima celulă
are o capacitate de 880.000 de metri cubi, suficientă pentru o perioadă de 12 ani.

Au fost achiziţionate 6.450 de containere pentru colectarea deşeurilor, opt tocătoare şi 18.000 de
unităţi de compostare. Transportul deşeurilor de la punctele de colectare până la staţiile de transfer
sau la depozitul ecologic de la Bălteni va fi făcut de către operatori de salubritate ce vor fi selectaţi
în urma unei licitaţii.
 Alte patru staţii de transfer s-au construit în Caracal, Balş, Corabia şi Scorniceşti, s-au construit
3.722 platforme de colectare a deşeurilor menajere în întreg judeţul şi 1.975 platforme de colectare
a deşeurilor reciclabile.

4.1 Calculul cantităţilor de reziduuri depozitate

Reziduurile ce urmează a fi acceptate în cadrul depozitului sunt reziduuri urbane menajere
şi stradale nepericuloase şi ca urmare trebuiesc determinate cantitatea de reziduuri menajere
produsă zilnic şi cantitatea de reziduuri stradale colectată de pe căile de circulaţie publică aferente
zonei deservite.
Pentru determinarea cantităţii de reziduuri menajere se folosește metoda indicelui mediu
de producere a reziduurilor menajere pe cap de locuitor într-o zi, în diferite zone caracteristice ale
localităţii:
Qm. zi  10 3  N  I m (t/zi)

unde:
N – reprezintă numărul de locuitori din localitate;
Im – are valori cuprinse, în general, între 0,5 – 1,3 kg/loc.zi, considerate ca valori normale.
În ţara noastră Im are valori între 0,78 – 1,3 kg/loc.zi cu tendinţe de creştere către 1 – 1,2 kg/loc.zi
în mediul urban şi 0,5 – 0,7 kg/loc.zi la sate.
Im = 0,90
Qm.zi = 433,1466 (t/zi)

Cantitatea de reziduuri stradale colectată de pe căile de circulaţie publică, poate fi determinată cu

relaţia:
Qs.zi  S  I s (t/zi)

în care:
S – suprafaţa salubrizată a străzilor din localitate (ha);

Is – indicele de producere a reziduurilor stradale (t/ha.zi); indicele Is ia valori între 0,1 – 0,25
t/ha.zi.
Is = 0,14
Qs.zi = 9,6215(t/zi)

Însumând cele două valori obţinute pentru cantitatea de reziduuri menajere necesară a se
depozita zilnic şi pentru cantitatea de reziduuri stradale colectată zilnic de pe căile de circulaţie
publică aferente zonei deservite, rezultă cantitatea totală de reziduuri necesară a se depozita zilnic:
Qzi  Qm. zi  Qs. zi (t/zi)
 Qzi =442,7681

Deci zilnic vor ajunge pe depozit o cantitate de 442, 7681 t reziduuri menajere şi reziduuri stradale
nepericuloase. Această cantitate reprezintă reziduuri colectate, ele urmând a fi compactate în
mijloacele de transport şi, de asemenea, în depozit.

4.2. Stabilirea capacităţii depozitului şi a duratei de folosinţă a acestuia

Având cantitatea totală de reziduuri necesară a se depozita zilnic şi luând în considerare că masa
volumică globală kg/m3 pentru ţara noastră, putem calcula volumul reziduurilor colectate zilnic,
la locul de colectare a acestora, utilizând relaţia:

Q zi
c . zi
Vrez  (m3/zi)
 rez

Stabilind rez  250 kg/m3 , rezultă:

𝑐.𝑧𝑖
𝑉𝑟𝑒𝑧 =1771,07 (m3/zi)

În containerele de transport, reziduurile menajere sunt compactate pentru a se reduce volumul

acestora în vederea măririi capacităţii de transport. Volumul reziduurilor menajere colectate,
ţinând seama de indicele (factorul) mediu de compactare în autogunoiere, este:
Qmzi
V ag
 (m3/zi)
m 
r .m

în care:
Qmzi - cantitatea de reziduuri menajere produsă zilnic;
 m - masa volumică a reziduurilor menajere,  m = 250 kg/m3 pentru Bucureşti;
 - factorul mediu de compactare în autogunoiere (  = 2,5).

𝑎𝑔
𝑉𝑟.𝑚 = 693,03 (m3/zi)

Reziduurile stradale se colectează separat, acestea nefiind supuse compactării în mijloacele de

transport. Volumul reziduurilor stradale colectate se determină astfel:
Q s. zi
V r .s  (m3/zi)
s
Unde:
Qs.zi - cantitatea de reziduuri stradale colectată zilnic;
 s - masa volumică a reziduurilor stradale,  m = 700 - 800 kg/m3.
 𝑉𝑟.𝑠 =13,745 (m3/zi)

Volumul reziduurilor depozitate zilnic la rampă şi compactate va fi:

 rez
d . zi
Vrez  Vrez
c. zi
 (m3/zi)
d
In care:
Vrezc - volumul reziduurilor colectate, la locul de colectare a acestora;
 rez - masa volumică a reziduurilor la colectare;
 d - masa volumică a reziduurilor după depozitare şi compactare;

Normativul tehnic privind depozitarea reziduurilor sugerează că o valoare a densităţii

reziduurilor compactate de 0,8 t/m3 este optimă pentru desfăşurarea normală a proceselor de
biodegradare în reziduurile menajere.

𝑑.𝑧𝑖
𝑉𝑟𝑒𝑧 = 553,45 (m3/zi)

Volumul de reziduuri depozitate şi compactate anual va fi:

d .an
Vrez  Vrez
d . zi
 365 (m3/an)

𝑑.𝑎𝑛
𝑉𝑟𝑒𝑧 =202009,25 (m3/an)

Reziduurile descărcate din autogunoiere se depozitează în straturi de 1,5 m grosime şi sunt

acoperite cu material inert cu grosimea de 0,2 m.
Numărul de nivele în cadrul depozitului va fi:
H
n niv  max (nivele)
H nivel
Unde:
Hmax – înălţimea maximă de depozitare (Hmax = 25 m);
Hnivel – înălţimea stratului de reziduuri.
25
n niv   15 (nivele)
1,7
Rezultă că volumul de reziduuri ce vor putea fi depozitate va fi:
d
Vrez  S max
d
 nniv  H nivel  hm.ac  (m3)
Unde:
d
S max - suprafaţa maximă de depozitare (se alege in ha, in functie de terenul disponibil - daca
se da in statisticile pe care le-ati gasit, sau de terenul necesar estimat de voi pentru depozit –
aveti in vedere in jur de 10-15 ha, iar in formula volumului de reziduuri, suprafaţa maximă de
depozitare trebuie transformata din ha in m2);
n niv - numărul de nivele (reziduuri + material de acoperire);
 hm.ac - înălţimea stratului de material inert de acoperire;
d
S max =35600
𝑑
𝑉𝑟𝑒𝑧 =35600*15*(1,5-0,2)=694200 (m3) reziduuri compactate

Durata de folosinţă a depozitului:

Vrezd
Dd  d .an (ani)
Vrez

𝐷𝑑 = 3,43 ani
Numărul de ani pentru care se intenţionează să se prevadă depozitarea controlată este stabilit din
punct de vedere al rentabilităţii în intervalul 10 – 25 ani.

Dacă gradul de compactare în depozit creşte şi reziduurile sunt aduse la o masă volumică
de 1000 kg/m3, după compactare, vom avea:
a.) Volumul reziduurilor depozitate zilnic:
𝑑.𝑧𝑖
𝑉𝑟𝑒𝑧 =442,76 (m3/zi)
b.) Volumul de reziduuri depozitate şi compactate anual:

𝑑.𝑎𝑛
𝑉𝑟𝑒𝑧 =161610 (m3/an)

c.) Durata de depozitare recalculată va fi:

𝐷𝑑, =4,295 ani

4.3. Calculul cantităţilor de material necesare amenajării unei celule de depozitare

Celula de depozitare este definită ca fiind spaţiul de volum egal cu volumul de reziduuri
depozitate într-o anumită perioada de timp, prestabilită. Având în vedere că reziduurile se depun
în straturi ce se acoperă zilnic se consideră această perioadă de timp ca fiind o zi. Rezultă că
volumul unei celule de depozitare este egal cu volumul reziduurilor depozitate zilnic,

Vc  Vrezd . zi
Volumul prismei regulate este:
h
V  ( AB  Ab  AB  Ab ) (m3)
3
h – grosimea stratului de reziduuri
1
Ab  AB
3
 1,5 1 1 2
V ( AB  AB  AB )  785 (m3)
3 3 3
rezultă:

AB  820 (m2)
A’B’ = D’C’ = 34,2 m
A’D’ = B’C’ = 24 m
AB = DC =19,6 m
AD = BC = 14 m

Suprafaţa laterală a celulei va fi:

( PB  Pb )  at
Al  (m2)
2
at2  h 2  ( y  x) 2 (m)
34 19,6 2
at2  1,5 2  (  )  55,54
2 2
Perimetrul bazei mari:

PB  2  A' B'2  A' D'  2  34,2  2  24  1689,6 (m)

Perimetrul bazei mici:

Pb  2  AB  2  AD  2  19,6  2  14  576,8 (m)

(1689,6  576,8)  7,45

Al   8442,34 (m2)
2
Suprafaţa totală a celulei:

At  Al  AB  Ab (m2)
At  8  442,34  (34,2  24)  (19,6 14)  9537,54 (m2)

Se va folosi geomembrană din polietilenă de înaltă densitate (HDPE) cu grosimea de 2,5

mm. Având în vedere că se etanşează atât baza celulei cât şi pereţii laterali, suprafaţa
impermeabilizată va fi:

S gm  AB  Al (m2)

S gm  820,8  8442,34  9263,14 (m2)

Cantitatea de geomembrană necesară pentru impermeabilizarea unei celule:

Qgm  Vgm   gm (kg)

 Volumul ocupat de geomembrană:

Vgm  S gm  hgm (m3)

în care:
hgm este grosimea foliei de HDPE
Vgm  9263,14  2,5 103  23,16 (m3)

Qgm  23,16 1400 103  32,424 (kg)

Ca strat de protecţie a geomembranei se utilizează material geotextil. Cantitatea de

geotextil necesară pentru o celulă va fi:

Qgt  Vgt   gt (kg)

unde:
 gt - densitatea materialului geotextil,  gt  800 g/m3.
Qgt  23,16  800  10 3  18,53 (kg)

La volumul de 785 m3 necesar pentru o celula se adauga volumul de material necesar

acoperirii zilnice. Volumul total al celulei va fi:

Vt  Vrezd . zi  Vm.ac (m3)

in care:
Vt - volumul total al celulei de depozitare;
Vrezd . zi - volumul reziduurilor depozitate zilnic;
Vm.ac - volumul de material inert de acoperire.
h
Vm.ac  m.ac ( AB  Ab  AB  Ab ) (m3)
3
Grosimea stratului de material de acoperire este hm.ac = 0,2 m iar AB şi Ab reprezintă
suprafaţa bazei mari, respectiv a bazei mici ale celulei.
0,2
Vm.ac  (820,8  274,4  820,8  274,4 )  104,65 (m3)
3
Vt  785  104,65  889,65 (m3)

Cantitatea de material necesara acoperirii unei celule va fi:

Qm.ac  Vm.ac   m.ac. (kg)

unde: Qm.ac - cantitatea de material de acoperire;

 Vm.ac - volumul de material de acoperire;
 m.ac - masa volumica a materialului de acoperire. Daca utilizam ca material de acoperire
reziduuri stradale, masa volumica a acestora variaza   700  800 kg/m3;
Rezulta:

Qm.ac.  104,65  750  78487,5 (kg)

Qm.ac - cantitatea de material de acoperire;
Vm.ac - volumul de material de acoperire;
 m.ac - masa volumica a materialului de acoperire. Daca utilizam ca material de acoperire
reziduuri stradale, masa volumica a acestora variaza   700  800 kg/m3;
Rezulta:
Qm.ac.  104,65  750  78487,5 (kg)

4.4. Calculul retelei de drenaj pentru colectarea levigatului

Pentru calculul reţelei de drenaj necesară amenajării unui compartiment este necesară
stabilirea suprafeţei acestuia. Primul compartiment trebuie sa acopere necesitatea de depozitare
pentru primii doi ani de exploatare. Volumul necesar de depozitare pentru un compartiment va fi:

Vcomp  Vrezd .an  ncomp (m3)

unde:
Vrezd .an - volumul de reziduuri depozitate si compactate anual;
ncomp - durata de utilizare a primului compartiment (n = 2 ani).
𝑉𝑐𝑜𝑚𝑝 =323220 (m3)
Pentru o inaltime de 22,5 m, suprafata primului compartiment va fi:
𝑆𝑐𝑜𝑚𝑝 =14365,33 (m2)

Conductele de drenaj sunt dispuse la o distanţă de 24 m pe toată suprafaţa compartimentului şi

conduc levigatul colectat către căminul de colectare.
Lungimea totală a conductei va fi:

LCT  L  7(l  0.2) (m)

în care:
L = 196 m – lungimea compartimentului;
l = 130 m – lăţimea compartimentului.

LCT  196  7 129,8  1104,6 (m)

 Conform legislaţiei, diametrele tuburilor de drenaj se stabilesc între 150 şi 2500 mm şi
tuburile de drenaj sunt pozate la o distanţă de 20 – 40 m între ele. Considerând diametrul unei
conducte d c  0,2 m, putem obţine volumul ocupat de reţeaua de drenaj, astfel:
  d c2
Vo.c  LCT  (m3)
4

  0,2 2
Vo.c  1104,6   34,68 (m3)
4
Levigatul colectat este drenat prin intermediul unui strat de pietriş. Straturile minerale
drenante trebuie să aibă coeficienţi de permeabilitate de ordinal a 10-2 m/s. Grosimea recomandată
în H.G.162/2002 este de 0,5 m.
Volumul zonei reţelei drenante se obţine:

Vzd  S comp  H str (m3)

𝑉𝑧𝑑 =7182,66(m3)
Pentru calculul volumului de material drenant trebuie luat în considerare un coeficient de pierderi
k = 1,05, rezultă:
Vmd  V zd  k (m3)

𝑉𝑚𝑎𝑡.𝑑𝑟𝑒𝑛 =7541,8(m3)
Cantitatea de material drenant pentru un compartiment va fi:
Qmdc   md Vmd (kg)

în care:
 md - este masa volumică a materialului drenant (  md  1600  1700 kg/m3 pentru pietriş)

𝑄𝑚𝑑𝑐 =12821060 kg
𝑄𝑚𝑑𝑐 =12821,06(tone)
Pentru calculul cantităţii de material drenant necesară pentru amenajarea unei celule de depozitare,
se procedează în mod asemănător
Volumul zonei reţelei drenante pentru o celulă:
V ' zd  S cel  H str (m3)

V ' zd  820  0,5  410 (m3)

Volumul de material drenant pentru o celulă:

V ' md  V ' zd k  410  1,05  430,5 (m3)
 Cantitatea de material drenant pentru o celulă de depozitare:

Qmdc   md V 'md (kg)

Qmdcel  1700  430,5  731850 (kg)

Qmdcel  73 (t)

4.5. Calculul debitului de ape pluviale colectate de pe suprafaţa depozitului şi a

debitului de infiltraţie

a.) Calculul debitului de ape pluviale colectate de pe suprafaţa depozitului

Pe suprafaţa depozitului, în timpul ploilor în special a celor torenţiale, se colectează cantităţi de
apă, care se scurg lateral, acestea fiind preluate de către canalul perimetral al depozitului.
Debitele produse de o ploaie torenţială, se calculează cu formula:

Q  S  m    i (l/s)
în care:
Q – debitul ce se formează (l/s);
S – suprafaţa de colectare (ha);
m – coeficientul de înmagazinare care este în funcţie de durata de scurgere a apei de suprafaţă;
 - coeficientul de scurgere a apei de suprafaţă ce se alege în funcţie de tipul suprafeţei;
i – intensitatea ploii normate de calcul (l/s/ha);

La rândul său, i se obţine din tabelele cuprinse în STAS 9470/73 ce sunt elaborate pentru 19
zone ale ţării şi în care se folosesc ca date de intrare durata ploii în minute şi frecvenţa de asigurare.

Q=3529,7 (l/s)

b.) Calculul debitului de infiltraţie

Obiectivul sistemului de etanşare de bază este de a reduce la minimum debitul de levigat
care trece prin etanşarea depozitului.
Bariera geologică este creată de condiţiile geologice de sub şi din vecinătatea unui depozit
şi trebuie să confere o capacitate suficientă de atenuare şi prevenire a unui potenţial risc ecologic
pentru sol şi apa subterană.
Acolo unde bariera geologică nu îndeplineşte în mod natural condiţiile de
impermeabilizare, ea poate fi completată cu argilă (sau cu alt material natural cu proprietăţi de
impermeabilizare echivalente), oferind o protecţie echivalentă.
O barieră geologică de impermeabilizare naturală nu trebuie să fie mai subţire de 0,5 m.
Având in vedere ca cerinţele desemnate pentru zona de depozitare şi cea învecinată nu sunt
îndeplinite complet se iau masuri tehnice suplimentare astfel încât permeabilitatea sa nu
depăşească k £ 1,0  10 9 m/s iar grosimea barierei sa fie de 1m.
 Având ca referinţă Normativul MAPM, se impune pentru un amplasament de a avea o
barieră geologică de 1 m grosime pentru depozitele de reziduuri nepericuloase şi de 5 m grosime
în cazul depozitelor de reziduuri periculoase, cu un coeficient de permeabilitate inferior valorii de
10-9 m/s.
Debitul ce traversează bariera geologică poate fi calculate cu ajutorul legii Darcy,
considerând că bariera este saturată:
Q  k  i  S (m3/s)
în care:
Q – debitul infiltrat;
k – coeficient de permeabilitate;
i– gradientul hidraulic;
S – suprafaţa depozitului.
Gradientul hidraulic se poate calcula cu formula:
hH
i
H
unde:
h = 0,5 m – înălţimea coloanei de levigat;
H = 1 m – grosimea barierei geologice.
Debitul de infiltraţie prin bariera geologică va fi :

Q=0,001(m3/s)
Pentru a diminua debitul la baza depozitului, prin soluţiile constructive se prevede ataşarea unei
geomembrane deasupra barierei geologice.
 Bibliografie

[1] http://www.ub.ro/files/scoala-doctorala/Teze/Rezumat_limba_romana.pdf

[2] https://www.cjolt.ro/pozearticole/documente/cjolt/gallery/proiecte-mediu/plan-judetean-
gestionare-deseuri.pdf
[3] master-plan-gestionare-deseuri.pdf
[4] http://www.deseuri-online.ro/new/download/Depozitare.pdf
[5] proiectul-privind-colectarea-deseurilor-de-la-balteni-in-linie-dreapta/
[6] file:/C:/Users/Madalina/Downloads/Colectaretransport%20(1).pdf

[7] Instalații pentru reciclarea deșeurilor- Mirela Dincă,Nicoleta Ungureanu, Georgiana

Moiceanu, Magdalena Laura Toma.

[8] https://www.cjolt.ro/pozearticole/documente/cjolt/gallery/proiecte-mediu/plan-judetean-
gestionare-deseuri.pdf

[9] https://www.cjolt.ro/pozearticole/documente/cjolt/gallery/proiecte-mediu/master-plan-
gestionare-deseuri.pdf

[10] https://ot.prefectura.mai.gov.ro/wp-content/uploads/sites/36/2018/11/cp201811gm.pdf

[11] https://www.infocons.ro/ro/i-serviciul-public-de-gestionare-a-deseurilor-studiu-comparativ-
judetul-olt-MTc3OTMtMQ.html.