UNIVERSITATEA TEHNICA “ GH.

ASACHI” DIN IASI

Facultatea de Inginerie Chimica si Protectia Mediului

ADITIVI PENTRU PRODUSE

FARMACEUTICE SI COSMETICE

Masterand : Gheorghiu Ioana-Adriana

Specializarea : Produse Farmaceutice si Cosmetice
Grupa 2502
 UNIVERSITATEA TEHNICA “ GH. ASACHI” DIN IASI
Facultatea de Inginerie Chimica si Protectia Mediului

CUPRINS:

1. Aditivi – definitie, generalitati.

2. E-urile din produse cosmetice
3. Parabenii din produsele cosmetice
4. E-urile din medicamente
5. De ce sunt necesari aditivii in produsele farmaceutice si cosmetice?

2
 UNIVERSITATEA TEHNICA “ GH. ASACHI” DIN IASI
Facultatea de Inginerie Chimica si Protectia Mediului

1. Aditivi – definitie, generalitati

Aditivii sunt substante chimice adaugate in mod intentionat in alimente, medicamente sau
produse cosmetice, pentru a le modifica atat aspectul vizual, gustul si compozitia, cat si termenul
de valabilitate. In majoritatea tarilor, folosirea aditivilor se afla sub controlul legii. Este permisa
doar folosirea unor aditivi si in anumite cantitati care nu depasesc o concentratie maxima admisa.
Aditivii poartă un cod format din litera E urmată de un număr ce cuprinde trei sau patru
cifre, care semnifică grupele principale şi efectul urmărit.
“ E”- urile, cum au fost codificate pe plan international substantele chimice introduce in
alimente, au fost astfel denumite tocmai pentru a ascunde cumparatorilor denumirea substantelor
obtinute artificial. Sub motivatia “tehnica” a folosirii unei denumiri care sa nu fie dependenta de
multitudinea limbilor de circulatie internationala, motivul real a fost acela de a nu speria
consumatorul si de a-l determina sa cumpere produse ambulate atractiv, dar foarte nocive.
Lista completă a aditivilor alimentari, conform Directivei 79/111/CEE utilizată pe plan
european, cuprinde următoarele categorii de aditivi:

1. conservanţi;
2. antioxidanţi;
3. emulsifianţi / emulgatori;
4. agenţi de îngroşare;
5. gelifianţi;
6. stabilizanţi;
7. relevatori de gust;
8. acidifianţi;
9. corectori de aciditate;
10. antiaglomeranţi;
11. amidon modificat;
12. edulcorant artificial;
13. afânător chimic;
14. agent de încapsulare;
15. săruri de topire;
16. agent pentru tratamentul făinii

3
 UNIVERSITATEA TEHNICA “ GH. ASACHI” DIN IASI
Facultatea de Inginerie Chimica si Protectia Mediului

2. E-urile din produse cosmetice

Produsele de ingrijire personala (sapunul, samponul, rujul, oja, parfumul, fixativul,

deodorantele, lotiunea de corp, gelurile de dus, fondul de ten, bronzul artificial, vopselele de par,
fardul de pleoape,etc) contin sute de chimicale care ne pot afecta grav sanatatea. Suntem atacati,
nu numai cu E-urile din alimente, ci si de cele din produsele de igiena personala, chimicale care
traverseaza bariera epidermica, patrunzand in sange. Cele mai intalnite E-uri din produsele
cosmetice sunt:

 propilen glicol (E1520) - Propilen glicolul, E 1520, este un alcool folosit în

industria alimentară atât ca umidifiant, cât şi ca agent de dispersare. De
asemenea, se mai foloseşte şi pentru dizolvarea cât mai bună a unor coloranţi
şi arome alimentare, ceea ce înseamnă că poate fi găsit în unele alimente fără
a fi trecut pe etichetă. Produsele alimentare în care se găseşte cel mai des
sunt: cremele pentru prăjituri, sosurile pentru salate, popcorn, îngheţatele fără
grăsimi, smântâna, băuturile răcoritoare, produsele de ciocolaterie şi patiserie,
guma de mestecat.
 aluminiul (E173) - Aditiv alimentar din categoria coloranţilor de suprafaţă.
Conferă o culoare gri-argintie, putând fi folosit conform reţetelor la diferite
ornamente pentru produse de cofetărie şi patiserie.
 etil-paraben (E215) - Conservant, artificial. Derivat al acidului benzoic
 metil-paraben (E218) - Parabenii pot provoca eczeme, iritatii, tulburari hormonale, cancer
mamar, functiile reproductive ale barbatilor fiind de asemenea afectate.
 lauril-sulfat de sodiu, cu efect puternic degresant, lasa pielea uscata, deshidratata si
expusa radiatiilor ultraviolete cancerigene. Cosmeticele si produsele de ingrijire corporala
care contin „parfum”, lauril-sulfat de sodiu, pot determina aparitia iritatiilor, agravarea
astmului si cresc riscul de cancere.
 ftalatii (polietilen-tereftalat, diftalat, dietil ftalat, etc.) – substante nocive, provoaca
tulburari hormonale, care pot duce la infertilitate, tulburari in dezvoltarea fatului si cancere.
 polimetil-metacrilatul poate provoca alergii, induce unele forme de cancere, slabeste
sistemul imunitar.
 isopropil miristatul din deodorante, impreuna cu ftalatii si aluminiul pot provoca iritatii
ale plamanilor, ochilor, pielii, dureri de cap, ameteli, probleme respiratorii.
 aluminiul (E173) este asociat cu maladia Alzheimer.
 Xylen (xytol sau dymetilbenzen) – se gaseste in lacul de unghii, fiind folosit ca solvent
irita tractul respirator si pielea.
 Toluen – otravitor, foarte toxic, provoaca iritatii ale pielii si ale aparatului respirator.
Inhalat poate fi chiar fatal. Contactul prelungit poate provoca dermatite, deshidratare grava
 Resorcinol – se gaseste in vopseaua de par. Este un irritant puternic pentru piele, are effect
toxic asupra tesuturilor.
 Plumbul – se gaseste in unele vopsele de par si in rujuri. Este cancerigen, afecteaza sistemul
hormonal. Este usor absorbit prin piele si se depoziteaza in oase. Mai provoaca probleme
comportamentale, de memeorie, de limbaj, poate conduce la cresterea agresivitatii.
 Petroleum, petrolatum, ulei mineral, vaselina, parafina si alte petrochimicale – sunt produse
sintetice ale petrolului procesat chimic. Pot insuma 10% din produsul cosmetic, blocheaza
porii, inhiba functiile natural ale pielii. Pot produce acne, pot fi cancerigene, cauzeaza
uscaciunea pe termen indelungat a pielii.

4
 UNIVERSITATEA TEHNICA “ GH. ASACHI” DIN IASI
Facultatea de Inginerie Chimica si Protectia Mediului

 Lanolina – emollient obtinut din lana oilor. Este folosita in compozitia rujurilor si a
cremelor, poate provoca grave forme de acne. De obicei, lanolina folosita in industria
cosmetic este contaminate cu pesticide si insecticide folosite in fermele neecologice.

Se pare insa ca frumusetea te poate costa si sanatatea, si chiar viata. Nu este vorba despre
tratamentele invasive de tipul operatiilor chirurgicale, ci despre banalul machiaj de zi cu zi.
Produsele cosmetic contin ingredient care afecteaza fertilitatea, grabesc imbatranirea si pot
provoca alergii, cancer si alte probleme de sanitate.

O directiva a Uniunii Europene din 2006 ce priveste produsele cosmetice interzice

produsele care contin ingredient cancerigene, mutagenice sau toxine reproductive, insa chimicale
ca parabenul sunt prezente in aproape toate produsele de pe piata si sunt extrem de daunatoare. La
fel cum pe etichetele unor alimente sunt inscrise E-urile continute, cre afecteaza sanatatea,
etichetele produselor cosmetic arata ca majoritatea contin componente chimice care duc la
imbatranirea tenului, pot cauza alergii sau boli grave.

3. Parabenii din produsele cosmetice

Conform definitiei, parabenii sunt conservanti utilizati la distrugerea diferitilor germeni

care pot aparea in toate substantele in care se amesteca apa si ulei, adica in majoritatea produselor
cosmetic (crème, sampoane, pasta de dinti, etc) si alimentare (parabenii sunt E-urile din alimente).
Parabenii exista in toate tipurile de produse cosmetic, de la lotiuni pentru bebelusi pana la farduri
de pleoape, sampon, crème, geluri de ras, lubrifianti si chiar crème tratament.
In interiorul organismului nostrum, parabenii se comporta ca si proprii nostri hormoni
(estrogenul), perturband astfel sistemul endocrin (hipotalamusul, ovarele, tiroida). Parabenii au
fost identificati in laptele matern si in tumorile mamare. In anul 2004, oamenii de stiinta britaici
au descoperit parabeni ce se aflau in tumorile mamare a 19 din 20 de femei supuse studiului.
Compusii chimici nocivi exista chiar si in produsele cosmetic asa zis natural, pe care cele
mai multe dintre femei incearca sa le foloseasca pentru a-si proteja sanatatea. Este bine ca inainte
de a cumpara o lotiune tonica, o crema de maini sau un sampon sa consultati cu atentie denumirile
substantelor chimice din lista de ingredient. Substantele chimice care apar frecvent pe rtichetele
produselor cosmetic si care pot produce mari probleme de sanitate sunt:

 Imidazolidinyl urea si diazolidinyl urea sunt cele mai frecvente substante conservante
folosite. Academia Americana de Dermatologie le-a etichetat drept principala cauza a
dermatitei. Aceleasi substante se gasesc uneori pe etichete sub denumirea Germall II
(diazolidinyl urea) si Germall 115 (imidazolidinyl urea). Nici una dintre ele nu are efect
antifungic si este necesara combinarea lor cu alte substante conservante. In schimb, sunt
considerate toxice pentru organism.
 Methyl/propyl/butyl/ethyl paraben sunt conservantii cei mai utilizati in industria
cosmetica. Sunt folositi pentru a inhiba dezvoltarea bacteriilor si pentru a prelungi
valabilitatea produsului cosmetic, dar sunt toxici pentru organism. Studiile efectuate au

5
 UNIVERSITATEA TEHNICA “ GH. ASACHI” DIN IASI
Facultatea de Inginerie Chimica si Protectia Mediului

aratat ca, pe lânga reactiile alergice si iritatii ale pielii, acesti parabeni se regasesc si in
tesuturile tumorale ale femeilor care au cancer mamar. Asadar, absorbtia lor in organism
si acumularea in timp pot cauza cancer.
 Uleiul mineral si derivatele sale (cum ar fi parafina) sunt produse sintetice ale petrolului
procesat chimic. Ele, de obicei, pot reprezenta 10% din produsul cosmetic si sunt mult
folosite pentru pretul lor scazut, o mare stabilitate si o usoara integrare in orice formula.
Când sunt folosite in cosmetice, blocheaza porii si inhiba functiile naturale ale pielii. Sunt
continute in foarte multe produse, chiar si in uleiurile pentru bebelusi.
 Sodium Lauryl Sulfate este o substanta chimica folosita in majoritatea sampoanelor,
spumantelor de baie si sapunurilor. Cauzeaza iritatii ale ochilor, ale pielii, caderea parului
si alte reactii alergice. Produsul chimic este „deghizat“ uneori de producator intr-o
substanta naturala, care se mentioneaza pe ambalaj ca „provine din nuca de cocos“. In
reactie cu alte substante formeaza nitrati care sunt cancerigeni.
 Propylene Glycol este un element standard pentru majoritatea extraselor din plante. Este
sintetic si a fost asociat, in mod repetat, cu un numar mare de alergii si reactii toxice.
 Pudra de talc aplicata frecvent in zona genitala poate duce la cresterea riscului aparitiei
cancerului ovarian, dupa cum au aratat numeroase studii stiintifice.
 Lanolina intra in compozitia rujurilor si a cremelor si poate provoca forme grave de acnee.
De obicei, lanolina folosita in industria cosmetica, chiar daca este obtinuta din lâna oilor,
este contaminata cu pesticide si insecticide.
 Stearalkonium Chloride este o substanta chimica folosita la fabricarea balsamului de par
si a cremelor. Este toxica si cauzeaza reactii alergice. Se considera ca ar avea proprietati
hidratante si ar fi mult mai ieftin si mai usor de introdus in compozitia balsamurilor de par,
spre deosebire de proteinele si extractele din plante, care intr-adevar sunt binefacatoare
pentru sanatatea parului.
 Parfumurile sintetice pot avea si 200 de compusi chimici in compozitie, insa pe eticheta
nu scrie care sunt acestia. Câteva dintre problemele pe care le cauzeaza aceste parfumuri
sunt migrenele, ameteala, iritatii ale pielii, hiperpigmentare, tuse violenta, voma.
 Vopselele sintetice sunt folosite pentru a da un aspect comercial produsului. Trebuie
evitate cu orice pret. Pot fi recunoscute cu usurinta, fiind inscriptionate pe eticheta cu FD$C
sau D$C urmate de o culoare si un numar. De exemplu: FD$C Red No. 6 / D$C Green No.
6. Aceste vopsele sintetice sunt considerate cancerigene.


4. E- urile din medicamente

Industria farmaceutica foloseste aditivii la excipienti, adica la acele compozitii care

constituie suport pentru substanta activa si care fac ca medicamentele sa se prezinte sub forma de
comprimate, gelule, capsule, creme, drajeuri etc. La excipienti se adauga, de regula, coloranti,
aromatizanti, edulcoranti si conservanti. Companiile farmaceutice folosesc la medicamente numai
aditivi admisi prin lege. Aceasta nu inseamna ca aditivii respectivi sunt si inofensivi.
Potrivit Jurnalului Oficial al Frantei, citat de profesorul Gheorghe Mencinicopschi,
directorul Institutului de Cercetari Alimentare, unii dintre cei mai nocivi aditivi care apar in
excipientii din medicamente sunt acidul benzoic si benzoatii (E 210-213). Industria alimentara

6
 UNIVERSITATEA TEHNICA “ GH. ASACHI” DIN IASI
Facultatea de Inginerie Chimica si Protectia Mediului

foloseste cu generozitate acesti conservanti, in special la branzeturi, la bauturi racoritoare, la

conserve si la produsele ambalate in plic. Acidul benzoic si sarurile lui provoaca astm bronsic,
iritatii ale pielii, ochilor si mucoaselor, iar in urma testarilor pe animale de laborator a generat chiar
si cancer. In clasamentul E-urilor multirisc aflate in compozitia medicamentelor urmeaza acidul
sorbic si sarurile lui (E 200-203), conservanti care pot provoca urticarii de contact si alte alergii.
Apoi, aspartamul, E 951, indulcitorul raspunzator pentru tulburari digestive, diaree, dureri de cap
si fenilcetonurie (la pacientii cu gusa endemica).
Un alt indulcitor pe care-l pot contine medicamentele (de regula drajeurile) este sorbitolul
(E 420), incriminat ca ar provoca iritatii gastrice. Cele mai multe E-uri adaugate in excipienti fac
parte, insa, din categoria colorantilor. Potrivit aceluiasi Jurnal Oficial al Frantei, galbenul de
chinolina (E 104), de pilda, poate provoca alergii de contact pana la reactii severe de urticarie. Ca
atare, autoritatile din Statele Unite ale Americii si Australia l-au interzis in industria alimentara si
farmaceutica. La mijlocul lunii decembrie 2002, Departamentul Sanatatii din SUA a introdus
chinolina pe lista substantelor cancerigene. Eritrozina (E 127), tartrazina (E 102), albastrul patent
(E 131), rosul de Cosenila (E 124), indigotina (E 132) sunt alti coloranti toxici care apar in
medicamente. Toti acestia produc alergii, dupa cum arata Jurnalul Oficial al Frantei. Ba chiar,
tartrazina induce si tumori tiroidiene, conform specialistilor americani, iar in urma experientelor
de laborator a dovedit ca poate provoca ditrugeri cromozomiale.

6. De ce sunt necesari aditivii in produsele farmaceutice si cosmetice?

Ingredientele auxiliare prezente atat informularea medicamentelelor de tip OTC cat si a celor
etice (prescrise),pot avea unul din urmatoarele roluri:
 Facilitarea sau usurarea eliberarii medicamentului present in diferite forme
 Facilitarea sau imbunatatirea transportului principiului active dintr-un medicament
present sub diferite forme de dozare
 Imbunatatirea eficientei; asigurarea controlului bioaccesibilitatii, uniformitatii si/sau
caracteristicilor de curgere
 Creste stabilitatea pricipiilor active
 Facilitarea conditionarii sub diferite forme
 Marirea valabilitatii principiului active atunci cand prezinta actiune antimicrobiana sau
antioxidanta
 Mascarea gustului sau culorii preparatului medicamentos.
Aditivii cosmetici reprezinta ingredient auxiliare prezente in toate tipurile de formulari,
avand unul din urmatoarele roluri:
 Facilitarea transportului substantei active din produsul cosmetic
 Imbunatatirea eficientei si asigurarea controlului bioaccesibilitatii, uniformitatii si/sau
caracteristicilor de curgere
 Cresterea stabilitatii pricipiilor active
 Facilitarea conditionarii sub diferite forme
 Marirea valabilitatii produsului datorita actiunii antimicrobiene sau antioxidante
 Asigurarea conditiilor de calitate
 Rol in estetica produsului prin mascarea unor caracteristici neplacute sau prin crearea
unor forme de prezentare atragatoare pentru consumator

7
 UNIVERSITATEA TEHNICA “ GH. ASACHI” DIN IASI
Facultatea de Inginerie Chimica si Protectia Mediului

Aditivii din medicamente sunt cei utilizaţi şi în industria alimentară, din motiv că sunt deja
verificaţi, dar şi pentru că majoritatea sunt ieftini. În prezent, sunt folosite în farmacologie câteva
sute de excipienţi, grupaţi în 40 de categorii, după rolul pe care-l au: de a estompa gustul sau
mirosul neplăcut al substanţei active, de a conserva medicamentul, de a-i da o anumită consistenţă
ori culoare, de a dilua substanţele, de a le amesteca, de a ajuta dezintegrarea lor mai rapidă sau,
din contră, de a amâna absorbţia până în intestin, de exemplu, etc.
Unul dintre cei mai utilizaţi potenţiatori de aromă este glutamatul monosodic (E621), iar
acidul benzoic (E210) este printre cei mai folosiţi conservanţi. Carminul (E120), dioxidul de titan
(E171), quinolina (E104), tartrazina (E104) şi azorubina (E122) sunt o parte din substanţele care
dau culoarea unui medicament. Stearatul de magneziu (E572) este un excipient folosit în peste
90% din medicamentele de pe piaţă, deoarece este un bun agent de granulare (protejează
moleculele medicamentului).
Un excipient numit propilen glicol sau E1520, care se găseşte, printre altele, în compoziţia
corticosteroizilor aplicaţi local, poate provoca dermatită de contact, o formă de iritaţie a pielii.
Asemenea reacţii apar însă rar, ne asigură specialiştii. În ceea ce priveşte ceilalţi excipienţi, „ei
sunt folosiţi în cantităţi mici şi nu pot da reacţii toxice. Ei nu se acumulează în organism, nici chiar
în cazul administrării prelungite. Nu excipienţii sunt o problemă în cazul medicamentelor.
Substanţele active sunt cele care pot avea efecte nocive", spune prof. dr. Ioan Fulga, şeful catedrei
de farmacologie a Universităţii de Medicină şi Farmacie „Carol Davila" din Bucureşti. Cu toate
acestea, dacă la aditivii ingeraţi odată cu alimentele îi adăugăm şi pe cei din medicamente, pot
apărea reacţii adverse, prin efectul cumulativ. Glutamatul monosodic de exemplu, care se găseşte
în amestecurile de condimente, în unele supe la plic şi în unele mezeluri, poate avea o serie de
efecte adverse, precum durerile de cap, greaţa şi modificările de ritm cardiac. El a mai fost asociat
în studii cu un risc de agravare a astmului şi cu cel de afectare hepatică atunci când este ingerat o
perioadă mai îndelungată. Acidul benzoic, care se găseşte în multe dulciuri şi produse de patiserie,
a fost şi el asociat cu un risc de astm, dar şi cu hiperactivitate la copii. Şi stearatul de magneziu,
considerat la ora actuală un aditiv inofensiv de către EMEA, a fost pus sub lupă în ultimii ani, după
ce câteva studii au arătat că el ar împiedica absorbţia unor nutrienţi şi că ar afecta imunitatea.
Excipienţii sunt folosiţi şi în medicamentele destinate copiilor, iar siguranţa unora dintre
ei a fost pusă sub semnul întrebării de mai multe organizaţii medicale şi centre de cercetare.
Societatea Americană de Pediatrie, de exemplu, pune la îndoială lipsa de toxicitate a propilen
glicolului, sorbitolului, alcoolului benzilic, clorurii de benzalconiu şi coloranţilor artificiali.
Totuşi, spun experţii, sunt necesare studii riguroase pentru a confirma dacă, într-adevăr, acestea
sunt periculoase în dozele mici conţinute de medicamente.

Scopul, depinde de natura produsului (farmaceutic sau cosmetic) in care se introduce, in general
se utilizeaza pentru:
 Conservarea valorii produsului;
 Asigurarea stabilitatii in timp a produselor;
 Imbunatatirea caracteristicilor senzoriale,fara a induce in eroare consumatorul;
 Favorizarea conditionarii, formularii, ambalarii, depozitarii, aplicarii produselor;
 Marirea duratei de viata a ingredientelor active din produse, actionand drept
agenti antimicrobieni sau antioxidanti.
In cazul produselor farmaceutice, substantele active au de regula un gust neplacut, greu de
administrat pe cale orala.

8
 UNIVERSITATEA TEHNICA “ GH. ASACHI” DIN IASI
Facultatea de Inginerie Chimica si Protectia Mediului

Substantele active din medicamente nu ar luaf orma unor comprimate, drajeuri sau siropuri
colorate si dulci, unguente sau creme, pulberi solubile in apa, etc. fara adaosul anumitor
substante (excipienti), intre care inevitabil si aditivi (E-uri).
O serie de substante active nu s-ar putea transforma in produse cosmetic sub forma de creme,
geluri colorate, aromate si cremoase, lotiuni sau parfumuri frumos mirositoare, etc.
Fara formularea lo rimpreuna cu un numar foarte mare de ingrediente, care au o pondere mai
mare sau mai mica, printer care se numara si aditivii.
Nu toti aditivii sunt nocivi. Nocivitatea depinde:
 Cel mai adesea de doza
 De posibilele interactiuni chimice care pot avea loc intre aditivi si unii component
principali ai produsului atunci cand nu sunt respectate conditiile de stabilitate.

Nocivitatea poate fi si o consecinta a insuficientelor date ştiinţifice care să permit evaluarea lor
corecta si caracteristicile acestora.

Uneori, acumularea de noi date datorita dezvoltarii tehnicilor de analiză , dovedesc ca aceste
substante pot avea un grad mai mare de nocivitate decât cel estimate iniţial.

Nu nocivitatea unor aditivi este atât de periculoasă pentru sănătatea omului, cât utilizarea lor
necorespunzătoare.

9
 UNIVERSITATEA TEHNICA “ GH. ASACHI” DIN IASI
Facultatea de Inginerie Chimica si Protectia Mediului

7. Bibliografie :

1) E.Merica, Tehnologia produselor cosmetic, Ed.Kolos-IASI,2003

2) Popovici I., Lupuleasa D., Tehnologie farmaceutică, vol.I, Editura Polirom,1997
3) Banu C.(coordonator), Aplicatii ale aditivilor si ingredientelor in industria alimentara,
EdituraASAB, Bucuresti, 2010
4) www.wikipedia.ro

10