Sunteți pe pagina 1din 1

Dharma K.

Tchobansky
23 Octombrie 2017 ·

E frumos și seducător de-a dreptul să îl ascult pe Osho cum scrie despre suflet. De ascultat, nu aș dori să ascult
vreodată un șarpe. Însă e interesant cum evidențiază el această conștiință umană, făcând-o cînd liberă cînd
grațioasă, necondiționabilă de programe mentale, de educație și alte infiltrări ale minții și corpului omenesc.

Ceea ce nu spune el, dar vă zic eu, cărți grele de specialitate și o mână de înțelepți ai lumii care încă se ascund,
este că această conștiință este doar o mică parte din totul care suntem noi ca ființe și alcătuire dincolo de trup,
ascunși în subconștient, și mai profund, sufletesc de-a dreptul, în inconștient. Suntem mai mult, și știți de ce și
pentru ce? Păi în primul rînd pentru a ne retrage cum se cuvine din samsara și a ne odihni acolo în sânul
creatorului, de unde am venit flamă divină, și în al doilea rînd pentru că ea singură, biata conștiință, nu poate fi
nimic, absolut nimic mai mult decât un șubred observator, dacă nu ar avea așezată peste ea, mintea cu ale ei
programe, pattern-uri și trigger-uri, deloc întâmplătoare, care să ne facă să ne mișcăm curu în marea lume pe
care o știm.

Nimic nu se poate înfăptui fără aceste instrumente numite trup și personalitate, atitudine, comportament, liberă
alegere, însă martorul la toate acestea, este însuși sufletul, iar promotorul- conștiința- acel motoraș din om care
alege deliberat, consimte, anulează, decide și se cunoaște pe el însuși, după ale minții posibilități.

Tot ceea ce spune mai departe OSHO despre libertatea conștiinței este doar spre a scăpa cât mai multe frâie
din psihismul omului, căci omul disociat teribil de el însuși, devine, chiar psihologic vobrind (citiți
psihologie), fie o frunză-n vânt, mișcată de circumstanțe mult în afara lui, fie o lebădă stearpă care plutește
liber și simte abia la nivel senzorial (stadiul 1 al dezvoltării pshice la copil), energiile apei cu care s-a
...unificat.

În traducere liberă: un nimic, care vine de unde vrea univesul, și se îndreaptă unde o împing condițiile meteo,
el fiind doar un biet și incapabil pion pe o tablă de șah.

Iar tocmai asta ne deosebește pe noi de animale, ca oameni; faptul că avem acest promotor numit conștiință -
putere de a deosebi lucrurile, de a discerne, de a înfăptui, și de a ne vedea chiar și propria minte cu ale ei
gânduri în acțiune.

Și ca să fie până la capăt ideea completă, vă mărturiesc că bolnavii psihic și cei paralizați au una dintre cele
mai treze conștiințe, detașată complet de mintea lor: aceștia sunt cei care se disociază, cei care au rămas în
corp, dar nu mai sunt corpul, cei care se aud vorbind prostii, și în sfîrșit, cei care se nasc cu un mare retard
mental, însă ei sunt prezenți plutind undeva deasupra corpului, trăindu-și umila experiență umană.

Așadar, de ce să ne atingem această conștiință? căci o dată atinsă, în corp are loc o disociere teribilă de toată
personalitatea noastră, iar asta nu duce decît acolo unde am mai zis și o repet: la lipsa de putere, lipsa de
acțiune și o slabă capacitate spre deloc- de a înfăptui lucruri, de a trăi existența, și mai mult conduce la un soi
de trăire confundată cu ceva mistic, însă trăirea aceasta este una extatică de unificare cu prezentul prezentului,
cu lumea înconjurătoare, cu atomii și moleculele materiei , ceea ce nu constituie absolut nicio magie și nici
măcar un urcuș cu adevărat spiritual.

(Psihologia Răului)
Rămân cu bine.