Sunteți pe pagina 1din 6

Drumul satului spre globalizare

Interviu
diac. George ANICULOAIE
Duminică, 23 ianuarie 2011

Lumea satului românesc, în care întâlneam armonia ţăranului cu


natura, în care întâlneam comunicarea şi comuniunea între membrii
satului, este pe cale de dispariţie. Satul românesc este într-o
adevărată furtună ideologică. Familiile sunt în impas, multe dintre ele
se destramă din cauza navetismului european. Satele sunt părăsite de
elementul dinamic şi vital - tineretul. O radiografie a satului românesc
contemporan cu dr. Doina Işfănoni, cercetător etnolog la Muzeul
Naţional al Satului "Dimitrie Gusti".
Trăim în era globalizării, elementele specifice acesteia le întâlnim
peste tot. Sunt ele prezente şi în satul românesc contemporan?
Realităţile din satul românesc contemporan demonstrează că
fenomenul globalizării nu a ocolit nici aşezările rurale de la noi, amplificând
în ultimele două decenii fenomenul de transformare, chiar de urbanizare a
satului. Indiferent de zona geografică, observăm că multe lucruri s-au
schimbat în viaţa materială şi spirituală a ţăranilor. În unele direcţii, putem
vorbi de o evoluţie firească a lumii rurale spre confortul specific vremii ce o
trăim, deoarece în veacul al XXI-lea nimeni nu mai concepe "viaţa la ţară"
ca pe vremea străbunicilor. Indiferent de vârstă, sex şi profesie, ţăranii de
azi apreciază modernizarea căilor de comunicaţie, introducerea curentului
electric şi fac eforturi pentru reabilitarea gospodăriilor şi dotarea lor cu
echipamente electrocasnice, audiovizuale şi informatice. Dincolo de aceste
aspecte pozitive ale globalizării, înţeleasă ca dorinţă de a fi "în rândul lumii"
, ea aduce în universul satului românesc şi multe drame.
Ocupaţiile, meşteşugurile, modul de construire şi amenajare a
locuinţelor, îmbrăcămintea, portul oamenilor, practicarea datinilor şi
obiceiurilor strămoşeşti, care asigurau odinioară comunităţilor rurale
coeziunea şi comuniunea relaţiilor socio-umane, sunt tot mai mult afectate
de "avalanşa bunurilor industriale de consum" şi sistemul de valori
specifice mediilor consumeriste. Prezente peste tot, de la şes în vârf de
munte, aceste produse au distrus treptat prestigiul şi valoarea culturală a
obiectelor tradiţionale, lucrate manual, pentru acoperirea nevoilor cotidiene
şi spirituale ale oamenilor. Mutaţii fără precedent apar la sate, pe linia
degradării emblemelor identitar-zonale ale culturii şi spiritualităţii populare.
Dacă comunismul a determinat indiferenţa noilor generaţii faţă de
competenţele şi experienţele de viaţă ale înaintaşilor, din cauza dislocării
tinerilor de la sat spre oraş, pentru a-i face "muncitori în fabrici şi uzine",
globalizarea deschide porţile "navetismului european", care îndepărtează şi
mai mult tinerii de valorile specifice culturii şi civilizaţiei tradiţionale
româneşti. Competenţele ţăranilor referitoare la mediu, la utilizarea
raţională a resurselor naturale (geologice, hidrologice, dendrologice,
cinegetice etc.), la practicarea meşteşugurilor (pietrărit, dulgherit, olărit,
fierărit, cojocărit, ţesut etc.) au rămas doar în memoria bunicilor, care nu
renunţă a le practica încă, "ca să nu se piardă frumuseţea artei şi
înţelepciunii populare".
Din punct de vedere spiritual, cultural, din cauza "neîncetatului
bombardament al noutăţilor", care năvălesc pe multiple căi şi în lumea
satului, s-au creat adevărate fracturi în planul structurilor de mentalitate.
Valorile tradiţiilor şi ale credinţei creştine, unanim împărtăşite de membrii
comunităţilor rurale de odinioară, sunt astăzi ameninţate de pragmatismul
unei existenţe pentru care doar cantitatea, acumularea de bunuri, informaţii
este importantă, şi nu calitatea acestora.
Ca etnolog, pe baza cercetărilor desfăşurate în ultimii 20 de ani, pot
spune că satul românesc contemporan trăieşte într-o adevărată furtună.
Multe dintre valorile materiale şi spirituale, specifice vieţii tradiţionale, care
au reuşit să supravieţuiască în timpul epocii de glorie socialistă, sunt astăzi
în impas, "la răscruce de drumuri". Personal, sper ca "înţelepciunea" să ne
ghideze paşii spre calea cea potrivită spiritualităţii noastre.
Dezagregarea familiei. Tentaculele globalizării au ajuns şi în cadrul
familiei. Cât de puternic este impactul?
Dacă privim atent astăzi relaţiile de familie şi de rudenie, constatăm
că adesea bunicii, unchii şi mătuşile sunt ignoraţi sau uitaţi de nepoţi, iar
uneori chiar şi părinţii nu se mai bucură de atenţia copiilor, când aceştia
ajung la "casa lor". Pentru mulţi dintre oamenii de azi, rudele sunt
transformate în "personal de îngrijire a copiilor şi a casei" sau în "bucătari
specializaţi în prepararea mâncărurilor savuroase". Nimic rău în această
contribuţie a neamului la asigurarea bunăstării urmaşilor. Aşa a fost
dintotdeauna în familiile românilor. Şi totuşi... Să privim cu mai multă
atenţie spre familia tradiţională şi să analizăm care erau relaţiile dintre
membrii ei. Constatăm, mai întâi, comunicarea şi comuniunea de idei dintre
membrii familiei. Dialogul intergeneraţional, dezbaterea opiniilor erau sursa
nesecată de înţelepciune şi identitate. Cele două sau trei generaţii care
trăiau sub acelaşi acoperiş îşi împărtăşeau reciproc competenţele, ideile,
noutăţile şi experienţa, reuşind să acopere astfel curiozitatea copiilor şi să-i
înveţe tainele activităţilor din gospodărie, să ofere soluţii la întrebările
tinerilor, "şcolindu-i" în spiritul valorilor morale şi spirituale ale neamului.
Fără un real dialog intergeneraţional, membrii unei familii nu aveau de
unde să-şi însuşească o serie de informaţii care ţin de prestigiul de neam,
de valorile prin care acesta s-a impus între semeni, asigurând de-a lungul
timpului continuitatea generaţiilor şi prestigiul acestora în societate.
Din acest punct de vedere, este greu de înţeles astăzi indiferenţa şi
chiar ignorarea dialogului intergeneraţional în familiile moderne. Fără a-ţi
însuşi "de acasă" un set de competenţe şi valori - cei "şapte ani de acasă"
-, este dificil să apreciezi comportamentul celorlalţi. Nu ai criterii de
evaluare. Cum poţi eticheta o persoană ca "neam prost" sau "neam bun"?
Cum faci diferenţa, dacă nu te-ai implicat în dezbaterea sistemului de valori
morale, confesionale şi culturale ale familiei pe care o reprezinţi. Pentru
înlăturarea acestui efect destructiv al globalizării, instituţiile culturale au
iniţiat nenumărate strategii integratoare pentru tineret, care, alături de
familie şi Biserică, încearcă să compenseze această îndepărtare, chiar
înstrăinare a membrilor acestor familii de valorile generaţiilor anterioare.
Scopul acestor acţiuni este redeşteptarea interesului şi al conştiinţei
contemporanilor pentru specificul valorilor româneşti şi al creativităţii
umane. Prin identificarea "verigilor de spiritualitate specifice unui neam" îţi
poţi descoperi rădăcinile care te leagă de "pământul natal" şi de memoria
înaintaşilor, indiferent unde te vei afla.
" Valorile tradiţiilor şi ale credinţei creştine, unanim împărtăşite de
membrii comunităţilor rurale de odinioară, sunt astăzi ameninţate de
pragmatismul unei existenţe pentru care doar cantitatea, acumularea de
bunuri, informaţii este importantă, şi nu calitatea acestora."
Migraţia, cauză a destrămării familiei
În ultimele două decenii, migraţia europeană a determinat
"relativizarea normelor de ordin moral, confesional, cutumiar şi instructiv-
educativ". Există însă şi o parte bună în acest "navetism european" al
românilor aflaţi într-o permanentă "pendulare" între casă şi noul loc de
muncă. Mulţi dintre cei plecaţi învaţă acolo, dacă nu ştiau de acasă, câteva
lucruri fundamentale pentru comportamentul uman. Între străini afli ce
înseamnă sarcinile responsabil asumate, ordinea şi rigoarea, desăvârşirea
şi perfecţiunea activităţilor prestate. Pe lângă aceste calităţi, absolut
necesare bunei integrări în comunitatea care te-a primit, dobândeşti şi un
fel de conştiinţă identitară, prin acţiunea principiului diferenţei. Cine eşti tu,
în comparaţie cu ceilalţi emigranţi? Prin ce te diferenţiezi tu de ei? Tot mai
des îţi pui apoi întrebări: Cine sunt? De unde vin? Cum pot exprima "firea,
blazonul neamului meu"?
Pentru a afla răspuns la asemenea întrebări, mulţi tineri, întorşi
acasă, în sat, încep să "scormonească" în memoria familiei, a neamului, în
comunitate, pe la vecini şi prieteni, pentru a afla "secretele" familiei lor şi
specificul locului. De la gastronomie, port şi credinţe până la datini şi
obiceiuri, totul este verificat şi reactivat.