ACADEMIA DE STUDII ECONOMICE BUCURESTI

Impactul politicii de coeziune în Uniunea EuropeanA.

Absorbţia fondurilor structurale

Profesor coordonator: Alexandra Adam

Realizatori: Daniela Gustoiu

Ionut Ilie
Grupa: 1423
Seria: A
An: III

Impactul politicii de coeziune în Uniunea Europeană

 Coeziunea economica si sociala este unul din principalele obiective ale Uniunii
Europene. Asa cum este definita de articolul 158 al Tratatului Comunitatilor Europene,
este necesara pentru promovarea “dezvoltarii armonioase generale” a Comunitatii si cere
o reducere a “disparitatilor intre nivelele de dezvoltare a variatelor regiuni si lipsa de
progres a regiunilor defavorizate”, inclusiv pentru zonele rurale.

Extinderea Uniunii Europene la 27 de state membre genereaza provocari din punct de

vedere al competitivitatii sale si a coeziunii interne. Se vor accentua decalajele existente
între statele membre si regiunile din acestea. Aceste decalaje provin din deficientele
structurale în factorii-cheie ai competitivitatii, si anume dotarea inadecvata cu capital
fizic si uman (cu infrastructuri si forte de munca), insuficienta capacitatii de inovare, a
sprijinului întreprinderilor si a nivelului scazut de capital de mediu (un mediu natural
si/sau urban poluat).

Procesul de extindere al Uniunii Europene presupune strategii de crestere si dezvoltare

adresate statelor in vederea adaptarii la cerintele impuse, precum si politici
corespunzatoare care sa legitimeze si sa institutionalize aceste strategii comunitare.
Receptare si valorizarea politicilor impune respectarea unor principii general valabile la
nivel comunitar, gradul de respectare fiind astfel direct proportional cu beneficiile
regionale, nationale sau locale ale actorilor implicati in acest proces.

Politica de coeziune este una din politicile cele mai importante si cele mai complexe ale
Uniunii Europene, statut ce decurge din faptul că, prin obiectivul său de reducere a
disparităţilor economice si sociale existente între diversele regiuni ale Europei,
acţionează asupra unor domenii semnificative pentru dezvoltare, precum:
1. creşterea economică si sectorul IMM
2. transporturile
3. dezvoltarea urbană
4. protecţia mediului
5. ocuparea si formarea profesională
6. educaţia

Exista disparitati semnificative între statele membre ale UE si regiunile sale, acestea în
afara diferentelor Produsului National Brut(PNB) fiind date de:

• dotarile cu infrastructura;

• calitatea mediului;

• somaj si aptitudinile forsei de munca necesare pentru dezvoltarea viitoare;

• marimea si diversitatea mediului de afaceri;

• diferente în ceea ce priveste utilizarea noilor tehnologii.

 Politica de coeziune economica si sociala a Uniunii Europene este, înainte de toate, o
politica a solidaritatii.

Scopul acesteia este sa promoveze un înalt nivel de competitivitate si de ocupare a

fortei de munca, oferind ajutor regiunilor mai putin dezvoltate si celor care se confrunta
cu probleme structurale. Se asigura astfel o dezvoltare stabila si durabila a UE si o
functionare optima a Pietei Interne.

Politica regionala se bazeaza în principal pe solidaritate financiara, adica pe

redistribuirea unei parti din bugetul comunitar realizat prin contributia Statelor Membre
catre regiunile si grupurile sociale mai putin prospere.

În acelasi timp Uniunea se confrunta ca ansamblu cu provocarea rezultata în urma

potentialei accelerari a restructurarii economice în urmaglobalizarii, deschiderii pietelor,
revolutiei tehnologice, dezvoltarii economiei si societatii bazate pe cunoastere,
îmbatrânirii populatiei si cresterii nivelului emigrarilor.

Politica de coeziune este unul dintre exemplele tangibile despre cum ar trebui să
fie o politică europeană: modernă, flexibilă, anticipativă, rapid adaptabilă la un mediu
economic şi social în continuă schimbare şi având o contribuţie substanţială la atingerea
obiectivelor politice cheie ale Uniunii, cum ar fi Agenda Lisabona.
Aceste caracteristici pot fi observate în modul în care este conturată politica de
coeziune pentru perioada de programare 2007-2013, pe care toate statele membre au
început deja să o implementeze. Obiectivul general este acela de a susţine creşterea
economică, socială şi coeziunea teritorială, reducând disparităţile în dezvoltare dintre
statele membre şi regiunile UE.

Obiectivele politicii de coeziune

Politica de coeziune este finantata din bugetul UE prin 3 instrumente structurale:

Fondul European de Dezvoltare Regionala(FEDR), Fondul Social European(FSE)si

Fondul de Coeziune(FC). Cele trei instrumente financiare finanteaza urmatoarele
obiective:

Obiectivul 1. Obiectivul de convergenta.

Vizeaza regiunile NUTS II cu un PIB/Capita mai mic decât 75% din media comunitara.
Alocarea financiara pentru acest obiectiv a crescut la aproximativ 81,54%, 251,163 mld.
euro din alocarea pentru politica de coeziune.9 De asemenea sunt eligibile a fi finantate
sub acest obiectiv din Fndul de Coeziune, statele membre ale caror PNB/capita este mai
mic decât 90% din media comunitara.Obiectivul urmareste accelerarea dezvoltarii
economice în regiuni mai putin dezvoltate prin investitii în infrastructura, capitalul uman,
inovare si dezvoltarea societatii bazate pe cunoastere, protejarea mediului.

Obiectivul 2. Competitivitate regionala si ocuparea fortei de munca.

Competitivitatea si ocuparea fortei de munca regionale: urmareste cresterea

atractivitatii si previzibilitatea schimbarilor socio-economice in alte regiuni, fara zonarea
comunitara. Aceasta prioritate vizeaza la nivel global zonele care au suferit mutatii
economice si migratia fortei de munca, zonele rurale in declin economic, zonele si
regiunile in criza financiara, datorita dependentei acestora fata de resursele de peste.
Competitivitatea si ocuparea fortei de munca regionale ca prioritate a politicii regionale a
UE, acopera 18% din populatia Uniunii Europene.

Regiunile care pot beneficia de finantari sub acest obiectiv sunt acelea care nu sunt
eligibile pentru a primi fonduri sub obiectivul de convergenta. Acest obiectiv este finantat
doar din fondurile structurale, adica din FEDR si FSE.

Alocarea financiara este de 15,95% din bugetul politicii de coeziune si însumeaza

49,127 mld.euro pentru perioada financiara 2007-2013. Actiunile care pot fi finantate sub
acest obiectiv sunt acelea care privesc dezvoltarea regiunilor competitive, ocuparea fortei
de munca prin anticiparea schimbarilor economice si sociale, prin cresterea si
îmbunatatirea calitatii investitiilor în capitalul uman, inovare si promovarea societatii
informationale.

Obiectivul 3. Cooperare teritoriala europeana.

Obiectivul 3 (tematic): sprijina adaptarea si modernizarea politicilor si sistemelor de

educatie, instruire si angajare a fortei de munca. Este finantat de FSE. Acopera intregul
teritoriu al Uniunii Europene, cu exceptia regiunilor Obiectiv 1.

Acest obiectiv urmareste cresterea cooperarii între regiuni pe trei niveluri:

1. cooperare interregionala – încurajarea schimbului de experienta între zone din UE;

2. cooperare transfrontaliera – programe comune derulate de regiuni aflate la granite;
3. cooperare transnationala. Alocarea financiara pentru acest obiectiv este de 7,75 mld.
Euro, reprezentând 2,52% din fondurile pentru politica de coeziune si este finantat
integral din FEDR..

Efectul obiectivului prioritar de coeziune economica si sociala la nivel comunitar, se

reflecta prin favorizarea dezvoltarii intraregionale, echilibrate si durabile, atat din
perspectiva activitatilor economice, a cresterii numarului si a diversificarii profilului
locurilor de munca, cat si prin cea de promovare a actiunilor care vizeaza protectia
mediului inconjurator si elimina inegalitatile intre sexe.
Obiectivul comunitar prioritar de crestere a coeziunii economice si sociale, pus sub
semnul dezvoltarii regionale si finantat prin fondurile europene este cu atat mai important
si mai eficient pentru evolutia sustenabila a Uniunii Europene, cu cat este mai permisiv in
ceea ce priveste conditiile pe care trebuie sa le indeplineasca statele eligibile la nivel
comunitar. Accesibilitatea se traduce prin existenta unui regim tranzitoriu de finantare de
care beneficiaza statele. Altfel spus, ajutorul tranzitoriu degresiv, ca variabila constanta a
sustinerii dezvoltarii statelor membre, are ca scop evitarea opririi bruste a finantarii
realizate prin intermediul fondurilor structurale in perioada de programare 1994 –1999,
dar neeligibile in perioada 2000-2006.
Pentru perioada financiara 2007-2013, cadrul politicii va fi strâns legat de îndeplinirea
obiectivelor înscrise în Agenda de la Lisabona dar si de Agenda de la Goteborg:
competitivitate, avad ca indici de raportare a fenomenului: inovatia, cercetarea, educatia
si accesibilitatea, ocupare a fortei de munca si incluziune sociala, politici de mediu si
prevenirea riscului

Finantarea Politicii de Coeziune Economica si Sociala.

Instrumentele Structurale si domeniile de interventie ale acestora.

Mijloacele financiare prin care se implementează PCES se numesc Instrumente

Structurale şi cuprind:

1. Fondul European de Dezvoltare Regionala (FEDER)

2. Fondul Social European (FSE)
3. Fondul de Coeziune(FC)

Aceste 3 fonduri sunt cunoscute sub denumirea generică de Fonduri Structurale şi de

Coeziune (FSC).

Fondul European de Dezvoltare Regionala si Fondul Social European formeaza

Fondurile Structurale ale UE si împreuna cu Fondul de Coeziune formeaza Instrumentele
structurale.

1) Fondul European pentru Dezvoltare Regionala (FEDER) reglementat prin

Regulamentul nr. 1080/2006 al Consiliului Uniunii Europene si al Parlamentului
European, sustine dezvoltarea economica durabila la nivel regional si local prin
mobilizarea capacitatilor locale si diversificarea structurilor economice în domenii
precum: cercetare si dezvoltare tehnologica, inovare si antreprenoriat,
societateainformationala, IMM-uri, protectia mediului, turism, energie;

Pentru obiectivul „convergenta” FEDER îsi concentreaza interventia asupra:

- cercetarea si dezvoltarea tehnologica (CDT), inovatia si spiritul de întreprindere,
- societatea informationala, inclusiv elaborarea unei infrastructuri de comunicatii
electrice, de continut local, de servicii si aplicatii, îmbunatatirea accesului sigur la
serviciile publice on-line si dezvoltarea lor; ajutor si servicii pentru IMM-uri în scopul
adoptarii si utilizarii eficiente a tehnologiilor informatiei si ale comunicatiei (TIC) sau
exploatarea de idei noi;
- mediul, inclusiv investitiile legate de aprovizionarea cu apa, precum si de gestionarea
deseurilor si a apei; tratarea apelor uzate si calitatea aerului; prevenirea si controlul
desertificarii precum si combaterea acestui fenomen; prevenirea si controlul integrat al
poluarii; ajutoarele care urmaresc sa atenueze efectele schimbarilor climatice; reabilitarea
mediului fizic, inclusiv locuri si terenuri contaminate si necultivate; promovarea
biodiversitatii si protectia naturii, inclusiv investitii pentru siturile Natura 2000;
- turismul, inclusiv promovarea resurselor naturale ca potential pentru dezvoltarea
turismului durabil; protectia si valorificarea patrimoniului natural în sprijinul dezvoltarii
socio-economice; ajutorul care urmareste îmbunatatirea ofertei de servicii turistice prin
intermediul a noi servicii cu o valoare adaugata mai considerabila si facilitarea trecerii la
noi modele de turism mai durabile;
- investitiile culturale, inclusiv protectia, promovarea si pastrarea patrimoniului cultural;
dezvoltarea de infrastructuri culturale în sprijinul dezvoltarii socio-economice,
- investitiile în transporturi,
- investitiile legate de energie,
- investitiile în favoarea educatiei, în special a formarii profesionale, care contribuie la
cresterea calitatii vietii;
- investitiile în infrastructurile sanitare si sociale care contribuie la dezvoltarea regionala

Pentru obiectivul de competitivitate regionala si de ocupare a fortei de munca,

FEDER îsi concentreaza interventia având în vedere urmatoarele trei prioritati:

- inovatia si economia cunoasterii, în special prin crearea si consolidarea unor economii

regionale eficiente ale inovatiei si a unor relatii generalizate între sectoarele privat si
public, universitatile si centrele tehnologice, tinând seama de necesitatile locale
- mediul si prevenirea riscurilor
- accesul la serviciile de transport si de telecomunicatii de interes economic general

Pentru obiectivul de cooperare teritoriala europeana, FEDER îsi focalizeaza

asistenta asupra urmatoarelor prioritati:

- dezvoltarea de activitati economice, sociale si de mediu transfrontaliere prin intermediul

strategiilor comune în favoarea dezvoltarii teritoriale durabile;
- instituirea si dezvoltarea cooperarii transnationale, inclusiv a cooperarii bilaterale între
regiunile maritime prin intermediul finantarii de retele si de actiuni propice dezvoltarii
teritoriale integrate;
- consolidarea eficientei politicii regionale.

2) Fondul Social European (FSE) reglementat prin Regulamentul nr. 1081/2006 al

Consiliului Uniunii Europene si al Parlamentului European sprijina actiunile statelor
membre în sensul prioritatilor enumerate în continuare:

- cresterea capacitatii de adaptare a lucratorilor, a întreprinderilor si sefilor de

întreprinderi, în scopul de a îmbunatati anticiparea si gestionarea pozitiva a schimburilor
economice;
- îmbunatatirea accesului la un loc de munca si insertia durabila pe piata muncii a
persoanelor în cautarea unui loc de munca si a persoanelor inactive, prevenirea somajului,
în special somajul de lunga durata si somajul în rândul tinerilor, încurajarea îmbatrânirii
active, prelungirea vietii active si cresterea participarii pe piata muncii;
- intensificarea asimilarii sociale a persoanelor defavorizate în vederea integrarii lor
durabile pe piata locurilor de munca si combaterea tuturor formelor de discriminare pe
piata muncii;
- consolidarea capitalului uman, promovarea parteneriatelor, pactelor si initiativelor prin
intermediul sistemului de retea dintre partile beneficiare în cauza, precum partenerii
sociali si organizatiile neguvernamentale, la nivel national, regional, local si
transnational, în scopul realizarii unei mobilizari în favoarea reformelor din domeniul
ocuparii fortei de munca.

3) Fondul de Coeziune, reglementat prin Regulamentul nr.1084/2006 al Consiliului

Uniunii Europene, finanteaza proiecte majore în domeniile:

- retelele transeuropene de transport, în special proiectele prioritare de interes comun

enumerate în Decizia nr. 1692/96/CE;
- Fondul poate sa intervina în domenii legate de dezvoltarea durabila care prezinta
avantaje clare pentru mediu, precum eficacitatea energetica si energiile regenerabile, iar
în ceea ce priveste transportul care nu are legatura cu retelele transeuropene,
transportul feroviar, transportul pe caile navigabile interne, transportul maritim, sistemele
de transport intermodal siinteroperabilitatea lor, gestiunea traficului rutier, maritim si
aerian, transporturile urbane specifice si transporturile publice.

În termeni financiari, aceste instrumente însumeaza 308,04 Miliarde €, ocupând locul

trei ca pondere în bugetul Uniunii Europene destinat politicilor europene.

Resursele financiare alocate Obiectivului de Convergenta se ridica la 81.54% din

totalul sumei alocate Politicii de Coeziune, pentru Obiectivul de Competitivitate
regionala si ocupare a fost alocat la 15.95% din bugetul politicii de coeziune economica
si sociala, iar pentru obiectivul de cooperare teritoriala europeana s-au alocat 2,52%.
Principiile de programare ale fondurilor structurale

Complementaritate: actiunile comunitare trebuie sa fie complementare cu cele

nationale corespondente.
Parteneriat: actiunile comunitare trebuie realizate printr-o strânsa consultare
între Comisie si Statele Membre, împreuna cu autoritati si organisme numite de Statele
Membre, cum ar fi autoritati regionale si locale, parteneri economici si sociali.
Parteneriatul trebuie sa acopere pregatirea, finantarea, monitorizarea si evaluarea
asistentei financiare. Statele Membre trebuie sa asigure asocierea partenerilor relevanti la
diferite stadii ale programarii.
Subsidiaritate: Fondurile Structurale nu sunt direct alocate proiectelor alese de
Comisie. Principalele prioritati ale programului de dezvoltare sunt definite de autoritati
nationale/regionale în cooperare cu Comisia, dar alegerea proiectelor si managementul
lor sunt sub responsabilitatea exclusiva a autoritatilor nationale si regionale.
Aditionalitate: Ajutorul Comunitar nu poate înlocui cheltuieli structurale publice
sau altele echivalente ale Statelor Membre. Bugetul programelor pot include atât fonduri
UE cât si fonduri nationale din surse publice sau private.
Compatibilitate: Operatiunile finantate de Fonduri Structurale trebuie sa fie în
conformitate cu prevederile Tratatului UE, precum si cu politicile si actiunile UE,
inclusiv regulile privind concurenta, achizitiile publice, protectia mediului, eliminarea
inegalitatilor, promovarea egalitatii între barbati si femei.
Multianualitate: actiunea comuna a Comunitatii si Statelor Membre trebuie sa
fie implementata pe o baza multianuala printr-un proces de organizare, luare de decizii si
finantare bazat pe formularea de strategii integrate si coerente multianuale si definirea de
obiective concrete.
Concentrare: Fondurile Structurale sunt concentrate pe câteva obiective
prioritare; de fapt, o mare parte a acestora acopera un numar limitat de zone, care au
nevoie de sprijin pentru dezvoltarea lor, iar resursele ramase sunt dedicate anumitor
grupuri sociale care se confrunta cu dificultati în toata Uniunea Europeana, fara a
satisface criterii geografice speciale.

Impactul implementării Politicii de Coeziune asupra economiilor

Statelor Membre beneficiare
Magnitudinea impactului PC este parţial dependentă de bugetul implicat.
Graficul 1 prezintă alocările totale pentru cele 15 ţări pentru 2007 – 2013 în milioane de
euro (în preţuri curente). Din această perspectivă rezultă că ţările mai mari au bugete mai
mari.

Grafic 1. Bugetul CNSR 2007-2013

Milioane euro
 Sursa: Ameco, HERMIN

Impactul Politicii de coeziune depinde în mod clar nu numai de mărimea bugetului,

dar şi de alocarea pe categorii de cheltuieli.
În particular, finanţarea acumulării de capital fizic şi uman, precum şi de cercetare-
dezvoltare tehnologică (CDT), este aşteptată să îmbunătăţească condiţiile pentru
dezvoltarea ofertei şi să aibă efecte pe termen lung asupra produsului intern brut,
productivităţii şi ocupării.
Graficul 2 ilustrează alocarea bugetului Politicii de coeziune a celor 15 ţări pe
categorii de cheltuieli în perioada de programare 2007-13.

Grafic 2. Defalcarea bugetului CNSR pe categorii de cheltuieli în perioada 2007-2013

Pondere din total alocare
 Infrastructura fizica Resurse umane Sector productiv Servicii
Sursa: Calcule DG REGIO

Multitudinea cheltuielilor aferente politicii de coeziune este canalizat înspre

infrastructura fizică. Cu excepţia PT, ES, SL şi CY, alocarea pentru infrastructura fizică
depăşeşte 60% din totalul bugetului din ţările supuse analizei. Procentul care revine
resurselor umane depăşeşte 20% din totalul alocării în PT, EL, ES şi BG.
Ultimele două categorii constituie sprijin pentru sectoarele economice de servicii
si productiv.
Investiţia în CDT este canalizată spre sprijinul către sectoarele productive şi este
inclusă în sumele alocate pentru industrie şi servicii. Drept urmare, ajutorul pentru
sectorul productiv este dezagregat în investiţii legate de CDT şi alte ajutoare care includ
în principal cheltuieli pentru servicii de sprijin. Proporţia de cheltuieli de CDT, ca
procent din totalul alocării, este prezentată separat în graficul 8. Ca urmare a reorientării
sprijinului PC europene pentru atingerea obiectivelor Agendei Lisabona, procentul de
investiţii legate de CDT ajunge la 10% sau chiar mai mult din totalul alocării în 10 ţări.

Impactul global Politica de Coeziune generează un impact asupra economiei prin

trei canale diferite. Politica de coeziune adaugă valoare asupra investiţiilor în
infrastructură fizică, în resurse umane şi sprijin direct pentru sectorul productiv. Sprijinul
direct pentru sectorul productiv poate fi mai departe descompus în cheltuială pentru CDT.
Aceste tipuri de cheltuieli induc un şoc pozitiv asupra cererii, ceea ce duce la o
producţie şi venituri mai mari, care la rândul lor generează o creştere a cererii şi duce la o
producţie şi venituri suplimentare, conform cu principiul keynesian al multiplicării.
Ele au de asemenea două tipuri de efecte asupra ofertei: primul constă în faptul că
investiţia în infrastructură, resurse umane şi CDT duc la creşterea capitalului fizic şi a
capitalului uman, precum şi la creşterea nivelului tehnologic. În al doilea rând, investiţia
în infrastructură şi în CDT duce la creşterea factorilor productivităţii totale, în timp ce
investiţia în resurse umane creşte productivitatea muncii. În mod analog, Politica de
Coeziune ajută la creşterea capacităţii productive în economia ţărilor beneficiare.
Estimări ale impactului global asupra PIB, ocupare şi productivitatea muncii sunt
prezentate mai jos. Acest impact este rezultatul cererii pe termen scurt şi al acumulării
graduale a efectelor asupra cererii pe termen lung. Impactul este măsurat ca diferenţă
între nivelul de bază (în absenţa Politicii de Coeziune) şi nivelurile reale (cu intervenţia
Politicii de Coeziune).
Graficul 3 arată impactul mediu anual în perioada de implementare. Pentru
majoritatea statelor care s-au alăturat Uniunii după 2004, perioada de implementare
acoperă 2004-15. Pentru EL, ES, şi PT, impactul mediu al intervenţiei de coeziune este
calculat pentru 2000-15, în timp ce pentru România şi BG, impactul mediu se referă la
perioada 2007-15. În acest mod, este luată în considerare întreaga finanţare de coeziune,
atât pentru 2000-06 cât şi pentru 2007-13.
Cel mai mare impact mediu asupra PIB este aşteptat în ţările baltice (LV - 6%; EE
- 5.4%; LT - 5,1%), CZ (3,8%) şi BG (3,7%). Cele trei state baltice şi CZ înregistrează de
asemenea şi cea mai mare creştere medie de productivitate.
Grafic 3. Impact mediu în timpul fazei de implementare
Variatie procentuala

PIB
Ocupare
Productivitatea muncii

Sursa: Calcule DG REGIO

Efectele pe termen lung asupra ofertei sunt prezentate prin utilizarea valorii
aceloraşi indicatori pentru 2020. Graficul 4 arată o ierarhie similară în ceea ce priveşte
efectul asupra PIB pe termen lung: cele trei state baltice, PL şi BG sunt de aşteptat să
beneficieze de cea mai mare creştere de PIB: LV - 5%; LT - 4,8%; EE - 4,6%; PL -,
3,8%; BG – 3,6%).
Grafic 4. Impact pe termen lung – 2020

Variatie procentuală PIB

Ocupare
Productivitatea muncii

Sursa: Calcule DG REGIO

 Impactul mediu şi pe termen lung al Politicii de Coeziune sunt mai mici în ţările
mai bogate (SI, ES şi CY), care au alocări de fonduri mai mici în raport cu PIB-urile lor.
Până în 2020, creşterea de PIB va fi mai scăzută decât valorile medii pentru 2007-
15 în cele mai multe ţări. Diferenţa este datorată efectelor asupra cererii din timpul
perioadei de implementare care dispar după aceea. Numai în România şi PL creşterea
PIB-ului va fi uşor mai mare decât valorile medii, deşi acest rezultat ar putea fi afectat de
deciziile de alocare a resurselor din PIB. Impactul asupra productivităţii muncii rezidă
atât din creşterea capitalurilor, cât şi din creşterea nivelului tehnologic.

Impactul asupra investiţiilor publice

În timpul perioadei de implementare, intervenţia politicii de coeziune duce la

creşterea investiţiei publice în ţările beneficiare.
Aşa cum a fost arătat mai sus, se alocă resursele politicii de coeziune pe trei
categorii de cheltuieli: infrastructură, resurse umane şi sprijin pentru sectorul productiv,
care include sprijin pentru CDT. În conformitate cu definiţia conturilor naţionale,
alocările pentru infrastructură sunt tratate ca investiţie publică, în timp ce fondurile
alocate pentru resurse umane şi pentru sectorul productiv sunt adăugate la capitolul
cheltuieli publice.

Graficul 5 arată impactul finanţărilor Politicii de Coeziune alocate infrastructurii asupra

investiţiilor publice. Magnitudinea creşterii investiţiilor publice variază semnificativ:
destul de moderată pentru ţările mai dezvoltate ca ES şi CY, dar înaltă pentru RO (120%)
şi PL (81%). Aceste diferenţe sunt parţial explicate de faptul că în perioada intervenţiilor
precedente ale intervenţiei UE, nivelul investiţiilor publice a fost mai degrabă scăzut în
multe dintre statele membre care au aderat după 2004.

Grafic 5. Impactul asupra investiţiilor publice (media investiţiilor publice 2004-15)

Variație procentuală

Sursa: Calcule DG REGIO

 În aceste ţări, chiar suplimentări modeste ale alocărilor pentru investiţii publice pot
reprezenta creşteri semnificative faţă de nivelurile care ar fi fost înregistrate în absenţa
oricărei intervenţii europene.

Impactul asupra capitalului de infrastructură fizică, capital uman, CDT

Cheltuiala cu investiţiile Politicii de Coeziune alocate infrastructurii fizice, capital

uman şi CDT se acumulează în volumul total de capital fizic, uman şi tehnologic.
Comparativ cu nivelul de bază (fără Politica de Coeziune), cheltuiala cu investiţiile
politicii de coeziune duce la creşterea producţiei în ţările beneficiare, deoarece:
o suplimentează direct diversele tipuri de capital şi
o duce la creşterea factorilor productivităţii şi a productivităţii totale.
Elasticitatea factorilor productivităţii totale şi cea a productivităţii muncii sunt luate
din publicaţii specializate şi sunt identice pentru toate ţările.
În cadrul modelului HERMIN, cheltuiala cu investiţiile Politicii de Coeziune pentru
infrastructură sunt convertite în termeni reali şi sunt apoi adăugaţi la investiţiile în
infrastructură reale (fără cele ale Politicii de Coeziune) pentru determinarea investiţiei
totale reale în infrastructură. Utilizând abordarea inventarului perpetuu, aceste investiţii
sunt acumulate într-un stoc naţional de infrastructură. Rata de uzură este asumată a fi de
2% pe an.

Alocarea Politicii de Coeziune pentru resurse umane este cheltuită pe salariile

instructorilor şi cheltuielile pentru cei instruiţi, plus o sumă pentru acoperirea costurilor
cu clădirile şi echipamentele. Numărul de persoane instruite (măsurat în persoane-an) este
acumulată într-un stoc de capital uman printr-o abordare de tip inventar perpetuu cu o
rată de uzură de 5%. Valoarea de bază (fără Politica de Coeziune) a stocului de capital
uman este fixată la valoarea sa din 2005.
În sfârşit, cheltuiala Politicii de Coeziune pentru CDT este convertită în termeni reali şi
este apoi adăugată la valoarea existentă (fără aportul Politicii de Coeziune) pentru
determinarea valorii totale reale a investiţiilor în CDT. Această investiţie este acumulată
într-un stoc naţional printr-o formulă de inventar perpetuu, asumând o rată de 8%
amortizare. S-a calculat un stoc de CDT de pre-coeziune folosind surse de date
EUROSTAT privind cheltuielile de cercetare – dezvoltare.

Grafic 6. Impactul asupra capitalurilor (valoare 2015)

Variație procentuală
CDT
Capital uman
Infrastructura fizica
Sursa: Calcule DG REGIO

Graficul 6 prezintă schimbările în diversele categorii de stocuri de capital referitoare la

nivelul de bază – fără intervenţia Politicii de Coeziune. Referinţa este valoarea din 2015,
pentru că este asumat că va fi ultimul an până în care fiecare ţară va fi cheltuit alocare sa.
De aceea, figura ar trebui să reflecte impactul total al finanţării Politicii de Coeziune
asupra stocului de infrastructură, capital uman şi CDT. Trebuie menţionat că nu există un
stoc de capital al ”sprijinului pentru sectorul productiv”, deoarece cheltuiala non-
cercetare are doar efect pe termen scurt asupra cererii.
Se presupune că investiţiile Politicii de Coeziune nu vor fi înlocuite de o finanţare
naţională după 2015. De aceea, stocurile de capital vor începe să scadă datorită uzurii în
anii următori. Aceasta este evident doar o supoziţie tehnică, supoziţie ce doreşte să
evidenţieze efectele pe termen lung ale Politicii de Coeziune, care altfel nu ar putea fi
identificate. În realitate, chiar în cazul unui improbabil scenariu de întrerupere a
intervenţiei UE, guvernele naţionale vor menţine stocurile crescute de capital cel puţin la
un anumit nivel.

Impactul fondurilor de coeziune asupra acestor trei stocuri de capital depinde de

bugetul alocat prin Politica de Coeziune principalelor categorii de cheltuieli şi de nivelul
investiţiilor naţionale în această categorie.
Graficul 6 arată că cel mai mare impact asupra infrastructurii fizice are loc în PL
(46,3%) şi LV (42%), Cel mai mare impact asupra capitalului uman se află în BG
(16,3%), LV (14,5%) şi PT (14,3%),
În corelare directă cu cheltuielile aferente CDT, cel mai mare impact asupra CDT
se înregistrează în cele trei state baltice (LV, 69,1%; EE, 40,5%; LT, 40,5%) şi în PL
(41,4%).
Deşi ES şi SL alocă un buget substanţial pentru CDT, impactul Politicii de
Coeziune este mai degrabă moderat asupra stocurilor de tehnologii, deoarece stocul iniţial
era deja ridicat în aceste state.
Impactul implementării politicii de coeziune asupra investiţiilor pe perioada de
referinţă va fi unul mediu raportat la impactul înregistrat asupra celorlalte state. De
asemenea, se remarcă impactul mult mai semnificativ al politicii de coeziune asupra
creşterii investiţiilor totale în raport cu cele private în România. Această situaţie este
normală având în vedere nivelul destul de scăzut la care se află investiţiile publice la
începutul perioadei.

Ca o concluzie generală se remarcă impactul pozitiv deosebit pe care implementarea

politicii de coeziune îl va avea asupra tuturor parametrilor macroeconomici ai României,
impactul asupra diverselor sectoare economice variind în funcţie de nivelul de dezvoltare
pe care fiecare dintre acestea îl are la începutul perioadei
In perioada 1994-2006, cele mai sărace ţări de până atunci (Spania, Grecia,
Portugalia şi Irlanda) au înregistrat creşteri semnificative fiecare dinte cele patru ţări
ajungând la un PIB de peste 75% ( Irlanda – 145%, clasându-se acum pe cel de-al doilea
loc în rândul celor mai bogate state din cele 27 ale blocului european, Spania- 102%,
Grecia- 88%, Portugalia-75%).
Comparativ cu aceste ţări, potrivit Celui de-al patrulea Raport de coeziune
economică şi socială, România şi Bulgaria vor atinge un PIB pe cap de locuitor
reprezentând 75% din media UE-27 abia după mai bine de 15 ani de la data aderării.
Anul trecut România a avut o cota a PIB pe cap de locuitor de 38 de unităţi, fiind a
doua din cele mai sărace ţări din Uniune, topul ţărilor cu cel mai mic PIB raportat la
numărul de locuitori fiind condus de Bulgaria, cu 35 de unităţi2. Pe poziţia a treia, în
funcţie de acest criteriu, s-a clasat, Polonia, cu 54 de unităţi.

FONDURILE STRUCTURALE SI DE COEZIUNE IN ROMANIA

Obiectivul global având în vedere nivelul actual de dezvoltare al ţării noastre faţă de
Uniunea Europeană (31,1% din media UE-25 în anul 2004 în ceea ce priveşte PIB /
locuitor100) şi rolul PND de instrument de accelerare a procesului de convergenţă
economică şi socială, Obiectivul Global vizează: Reducerea cât mai rapidă a
disparităţilor de dezvoltare socio-economică între România şi Statele Membre ale
Uniunii Europene ŢINTA Atingerea unui nivel al PIB / locuitor de 41% din media UE
în anul 2013.

Creşterea economică reprezintă cheia succesului transformării României, aducând: un

nivel de trai superior; investiţii în sectorul productiv; infrastructură şi servicii publice de
calitate (inclusiv pentru creşterea coeziunii şi incluziunii); investiţii pentru creşterea
gradului de ocupare şi a oportunităţilor capitalului uman.
În contextul unei economii globale din ce în ce mai integrate, creşterea va rezulta din:

• O productivitate mai mare, prin îmbunătăţirea eficienţei muncii, a

managementului şi a utilizării capitalului în producţie;

• Îmbunătăţirea cunoştinţelor de piaţă, strategii de succes pentru penetrarea pe

piaţă şi produse şi servicii cu o valoare adăugată mai mare, printr-o bază
antreprenorială dinamică;

• Valorificarea efectivă a rezultatelor cercetării în procesul de inovare;

• Investiţii în infrastructură în vederea îmbunătăţirii accesibilităţii şi a condiţiilor

de viaţă;

• Administrare / guvernanţă eficientă, atât în domeniul public cât şi în cel privat,

pentru asigurarea unui mediu favorabil investiţiilor şi pentru o mai bună utilizare
a resurselor publice, inclusiv a Fondurilor Structurale şi de Coeziune;

• Asumarea principiilor dezvoltării durabile pentru asigurarea unei administrări

eficiente a resurselor, managementul mediului înconjurător, includerea tuturor
grupurilor în dezvoltarea societăţii, precum şi o dezvoltare spaţială echilibrată şi
complementară.

Creşterea productivităţii România îşi propune să devină o economie generatoare de

valoare adăugată ridicată care să aducă beneficii substanţiale investitorilor şi angajaţilor.
Motorul acestei evoluţii îl reprezintă creşterea productivităţii prin investiţii în capitalul
productiv, în echipamente şi tehnologie, precum şi în capitalul uman. Automatizarea
industriei, mecanizarea agriculturii, optimizarea unităţilor de producţie, retehnologizarea
şi modernizarea echipamentelor, asimilarea tehnologiilor informaţiei şi utilizarea unor
tehnici moderne de management al afacerilor vor sprijini şi facilita creşterea
productivităţii economice şi vor duce la obţinerea unor randamente mai bune în sectorul
agricol.

În acelaşi scop, se recunoaşte contribuţia ISD la transformarea economică, cu efecte

imediate asupra productivităţii şi orientării managerilor şi angajaţilor spre satisfacerea
nevoilor pieţei; România va avea de câştigat dintr-o abordare pro-activă privind absorbţia
ISD. Aceasta nu trebuie să consolideze, însă, în mod nejustificat, poziţia României ca ţară
producătoare de bunuri şi servicii cu o valoare adăugată redusă sau să susţină sectoare
aflate în declin pe plan mondial.
 De asemenea, o mai mare eficienţă în ceea ce priveşte consumul de energie va susţine
creşterea productivităţii în România. Acestui domeniu i se va acorda o importanţă
deosebită în activităţile de cercetare şi inovare, în conformitate cu necesităţile
operaţionale ale companiilor. Investiţiile în capitalul uman vor completa şi vor conferi
sustenabilitate pe termen lung creşterii productivităţii. O forţă de muncă înalt calificată,
cu un nivel de educaţie ridicat, având capacitatea de a se adapta noilor tehnologii şi
nevoilor în schimbare ale pieţelor, este esenţială pentru o economie dinamică şi
competitivă.

România va promova politici de piaţă active pentru creşterea adaptabilităţii şi

flexibilităţii forţei sale de muncă şi va investi în servicii pentru dezvoltarea capacităţii
productive a acesteia. Se urmăreşte astfel obţinerea unei rate de participare cât mai
ridicate pe piaţa muncii, ca fundament al unei economii competitive.

În acest context, vor fi susţinute formarea iniţială, pregătirea profesională şi

recalificarea, dezvoltarea abilităţilor de management şi accesul la consiliere profesională,
precum şi intervenţiile în domeniul sistemului de educaţie şi formare profesională în
vederea creşterii ratelor de activitate economică şi pentru promovarea dezvoltării
abilităţilor în domeniile generatoare de creştere economică, în acord cu cererea pieţei.

România va acorda o atenţie deosebită generaţiei de tineri care vor forma nucleul
forţei de muncă în perioada următoare, prin asigurarea accesului acestora la o educaţie la
standarde cât mai înalte, sporirea capacităţii de adaptare pe piaţa muncii şi maximizarea
oportunităţilor de a contribui şi de a obţine beneficii cât mai mari, în contextul unei
economii din ce în ce mai dinamice. Dezvoltarea sectoarelor inovative şi creatoare de
valoare adăugată este strâns corelată cu creşterea numărului de absolvenţi şi angajaţi în
domeniile bazate pe cunoaştere. În acest scop, România va sprijini majorarea ponderii
absolvenţilor de studii superioare în totalul forţei de muncă. Se va acorda o atenţie
deosebită dezvoltării abilităţilor şi competenţelor în sectoare economice cu potenţial
ridicat de dezvoltare.

Obiectivul global al PND, ce vizează reducerea disparităţilor de dezvoltare socio-

economică faţă de Uniunea Europeană, se sprijină pe trei obiective specifice:

• Creşterea competitivităţii pe termen lung a economiei româneşti

• Dezvoltarea la standarde europene a infrastructurii de bază

 • Perfecţionarea şi utilizarea mai eficientă a capitalului uman autohton

Tabelul financiar al CSNR prezinta defalcarea pe Programe Operationale a sumei totale

corespunzatoare contributiei Fondurilor Structurale din cadrul Obiectivului Convergenta
si Fondului de Coeziune, care se ridica la suma totala de 19,213 miliarde Euro.

De la fondurile de pre-aderare la fondurile post-aderare

Diferente fonduri preaderare si fonduri post-aderare

• Cresterea semnificativa a fondurilor;

• Baze legale si scopuri diferite;

• Managementul descentralizat al programelor;

• Principii solide de parteneriat si structuri pentru programare,management

si implementare.

Pentru atingerea obiectivelor politicii de coeziune (Convergenţă, Competitivitate

regională şi ocupare şi Cooperare Teritorială Europeană), ţara noastră va beneficia în
perioada 2007-2013 de o finanţare de la bugetul Uniunii Europene de circa 31 miliarde
euro dintre care:
• 12 miliarde sunt alocate politicii agricole şi dezvoltării rurale;
• 19,668 miliarde euro sunt distribuite prin Fondurile Structurale şi de Coeziune
astfel :
o 12,661 miliarde în cadrul obiectivului „Convergenţă”;
 o 6,552 miliarde sunt alocate prin Fondul de Coeziune;
o 0,455 miliarde în cadrul obiectivului „Cooperare Teritorială Europeană”

Tabel 1. Alocarea Fondurilor Structurale şi de Coeziune pentru România în

perioada 2007-2013 - milioane euro-

Sursa: http://www.creditefinanciare.ro/fonduri_structurale

La rândul ei contribuţia României este de cel puţin 5,5 miliarde euro, astfel încât
investiţia totală în politica structurală şi de coeziune este de circa 25,2 miliarde de euro
pentru următorii şapte ani.
Alocarea acestor fonduri urmăreşte atingerea obiectivelor stabilite în Cadrul
Naţional Strategic de Referinţă 2007-2013: reducerea disparităţilor sociale şi de
dezvoltare economică dintre România şi statele membre ale Uniunii Europene şi
reducerea disparităţilor faţă de UE prin generarea unei creşteri suplimentare de 10% a
PIB până în anul 2015.

Cadrul programatic

Documentele strategice de implementare a fondurilor structurale si de

coeziune in Romania sunt urmatoarele:

- Planul National de Dezvoltare 2007-2013

- Cadrul Strategic National de Referinta 2007-2013

- Programele Operationale

- Documente Cadru de Implementare (Programele Complement)

Cadrul National Strategic de Referinta si Programele Operationale sunt,

conform legislatiei comnitare în domeniu, documentele obligatorii pentru
statele membre.
 Planul National de Dezvoltare a României pentru perioada financiara 2007-2013
reprezinta documentul de planificare strategica si programare financiara multianuala,
aprobat de Guvern si elaborat într-un larg parteneriat, care va orienta dezvoltarea socio-
economica a României în conformitate cu Politica de Coeziune a Uniunii Europene.

PND reprezinta documentul pe baza caruia au fost elaborate Cadrul Strategic National
de Referinta 2007-2013 (CSNR), reprezentând strategia convenita cu Comisia Europeana
pentru utilizarea instrumentelor structurale, precum si Programele Operationale prin care
se vor implementa aceste fonduri.

Strategia de dezvoltare a PND 2007-2013 este o reflectare a nevoilor de dezvoltare a

României, în vederea reducerii cât mai rapide a decalajelor existente fata de UE.

Pe perioada 2007-2013, aceasta se axeaza atât pe orientarile strategice comunitare

privind coeziunea, cât si pe prioritatile Agendei Lisabona si obiectivele de la Göteborg.

PND-ul României pentru perioada 2007-2013 prevede sase prioritati nationale de

dezvoltare pentru perioada 2007-2013:

1. Cresterea competitivitatii economice si dezvoltarea economiei bazate pe

cunoastere

2. Dezvoltarea si modernizarea infrastructurii de transport

3. Protejarea si îmbunatatirea calitatii mediului

4. Dezvoltarea resurselor umane, promovarea ocuparii si incluziunii

sociale si întarirea capacitatii administrative

5. Dezvoltarea economiei rurale si cresterea productivitatii în sectorul agricol

6. Diminuarea disparitatilor de dezvoltare între regiunile tarii

Planul National de Dezvoltare a României reprezintã:

o Instrument pentru eficientizarea prioritizarii investitiilor publice

pentru dezvoltare;

o Creeaza conditiile pentru imbunatatirea managementului

cheltuielilor
 o bugetare pe termen mediu, cadru de investitii stabil, vizibil si
predictibil;

o Fundamenteaza necesitatile strategice de finantare a caror

acoperire se va realiza cu sprijinul UE;

o Instrument util pentru “coordonarea donatorilor” (UE, IFI) Cadrul

Strategic National de Referinta 2007-2013.

PND 2007-2013 încearcă să reflecte cât mai fidel priorităţile stringente de

dezvoltare ale României la nivel naţional, regional şi local şi propune susţinerea
acestora prin investiţii publice concentrate, alocate pe bază de programe şi proiecte.
Implementarea strategiei de dezvoltare prin utilizarea eficientă a fondurilor
prevăzute, atât interne, cât şi externe, va conduce, la orizontul anului 2013, la o
Românie competitivă, dinamică şi prosperă, integrată cu succes în Uniunea
Europeană şi aflată pe un trend de dezvoltare rapidă şi durabilă.

Cadrului Strategic National de Referintã(CSNR) este documentul strategic de

referintã pentru programarea Fondurilor Structurale si de Coeziune în România.
Acest tip de document este elaborat de fiecare stat membru al UE, conform noului acquis
privind Politica de Coeziune. Acest document nu va servi însa ca instrument de
management, ci ca document strategic prin care se stabilesc prioritatile de interventie ale
Fondurilor Structurale si de Coeziune în perioada de referinta. Prin CSNR se explicã
modul în care vor fi implementate Instrumentele Structurale in Romania in perioada
2007-2013.

CSNR face legatura între prioritatile nationale de dezvoltare, stabilite în Planul

National de Dezvoltare 2007-2013, si prioritatile la nivel european Orientarile Strategice
Comunitare (OSC) privind Coeziunea 2007-2013 si Liniile Directoare Integrate ale UE
pentru Crestere Economica si Locuri de Munca 2005-2008.
Baza pentru elaborarea acestui document strategic de planificare pe termen mediu a
Fondurilor Structurale si de Coeziune a constituit-o Planul National de Dezvoltare 2007-
2013, aprobat de Guvernul României în luna decembrie 2005.
Scopul principal al CSNR este de a consolida obiectivul strategic al politicilor
economice, de coeziune socialã si regionale ale României, precum si de a stabili
legãturile potrivite si corecte cu politicile Comisiei Europene, mai ales cu Strategia de la
Lisabona, care stã la baza elaborãrii politicilor de dezvoltare economicã si de crearea a
noi locuri de muncã.

Viziunea CSNR : Crearea unei Românii competitive, dinamice si prospere

Obiectiv CSNR : Reducerea disparitatilor de dezvoltare economica si sociala dintre

România si statele membre ale Uniunii Europene prin generarea unei cresteri
suplimentare de 15-20% a PIB pâna în anul 2015 CSNR a fost elaborat pe baza Planului
National de Dezvoltare (PND) 2007-2013.
Analiza impactului asupra României a propunerilor de reformă la
nivelul Politicii de Coeziune exprimate în cadrul dezbaterilor europene
şi naţionale

Există un număr destul de mare de propuneri ce vizează reformarea politicii de

coeziune, propuneri ce vizează toate domeniile politicii. Este însă prematur a face o
estimare în acest moment a şanselor de materializare a acestor propuneri datorită
înţelegerii diferite a aspectelor referitoare la reformă. În aceste condiţii, este de aşteptat
ca poziţiile Statelor membre să sufere schimbări semnificative, să se renunţe chiar la
unele teme de dezbatere şi să apară altele noi.
În acest context, este evident că România va trebui să intensifice schimburile de
opinii şi dezbaterile de clarificare între reprezentanţii săi şi omologii lor din Statele
membre, pentru a clarifica în primul rând ce trebuie modificat şi ulterior cum ar trebui
modificate formularea şi implementarea politicii de Coeziune.

În ceea ce priveşte impactul asupra României - acesta este încă şi mai greu de
previzionat, cu atât mai mult cu cât orice analiză de impact trebuie să pornească de la
analiza efectelor (impactului) unor intervenţii similare implementate de preferinţă în
acelaşi teritoriu de referinţă. Aşa cum reliefează nenumărate analize efectuate atât de
către Comisia Europeană şi Statele membre, dar şi de organizaţii independente,
extrapolarea impactului obţinut la nivelul unor regiuni europene asupra altor regiuni
prezintă un grad foarte mare de subiectivism, datorită eterogenităţii structurale economice
şi sociale a regiunilor europene.

Având în vedere că experienţa României în implementarea de intervenţii structurale

este extrem de redusă (implementarea programelor de aderare având un grad de
similaritate destul de scăzut cu implementarea programelor operaţionale finanţate din
instrumente structurale), România fiind practic în faţa primului exerciţiu de acest fel, o
imagine relevantă asupra impactului implementării de intervenţii finanţate prin
instrumentele politicii de Coeziune va putea fi conturată de abia după încheierea primului
ciclu de implementare: 2007 -2013.
În concluzie, este evident că analiza va trebui continuată până la momentul definirii
politicii de Coeziune post 2013, urmărind atât progresele înregistrate în coagularea
opiniilor individuale ale Statelor membre cât şi/mai ales a unei poziţii comune asupra
principalelor nevoi şi a direcţiilor de reformă a politicii de Coeziune a Uniunii Europene;
în paralel este cel puţin la fel de important să se edifice o poziţie clară la nivelul
reprezentanţilor României asupra principalelor priorităţi ale politicii de Coeziune, poziţie
fundamentată pe analize de impact care să reliefeze cât mai concret şi exhaustiv atât
beneficiile directe şi indirecte cât şi efectele secundare („side effects”) nedorite rezultate
în urma implementării diverselor categorii de intervenţii.

Sistemul de simulare a impactului politicilor

Au fost rulate două scenarii, considerate scenarii « standard » în studiile de impact:

1. scenariul de bază („cu fonduri”) - cheltuielile FSC la nivelul stabilit în PND;

2. scenariul 1 („fără fonduri”) – se presupune că în cadrul PND nu se vor efectua

cheltuieli FSC (cheltuielile se vor menţine la nivelul fondurilor de pre-aderare).
Sunt incluse însă, pentru întreaga perioadă 2007-2020, fonduri de pre-aderare
echivalente cu cele de la nivelul anului 2006. Datele utilizate se referă la
angajamente, în condiţiile unei rate de absorbţie de 100%.

Din compararea celor două scenarii (cu şi fără input de fonduri structurale), se poate
interpreta diferenţa dintre ele ca reprezentând consecinţele macroeconomice ale FSC.
Ipoteza suplimentară este că după anul 2013, în toate scenariile, fondurile revin la
valorile din perioada pre-aderare. Perioada de prognoză se întinde până în anul 2020,
pentru a putea fi relevate efectele pe termen lung ale fondurilor structurale.

Rezultatele simulărilor

Rezultatele simulărilor vizează:

- PIB (PIB la costul factorilor, în industrie, în servicii, în sectorul guvernamental
- cheltuieli (consumul privat, consumul public, investiţiile totale);
- piaţa muncii – şomajul şi ocuparea forţei de muncă (total, în industrie şi în
servicii);
- rata de creştere a salariilor (rata salarială în industria prelucrătoare);
- deficit bugetar;
- export şi import.

Injecţia de fonduri va face ca, în 2020, PIB să fie cu peste 25% mai mare. Majoritatea
acestei creşteri va fi generată în timpul perioadei 2007-2013 (perioada injecţiei), cu
precădere în anii de început şi final ai perioadei acoperite de PND. În scenariul cu
fonduri, ritmul mediu anual de creştere a PIB (2007-2020) este cu 1,6 puncte procentuale
mai mare decât în scenariul fără fonduri.
Pentru consumul privat (CONS), diferenţele apar mai mici între scenarii, fiind
preconizate o diferenţă de doar 0,52 puncte procentuale între ritmurile anuale de creştere
a consumului real, în favoarea scenariului „cu fonduri structurale”.
Investiţiile (I) vor înregistra ritmuri mari de creştere, cu diferenţe semnificative între
scenarii (în medie +1,71 puncte pe perioada 2007-2020, în favoarea scenariului „cu”
fonduri). Drept rezultat, în 2020, investiţiile vor fi cu circa 25% mai mari datorită
impactului fondurilor structurale. Interesant este şi faptul că după o scădere inevitabilă în
2014 a diferenţelor dintre cele două scenarii (datorită ipotezei de eliminare a fondurilor
structurale), totuşi efectele pe termen lung înregistrează o creştere permanentă până în
2020, când chiar se depăşeşte diferenţa din ultimul an al fondurilor structurale.
Piaţa forţei de muncă va fi şi ea sensibil afectată de injecţia de fonduri, astfel încât
în cei 14 ani ai perioadei de prognoză vor fi create peste 550.000 noi locuri de muncă
(net) în scenariul cu fonduri, rezultat remarcabil în comparaţie cu prognozata scădere a
populaţiei ocupate în scenariul „fără”. Ratele anuale de 370 creştere sunt prognozate la –
0,25% în scenariul „fără” fonduri, în timp ce în scenariul „cu” fonduri ajunge la 0,42% pe
an. Acestea vor duce la o diferenţă netă a populaţiei ocupate (L) la sfârşitul perioadei
(2020) de aproape 10% faţă de scenariul „fără” fonduri. Pe de altă parte, rata şomajului
(UR) în 2020 va fi la aproximativ jumătate faţă de nivelul la care ar fi ajuns în scenariul
fără fonduri.
Atât în industrie, cât şi în servicii, salariile reale (WT şi WN) vor creşte de 3-4 ori în
timpul perioadei de prognoză. Diferenţele între scenarii, în favoarea celui cu fonduri, vor
fi maxime între anii 2007 (4%) şi 2013 (6%), după care ele vor începe să se estompeze,
pentru a redeveni totuşi semnificative în 2020.
Injecţia de fonduri va mări sensibil deficitul bugetar (GBORR) în anii în care se
produce (2007-2013), deoarece cheltuielile bugetare vor creşte suplimentar cu 13-18% în
termeni nominali, în timp ce veniturile vor creşte moderat, cu 10-15%.
Beneficiile injecţiei de fonduri vor fi resimţite mai mult de sectorul industriei
prelucrătoare (bunuri comercializabile pe pieţele externe), al cărui output (OT) va creşte
suplimentar în scenariul cu fonduri cu 38% în 14 ani, prin comparaţie cu sectorul
serviciilor, în cazul căruia creşterea suplimentară pentru ON este prognozată la circa
25%.
Efectele acestor fenomene vor conduce la creşterea relativă în scenariul cu fonduri a
costului unitar cu forţa de muncă în sectorul T (ULCT) şi la scăderea relativă a acestuia
în sectorul N (ULCN).
Exporturile au fost considerate ca fiind determinate de variabile internaţionale; de
aceea, nu există diferenţe între scenarii. În schimb, importurile (M) vor fi mai mari (între
2,7% în 2020 şi 5% în 2013) în cazul scenariului „cu” faţă de scenariul „fără” fonduri,
deşi diferenţele nu par semnificative.

Programe operationale sectoriale

Programele operationale sunt documente aprobate de Comisia Europeana pentru
implementarea acelor prioritati sectoriale si/sau regionale din Planul national de
dezvoltare care sunt aprobate spre finantare prin Cadrul de sprijin comunitar.

Programele operationale (PO) sunt instrumentele de management prin care se

realizeazã obiectivele CSNR 2007-2013, prin intermediul unor interventii specifice.

Romania are elaborate 7 programe operationale sub obiectivul de convergenta:

1. Programul operational dezvoltarea resurselor umane;

2. Programul operational cresterea competitivitatii economice;

3. Programul operational de transport;

4. Programul operational de mediu;

5. Programul operational dezvoltarea capacitatii administrative;

 6. Programul operational regional;

7. Programul operational asistenta tehnica

Fiecare program operational este finantat dintr-un singur instrument, exceptia

constituind-o programele operationale pe mediu si transport care sunt finantate din FEDR
si FC.

Obiectiv Program Procent sume Instrument Structural Autoritatea de Management a Programului

Operaţional (PO) alocate din Operaţional (PO)
bugetul total
Convergenţă 1. POS Transport 23% Fondul de Coeziune şi Ministerul Transporturilor şi Infrastucturii
Fondul European de
Dezvoltare Regională
2. POS Mediu 23% Fondul de Coeziune şi Ministerul Mediului
Fondul European de
Dezvoltare Regională
3. PO Regional 19% Fondul European de Ministerul Dezvoltării Regionale şi Locuinţei
(POR) Dezvoltare Regională
4. POS 18% Fondul Social Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale
Dezvoltarea European
Resurselor Umane
5. POS Creşterea 13% Fondul European de Ministerul Finanţelor Publice
Competitivităţii Dezvoltare Regională
Economice
6. PO Dezvoltarea 1% Fondul Social Ministerul Administraţiei şi Internelor
Capacităţii European
Administrative
7. PO Asistenţă 1% Fondul European de Ministerul Finanţelor Publice
Tehnică Dezvoltare Regională
Cooperare 8-13. PO 2% Fondul European de Ministerul Dezvoltării Regionale şi Locuinţei
Teritoriala Cooperare Dezvoltare Regională (excepţie: Programul de cooperare teritorială
Teritorială europeană transfrontalieră Ungaria –
RomâniaAutoritate de Management este Agenţia
Naţională de Dezvoltare din Ungaria).
Priorităţile din Cadrul Naţional Strategic de Referinţă sunt
implementate în cadrul a :

a) Şapte programe operaţionale (PO) pentru obiectivul de convergenţă:

- Trei PO finanţate de la FEDR: programul operaţional regional, programul operaţional

sectorial - creşterea competitivităţii economice, programul operaţional de asistenţă
tehnică;
- Două PO primesc resurse din FSE: programul operaţional sectorial - dezvoltarea
resurselor umane, programul operaţional sectorial – dezvoltarea capacităţii
administrative;
- Alte două PO sunt finanţate din FC şi FEDR: programul operaţional sectorial de
mediu, programul operaţional sectorial – de transport;
b) Cinci programe de cooperare transfrontalieră pentru obiectivul de cooperare
teritorială europeană ce sunt finanţate tot din FEDR şi alte trei programe în direcţii
de cooperare transnaţională şi interregională. In cadrul acestui obiectiv, România va
lua parte la programul de cooperarea transfrontalieră cu Ungaria, Bulgaria, Moldova,
Serbia şi Ucraina, la programul de cooperare transnaţională pentru Marea Neagră şi
la alte două programe de vecinătate şi extindere: PO Spaţiul Sud-Est European şi PO
cooperare inter-regională.

Din punct de vedere al dezvoltării economice, România va trebui să facă faţă unor
provocări enorme. In Cadrul Naţional Strategic de Referinţă (CNSR), sunt prezentate
modalităţile în care autorităţile române intenţionează să utilizeze această resurse în
conformitate cu Agenda de la Lisabona. Astfel, se urmăreşte atingerea următoarelor
obiective:
• Dezvoltarea infrastructurii la standardele europene: modernizarea sistemului de
transport rutier, feroviar, aerian şi naval în conformitate cu principiul dezvoltării durabile
prevăzut în cadrul Strategiei de la Gothenburg (2001), crearea unui sistem de transport
nepoluant, conform Acordului de la Kyoto, creşterea calitativă a sistemului de furnizare a
apei potabile, a sistemului de canalizare şi de management al deşeurilor, un management
mai eficient al
mediului natural şi utilizarea durabilă a resurselor naturale şi a energiei regenerabile, în
vederea dezvoltării economice şi îmbunătăţirii coeziunii sociale;
• Creşterea pe termen lung a competitivităţii economiei româneşti: prin majorarea
cheltuielilor de cercetare-dezvoltare, creşterea competitivităţii economiilor locale şi
regionale, dezvoltarea serviciilor şi infrastructurii de sprijin pentru afaceri, pentru ca ţara
noastră să se îndrepte spre aşa numita economie bazată pe cunoaştere;
• Eficienţa utilizării capitalului uman: presupune creşterea
investiţiilor în educaţie, armonizarea ofertelor educaţionale cu cererea de
pe piaţa muncii, atragerea şi reţinerea pe piaţa muncii a cât mai multe
persoane, creşterea ofertelor de muncă pentru a putea satisface cererea,
creşterea adaptabilităţii şi spiritului antreprenorial şi promovarea egalităţii
şi incluziunii sociale;
• Imbunătăţirea serviciilor din administraţia publică: în
absenţa unei bune conlucrări cu structurile publice responsabile de
repartizarea resurselor UE punerea în aplicare a fondurilor structurale
pentru realizarea celorlalte obiective din CNSR nu s-ar putea realiza.
Această strategie presupune: crearea unui mediu în care inovaţiile sunt promovate,
folosirea în mod eficient a “know-how”ul şi a noile tehnologii, elaborarea unor cadre
instituţionale şi administrative eficiente, precum şi utilizarea unui personal înalt calificat
profesional.

Absorbţia fondurilor structurale şi de coeziune reprezintă una dintre priorităţile de

grad zero ale Guvernului României.

Alocarea substanţială de fonduri din partea Uniunii Europene (aproape 20 miliarde

Euro) trebuie valorificată optim, reprezentând o resursă cheie pentru dezvoltarea pe
termen scurt, mediu şi lung a economiei şi societăţii româneşti, precum şi un element
central al sustenabilităţii bugetare prin prisma strategiei investiţionale şi a caracterului
nerambursabil al acestor fonduri. România nu-şi poate permite să irosească această
oportunitate uriaşă de modernizare. Atingerea dezideratului stabilit prin Cadrul Strategic
Naţional de Referinţă 2007-2013, şi anume absorbţia a cel puţin 90% din alocarea
disponibilă pentru România, necesită eforturi semnificative şi cu caracter permanent,
atât din punct de vedere financiar, cât şi al resurselor umane şi materiale implicate. Este
vorba, practic, de stabilirea unui sistem nou - complex, modern şi transparent - de
utilizare eficientă a fondurilor publice, ceea ce presupune un anumit proces de adaptare a
cadrului legal, instituţional şi procedural şi o schimbare profundă de mentalitate, pentru a
facilita integrarea regulilor specifice necesare absorbţiei.

La sfârşitul anului 2008, situaţia implementării Programelor Operaţionale era dramatică

şi aceasta mai ales la capitolele cele mai sugestive: semnarea de contracte de finanţare cu
beneficiarii şi volumul plăţilor către beneficiari. În aceste condiţii s-a impus iniţierea unui
set de măsuri de urgenţă (în definirea cărora un rol esenţial l-a jucat Comitetul
Interministerial pentru monitorizarea absorbţiei fondurilor comunitare, coordonat
direct de Primul-Ministru) , care au condus la o accelerare vizibilă a absorbţiei pe
parcursul anului 2009. Principalele măsuri aplicate au vizat îmbunătăţirea şi
simplificarea Ghidurilor pentru Solicitanţi, flexibilizarea criteriilor de acces la
finanţare, reducerea cerinţelor privind documentaţia solicitată la depunerea
dosarului de finanţare, dublarea nivelului maxim de prefinanţare acordată
beneficiarilor, îmbunătăţirea legislaţiei privind achiziţiile publice etc.

Dincolo de progresele înregistrate în anul 2009, ne aflăm în prezent într-un moment

de cotitură al procesului de absorbţie a fondurilor structurale şi de coeziune. Sumele
absorbite până în prezent sunt în creştere şi mai avem mai puţin de şase ani la dispoziţie
pentru a utiliza alocarea financiară 2007-2013. Aceasta înseamnă că avem nevoie de o
accelerare substanţială a vitezei de absorbţie, tradusă în sume anuale importante atrase de
la Comisia Europeană. Astfel, dacă în anul 2008 se făcuseră plăţi către beneficiari de 156
mil. Euro, iar în anul 2009 de 437 mil. Euro, estimarea pentru anul 2010 se cifrează la 1 –
1,3 mld. Euro, iar în perioada următoare nivelul plăţilor va trebui să ajungă la 2,5 – 3
mld. Euro anual. Realizarea acestui salt de absorbţie impune iniţierea sau continuarea
unor acţiuni prioritare cu impact direct şi semnificativ asupra procesului de implementare
a fondurilor structurale şi de coeziune.

În acest sens, ne propunem la nivelul Guvernului sa actionam pe urmatoarele diresctii

strategice cheie:

- Optimizarea procedurilor de acces la finanţare şi de implementare a proiectelor

(ghiduri, proceduri şi instrucţiuni clare, coerente şi “prietenoase”);
- Consolidarea capacităţii administrative a structurilor responsabile de
managementul şi controlul Programelor Operaţionale, prin măsuri cum ar fi
completarea schemelor organizatorice cu personal specializat, instruirea continuă
a personalului existent, contractarea de asistenţă tehnică pentru sprijinirea unor
funcţii cheie, optimizarea procedurilor interne etc. Aceste acţiuni vor conduce în
 mod direct la reducerea duratelor de evaluare şi contractare a proiectelor şi a
duratelor de verificare şi plată a cererilor de rambursare;
- Îmbunătăţirea eficacităţii şi duratei procesului de achiziţie publică, atât prin
modificări legislative şi consolidări instituţionale, cât şi prin elaborarea unor
ghiduri, manuale şi modele de contracte specifice care să vină în sprijinul
autorităţilor contractante;
- Identificarea şi corectarea prevederilor din diverse acte normative care afectează
buna implementare a programelor operaţionale şi a proiectelor finanţate din
acestea;
- Crearea tuturor condiţiilor necesare (inclusiv asigurarea cu prioritate a resurselor
bugetare) pentru demararea efectivă şi implementarea cât mai rapidă a proiectelor
majore de infrastructură (transport, mediu, energie etc.) finanţate din fonduri
structurale şi de coeziune;
- Suplimentarea alocărilor financiare pentru domeniile de intervenţie care
generează impact socio-economic rapid şi substanţial (inclusiv crearea de noi
locuri de muncă), pentru care există interes major din partea potenţialilor
beneficiari care pot dovedi o capacitate ridicată de implementare;
- Identificarea unor mecanisme şi instrumente de facilitare a accesului la
cofinanţare pentru beneficiarii publici şi privaţi;
- Furnizarea de cursuri de instruire generală şi specifică pentru potenţialii solicitanţi
de finanţare şi pentru beneficiari;
- Îmbunătăţirea cooperării şi comunicării între Guvern, beneficiari, firme de
consultanţă şi instituţii financiar-bancare pe aspecte legate de implementarea
fondurilor structurale şi de coeziune;
- Menţinerea unui dialog constructiv cu Comisia Europeană pentru identificarea şi
agrearea de soluţii eficiente pentru accelerarea absorbţiei şi utilizarea corectă a
fondurilor comunitare;
- Clarificarea şi uniformizarea cerinţelor şi practicilor de control şi audit din partea
organismelor abilitate, precum şi îmbunătăţirea coordonării între aceste structuri
în ceea ce priveşte sfera de cuprindere şi programarea acţiunilor de control / audit.
Subsumat acestor direcţii strategice, vor fi implementate numeroase acţiuni, atât
cu caracter general şi orizontal, cât şi punctuale, luând în considerare specificul
fiecărui program operaţional (tipuri şi dimensiuni financiare de proiecte, categorii
de beneficiari etc.). Nu în ultimul rând, având în vedere importanţa deosebită
pentru România a Politicii de Coeziune în contextul bugetului comunitar post-
2013, vor fi pregătite din timp elementele de poziţie ce vor fi susţinute de
autorităţile române în cadrul dificilelor negocieri de la nivelul Uniunii Europene,
în vederea asigurării unei alocări substanţiale din Fondurile Structurale şi de
Coeziune şi în următoarea perioadă de programare. Nevoile majore de
dezvoltare ale României şi contextul economic actual fac imperativă
realizarea unui grad cât mai înalt de absorbţie a fondurilor nerambursabile,
precum şi o utilizare eficientă a acestora, generatoare de impact semnificativ
la nivel naţional, regional şi local.

Situaţia proiectelor depuse, aprobate, contractate şi a Plăţilor efectuate ÎN

PERIOADA 2007- 8 octombrie 2010
 CONTRACTE/ PLĂŢI CĂTRE
Program PROIECTE PROIECTE
DECIZII BENEFICIARI
Operaţional DEPUSE APROBATE
DE FINANŢARE (total milioane lei)
POS Transport 59 28 25 159,67
POS Mediu 265 153 131 993,48
PO Regional 7 024 1 160 813 1 880,31
POS
Dezvoltarea
6 639 2 037 1 356 1 314,61
Resurselor
Umane
POS Creşterea
Competitivităţii 6 927 1 952 1 385 838,28
Economice
PO Dezvoltarea
Capacităţii 992 262 224 32,07
Administrative
PO Asistenţă
70 56 48 20,48
Tehnică
TOTAL 21 976 5 648 3 982 5 238,90

Emitent: Guvernul Romaniei – Biroul de presa

FONDURI EUROPENE DESTINATE

AGRICULTURII, DEZVOLTĂRII RURALE SI PESCUITULUI

Unul din obiectivele asumate în Programul de guvernare al actualului Executiv îl

reprezintă susţinerea financiară si fiscală a agriculturii prin programe multianuale si
aplicarea unor scheme eficiente de finanţare care să faciliteze absorbţia integrală a
fondurilor europene disponibile pentru acest sector. Cele trei documente programatice în
baza cărora sunt accesate sumele alocate României din fondurile comunitare destinate
agriculturii, dezvoltării rurale si pescuitului (PNDR, POP, FEGA) au fost orientate către
modelul agricol european, care se bazează pe un sector competitiv, modern si
dinamic, orientat spre piată, îndeplinind, totodată, si alte funcţii conexe, cum ar fi
dezvoltarea durabilă, protejarea mediului înconjurător, respectiv îmbunătăţirea calităţii
vieţii pentru populaţia din mediul rural.

Programul Naţional de Dezvoltare Rurală 2007 – 2013 (PNDR)

Reprezintă documentul programatic în baza căruia sunt accesate sumele alocate

României, din Fondul European Agricol pentru Dezvoltare Rurală, pentru perioada de
programare 2007-2013. Alocarea financiară din Fondul European pentru Agricultură
si Dezvoltare Rurală (FEADR), acordată pentru implementarea Programului
Naţional de Dezvoltare Rurală (PNDR) în perioada 2007 – 2013 este de 8.124,20 mil.
Euro. La aceasta, se adaugă contribuţia naţională, de la bugetul de stat, în valoare
de 1.972,88 mil. Euro.
Măsurile concrete care sunt implementate prin Programul Naţional de Dezvoltare Rurală
sunt grupate, în cadrul unor axe, în funcţie de tipul investiţiei si domeniile vizate,
respectiv:
- Axa 1 are ca obiectiv dezvoltarea unei agriculturi competitive bazată pe
cunoastere si iniţiativă privată, prin care se asigură implementarea standardelor
comunitare si consolidarea sectorului agroalimentar.
- Obiectivul Axei 2 este de a îmbunătăţi mediul în spaţiul rural si de a conserva
biodiversitatea printr-un management durabil al terenurilor agricole si forestiere.
Îmbunătăţirea calităţii vieţii în mediul rural, diversificarea economiei
rurale, promovarea cunoasterii si îmbunătăţirea potenţialului uman reprezintă
obiectivele strategice ale Axei 3.
- Măsurile din Axa 4 vizează sprijinirea dezvoltării rurale prin îmbunătăţirea
guvernării locale si promovarea potenţialului endogen. O prioritate de finanţare a
acestei axe o reprezintă si implementarea programului pilot LEADER pentru
încurajarea inovaţiei în sectorul agricol si forestier, folosirea resurselor naturale si
culturale într-un mod raţional si îmbunătăţirea calităţii vieţii în zonele rurale.

Programul Operaţional pentru Pescuit (POP) 2007 – 2013 a fost elaborat în asa fel
încât contribuţia financiară alocată prin Fondul European pentru Pescuit va completa
sprijinul financiar acordat la nivel naţional, regional si local în domeniu. Obiectivele
generale ale Programului vizează: dezvoltarea competitivităţii si durabilităţii sectorului
piscicol primar; dezvoltarea pieţei pentru produsele sectorului piscicol; susţinerea
dezvoltării durabile a zonelor pescăresti si îmbunătăţirea calităţii vieţii în aceste zone;
susţinerea unei implementări adecvate a POP în cadrul Politicii Comune pentru Pescuit.
Alocarea financiară din Fondul European pentru Pescuit 2007 – 2013 pentru
Programul Operaţional pentru Pescuit este de 230,71 mil. Euro, la care se adaugă
contribuţia naţională de la bugetul de stat în sumă de 76,90 mil. Euro.

În cadrul măsurilor de sprijin finanţate prin Fondul European pentru Garantare în

Agricultură (FEGA), finanţarea se acordă prin intermediul Agenţiei de Plăţi si
Intervenţie pentru Agricultură (APIA) sub formă de plăţi directe la hectar, respectiv în
cadrul măsurilor de piaţă pentru implementarea mecanismelor comerciale conform
Politicii Agricole Comune (PAC). În fiecare an, peste 1,1 milioane de fermieri
beneficiază de plata directă pe suprafaţă. Principalele măsuri de piaţă derulate de
către Agenţia de Plăţi si Intervenţie pentru Agricultură sunt:
- programul naţional vitivinicol; furnizarea de produse alimentare provenind din
stocurile de intervenţie pentru persoanele cele mai defavorizate;
- ajutor comunitar pentru furnizarea laptelui si a anumitor produse lactate în
instituţiile scolare; sprijin comunitar acordat pentru grupurile de producători în
sectorul legume-fructe; ajutor pentru restructurarea industriei zahărului;
- programul european de încurajare a consumului de fructe în scoli.

Contracararea efectelor crizei financiare internaţionale şi ale recesiunii

economice impune acum, mai mult ca oricând, folosirea integrală a fondurilor
europene alocate României. Aceste fonduri contribuie direct la stimularea cererii
prin cofinanţarea investiţiilor şi la susţinerea dezvoltării agriculturii. Acţiunile
întreprinse recent, în acest sens, sunt semnificative şi multe altele urmează.

32,2 miliarde de euro pentru perioada 2007–2013

Revenirea cât mai rapidă la creşterea economică şi realizarea de noi locuri de muncă
depinde de sprijinul financiar masiv alocat ţării noastre de către UE. Se ştie că 19,7
miliarde de euro sunt destinaţi creşterii competitivităţii firmelor şi economiei româneşti,
dezvoltării infrastructurii de transport, îmbunătăţirii mediului, dezvoltării regionale şi a
resurselor umane, iar 12,5 miliarde de euro pentru agricultură şi dezvoltare rurală.

Cine e de vină?

O profundă dezorientare a guvernării anterioare a dus la absorbţia a numai 176 de

milioane de euro, adică 6%, din cele 3,1 miliarde de euro fonduri structurale alocate
României în anii 2007–2008. Ghidurile stufoase, criteriile subiective de evaluare şi
excesul de zel al funcţionarilor din organismele intermediare şi autorităţile de
management sau al celor responsabili au dus la blocaje şi tergiversări inutile în evaluarea
dosarelor şi derularea proiectelor. De pildă, semnarea, datarea şi ştampilarea fiecărei
pagini la depunerea dosarelor cu sute de file este o invenţie pur românească. Interpretările
procedurilor interne sunt diferite de la un judeţ la altul sau de la o regiune la alta. De
multe ori, procedurile interne ale APDRP-urilor nu corespund cu ghidul solicitantului,
ceea ce duce la respingerea dosarului. Nu pe fond, ci pe formă. Nu de puţine ori, chiar
avizele comisiilor naţionale şi autorizaţiile de construcţie sunt discreţionare.

În condiţiile actuale, cofinanţarea proiectelor şi scrisorile de garanţie bancară dau

coşmaruri şi mai mari beneficiarilor, fie ei publici sau privaţi. Zonele periurbane sunt
excluse din PNDR. Programul „Tineri Fermieri“ e încă o utopie, aşezată bine doar pe
hârtie. Lipsesc proiectele pentru reîntoarcerea emigranţilor români în zonele rurale, ca şi
cele pentru campusurile şcolare şi sportive. Clinicile şi spitalele private nu au acces la
fondurile europene, iar autorităţile publice locale nu depun proiecte pe sănătate pentru că
suma de 1 milion de euro e prea mică pentru renovarea sau dotarea spitalelor. Pentru
proiecte majore de maximum 25 de milioane de euro se cere asocierea între 3–4 judeţe.

Tot autorităţile publice locale nu pot depune proiecte pentru axele legate de gestiunea
deşeurilor şi a calamităţilor naturale din POS Mediu. Or, acestea au o importanţă majoră
tocmai pentru ele. Riscăm astfel să nu respectăm angajamentele faţă de UE în ceea ce
priveşte închiderea gropilor de gunoi. La ora actuală, Apele Române sunt singurii
solicitanţi pe axa legată de calamităţile naturale. Însă din 2007 nu au pregătit proiecte în
materie şi nu au deschis nici acum această axă.

Lista problemelor nu se opreşte, din păcate, aici. Ba, mai mult, România va plăti
Comisiei Europene penalităţi de 8,4 milioane de euro din spezele statului pentru
întârzierea plăţilor la hectar acordate fermierilor. Cele mai mari penalităţi, de circa 30 de
milioane de euro, sunt cauzate de nefolosirea fondurilor alocate prin Programul
Operaţional de Pescuit.

Ce s-a făcut?

Pentru îmbunătăţirea radicală a absorbţiei fondurilor europene s-au luat de curând

următoarele decizii concrete:
- În bugetul ţării, a fost stabilită ca prioritate alocarea resurselor necesare cofinanţării
investiţiilor care se realizează cu finanţare din fondurile europene. În acest sens, cota
maximă de prefinanţare a crescut de la 15% la 20% din valoarea proiectului.
Prefinanţarea se acordă şi beneficiarilor care intră sub incidenţa ajutorului de stat, de până
la 35% din valoarea grantului.

- Pentru beneficiarii privaţi s-a introdus opţiunea de deschidere a conturilor de proiect şi

la bănci comerciale.

- TVA este rambursabil după fiecare factură. Cât de rapid se vor mişca aceiaşi funcţionari
publici rămâne de văzut.
- Au fost simplificate condiţiile de depunere a dosarelor. S-a renunţat la solicitarea unor
documente la momentul depunerii proiectului, prin înlocuirea lor cu declaraţii pe propria
răspundere a solicitantului, cu obligaţia prezentării respectivelor documente în etapa de
contractare. La depunerea cererii de finanţare, acum, se acceptă şi copii certificate de
beneficiar (copie „conform cu originalul“), în loc de copii legalizate. Copiile legalizate
urmează a fi cerute doar la semnarea contractelor de finanţare. S-a renunţat la solicitarea
depunerii unui „Rezumat al proiectului“, în condiţiile în care informaţiile respective
trebuie oricum prezentate de solicitant în formularul cererii de finanţare. Ghidurile
solicitanţilor au fost revizuite şi prezintă mai clar documentele ce trebuie prezentate de
solicitanţi în faza de contractare. Pentru noile proiecte de investiţii ale IMM-urilor,
avizele solicitate vor fi 9, în loc de 18 ca până acum.

- Timpul necesar derulării unui proiect – aprobarea, semnarea contractului de finanţare,

organizarea licitaţiei, finanţarea şi realizarea proiectului – a fost semnificativ scurtat. În
acest sens, a fost modificată Legea achiziţiilor publice şi au fost simplificate procedurile
legate de derularea contractelor finanţate cu fonduri europene. Durata de organizare a
unei licitaţii a scăzut de la 87 de zile la 30 de zile. Achiziţiile publice trebuie să se
deruleze în cuantum valoric de minimum 20% electronic, faţă de 2,2% cât reprezentau
achiziţiile on-line în anul 2008. Nerespectarea acestei condiţii constituie contravenţie şi
se sancţionează cu amendă de la 10.000 de lei la 35.000 de lei. Abuzurile se vor diminua,
iar preţul corect îşi va face din ce în ce mai mult loc.

Nu în ultimul rând, a fost creat Comitetul interministerial pentru absorbţia fondurilor

europene, sub coordonarea directă a primului ministru, Emil Boc. Săptămânal, analizează
gradul de absorbţie a fondurilor europene şi adoptă măsurile necesare pentru ca banii
europeni să se materializeze cât mai repede în obiectivele stabilite.

Ce urmează?
Sunt în curs de punere în aplicare şi unele măsuri care vizează finanţarea economiei şi
creşterea lichidităţii, prin:

- Adoptarea legislaţiei privind parteneriatul public–privat în vederea creşterii dinamicii

investiţiilor private în infrastructură.
- Capitalizarea CEC Bank şi a Eximbank.
- Compensarea TVA de recuperat cu TVA de plătit sau cu alte impozite datorate
bugetului de stat şi în lunile ulterioare lunii în care s-a depus cererea de restituire, precum
şi după expirarea termenului legal de 45 de zile.
- Introducerea operatorilor regionali de apă în rândul beneficiarilor cărora li se finanţează
de la bugetul de stat, prin decontare, contravaloarea TVA plătită aferentă cheltuielilor
eligibile.
- Drumul participării la licitaţii pentru obiective finanţate cu fonduri europene va fi
deschis şi firmelor care au datorii la bugetul ţării, cu condiţia ca aceste datorii să fie mai
mici sau egale cu datoriile pe care bugetul le are faţă de firmele în cauză. În acest sens,
există deja un proiect de ordonanţă guvernamentală.

Ce ar mai trebui făcut?

1. Realocarea finanţărilor între axele prioritare pentru a satisface nevoile din zonele
proactive şi cu cel mai ridicat impact economico-social. Unele axe prioritare sunt complet
neutilizate, iar în altele stau proiecte bune gata pregătite. Până în prezent, autorităţile de
management au dispus de o marjă de flexibilitate de doar 2%. De curând, Comisia
Europeană a relaxat această marjă la 10%.

2. Realizarea de parteneriate între universităţi şi guvern pentru crearea unui cadru de

instruire a funcţionarilor implicaţi în atragerea de finanţări europene.

Bibliografie

1. CONSTANTIN, Luminiţa- Daniela – Strategia şi politica regională în

România,
editura Economică, Bucureşti, 2004;
2. HÜBNER, Danuta – Declaraţia de la Berlin, martie, 2007, cuvânt înainte
la Cel
de-al Patrulea Raport Privind Coeziunea Economică şi Socială;
3. Cadrul Strategic Naţional de Referinţă, 2007-2013, Al doilea proiect,
2006;
4. Cohesion Policy 2007-2013, Brussels, 27 septembrie 2007;
6. Planul Naţional de Dezvoltare, decembrie 2005;
7 V.Cojanu, A.Dima, R.Musetescu, D.Pislaru, M.Stanculescu, Cerinte specifice ale
gestionarii instrumentelor structurale si implicatiile pentru Romania. Institutul European
din Romania, Studii de impact, PAIS II, 2004
8. Daniel Daianu, Amalia Fugaru, Valentin Lazea, Bianca Pauna, Dragos Pislaru,
Gheorghe Oprescu, Liviu Voinea, Raportul GEA-SOREC: Romania: An Assessment of
the Lisbon Scorecard”, Bucuresti, 2004
9.DG Regio, Al treilea Raport al Coeziunii Economice si Sociale, Comisia Europeana,
2004,
10 Institutul de Politici Publice, The absorption of structural funds in Romania- Stage of
preparation, Bucuresti, 2006
11 B.T.Padoa-Scioppa, Eficienta, stabilitate si echitate- O strategie pentru evolutia
sistemului economic al Comunitatii Europene, Oxford University Press, 1987
12 Holger, Nauheimer, Project Cycle Management(PCM): New Project Management
Tools or Recycled Approaches from Yesterday?, AT-Forum, No. 9, 1997
13. http://www.creditefinanciare.ro/fonduri_structurale;
14. http://www.ec.europa.eu/regional_policy/atlas2007/fiche/ro_en.pdf;
15. http://www.nord-
vest.ro/Document_Files/PND_2007_2013_78nm8c.pdf.;
16.ec.europa.eu/regional_policy/sources/docoffic/official/reports/cohesion3/
cohesion3_ro.ht
17 .http://europa.eu.int/comm/secretariat_general/sgc/aides/index_en.htm
18 http://europa.eu.int/comm/echo/en/present/about2.htm