Orașul Renascentist si Orașul Baroc

ORAȘUL RENASCENTIST

Putem vorbi despre orașul modern încă din secolele XV – XVI când afirmarea
burgheziei, înflorirea comerțului, a producției de mărfuri, acumulările de capital crează
condițiile dezvoltării orașelor. Orașele Renașterii s-au dezvoltat preponderent pe nucleele
medievale, dar preocupările pentru o noua calitate a vieții urbane au determinat remodelarea
vechilor centre prin: lărgirea străzilor, construirea de noi piețe, preocuparea aparte pentru
compoziția volumetrică și arhitecturală.

Aceste premise au stimulat o nouă orientare științifică, filosofică și estetică, curentul

Renaștere, care va avea o puternică influență asupra artelor. Este zdruncinată autoritatea
dogmelor religioase care furnizau explicații eronate asupra realității (oamenii Renașterii vor
să cunoască viața, sunt adepții progresului tehnic care are la bază dezvoltarea științelor. Din
dogmatică, aservită religiei, știința devine inductivă, pornind de la fapte și de la experiențe
concrete. Științele pozitive, bazate pe matematică, progresează rapid, noile descoperiri
geografice lărgesc orizonturile, oferă noi perspective stimulând progresul societății sub toate
aspectele ei.

Progresele tehnnice, totalitatea cuceririlor științei și tehnicii, marile descoperiri

geografice ale timpului își pun amprenta asupra operelor maeștriilor Renașterii. Numeroși
artiști a fost ei înșiși oameni de știință, savanți renumiți, filosofi și tehnicieni. Cunoscători ai
artei antice grecești și romane (prin aprofundarea rezultatelor cercetărilor arheologice și
cunoașterea documentelor antice), ei au creat o artă nouă. Multi arhitecți, pictori și sculptori
au fost cunoscți sub numele lor mic: Raffael (Sanzio), Michelangelo (Buonarotti), Leonardo
(Da Vinci).

Părintele renașterii este considerat arhitectul Brunelleschi, cel care a conceput cupola în
opt ape a bisericii Santa Maria del Fiore (Domul din Florența), primul monument renascentist.
Cupola Domului din Florența a fost proiectată de arhitectul Filippo Brunelleschi, pentru a
încheia lucrările de construcție ale Catedralei din Florența, începute în anul 1296. Finalizată în
anul 1436, cupola reprezintă materializarea inovațiilor epocii, atât la nivel formal, cât mai ales
la nivel structural.
 Domul din Florența

Câteva dintre ideile privind construcția orașelor sunt puse în practică în urmatoarea
manieră:

 Stabilirea formei incintei conform exigențelor impuse de tehnicile de apărare

 Castelele burghezilor au fost integrate în urbanistica nouă, fiind vizibile numai
din stradă, la care prezintă fațade atrăgătoare cu numeroase și mari deschideri
 Amplasarea construcțiilor în zone funcționale
 Ierarhizarea străzilor și a piețelor după destinația lor
 Amplasarea în zone izolate a atelierelor producătoare de noxe
 Prezenta unei legături facile între zonele productive și spațiile comerciale
 Promovarea construcției pe nivele diferite a căilor de circulație pentru vehicule
si pentru pietoni
 Preocuparea pentru confortul edilitar si igienă publică

Chiar daca teoriile epocii au fost mai îndraznețe decât posibilitățile oferite de condițiile
sociale și tehnice, gândirea urbanistică vizionară a contribuit, în mod cert, prin noile idei la
evoluția științei construcției orașelor.

Între anii 1539-1564, Michelangelo amenajează, la Roma, Piața Capitoliului, menită să

adăpostească statuia lui Marc Aureliu. Piața este situată pe colina Capitoliului, ocupând o
zonă mai înaltă din oraș, și are o formă trapezoidală în plan. Este organizată în raport cu o axă
principală de simetrie (axa direcției de apropiere dinspre oraș), aceasta abordare creează
senzația de perspectivă inversă, dispersând spațiul. Piața este îndreptată înspre Palatul
Senatorilor, situat paralel cu baza mare a trapezului. De-o parte și de cealalta a Palatului sunt
amplasate alte doua clădiri, ale căror fațade sunt coordonate într-un limbaj comun. Piața are o
siluetă ușor convexă în secșiune, în timp ce modul de realizare a pavimentului introduce
elipsa ca formă dominantă. Ce-a de-a patra latură a pieței este tratată într-o manieră
nemaîntâlnită până atunci, fiind materializată printr-o balustradă brodată de statui, ce
transformă piașa într-un balcon urban.

Aceste abordari, specifice Manierismului, sunt deja precursoare ale curentului baroc.

Piața Capitoliului

ORASUL BAROC

Ne aflăm in perioada în care marile monarhii europene își întăresc structurile centralist-
etatiste, ceea ce va genera, pe de o parte dispariția aspectelor reionaliste, iar pe de altă parte
posibilitatea abordării unor proiecte de mare anvergură.

Metodele și tehnicile de construcție nu diferă de cele din perioadele precedente, ci doar

consemnează o folosire a lor până la limitele extreme. Perioada barocă constituie o perioadă
de referință în istoria urbanismului, fiind caracterizată printr-o activitate constructivă extrem
de intensă: se construiește mult atât în Europa, cât și în cele două Americi. Barocul preia și
dezvoltă normele urbanistice renascentiste, dar clădirile aparținând acestui curent au aspect de
supraîncarcat, fațadele debordând de ornamente, scara fiind una predilect monumentală,
interiorul este tratat cu evidente tendințe scenografice, cu pereți și tavane ocupate de decorații.
Un exemplu în acest sens îl constituie Domul Sf. Petru de la Roma, pe fațada căruia coloanele
și decorațiunile monumentale aplicate vor modifica caracterul incipient renascentist în unul
baroc. Acest lucru este subliniat și de piața cu plan eliptic pe care Bernini o va propune în fața
Domnului. Dacă ar fi să definim stilurile arhitecturii doar printr-o trăsătură, renașterea ar fi
reprezentată de arcul plin cintru, iar barocul de elipsă.

Domul Sf. Petru

 Barocul intervine în construcția orașelor prin manifestarea preferinței pentru structuri
ale străzilor regulate radiale sau radial-concentrice în care arterele principale (străzi drepte, de
mare deschidere) converg către reședința seniorială sau edificiul religios, prin realizarea unor
piețe cu forme geometrice bine definite, brodate cu fronturi omogene ca ritm, cornișe sau stil.
Stilul baroc se dezvoltă în special în țările catolice (Italia, Austria) dar va avea influențe și
asupra renașterii clasiciste din Franta sau din Anglia. Exemple de intervenții baroce, cu
referire la piețe sunt Piața Spagna și Fontana din Trevi, ambele din Roma.

Piața Spagna
 O altă caracteristică definitorie a urbanismului baroc o reprezintă diagonala, ca element
de dinamizare al sistemului stradal. Momentul culminant al curentului baroc în urbanism îl
reprezinta Parisul în perioada lui Napoleon al III-lea. În țara noastră, influența acestui curent
se concretizează în construcții ca Palatul Banffy (Cluj-Napoca), Palatul Teleki (Cluj-Napoca),
Palatul Mogoșoaia (București), Palatul Bruckenthal (Sibiu).

Palatul Banffy

Palatul Teleki
Palatul Mogoșoaia

Palatul Bruckenthal

Sursa: http://www.slideshare.net/exodumuser/urbanism-suportdecurs2012

Turlac Brandusa – Anul1 – Semestrul 2

Data: 12.05.2016