Sunteți pe pagina 1din 8

Ucigașul în serie

Referat

Criminologia, încă de la debuturile ei că știință, a fost preocupată de studierea unor cazuri


de ucigași sadici cu victime multiple.
Cesare Lombroso, primul criminolog care a studiat cu atenție astfel de cazuri, a subiliniat
caracterul obsesiv al tentației de a ucide la unii criminali. El a constatat, în același timp “setea”
de celebritate a acestui tip de ucigaș, care ,,departe de a se rușina de crimele comise”, își face din
ele un ,,titlu de glorie”. În acest sens, Lombroso da exemplul unui ucigaș celebru în epocă,
Spadolino, care aflat în pragul morții recunoștea că a ucis nouăzeci și nouă de persoane și își
exprimă regretul de a nu fi putut ,,completă suta”. Lombroso prefigurează astfel două dintre
caracteristicile ucigașului în serie, confirmate mult mai târziu de alți specialiști, respectiv
substratul obsesiv al comportamentului criminal și dorința ca ororile comise să-i aducă
celebritatea.
Ucigașul în serie este greu de definit, deoarece delimitarea acestuia față de alte tipuri de
criminal este și ea dificilă.
Un element obiectiv în definirea acestuia este reprezentat de pluralitatea de victime,
considerându-se, în literatura de specialitate, că se poate califica un subiect drept ucigaș în serie,
începând cu cel de-al treilea omor comis de acesta. Un alt element obiectiv îl reprezintă
momentul comiterii faptelor, victimele ucigaşului în serie fiind omorâte la intervale relative mari
de timp, iar cariera criminală se întinde uneori pe perioade lungi, chiar zeci de ani. Pentru a avea
posibilitatea de a comite noi fapte, ucigașul în serie este preocupat de a nu lasă urme, de a putea
să se sustragă urmăririi, planul sau mergând dincolo de uciderea victimei.
În privința elementelor subiective, trebuie arătat, în primul rând, că acest tip de criminal
acționează în bază unor impulsuri specifice, diferite de acelea care îl conduc, de regulă, pe un
individ, la comiterea unui omor. Sensul profund al ucigașului în serie, din punct de vedere
motivațional, a fost surprins de Robert Ressler, unul dintre primii investigatori ai
comportamentului acestui tip criminal, care constată : “Ei sunt obsedați de propriile fantasme și
tentativa lor de a trece de la fantasmă la realitate, printr-un act neterminat, s-ar putea spune, se
traduce prin obligația de a reproduce același act până când acesta se suprapune perfect
fantasmei”.
Cercetările au scos în evidenţă faptul că, într-adevăr, ucigașul în serie are că obiectiv
obținerea unor senzații extreme, ,,izvorâte din fantasme senzuale cu caracter pervers” care se
completează de cele mai multe ori cu ,,căutarea unor senzații extreme de dominare, manipulare și
stapanire” a victimei, ceea ce corespunde unor impulsuri sadice ale subiectului.
Astfel, pe baza reperelor minimale de ordin subiectiv și obiectiv, se poate define ucigașul
în serie că: acel tip de criminal care comite mai multe omoruri la interval de timp relative mari,
având că mobil obținerea unor senzații extreme, legate de fantasme sexuale perverse, sau de
impulsuri sadice de dominare și manipulare a victimelor.

1
TIPOLOGII DE UCIGAŞI ÎN SERIE

a) Discipolul
Acesta, în urmărirea ducerii la îndeplinirea orbească a ordinelor şefilor sau liderilor, sunt dispuşi
să comită şi crime. Crimele sunt comise în aşa fel încât şeful sau liderul să ia la cunoştinţă cât
mai repede posibil. Armele folsite sunt cele de mână, otrăvuri, gaz, arme biologice, etc.
b) Anihilatorul
Acest tip are de obicei probleme mentale răzbunându-se pe membrii familiei, animalul casei sau
rude mai îndepărtate. Motivele acestui comportament sunt necunoscute.
c) Pseudocomanda
Acest tip foloseşte arme de foc, grenade, etc. Îşi întocmeşte un plan bine pus la punct pentru a nu
fi descoperit. El ucide din dorinţa de a se remarca. Victimile sunt selectate. Acest tip poate fi un
mobil geografic.
d) Ucigașii petrecăreți
Acei ucigași care comit omorurile de o manieră continuă, fără perioade de acalmie, fiind în
permanență în căutarea excitației, a banilor sau a obiectivelor de valoare
e) Otrăvitorii
O categorie care ar cuprinde medici, asistențe medicale, doici, părinți adoptivi; toți acești autori
având în comun faptul că au controlul asupra victimelor, dar motivațiile lor sunt extrem de
diverse, antagonice uneori, mergând de la lăcomie până la altruism.
f) Ucigașii psihotici
Cei care acționează sub imperiul unor halucinații sau deliruri
g) Psihopații sadici sexuali
acei ucigași care au o personalitate antisocială și tendințe sexuale sadice și care, de regulă, comit
un numat mare de fapte.
S-au făcut cercetări privind comportamentul criminalului în serie din copilărie pentru a
înţelege mai bine care este motivul ce-l face să ucidă. Pe lângă personalitatea psihopatică mai
există şi alte personalităţi care duce la comportamentul deviant. Deprinderile sociale au fost
observate în tipul A, studiate de Price în 1982, din comportamente competitive şi agresive tipice
unor criminali în serie.Tipul A are legatură cu comportamentul antisocial şi narcisist, egocentrist
şi de hipersensibilitatea lacritică. Se crede că ucigaşii în serie împart aceleaşi credinţe şi
aptitudini, lumea este văzută ca nedreaptă, autoritatea şi viaţa nu au nici o consistenţă, obsesia
prin agresiune şi preferinţă autocratică, în lumea lor fantezia este realitatea. Lipsa abilităţii
empatice duce la susţinerea credinţei că ,,victimele o merită" şi că violenţa împotriva celorlalţi
este normală.
Sentimentele de furie şi de teamă stimulează, provoacă şi întreţin comportamentul
delicvent al criminalilor în serie. Studii în detaliu au identificat unele diferenţe genetice,
anatomice, biochimice şi fiziologice care pot candida la creşterea riscului unui comportament
criminal. Dorinţa de a avea putere îşi are rădăcinile în lumea naturală când persoana respectivă
are anumite lipsuri în viaţa din societate.

PARTICULARITĂȚILE TRECERII LA ACT

2
Cum fantasma reprezintă ‚,originalul”, iar fiecare dintre uciderile aparținând unei serii
reprezintă o copie din ce în ce mai fidela a ..originalului”, este firesc să constatăm o similitudine
între faptele astfel comise. Chiar și în aceste condiții însa, nicio ucidere nu se va suprapune
identic cu o alta, din aceeași serie criminală.
Din punct de vedere practic, un model de trecere la act, privit ca mod de operare, poate ajuta
la realizarea unui profil al autorului și , astfel, la conducerea investigațiilor într-o direcție corectă.
În doctrina criminologică este exprimată opinia conform careia, în cazul ucigașului în serie,
trecere la act, percepută ca mod de operare, cuprinde 8 faze, dupa cum urmează:
- pregătirile: achiziționează sau verifică funcționalitatea obiectelor ce urmează a fi
utilizate;
- pânda: ucigașul își caută victima;
- abordarea victimei: ucigașul recurge la diferite scenarii, în vederea alegerii victimei,
bazându-se pe naivitatea acesteia;
- torturarea: ucigașul își satisface nevoia de dominare și control, pe care o resimte;
- suprimarea vieții: executarea oferă ucigașului posibilitatea de a ,,savura momentul”. De
cele mai multe ori acesta utilizeasză ,,mâinile goale” sau arme albe;
- prelevarea de ,,trofee” și părți ale corpului: prin aceasta, ucigașul poate retrăi senzațiile pe
care le-a simțit în momentul comiterii faptei;
- organizarea scenei crimei: se urmărște ștergerea urmelor sau realizarea unei scene
terifiante, prin care să se asigure mediatizarea faptelor. De asemenea, reiese o trăsătura a
ucigașului, și anume orgoliul.
- comportamentul în cursul anchetei: uneori se amesteca în anchetă, contactează presa,
participă la înmormantarea victimelor, etc.

PRIORITATEA DEMERSULUI PREVENTIV

Există două mijloace utilizate în general în lupta împotriva fenomenului criminal:


- mijloace juridice (cadrul normativ);
- mijloace empirice (cadrul instituțional).
Din punct de vedere preventiv, obiectivul prioritar trebuie să se orienteze asupra unui factor
criminogen cu impact cât mai general și asupra căruia să se poată acționa cu șanse reale de
eficacitate la nivel macrosocial.

INDUSTRIA DE VIOLENȚĂ cuprinde: mediatizarea excesiva a cazurilor reale, producțile


artistice și pornografia violentă.
Prima veriga, mediatizarea excesivă și detaliată a cazurilor privind uciderile în serie, se
realizeaza prin intermediul ziarelor și canalelor de televiziune. Uneori ucigașul contactează presa
pentru a anunța comiterea unor noi fapte, lănsând provocări organelor de poliție și terorizând
populația. Procesul de vedetizare al ucigașului în serie este facilitat și de utilizarea figurii
acestuia în scopuri publicitare.
A doua veriga a industriei de violență o reprezintă creațiile artistice. Atât cărțile, cât și
filmele au ca personaje principale ucigași în serie, crimele acestora fiind prezentate cu lux de
amănunte.

3
A treia veriga este reprezentată de pornografia violentă. Problema cea mai preocupantă
pe acest segment este tendința relativ recentă a cererii și ofertei pe piața pornografică. Victimele
unor astfel de ,,spectacole” sunt tinerii sau copii.
Influența nefastă a industriei de violentă a depășit granița unei controverse stiințifice, devenind o
realitate observabilă, în fața toleranței autorităților interne din diferite state, precum și în fața
pasivității organismelor internaționale.

CONCLUZII SUB ASPECT PSIHOLOGIC

Trăsătura de bază a crimei în sine constă în caracterul ei periculos pentru individ


şi pentru societate. Crimele în serie cauzează urmări grave în primul rând, pentru victime şi
pentru familiile acestora, în al doilea rând urmări grave se resimt şi la nivelul grupului
social în care se petrec faptele, producând teamă, frustrare, indignare şi protest.
Fenomenul criminal nu se manifestă ca fenomen izolat şi individual ci, în al
treilea rând, ca un fenomen social. Sub aspectul acesta victimele şi pagubele sunt alarma că
acesta este un pericol social real.
În ţara nostră fenomenul crimelor în serie a reţinut atenţia mass-media de-a lungul
timpului din fericire doar de trei ori, cel mai cunoscut fiind „Rîmaru", ceea ce dovedeşte o
anumită eficacitate a măsurilor de prevenire.
În ceea ce priveşte sancţiunile penale, bolnavilor psihici care comit crime li se
aplică, dintre măsurile de siguranţă internarea medicală, prevăzută la art.114 din Codul
Penal.
Condamnatul este obligat să efectueze tratamentul într -un institut de specialitate
până la însănătoşire.

4
Anexă

Ion Rîmaru
La noi în ţară unul dintre cele mai mediatizate cazuri de criminali în
serie îl are în centrul atenţiei pe Ion Rîmaru. El face parte dintr -o familie
dezorganizată, părinţii divorţaţi, sunt trei copii, el find cel mai mare. Al doilea copil, tot de
sex masculin, prezintă unele tulburări comportamentale. În familie a avut parte de o
atmosferă de imoralitate avînd un unchi cu antecedente penale.Tatăl, cunoscând o serie de
violenţe şi jafuri comise de fiul său, nu numai că nu a luat atitudine, ci l -a sfătuit
uneori cum să ascundă obiectele şi banii furaţi. Însuşi inculpatul are antecedente
penale. În luna august 1965, a lovit grav un paznic care l -a surprins furând pepeni din
gospodărie, fapt pentru care a fost condamnat la cinci luni închisoare.
Ion Rîmaru, în timpul şcolarizării, a obţinut rezultate foarte slabe, a rămas repetent în clasa
a noua, a provocat un scandal public în oraşul natal, fiind surprins în timp ce întreţinea
relaţii sexuale cu fata unui profesor de la liceul unde învăţa. Fata era minoră.
O discrepanţă apare între nota la purtare(10, în cursul liceului) şi unele declaraţii
ale profesorilor şi colegilor, care arată că, încă de atunci, prezenta o serie de
manifestări mai deosebite (într-o excursie, a fost surprins urinând pe o clanţă).
A intrat la facultate în anul 1966, profitând de faptul că erau mai puţini
pretendenţi decăt locuri şi a fost admis cu media 5,33. A rămas repetent în anul 2 şi în anul 3, pe
care, la data arestării, îl repeta cu perspectiva exmatriculării pentru absenţe nenumărate şi
rezultate catrastofale la învăţătură. În timpul facultăţii a locuit la cămin, unde, din
declaraţiile colegilor şi ale profesorilor, reiese că tulburările comportamentale şi asociabilitatea
lui Rîmaru Ion, erau evidente pentru toţi. Acest fapt a făcut ca să fie din ce în ce mai evitat
de colegi care au refuzat să locuiască cu el în cameră. S-au semnalat beţii însoţite de
manifestări comportamentale severe ca de exemplu:a urinat într-o cameră alăturată peste
patul unui student; altă dată a călcat pe sticle sparte cu picioarele goale, în mod
demonstrativ. În momentele de furie a prezentat şi tendinţe autoagresive, fapt ce reiese din
constatarea că pe membrele superioare şi inferioare se aflau peste 20 de înţepături provocate
de el însuşi. Agresivitatea şi caracterul său impulsiv au reieşit din violenţa cu care a distrus
mesele, salteua şi mobilierul din cameră.
A prezentat o versiune a ritmului somn veghe, părăsind aproape în ficare noapte
căminul între orlele 22 -04 dimineaţa. Pe timpul anchetei, Rîmaru era dispus să
răspundă la întrebări noaptea deoarece ziua era reţinut şi uneori somnolent. În timpul
somnului sărea adesea brusc din pat producând diferite zgomote. În una din acţiunile
sale nocturne Rîmaru s-a căţărat pe paratrăsnetul clădirii. Conţinutul gândirii sale,
problematica legată de şcoală şi de alte preocupări erau foarte sărace, lucru de care
colegii şi profesorii îşi dădeau seama.Un profesor, pe nume Ciurea Viorel, îl caracteriza
ca fiind un timid agramat, cu un limbaj foarte sărac, neposedând mai mult de 300 de
cuvinte în vocabularul său, ceea ce reprezintă totuşi o exagerare, dar care demonstrează
incultura şi un orizont extrem de redus pentru un student.
În faţa aserţiunii că ar fi suferit de leus, Rîmaru s-a tăiat cu bisturiul pentru a arăta că sîngele său
este „sănătos".
Faţă de problemele sexuale s-a dovedit încă de pe vremea de când era adolescent,
fără inhibiţie, fără frână morală (raporturile sexuale în clasă la 15 ani). În timpul facultăţii

5
se relatează cum că într-o noapte la cămin nu a dormit deloc, ci a dat tîrcoale unei camere
în care ştia că stă o fată sosită în vizită la un coleg.
În anul 1967, în fişa medicală au fost notate o serie de aprecieri, ca de exemplu:
„nod în gât", „spasm esofagian"(06.06.1967) şi „sindrom nevrotic reactiv"(1968). În
anul 1969, s-a adăugat la diagnosticul de sindrom nevrotic, menţiunea: „pe fond de
inadaptare, "recomandându-i-se un examen electroencefalografic. Examenul
electroencefalografic a evidenţiat un traseu medio-voltat slab exprimat, pe care apăreau
spontan foarte frecvente unde teta, care predominau grupate în regiunea temporală. În data
de 04.03.1971, medicul de la Policlinica studenţească a sesizat o uşoară stare
confuzională consemnată ca „suspiciune de comiţialitate temporală". Coincidenţa acestei
manifestări chiar în dimineaţa zilei în care Rîmaru a comis o crimă de un sadism rar
întâlnit, pune în mod justificat problema dacă vizita medicală solicitată nu a avut un
caracter premeditat, de o eventuală ascundere în spatele unui diagnostic psihiatric sau
dacă, într-adevăr, nu se găsea într-o stare afectivă cu totul specială, dar legată de
intenţia premeditată de a comite o nouă crimă.
Notaţiile din fişa medicală a lui Rîmaru Ion arată o anumită corespondenţă între vizitele
medicale solicitate şi actele antisociale comise. După cea mai odioasă crimă comisă în
str.Vulturi, se internează în Spitalul de Chirurgie Plastică pentru efectuarea unei operaţii plastice
pe tendon, operaţie care nu era de urgenţă, deoarece el îşi secţionase tendonul cu două luni
înainte, în timpul unei tentative de viol cu tâlhărie.
Examenul psihiatric minuţios efectuat în mod repetat în timpul anchetei nu a putut
scoate în evidenţă tulburări de tip psihotic. Nu au fost remarcate stări halucinatorii,
confuzionale, delirante sau de altă natură psihotică. În prima perioadă s-au remarcat
fenomene de tip histeroid (negativism, opoziţie la ortostatism, cu mimarea pierderii
tonusului postural şi ganzeroid cu răspusuri pseudodemenţiale: cartierul Floreasca –
Florentina, Mănăstirea Caşin – Costin,Piaţa Unirii – Uniuni etc. şi suspiciune faţă de
alimente, aceste manifestări aveau un caracter reactiv net faţă de situaţia în care se afla după
arestare, sitaţie de care încă de la încueput a fost pe deplin conştient. Aceste aspecte au fost
rezolvate rapid şi spectaculos cu ajutorul unor mijloace terapeutice psihiatrice.
Pe timpul anchetei nu au fost semnalate crize paroxistice de pierdere sau
alterare a stării de conştienţă. Datele anamnestice care au semnalat în trecut o serie de
anomalii electroencefalografice, punând problema unor crize de epilepsie temporară, nu
afost confirmate de noile examene electroencefalografice efectuate la Spitalul nr.9. Datele
examenului clinic psihiatric direct, efectuate în mod repetat, datele anamnestice, istoricul
vieţii lui Rîmaru Ion evidenţiază în mod clar pronunţate deviaţii şi anomalii de
caracter, temperament şi personalitate atât de nucleu (un frate cu trăsături asemănătoare),
cât şi de dezvoltare disarmonică în timp, la care a contribuit şi mediul familial, cu influenţă
negativă directă şi o anumită toleranţă din partea colectivului în care trăia.
Tabloul psihopatic a lui Rîmaru Ion este polimorf, cuprinzând aproape întreaga gamă a
trăsăturilor negative pe care le pot îmbrăţişa structurile monstruoase ale personalităţii. Între
aceste trăsături trebuie menţionate, în primul rând, agresivitatea, impulsivitatea, cruzimea
feroce, vâscozitatea şi lentoarea proceselor ideative, cu inerţia între procesele de excitaţie şi
inhibiţie şi, mai ales, amoralitatea absolută cu aberaţii sexuale de intensitate rar întâlnită
chiar şi în literatura de specialitate.

6
SADISM-exemplul cazul victimei M.F.(în timp ce o ajuta să treacă gardul cimitirului
Sf.Vineri, brusc o împinge brutal, provocându-i căderea cu capul de pământ de o violenţă
care-i provoacă pierderea cunoştinţei).
VAMPIRISM-acelaşi caz M.F.-care din întîmplare a scăpat cu viaţă şi a putut da relaţii
amănunţite aspra felului cum i-a provocat mai multe plăgi prin înţepare din care i-a supt
sângele.
CANIBALISM-muşcă din victime din regiunile erogene: vagin, pubis, mamele, rupând bucăţi
de carne negăsite la locul crimelor.
FETIŞISM-obiectele intime ale victimelor sunt tăiate, aranjate şi expuse cu atenţie şi o
ritualitate care sugerează extazul fetişist.
TENDINŢE NECROFILICE-predilecţia de a continua actul sexual şi după încetarea
spasmelor agonice, în unele cazuri (în special cel din str.Vulturi), agresivitatea
nediferenţiată continuă şi după moarte victimelor, aşa cum o dovedesc constatările
examenelor medico-legale, prin semnalarea de multiple plăgi nesângerânde, deci provocate după
decesul victimelor.
Impulsivitatea sa explozivă capătă o aparenţă epileptoidă nu numai prin intesitatea
ferocităţii, ci şi prin vâscozitate, sărăcie intelectuală, adezivitate, tendinţe la detaliere şi
minuţiozitate (aranjează toate obiectele victimelor cu o ordine de ritual), precum şi prin
unele manifestări de misticism paradoxal (jurăminte pe cruci, frecventarea bisericelor şi
rugăciuni nocturne).
Nu au fost semnalate simptome de boală organică cerebrală. Nu a prezentat semne de
impregnare alcoolică cronică. Episoadele embrioase semnalate în anamneză, au avut un
caracter incidental, dar o demonstra şi tipul de psihopatie polimorfă predominant
explozivă a cărui sensibilitate la alcool este adesea menţionat în literarură.
Diagnosticul lui Rîmaru Ion este: „Psihopatie polimorfă cu caracter dominant impulsiv
şi pervers sexual."
Concluzii:
În urma examenelor psihice şi neurologice nu a fost semnalată prezenţa unei
maladii cu caracter psihic de natură a afecta discernământul. A avut o dezvoltare
anormală a personalităţii de proporţii monstruoase care nu a afectat starea de
eluciditate a conştiinţei acestuia.
În timpul săvârşirii infracţiunilor, Rîmaru Ion nu se afla într-o stare de
inconştienţă totală sau imparţială. Acţiunile respective au fost comise în condiţii de
premeditare minuţioasă cu o pregătire corespunzătoare, intenţionalitate clară şi profit.
Gravele infracţiuni comise nu pot fi puse pe sea ma unor impulsuri irezistibile
cu caracter sexual, întrucât dominanţa sexuală aparentă a fost de cele mai multe ori dublată de
interese josnice ca jaful, tâlhăria, şi pentru faptul că îşi întrerupea acţiunile ori de câte ori
intervenea pericolul de a fi surprins.

Bibliografie

Valerian Cioclei – Manual de criminologie

7
Dobrinoiu V., Pascu I., Molnar L, Nistoreanu Ghe., Boroi A., Lazăr V. Drept Penal-Partea
generală
https://ro.wikipedia.org/wiki/Ion_R%C3%AEmaru

S-ar putea să vă placă și