Sunteți pe pagina 1din 3

Păpădia, un detoxifiant

natural de sezon
Lumea Credintei 16 iunie 2015
SHARE

Taraxacum officinale este una din cele mai puternice plante antitoxice şi
depurative care creşte pe meleagurile noastre. Prin componenta sa amară
permite o bună funcţionare a ficatului şi a vezicii biliare, fiind foarte utilă şi în
tratarea unor afecţiunilor renale şi dermatologice. Puterea de vindecare a
acestei plante se datorează în principal conţinutului de steroli, acid cafeic, acizi
graşi, colină, dar şi vitaminelor A, B1, C, D şi K, precum şi carotenoidelor şi
flavonoidelor.
Infuzia ajută în afecţiunile oculare şi ale pielii
Chiar dacă florile galbene de păpădie ne încântă privirea, trebuie să ştim că
întreaga plantă este benefică atât pentru flori, cât şi pentru frunze, tijă sau rădăcină.
De asemenea, trebuie avut în vedere faptul că aceasta poate fi folosită în
tratamentele naturiste atât în stare proaspătă, cât şi uscată. Fratele Ilarion de la
Schitul Pahomie îşi aminteşte cum călugării care privegheau prin pădurile acelea îşi
tratau tulburările de vedere cu ceai din frunze de păpădie. Pentru a obţine o cană cu
ceai de păpădie se pun la fiert 250 ml de apă, iar după ce aceasta clocoteşte se
adaugă două linguriţe de frunze uscate sau 5 frunze verzi, în funcţie de anotimp. Se
acoperă vasul şi se lasă la infuzat timp de 10 minute, după care se strecoară
ceaiul şi se bea cald (nu fierbinte!). Păpădia făcând parte din plantele cele mai
bogate în provitamina A, acest ceai ajută în afecţiuni ale ochilor, dar este la fel de
eficient şi în lupta împotriva radicalilor liberi, care duc la îmbătrânirea pielii. Ceaiul
de păpădie nu este tocmai plăcut la gust, dar pentru obţinerea efectelor aşteptate se
recomandă a fi băut fără zahăr şi nu mai mult de două căni pe parcursul unei zile.

Decoctul este benefic în afecţiuni ale tiroidei şi rinichilor


Pentru tratarea problemelor diuretice, dar şi a dereglărilor glandei tiroide este
bine ca infuzia să fie înlocuită cu decoct de păpădie. Pentru obţinerea acestuia nu se
vor mai folosi frunzele plantei, ci doar rădăcina, care poate fi proaspătă sau uscată.
Se pun la fiert 300 ml de apă şi trei linguri rase de rădăcină mărunţită. Este foarte
important ca rădăcina să se pună în apa rece, după care se lasă la fiert, la foc mic,
timp de un sfert de oră. După aceea se strecoară fiertura printr-un tifon dublu şi se
lasă la temperatura camerei până când se răceşte complet, apoi se păstrează în
frigider cel mult două zile. Întreaga cantitate de decoct trebuie consumată în 48 de
ore, administrându-se câte două linguri înaintea fiecărei mese principale. O cură cu
decoct de păpădie trebuie ţinută timp de zece zile, după cere se face o pauză de o
săptămână şi se repetă tratamentul întocmai ca şi în prima perioadă. Încă din timpul
curei încep să se elimine eventualii calculi renali, iar ritmul cardiac este foarte
echilibrat.

Tijele sau frunzele proaspete normalizează circulaţia sângelui


Toate modalităţile de tratament cu păpădie sunt eficiente în anumite afecţiuni, dar
consumând tije sau frunze proaspete ale acestei plante se vor obţine rezultate mai
rapide şi mai sigure. Pentru aceasta, timp de două săptămâni se vor consuma în jur
de 30 de frunze proaspăt culese, pe parcursul unei zile. Ideal ar fi ca acestea să se
consume ca un fel de aperitiv, înaintea meselor. În mânăstirile din
Macedonia, călugării au o metodă a lor proprie de tratament, înlocuind frunzele cu
tije proaspete de păpădie. Acesta însă este un procedeu mai greu, având în vedere
faptul că tijele se culeg doar în perioada dinaintea înfloririi plantei, perioadă care
este foarte scurtă, în jur de trei zile. În ceea ce priveşte cantitatea de tije, aceasta va
fi ceva mai mică, recomandându-se a se consuma cel mult cinci tije odată. Cei care
şi-au făcut analizele, atât înainte, cât şi după această cură, au constatat modificări
spectaculoase, care se datorează însă aceluiaşi principiu activ – colina.

Mariana BORLOVEANU