La vederea sarpelui pe cale sa-l muste pe micul print, am reactionat fara sa ma gandesc, scotand

revolverul intr-o clipita. Sarpele a ramas mort pe nisip in timp ce micutul se uita socat la mine.

- De ce ai facut asta, a scrasnit printre dinti cu lacrimi in ochi...

- Pentru ca asta am vrut, i-am raspuns pe un ton impasibil, simtind cum intreaga mea fiinta se
raceste brusc si capata un simt neasteptat de calm. Esti doar un fragment din imaginatia mea,
dar un fragment util.

Lacrimile i se scurgeu pe obraji in timp ce vorbeam...incerca sa spuna ceva, dar realizarea a ceea ce s-a
intamplat l-a lasat mut in fata mea.

- Imi vei fi util pentru a intelege mai bine aceasta lume in care ne aflam. Oamenii mari si-au
pierdut perspectiva de nou si nu fac nimic altceva decat sa traiasca intr-un ciclu repetitiv. Tu o sa
ma ajuti sa ma rup de acest ciclu. Vei fi curiozitatea mea manifesta si vei pune intrebarile pe care
mintea mea constienta le va neglija.

Noul meu companion ma priveste si cu un zambet obraznic imi sopteste:

- E timpul sa spargem clopotul de sticla...