Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
- în al doilea rînd se mai poate înţelege din cele spuse mai sus că, mulţi
care gîndim despre noi că avem credinţă în Dumnezeu , nu ştim cu ce-
I greşim , dar mai grav este faptul că nici nu ne frămîntă vreo grijă
de-a afla. Altfel spus, suferim de o nepăsare faţă de starea de sănătate a
sufletului nostru;
- mai este de înţeles că mulţi dintre noi , nu considerăm, ca fiind foarte grave
fapte care ne aduc tuturor destulă suferinţă, cum ar fi: vorbirea de rău sau
cuvinte aruncate fără nici o judecata. Cineva care ar vrea să afle cît de grav este
acest rău , cu totul nebăgat în seamă şi foarte iubit de cei mai mulţi dintre noi, să
citească în Biblie la cartea Numeri capitolul 12, cum s-a îmbolnăvit de lepră,
sora proorocului Moise, Mariam, numai pentru că, şi-a vorbit de rău fratele.
1
Din multe vieţi de sfinţi citite, sau de oameni profund credincioşi pe care i-
am cunoscut, am văzut cu cîtă durere de suflet şi cu cîte lacrimi de părere de rău,
vărsate ani de zile, erau spovedite gîndurile rele, cuvinte care au mîhnit pe
ceilalţi sau i-au jignit, şi în general greşeli pe care noi le facem zilnic fără nici un
regret, lăudîndu-ne chiar şi mîndrindu-ne cu ele. Dacă vrea cineva să înţeleagă
acest lucru, să se gîndească puţin cum se simte sau cum doarme, după ce îl jigneşte
cineva, ori îi spune un cuvînt greu, urît sau plin de mînie şi răutate ? Dacă aţi
înţeles, gîndiţi-vă cum se simte un alt om cînd îi adresăm, cuvinte urîte sau
jignitoare.
Primul pas şi cel mai important în iertarea unui pacat de către Dumnezeu prin
preot la spovedanie, stă în primul rînd în a-l mărturisi, în a-l numi, în a-l
vădi cu cuvîntul, şi nu în expresii cum ar fi : “ sînt păcătos” sau “am făcut
păcate”. Apoi, la fel de însemnată ca rostirea pe nume a păcatului săvîrşit, este,
părerea de rău sau căinţa şi strădania după credinţa, puterea, şi înţelegerea
fiecăruia, de-a se opri din repetarea păcatul spovedit. Sfîntul Vasile cel Mare spune
că nu se foloseşte de pe urma spovedaniei şi nu se spovedeşte nicidecum acela care
spune numai “am păcătuit” , dar stăruie iarăşi în păcat şi nu-l urăşte.
Voi încerca în rîndurile ce urmează să arăt ce spun, Dumnezeu şi sfinţii Lui
despre unele păcate pe care le iubim, le facem cu plăcere şi nu simţim nici o urmă de
vinovăţie cînd le facem:
“ Oricine urăşte pe fratele său (a se întelege prin expresia “ fratele tău” orice
om ) este ucigaş de oameni” spune Sfîntul Apostol şi Evanghelist Ioan în cea dintîi
Epistolă a sa , din Biblie;
“ Pentru aceea – ne spune Sf. Apostol Pavel - , oricine ai fi, o, omule, care
judeci , eşti fără cuvînt de răspuns ( adică , fără apărare, fără justificare), căci, în
ceea ce judeci pe altul , pe tine însuţi te osîndeşti, căci aceleaşi lucruri faci şi tu care
judeci…şi socotesti tu, oare, omule, care judeci pe cei ce fac unele ca acestea , dar le
faci şi tu, că tu vei scăpa de judecata lui Dumnezeu?”
Un alt sfînt, Dorotei al Gazei ne spune: “ Noi ticăloşii, orice lucru am vedea,
sau am auzi (la altul) sau am presupune, începem să-l judecăm, să-l urîm sau să-l
2
înjosim fără nici un discernămînt. Iar ceea ce este încă şi mai rău e că nu ne oprim
numai la rănirea noastra, ci mergem mai departe. Întîlnim un alt om şi îndată îi
spunem : “I s-a întîmplat asta şi asta” sau ,, ai auzit ce-a facut cutare…,,. Şi astfel, pe
lîngă noi îl otrăvim şi pe celălalt, bagîndu-i păcatul în inimă. Nu ne temem de
Dumnezeu care a zis : “Vai de cel care adapă pe aproapele său cu băutură tulbure”
(Avacum 2,15), ci săvîrşim lucrul diavolului fără ca să ne pese.”
“ Am văzut pe unii – spune Sf. Ioan Scararul – căzînd în fel de fel de greşeli
grele, ascunse, care niciodata nu vin la lumină (adică nu sînt spovedite, nu sînt
descoperite prin cuvînt, la spovedanie). Cu toate acestea , au neruşinarea ..., să
osîndeasca aspru pe cei ce făceau unele greşeli mici la arătare.”
Iar în altă parte acelaşi sfînt spune :” Diavolii încearcă în orice chip să ne facă
să-i judecăm pe cei ce păcătuiesc. Şi astfel, în chipul acesta , diavolii cei ucigaşi
murdăresc reuşita pe care am fi căpătat-o dacă ne-am fi împotrivit ispitei lor ( de-a
judeca).
Să ştii că judecata este semnul celor ce ţin minte răul şi a celor ce invidiază.
Judecă cu multă plăcere şi bîrfesc învîţăturile, sau lucrurile, sau reuşitele celorlalţi.
La o asemenea purtare, sînt îndemnaţi de ură.”
Cu toţi ştim că mintea noastră macină milioane de gînduri, şi că multe din ele
ne provoacă , nelinişti îndelungate, nesomn, numeroase şi adînci mîhniri sau în
limbaj modern – depresii- , şi nu în puţine cazuri adevărate chinuri şi sfîşieri ale
sufletului, pe care nu ştim cum să le rezolvăm . De aceea aş vrea să pun în faţa
cititorilor acestor rînduri un leac nedescoperit şi necunoscut de mulţi, folosit şi
recomandat de către toţi Sfinţii Părinţi ai Bisericii, şi anume mărturisirea
gîndurilor sau descoperirea lor la spovedanie.
În cele ce urmează am să încerc să fac cunoştinţă celor care m-au însoţit pînă
acum, citind aceste rînduri, cu unele din gîndurile , care odată primite de sufletul
nostru, ne aduc despărţirea de Dumnezeu, adică suferinţă, adîncă confuzie şi
întuneric.
Folosindu-ne de Taina Spovedaniei am putea să îndreptăm lucrurile, şi să ne
recăpătăm liniştea şi pacea pe care le-am pierdut, acceptînd ca
“ bune “ gînduri ca cele de mai jos:
5
- L-am judecat în minte pe Dumnezeu că: de ce nu m-a ajutat; că pe alţii îi ajută
şi pe mine nu ;
- am gîndit de foarte multe ori “ de ce Dumnezeu…” nu face, nu intervine;
- am înjurat în minte pe Dumnezeu, pe Hristos, Crucea, Paştele, Biserica, Altarul
sau am spus in mintea mea expresii ca: “ hristienii mătii”, “ dumnevranghila…”
sau “panaghiosul mătii” ( Panaghia înseamnă Preasfînta , şi se referă la Maica
Domnului ) sau mi s-a întîmplat (des) să aud în mintea mea expresii care se
terminau cu cuvintele: “… a mătii”;
- m-am bucurat în sinea mea de necazul cuiva, zicînd că “aşa merita”;
- am gîndit să nu fiu prost(-a) să nu-i zic :” mi-o zis rău, îi zic şi eu “;
- am gîndit că-i mare prostie să mergi la biserică, să te spovedesti: “ nu sînt
prost să-i spun popii tot “;
- am judecat în sinea mea preoţii la care m-am spovedit gîndind că: “ei, lasă, nu
toate ale popii , nici toate ale doctorului”;
- am gîndit ca-i o mare prostie să te închini şi să săruţi “ oasele morţilor”…;
- am gîndit sau mai gîndesc încă lucruri ca :” i-a uite s-a trezit ăsta să-mi de-a
sfaturi”;
- am gîndit că “ degeaba se roagă pentru ploaie”, “degeaba se roagă lumea”;
- am gîndit că-i foarte bine dacă mă rog acasă şi nu e nevoie pentru asta sa mă
duc la biserică. Pun împotriva acestui gînd faptul că nu un om a rînduit să ne
întîlnim împreună în Sfînta Liturghie, ci Însuşi Iisus Hristos Dumnezeu.
- am gîndit că nu-i nici un păcat să munceşti , ca şi creştin ortodox, în duminici
şi-n sărbători pentru că “ fînul n-are sărbătoare” etc.;
- am gîndit că nu-i de nici un folos ceea ce îmi poate spune un preot, că ştiu eu
mai bine ce e mai bine pentru mine;
- am gîndit că-i o mare prostie să posteşti, şi că postul te îmbolnăveşte;
- am gîndit că “ de ce să-i dau un vin bun celui care –mi munceşte, că-i bun şi ăla
oţetit;
- am gîndit despre oameni care mi-au făcut foarte mult bine în viaţă ( părinţi,
bunici, învăţători, profesori, preoţi, fraţi) că: “ n-au făcut nimic pentru
mine”;
- am gîndit să nu-mi mai ajut părinţii, să nu mai merg pe la ei , din diverse
motive;
- am uitat cît de mult bine mi-a facut Dumnezeu sau nici măcar n-am pus pe
seama Lui binele care mi s-a întîmplat sau cît de mult bine mi-au facut unii
oameni şi am gîndit că: “ las`ca aveau de unde “ sau ”lasă că are de
unde”, “are balta peşte”, greşind fără să-mi dau seama că omul care m-a
ajutat a făcut-o pentru un singur motiv, şi anume că-i milos şi-i bun la suflet, şi a
ales să mă ajute, putînd foarte uşor să nu o facă, aşa cum aleg cei mai mulţi .
Principalul motiv pentru care un om ajută pe altul nu este că are de unde, ci că-i
milos şi-i bun la suflet;
- cînd am luat cu împrumut de la cineva, bani sau alte lucruri, am gîndit că n-o
să-i mai dau înapoi, că ”lasă că, şi aşa are de unde”;
6
- m-am mîniat în sinea mea cînd mi-a spus preotul sau altcineva să mă împac
şi să-mi cer iertare, de la cei care oricum nu recunosc că le-am greşit, gîndind
că : “ da` ce, eu om bătrîn să mă duc să-mi cer iertare de la ăla
tînăr”;
- mi-a venit în minte la nervi în timp ce mă certam cu cineva, să-i dau cu ceva în
cap, să-i pun ceva în mîncare etc.
- mi-a venit în minte adeseori să nu spun adevarul;
- am văzut în mine o mare placere de-a bea alcool;
- am văut în mine plăcere de-a fura;
- m-am bucurat în sinea mea de paguba altuia;
- m-am bucurat în sinea mea cînd am auzit că s-a întîmplat ceva rău cu cineva
care mi-a greşit sau m-a supărat cu ceva;
- am gîndit să nu mă duc să mă îngrijesc de sănatatea mea cînd m-au rugat cei
apropoiaţi spunîndu-mi în sinea mea că:” eu oricum vreau să mor “;
- am gîndit cum să falsific acte sau hîrtii, să-mi rămînă mie pămînturi sau case
etc.;
- cînd mi s-a cerut ajutorul am gîndit că “ lasă că l`oi ajuta altadata”;
- am gîndit că la bătrîneţe am să mă îngrijesc de suflet, spovedindu-mă, mergînd
la biserică;
- deşi n-am avut nici o pregătire şi puţine clase , am gîndit că medicul n-a făcut
bine , că preotul a greşit, că profesorul şi învăţătorii n-au facut bine, şi în felul
acesta i-am judecat;
- în general ce-mi vine în minte spun, fără să mă gîndesc dacă e bine s- au rău ,
dacă ceea ce spun poate jigni sau supăra pe cineva, şi-n afară de mintea mea n-
am alt sfătuitor şi nici nu pun nici un preţ pe părerile altora;
- am gîndit că ajut oamenii dacă le cumpăr ţigări, băuturi alcoolice celor
dependenti de alcool ;
- mi-au apărut în minte imagini de desfrînare cînd m-am uitat la icoana
Mîntuitorului sau a Maicii Domnului (aceste gînduri cel mai adesea sînt aduse
în minte de diavoli, însă trebuiesc neapărat spovedite, pentru că doar
mărturisite putem să le oprim, altfel ne vor aduce în suflet un chin cumplit );
În finalul acestor rînduri despre unele din păcatele cu gîndul, aş vrea să adaug
un lucru foarte important şi neştiut de cei mai mulţi dintre noi, şi anume că, nu toate
gîndurile care ne trec prin minte le naşte mintea noastră, unele vin de la Dumnezeu,
e adevărat puţine, din cauza neascultării noastre şi a obişnuinţei de-a refuza să-i
răspundem lui Dumnezeu cînd vrea să ne vorbească, iar altele neînchipuit şi
necrezut de multe vin de la diavoli.
Acest lucru se poate vedea şi în expresiile pe care le folosim cînd spunem că: “
mi-a trecut prin cap” sau “ mi-a venit în minte “ De aceea descoperirea
gîndurilor la spovedanie aduce cu sine două mari reuşite: una că ne mărturisim
păcatele pe care le-am făcut cu mintea noastră şi ne apropiem de o oarecare
curăţenie sufletească , iar a doua mare reuşită este că împreună cu duhovnicul
7
putem descoperi capcane şi lucrări ale demonilor pe care singuri ar fi fost cu
neputinţă să le descoperim vreodată.
10
- am zis cu glas tare şi altora , vorbind despre alte credinţe, că “ nu-i nici o
diferenţă, „ că-i totuna , că tot în Dumnezeu cred şi ei”;
- din experienţa mea de preot duhovnic am văzut că, în multe familii nu mai
există pace şi înţelegere, şi chiar s-a ajuns şi la divorţ, din cauza glumelor
sexuale sau cu trimitere la sex;
Primele din cele mai însemnate şi mai mari păcate pe care le facem cu
toţii, cu foarte mici excepţii, şi foarte nebăgate în seamă de cei mai mulţi
dintre noi sînt:
o NEPOCĂINŢA, sau indiferenţa şi nepăsarea noastră de-a îndrepta
greşelile şi păcatele pe care le-am făcut, prin Sfînta Taină a Spovedaniei,
prin a ne opri să le mai facem, , prin iertare, prin faceri de bine plănuite şi
intenţionate celor cărora le-am pricinuit vreo mîhnire ori vreun rău, sau
altfel spus , de-a repara ce-am stricat: relaţia cu Dumnezeu şi cu oamenii, si
nu numai, ci si relatia noastra cu animalele şi cu lucrurile şi obiectele care
ne înconjoară ,
12
o omorul sau crima. Să se înţeleagă prin omor avorturile sau întreruperile
de sarcină făcute fie în cabinete sau spitale de ginecologie fie prin metode
moderne “ la îndemîna oricui” cum ar fi steriletele sau produsele
anticoncepţionale.
o Aş atrage foarte mult atenţia aici, bărbaţilor care se fac vinovaţi fie pentru
că îşi silesc soţiile să-şi ucidă prin întrerupere de sarcină copii, fie pentru că
nu şi-au oprit soţiile să facă aceste pruncucideri, ori au rămas într-un fel
sau altul indiferenţi cînd au aflat de intenţiile soţiilor lor, convenindu-le
situaţia;
o Un alt lucru care se mai întîmplă azi, peste închipuirea noastră de grav,
este cît de liniştiţi sînt mulţi bărbaţi ale căror femei au sterilete ( insrument
care ucide fătul, “ la purtător”), fără să-şi dea seama că sînt vinovaţi de
crima care se poate comite chiar şi-n fiecare lună, şi că femeile lor ( pe care
probabil spun că le iubesc) sînt puse în primejdie , să se îmbolnăvească
foarte grav şi chiar să moară, cum s-a întîmplat în multe cazuri, prin
acestea făcîndu-se vinovaţi de complicitate la crimă;
o Unul din cel mai mare rău pe care îl facem în viaţă celor din
jurul nostru, este binele pe care nu l-am făcut celorlalţi;
o am refuzat cu bună ştiinţă să ajut pe alţi oameni aflaţi în suferinţă;
o am făcut în viaţă foarte puţină milostenie, deşi am avut posibilitatea să fac;
o tot legat de omor , intră şi faptul că am ucis (lovit, otrăvit, sugrumat,
înnecat) cîini, pisici, cai, oi, vite, păsări (să nu se înţeleagă animalele pe
care le tăiem pentru hrana noastră, ci acelea pe care le ucidem la nervi sau
porniţi de poftele noastre şi nu de nevoile sau sărăcia noastră ), dar şi
cruzimea cu care ne-am purtat sau ne purtăm cu animalele, înjurîndu-le ,
lovindu-le sau nedîndu-le la timp hrană ori apă, sau hrănindu-le şi
adăpîndu-le cu hrană şi apă stricată;
o am dat împrumut bani cu dobîndă;
o am furat, INDIFERENT DE UNDE, DE LA CINE, MULT SAU PUŢIN,
ŞI INDIFERENT CE ANUME ! Tot aici intră şi dacă am înşelat la cîntar,
dacă am pus apă în laptele sau vinul pe care l-am vîndut şi dacă am luat
rest mai mult decît trebuia de la magazin, şi dacă am vîndut marfă proastă
la preţ mare; sau dacă am găsit obiecte pierdute şi nu le-am lăsat acolo
unde le-am văzut ( se face excepţie doar dacă cunoaştem proprietarul ,
pentru ai înmîna obiectul pierdut);
o cu urmări foarte grave pentru cel ce a săvîrşit următoarea faptă şi nu a
spovedit-o, este furtul de cele sfinte ,adică, atunci cînd am ascuns la
13
spovedanie păcate cu bună-ştiinţă pentru a ne împărtăşi, sau am postit
puţin la începutul unui post mai lung( deşi n-am încercat să ţinem tot postul
şi nici nu i-am spus duhovnicului intenţia noastră de-a nu mai
posti) furăm împărtăşania şi apoi mîncăm de toate pînă la sfîrşitul
postului;
o am furat de la biserică. Aici ţin să adaug faptul că orice îndrăznim să luăm
din biserică ( oricît de neînsemnat ar fi acel lucru luat fără voia şi ştirea
preotului se numeşte furt de cele sfinte), de la magazia bisericii, din
curtea sau grădina bisericii fără să cerem voie preotului se numeşte furt de
la biserică ( aici intră şi lucrurile împrumutate de la biserică, care nu sînt
aduse înapoi );
o am dat gaze în biserică;
o m-am uitat în biserică la trupurile femeilor (sau bărbaţilor);
o am rîs în biserică, şi am spus bancuri ori glume;
o am venit ca femeie la biserică cu capul descoperit, în pantaloni strîmţi pe
corp, în fuste sau bluze strîmte, fără mîneci, care îmi scoteau în evidenţă
formele corpului. Am venit machiată şi parfumată;
o nu m-am folosit de icoanele din casă, închinîndu-mă şi sărutîndu-le, ci au
stat pe perete ori în alt loc doar ca nişte tablouri , gîndind că simpla lor
prezenţă în casa mea va ţine loc de convorbirea si relaţia mea cu
Dumnezeu;
o Un alt păcat făcut de noi toţi, cu foarte puţine excepţii, este faptul că nu
citim deloc BIBLIA;
o nu am avut grijă de icoanele din casă, de cărţile de rugăciuni, de Biblie ori
de cruce, să le păstrez curate, sau chiar le-am aruncat la gunoi sau am pus
mîna pe ele cînd eram murdar pe mîini, sau după ce am fost la toaletă şi nu
m-am spălat pe mîini ;
o am urinat în faţa bisericii sau a vreunei troiţe sau pe crucea unui mormînt;
o am aruncat aghiazma la toaletă sau la gunoiul de la animale;
o n-am avut grijă să pun anafura într-un loc curat” la icoane” şi a mucegăit
sau a mîncat-o vreun animal din casă ;
o mi-am lovit părinţii, bunicii, soţia ,soţul sau mi-am bătut copii cînd nu au
greşit cu nimic sau mult mai tîrziu după ce au făcut vreo şotie (în acest caz
pedeapsa cu bătaie a copilului nu mai este îndreptare, ci răzbunare sau
descărcre de nervii pe copii);
o mi-a fost lene să merg la biserică, să mă spovedesc, să mă rog, să ajut pe
alţii;
o mi-am oprit soţia/soţul sau copii să meargă la biserică, certîndu-i cu
asprime sau bătîndu-mi joc de buna lor intenţie;
o mi-a fost lene să fac treabă;
o nu am întors lucru împrumutat sau furat, neştiind că nu pot să primesc
iertare pentru furt, decît atunci cînd întoarcem lucru furat sau
împrumutat;
14
o am rostit cuvinte de descîntec, am făcut vrăji, am tras în cărţi, am ghicit,
am aruncat obiecte peste care s-au spus cuvinte de descîntec ori de vrajă, în
curţile sau în casele oamenilor, am luat mana animalelor;
o am călătorit duminică dimineaţa, am vîndut sau am făcut cumpăraturi
duminică dimineaţa,
o nu m-am îngrijit să-mi pomenesc părinţii ori rudele adormite la biserică;
o am pus icoane la WC ;
o am privit la filme şi imagini pornografice;
o m-am masturbat;
o aş vrea să atrag aici atenţia bărbaţilor, despre acele scurgeri pe care le au ,
fie după ce au avut un vis de desfrînare, fie că şi-au provocat singuri aceea
scurgere sau pentru că au băut înainte de culcare mai multă apă sau alcool
ori au mîncat mai mult la o oră tîrzie. Dacă s-a întîmplat acest lucru să se
ştie că în ziua aceea nu mai avem voie să ne împărtăşim, să mîncăm
anaforă, să bem aghiazmă sau să sărutăm icoane.
o am făcut păcatul desfrînării (necăsătorit), al preacurviei (adulterul
căsătorit fiind);
o o nespus de mare eliberare şi odihnă sufletească şi vindecare de răni
sufleteşti adînci este şi faptul de-a dezvalui preotului duhovnic, eventualele
abuzuri la care am fost supuşi cînd eram mici , de către părinţi ori alte
persoane, sau dacă noi înşine am săvîrşit vreun abuz asupra vreunui copil
sau asupra unei persoane adulte ;
o am ales să joc la loterie, în loc să-i ajut pe alţii cu probleme financiare
mult mai mari decit ale mele;
15
16