• Lecţia la tema : Intoxicaţii cu clor şi

amoniac.

• Planul lecţiei :

1. Toxicitatea.
2. Simptomatologie.
3. Tratamentul.
• Clorul.
• Clorul molecular este un gaz galben-
verzui, când se găseşte la temperatura şi
presiunea obişnuită.
• La presiunea de o atmosferă, clorul se
lichifiează, având punctul de fierbere la
340 . clorul lichid se transportă în cilindri
de oţel, cu care nu reacţionează.
• Este uşor solubil în apă.
• Toxicitatea.
• Clorul gazos este un toxic de contact,
care reacţionând cu ţesuturile le lezează;
produce leziuni pulmonare, edem la
nivelul bronhiilor, alveolită catarală
edimatoasă şi hemoragică.
• Contactul clorului cu căile respiratorii
provoacă apnee, bradicardie şi
vasoconstricţie refrexă.
• În prezenţa apei tisulare clorul se
transformă în acid clorhidric, care are
acţiune caustică directă asupra ţesuturilor.
• Simptomatologie.
• Primele simptoame care apar după expunerea
la clor sunt cele provocate de iritaţia mucoaselor
nazală, faringiană şi trahiobronşică.
• Bolnavul are acces la tuse şi arsuri cu atât mai
intense, cu cât concentraţia clorului în atmosferă
e mai mare.
• Tusea poate fi însoţită de vomă, în care pot să
apară striaţii sangvine.
• Bolnavul are senzaţia de sufocare, cefalee şi
stare de slăbiciune.
• În formele uşoare simptomatologia constă
din accese de tuse persistente şi dureri
retrosternale.
• În formele grave evoluţia se produce în 3
faze.
• La contactul cu clorul, bolnavul are
senzaţia de sufocare, slăbiciune
musculară, tuse violentă şi lacrimare.
• După ieşirea din mediul toxic se instalează
starea de acalmie timp de 24 ore.
• În faza a treia se instalează edemul
pulmonar acut, cu expectoraţie
spumoasă.
• În formele foarte grave, provocate de
concentraţii toxice mari, evoluţia este
rapidă, mortală, prin oprirea bruscă a
respiraţiei sau prin edem pulmonar acut
foarte grav.
• Tratamentul.
• În formele uşoare, tratamentul constă în
scoaterea bolnavului din mediul toxic,
administrarea de oxigen prin mască, timp
de câteva ore cu un debit de 6-8 litri/min şi
supraveghere medicală în condiţii de
spital.
• În formele grave şi medii se recomandă
repaus la pat, oxigenoterapie.
• Antibioticoterapia şi corticoterapia
parentală durează 10-15 zile sau până la
vindecarea completă a bolnavului.
• Amoniacul.
• Este un gaz cu miros înţepător şi sufocant,
foarte solubil în apă, cu care formează hidroxidul
de amoniu.
• Se lichifiază uşor.
• În natură, ia naştere din putrefacţia substanţelor
care conţin azot.
• Amoniacul se foloseşte în agregatele frigorifice,
în industria chimică, textilă, industria petrolului,
de prelucrare a hârtiei, în cosmetică etc.
• CMA (concentraţia maximă admisă) – 30
mg/mc.
• Toxicitatea.
• Amoniacul e un toxic ce reacţionează direct cu
ţesuturile pe care le lezează.
• Gazul se dizolvă în ţesuturile cu care vine în
contact, dând naştere hidroxidului de amoniu.
• Contactul amoniacului cu corneea şi
conjunctivitele provoacă leziuni ulcerative;
contactul cu mucoasa căilor respiratorii
provoacă leziuni de diferite grade, de la simpla
hiperemie şi edem până la necroza acesteia; iar
contactul cu membrana alveolară provoacă
edem pulmonar acut.
• Au fost depistate leziuni ulceronecrotice
acute la 3 niveluri: laringelui, traheii şi
bronhiilor, survenite pe un fond al
mucoasei – edem pulmonar, caracterizat
prin rezistenţa în alveole şi în bronhii a
unui exsudat fibrinos, leziuni, hemoragie a
traheii şi a alveolelor.
• Simptomatologie.
• Intoxicaţia acută cu amoniac reprezintă un
tablou clinic, ce începe de la o simplă
iritaţie a mucoaselor până la moartea
subită.
• În formele uşoare predomină semne de
intoxicaţie şi de afectare a globilor oculari,
a tractului digestiv, pielii şi mucoasei
faringelui, esofagului şi a stomacului.
• Simptomele oculare reprezintă semne ale
unei conjunctivite acute: dureri şi
lacrimaţie.
• Semnele respiratorii se manifestă prin tuse
uscată, arsură retrosternală, dispnee.
• În cazurile unei leziuni a traheii şi a
bronhiilor se poate instala edemul
pulmonar acut toxic.
• După câteva zile de la expunere pot să
apară semnele unei pneumopatii acute:
dureri toracice, dispnee, tuse, astenie.
• Evoluţia intoxicaţiei cu amoniac este
favorabilă, simptomele şi semnele dispar
peste 2-3 săptămâni.
• Leziunile cutanate sunt marcate în cazurile
de contact al amoniacului lichid cu pielea.
• Tratamentul se efectuează ca la
intoxicaţiile cu sufocante.