Sunteți pe pagina 1din 718

1

2
3
4
5
6
7
8
9
10
11
12
13
14
15
16
17
18
19
20
21
22
23
24
25
26
27
28
29
30
31
32
33
34
35
36
37
38
39
40
41
42
43
44
45
46
47
48
49
50
51
52
53
54
55
56
57
58
59
60
61
62
63
64
65
66
67
68
69
70
71
72
73
74
75
76
77
78
79
80
81
82
83
84
85
86
87
88
89
90
91
92
93
94
95
96
97
98
99
100
101
102
103
104
105
106
107
108
109
110
111
112
113
114
115
116
117
118
119
120
121
122
123
124
125
126
127
128
129
130
131
132
133
134
135
136
137
138
139
140
141
142
143
144
145
146
147
148
149
150
151
152
153
154
155
156
157
158
159
160
161
162
163
164
165
166
167
168
169
170
171
172
173
174
175
176
177
178
179
180
181
182
183
184
185
186
187
188
189
190
191
192
193
194
195
196
197
198
199
200
201
202
203
204
205
206
207
208
209
210
211
212
213
214
215
216
217
218
219
220
221
222
223
224
225
226
227
228
229
230
231
232
233
234
235
236
237
238
239
240
241
242
243
244
245
246
247
248
249
250
251
252
253
254
255
256
257
258
259
260
261
262
263
264
265
266
267
268
269
270
271
272
273
274
275
276
277
278
279
280
281
282
283
284
285
286
287
288
289
290
291
292
293
294
295
296
297
298
299
300
301
302
303
304
305
306
307
308
309
310
311
312
313
314
315
316
317
318
319
320
321
322
323
324
325
326
327
328
329
330
331
332
333
334
335
336
337
338
339
340
341
342
343
344
345
346
347
348
349
350
351
352
353
354
355
356
357
358
359
360
361
362
363
364
365
366
367
368
369
370
371
372
373
374
375
376
377
378
379
380
381
382
383
384
385
386
387
388
389
390
391
392
393
394
395
396
397
398
399
400
401
402
403
404
405
406
407
408
409
410
411
412
413
414
415
416
417
418
419
420
421
422
423
424
425
426
427
428
429
430
431
432
433
434
435
436
437
438
439
440
441
442
443
444
445
446
447
448
449
450
451
452
Referat
Zorilă Maria 08.04.2018

Polineuropatiile
-sunt afețiuni ale sistemului nervos periferic, bilaterale și simetrice, predominând la
extremitățile distale ale tuturor membrelor și care realizează clinic tulburări motorii,
senzitive și vegetative. Prinderea mai frecventă a membrelor inferioare cu interesarea
excepțională a membrelor superioare singure este o caracteristică a acestei afecțiuni.

453
Cauze:

1. Cauze toxice:

• agenți toxici nemedicamentoși: alcool (intoxicația cronică); intoxicații profesionale și/sau


accidentale prin plumb, arsenic, mercur, talium, sulfură de carbon, tetracloretan, petrolul,
oxidul de carbon, insecticidele, ierbicidele; toxice alimentare:

• agenți toxici medicamentoși: emetina, săruri de aur, barbiturice, sulfamidele albe,


corticoizii, seroterapia, vaccinoterapia;

2.Cauze carențiale: carențe în vitamina B1 (alcoolismul primar), carența în vitamina PP


(pelagră), carența în vitamina B6 (hidrazidă);

3. Cauze metabolice: uremie, diabet, porfirie, disglobulinemie, amiloidoză primară,


crioglobulinemie și sarcină;

4.Cauze endocrine: hiper sau hipotiroidie, hiperinsulinism, acromegalie;

5.Cauze infecțioase: lepra, difteria, leptospiroza, bruceloza, hepatita, tetanosul, parotidita


epidermică, afecțiuni virale;

6.Boli generale: vasculoartrite, sarcoidoză, neoplazii;

Mononeuropatia cubitală determină paralizia:

454
1Cubitalului anterior (care participă la flexia pumnului, alături de marele palmar inervat
de median);

2.Flexorului profund al degetelor (care execută flexia falangelor distale de la degetele IV și


V, căci pentru degetele II și III inervația flexorului profund provine din nervul median);

3.Interosoșilor palmari și dorsali (care participă la felxia MCF și fac adducția, respectiv
abducția degetelor);

4.Lumbricalilor interni (lumbricalii externi sunt inervați de nervul median);

5.Flexorului scurt și adductorului policelui, care apropie policele de planul mâinii;

6.Opozantului degetului mic.

Paralizia nervului cubital este frecventă (singură sau asociată cu cea de


mediană),determinată fiind de obicei de un traumatism la nivelul brațului (mai rar), la
nivelul cotului in tunelul epitrohleoolecranian și la nivelul pumnului.

Paralizia cubitalului imprimă mâinii o atitudine caracteristică – “gheara cubitală” (fig. 9-


66)- datorită acțiunii preponderente a extensorului precum și a flexorului comun
superficial. Hipotrfofia eminenței hipotenare, ca și a musculaturii intrinsece micșoreaza
diametrul transvers al mâinii.

Cubitalul conduce și fibre vegetative, motiv pentru care în paralizia nervului sunt
prezente și tulburările vasculotrofice (uscăciunea pielii, hiperkeratoza, deformări ale ).

“Mâna cubitală” poate executa unele “mișcări trucate” care pot ajuta în
aprecierea corectă nu numai a capacității funcționale, ci chiar a diagnosticului. Iată cateva
aspecte ale acestor “mișcări trucate”:

1.Extensia IF devine posibilă (deși interosoșii sunt paralizați) prin AAAA extensorului
comun cand MCF sunt în flexie ori daca aceste articulații se susțin cu o atelă sau cu
cealaltă mână.

2.Abducția degetelor este abolită, dar extensorul comun poate face o ușoară

455
abducție când MCF sunt extinse, iar când se flexează ușor apare adducția (ajutată și de
lungul flexor).

3.Adducția policelui este “trucată” de acțiunea lungului extensor și prin flectarea primei
falange.

Programul de recuperare destinat paraliziei de nerv cubital cuprinde următoarele


obiective:

1.Prevenirea si corectarea deviațiilor, utilizând atele fixe sau ortezele dinamice. Acestea din
urmă sunt utilizate în scopul de a preveni hiperextensia MCF (mai ales de la degetele IV și
V), lăsând posibilă flexia, și de a menține policele în abducție primară. În fig. 9-67 sunt
schițate 2 tipuri ri de orteze dinamice pentru “mâna cubitală”. Orteza permite utilizarea
mâinii, chiar într-o serie de activități rofesionale.

2.Prevenirea instalării redorilor articulare. De obicei redorile se produc la nivelul


articulațiilor MCF și IF ale degetelor IV și V.

Mobilizările pasive, autopasive ca și cele active cu orteză vor evita redorile , care pot
deveni mai târziu, în momentul reinervării, cauze directe de deficit motor și chiar
handicap.

3.Menținerea forței și AAAAA membrului superior respectiv, adică a lanțurilor kinetice


închise și deschise, în care MS respectiv va continua să fie utilizat cât mai mult, într-un
maxim de gestici uzuale posibile (cu sau fără orteză dinamică).

4.Pentru menținerea forței musculare se vor executa zilnic 2-3 grupaje de exerciții
izometrice pentru musculatura normala a MS.

5.Reeducarea musculaturii paralizate se va efectua, în funcție de gradul deficitului motor,


la tehnicile adecvate: “reflexul de întindere”, “tehnicile de facilitare”, “cotracțiile
contralaterale”, “exercițiile de activare analitică” și “exercițiile globale pe tipuri de
mișcare”.

6.Amintim că stimularea electrică este mai dificilă recuperarea a nervul gesticii de finețe.

7.În cadrul terapiei ocupaționale, ca metodă de bază pentru recuperarea abilității, se


practică acele activități care necesită o gestică mai complexă, cum ar fi: șlefuitul, olăritul,
brodatul pe gherghef, tăiatul cu foarfeca, dactilografierea, cântatul la pian, alcătuirea de
mozaicuri și alte jocuri cu elemente de construcție).

8.Refacerea sensibilității nu are ceva particular, ca urmând aceleași reguli care au fost
deja discutate.

Primele semne ale reinervării musculaturii practice din teritoriul nervului cubital sunt,
în ordine:

456
1. Opozabilitatea police-deget;

2.Degetul V poate fi abdus;

3. Mișcările de abducție-adducție ale degetelor devin posibile;

4.Flectarea MCF cu extensia IF.

Rata de regenerare a fibrelor motorii este de la 1.2 la 1.5mm/zi. Rata de revenirea


sensibilității este aproximativ aceeași ca la paralizia nervului median.

Fizioterapie:

Consta in aplicarea de ultrasunete (efect fibrolitic termic si de dinamizare celulara), băi


segmentare sau generale, masaj subacval sau sub presiune, aplicari locale de parafina sau
namol.

Rerferat
Zorilă Maria

08.04.2018

Neuropatia ulnară - paralizia nervului ulnar

457
Neuropatia ulnară - paralizia nervului ulnar - se manifestă prin pareza sau
amorțelile ultimelor două degete (deget mic și inelar) de la mână, afectând o zonă în mare
parte comun cu cel inervat de rădăcina cervicală C8.

Cel mai frecvent, neuropatia ulnară este consecința leziunii nervului la cot, unde nervul
trece printr-un canal bine delimitat și apoi printr-un mușchi. De asemenea, nervul poate fi
comprimat în canalul Guyon, la încheietura mâinii.

Cauze

La cot, traumatismul nervului se produce prin mișcări repetate de flexie - extensie,


compresie prin sprijin prelungit în cot și, de asemenea, prin lezarea ligamentului ulnar
colateral, artrita în santul ulnar sau tracțiune cu antebrațul flectat și cotul în poziție valgus
(mișcăile jucătorilor de tenis, pivotul la handbal etc).

La încheietura pumnului, segmentul terminal al nervului ulnar trece printr-un


alt spațiu anatomic restrâns delimitat de oasele articulației și aponevroza (structura
fibroasă) de susținere - canalul Guyon. Cicliștii, cei care utilizează cârje sau care stau cu
mâna pe mouse timp îndelungat pot suferi compresiunea nervului la acest nivel.

458
Nervul ulnar (1) este comprimat la nivelul canalului Guyon (2). Comprimarea nervului
ulnar la nivelul canalului Guyon se manifestă prin diferite simptome în aria de sensibilitate
a acestui nerv (3).

Simptome

Amorțeala (parestezii), tulburări de sensibilitate și durere în ultimele două degete ale


mâinii pot fi primele semne ale afectarii nervului ulnar. În cazuri severe
observăm atrofia mușchilor intrinseci ai mâinii și menținerea în flexie a ultimelor
două degete (mâna ca o gheară). În funcție de localizarea simptomelor și
semnelor, medicul neurolog poate intui localizarea leziunii nervoase, la cot sau la
încheietura mâinii.

Menținerea în flexie a ultimelor două degete (mâna benedictina sau mâna de


rugăciune).

Diagnosticul de neuropatie ulnară este sugerat de prezentarea clinică, însă testul


de electromiografie permite diferențierea de alte suferințe ce generează acelasi tablou
clinic, precizarea sediului leziunii, severitatea afectării, tipul de neuropatie (demielinizantă
sau axonală) și facilitează decizia terapeutică optimă.

( Axonopatia este o tulburare în care procesele celulelor nervoase sunt afectate. Acestea
sunt localizate pe tot corpul, astfel încât simptomele bolii pot fi diferite.

459
Înfrângerea axonilor aparține grupului de polineuropatie. Boala este considerată a fi un
proces degenerativ care se dezvoltă încet. Tratamentul axonopatiilor este efectuat de un
neurolog.

Ca toate tulburările sistemului nervos periferic, boala se manifestă printr-o încălcare a


mișcărilor și sensibilitate, simptome vegetative. Cu un tratament adecvat, degenerarea
poate fi oprită, îmbunătățind astfel prognoza de viață.

Polineuropatie inflamatoare cronică de demielinizare este o afecțune rară a


nervilor periferici, caracterizată prin slăbirea crescândă şi treptată a picioarelor şi, în mai
mică măsură, a brațelor. Este provocată de deteriorarea învelişului nervilor, numit
mielină. Se poate declanşa la orice vârstă şi la ambele sexe. Slăbiciunea progresează timp
de două sau mai multe luni.)

Tratament polineuropatiei ulnare

În primul rând trebuie identificată cauza compresiunii sau încarcerarii nervului


pentru modificarea comportamentului ce a determinat leziunea. Deși tratamentul
antiinflamator și kinetoterapia permit reluarea activitâții normale, în cazurile severe se
impune intervenția chirurgicală de decompresiune a nervului la locul traumatismului
acestuia.

Tactica terapeutică privind neuropatia ulnară depinde în mare măsură de etiologia


leziunilor nervoase.Tratamentul chirurgical este necesar pentru a elimina tumorile,
hematoamele, cicatricile, comprimarea trunchiului nervos sau cauza compresiei canalului
musculo-scheletal în care trece. Tactica chirurgicală este utilizată în absența efectului
adecvat al tratamentului conservator. Conform mărturiilor, se efectuează decompresia
nervului, neuroliza, atenuarea aderenței, transpunerea nervului, îndepărtarea tumorilor
nervoase și alte operații.

Terapia conservativă implică administrarea de medicamente anti-inflamatorii


(glucocorticoizi, diclofenac, ketorolac), analgezice (metamizole de sodiu, injecții cu
anestezice locale), agenți anticholinesterase (ipidacrine, neostigmina și altele.),
medicamente vasoactive (acid nicotinic, pentoxifilina), metaboliți (vitamine c. acidul alfa
lipoic).

Completează efectiv tratamentul medicamentos al fizioterapiei: UHF( câmp


electromagnetic cu o frecvență înaltă a oscilațiilor electromagnetice ), fonoforită, terapie
magnetică. Lupta împotriva atrofiei musculare este efectuată cu ajutorul masajului și a
electromiostimulării.

În perioada acută a neuropatiei nervului ulnar, un punct important este excluderea /


limitarea stresului și a stării dinamice care intensifică manifestările patologice ale bolii.
Pacienții care suferă de sindromul canalului cubital pentru a limita flexiune cot in timpul
somnului de noapte pribintovyvayut recomanda suprafața flexor a cotului într-o rola

460
prosop rulat. În viitor, când se ameliorează procesul inflamator și se reduce sindromul de
durere, este prescris un complex special de terapie cu exerciții fizice.

461
Cuprins

1.Tendo- periostită achilian……………………………………………..1

2. Acrocianoza……………………….…………………………….……..2

3.Sindromul algodistrofic al membrului inferior………………………3

4. Artroza cronică………...………………………….…………………..4

5. Contractura Depuytren……………………………………………….5

6. Maladia Bürger, acrocianoza, nevralgia…………...………….……..8

7. Nevralgia…………..………………………………………. ………...11

8 . Neuropatia (acroparestezia)………………………………………....12

9. Neuropatia (acroparestezia, acrodisestezia)…………….…………...16

10 .Sindromul de durere regională complexă (CRPS)distrofia Sudeck-17

11.Sindromul de durere regională complexă (CRPS)distrofia Sudeck-17

12. Claudicația intermitentă…………. ...................................................19

462
Cuprins

1.Sindromul algodistrofic al membrului inferior(3.1-11 )……………1

2.Tendo- periostită achiliană (1.1-6)…………………………….1bis

3. Acrocianoza(2.1-8)(2.2 -9)(2.3-10)…………………………….……..2

4. Claudicația intermitentă (11.2 -38) ................................................2BIS

5. Sindromul algodistrofic al membrului inferior(3.5-15 )…………….3

6 .Sindromul de durere regională complexă (CRPS) - distrofia Sudeck

(12.1- 41)(12.7-47…….…………………………………………………3 bis

7. Artroza cronică(8.6-32).………………………….…………………..4

8.Sindromul de durere regională complexă (CRPS) - distrofia Sudeck

(12.5- 45)(12.6-46)……………………………………..………………....5

9. Contractura Depuytren(18.1- 67)…………………………………….7

10. Maladia Bürger, acrocianoza, nevralgia(38.1- 112)………….…

Algodistrofie

Sindrom dureros al unei maini, unui picior, chiar al unui membru intreg, cu:

A.Tulburari a. Vasomotorii(I. livedo reticularis II.acrocianoza.III.eritemalgia).

b.Trofice

B.Demineralizare osoasa pronuntata.


Algodistrofia rezulta probabil dintr-o perturbare de functionare a nervilor simpatici ai unui
membru. Instalandu-se in urma unui traumatism(fractura, entorsa), a unei interventii
chirurgicale sau fara cauza aparenta, algodistrofia atinge cel mai des membrele inferioare, dar
poate atinge membrul superior (sindromul umar-mana dupa un infarct miocardic, de

463
exemplu). neputinta dureroasa a mainii

Simptome si diagnostic - Apare progresiv o neputinta dureroasa a mainii,


piciorului, chiar a intregului membru. Se observa atunci o demineralizare
osoasa pronuntata si intinsa, asociata, in primul moment, cu o umflare a
tesuturilor moi insotita de incalzire locala, apoi, in a doua faza, cu o racire si o
retractie a acestora, la originea unei rigiditati a articulatiei.
Diagnosticul clinic - Se bazeaza pe caracterul extrem de deosebit al durerilor si pe tulburarile
trofice. Atingerile osoase pot fi puse precoce in evidenta multumita scintigrafiei, apoi diferitelor
procedee de imagerie (absorbtiometrie bifotonica, scanografie).

Tratament si prognoza –

1.Tratamentul comporta, inainte de toate, punerea in repaus a segmentului de membru atins:


utilizarea unui baston sau a unei carje este cel mai sigur mijloc de a suprima durerile provocate
de o algodistrofie a genunchiului sau piciorului. Simptomele inceteaza foarte des in mod
spontan la capatul a 6 pana la 18 luni.
2.Dar calcitonina, vasodilatatoarele si anesteziile locoregionale prin blocaj nervos simpatic sunt
utilizate frecvent pentru a grabi vindecarea.
3.O reeducare poate ajuta sa se lupte impotriva anchilozei.
Un oarecare grad de rigiditate poate persista ca sechela definitiva, chiar atunci cand
algodistrofia atinge mana, retractiile fixeaza degetele in forma unei gheare ireductibile.

Tulburări vasomotorii
I.Livedo reticularis este o afectiune vasospatica, de cauza necunoscuta, caracterizata prin
coloratiei tegumentare (de regula “marmorat” ce intereseaza
modificari ale
suprafete de dimensiuni mari la nivelul extremitatilor (membrelor).

Pielea capata aspectul de “plasa de peste”, cu zone cianotice (vinetii) ce


inconjoara zone centrale palide.
Livedo reticularis se intalneste frecvent la femeile tinere, insa poate fi asociat si cu alte
afectiuni, ca de exemplu:

464
- neoplasm malign ocult
- poliartrita nodoasa
- microembolii (cheaguri) aterosclerotice la nivelul pielii.

c
Modificarile de livedo se observa cel mai bine la nivelul oapselor si antebratelor si uneori in
a
regiunea inferioara a bdomenului, moficicarile fiind mult mai accentuate in perioadele reci.
In anotimpul cald, modificarile se remit la o tenta rosiatica, dar nu dispar complet. Livedo
reticularis asociaza anumite
Simptome, cel mai frecvent:
- parestezii (amorteli)- senzatie de raceala a zonei respective
- hipotonie (scaderea tonusului muscular) in zonele afectate.In cazurile severe pot aparea
ulcere recidivante ale membrelor inferioare. Coloratia vinetie, marmorata este
caracteristica pentru livedo reticularis. La nivelul arterelor periferice, pulsul este normal.

Extremitatile membrelor interesate, atat ale membrele superioare cat si ale membrelor
inferioare pot fi reci cu transpiratii abundente.Masura generala recomandata consta in evitarea
expunerii la frig. Tratamentul medicamentos indicat este cel cu vasodilatatoare, care nu sunt
insa folosite de rutina.In cele mai mule cazuri, livedo reticularis este o afectiune benigna, care
nu necesita tratament.La unii pacienti cu afectiuni autoimune in cadrul carora este prezent
livedo reticularis pot fi prezente ulceratii sau gangrene. In aceste cazuri este necesara tratarea
bolii de fond.

II.Acrocianoza

Acrocianoza mainilor si a picioarelor

Acrocianoza este o afectiune rara, caracterizata prin modificari tegumentare simetrice la nivelul
mainilor si picioarelor si, in mai m ica masura, la nivelul antebratelor si gambelor.
Aceasta afectiune se caracterizeaza prin vasoconstrictie arteriolara combinata cu dilatarea
plexului venos subpapilar al pielii, prin care sangele neoxigenat circula lent.
Se agraveaza in perioadele reci, dar nu dispare complet nici in anotimpurile calde.
Acrocianoza este prezenta la ambele sexe, este mai frecventa insa la adolescenti si in jurul
varstei de 20 de ani si se amelioreaza odata cu inaintarea in varsta sau in timpul sarcinii.
Pacientul se prezinta la medic cu urmatoarele simptome:
- extremitati reci

465
- transpiratii
- edeme discrete
- zonele afectate au o coloratie cianotica.
Pacientul nu prezinta dureri, nu are leziuni trofice sau invaliditate, iar pulsul de la nivelul
arterelor periferice este prezent.In perioadele reci se recomanda purtarea unei imbracaminti
adecvate

III.Eritromelalgia (eritemalgia)

Eritromelalgia este o tulburare vasodilatatorie paroxistica bilaterala, de cauza necunoscuta


(idiopatica). Eritromelalgia idiopatica (primara) se intalneste de regula la persoanele aparent
sanatoase, rareori la copii, afectand in mod egal ambele sexe.
Eritromelalgia, forma secundara se intalneste la pacientii cu urmatoarele afectiuni:
- policitemia vera (boala mieloproliferativa idiopatica cronica, manifestata printr-o crestere a
concentratiei hemoglobinei si a masei eritrocitare)
- hipertensiune arteriala
- guta
- boli neurologice.
De obicei, eritromelalgia se
manifesta cu durere bilaterala avand caracter de arsura,
care dureaza minute sau ore.

466
La inceput Eritromelalgia afecteaza zone circumscrise la nivelul palmelor si a
picioarelor (plantelor). Ulterior, pe masura ce afectiunea progreseaza intereseaza intreaga
extremitate (mana sau piciorul).
Accesele apar mai ales noaptea, cand extremitatile se incalzesc in asternut sau ca
raspuns la stimulii ce produc vasodilatatie. Acestia pot fi:
- cresterea temperaturii ambientale
- exercitiile fizice
- efortul fizic sustinut.
Accesele de eritromelalgie pot fi insotite de eritem (roseata) local
sau cianoza (invinetire) si de cresterea temperaturii locale.
Manifestarile sunt ameliorate prin mentinerea in pozitie ridicata a extremitatii
afectate sau racirea zonei interesate.
Intre accesele de eritromelalgie, examinarea clinica nu depisteaza modificari ale tegumentelor
extremitatilor.
De regula, accesele debuteaza sub forma unor dureri tipice, insotite de eritem si
hipertermie (caldura) locala, pulsatii arteriale ample si transpiratii intense.

Tratamentul in eritromelalgia primara, idiopatica (de cauza necunoscuta) consta in


administrarea de aspirina, in doze de 650 mg la 4-6 ore, care poate scadea intensitatea
manifestarilor. Se recomanda ca pacientul sa evite mediile calduroase.
In cazurile severe, daca tratamentul medical nu are efecte benefice, poate fi necesara pentru
calmarea durerii sectionarea nervilor periferici.
Trebuie retinut, faptul ca eritromelalgia primara, forma idiopatica este intotdeauna benigna.

B.Demineralizare osoasa pronuntata.

Demineralizarea osoasa sau osteomalacia este o afectiune caracterizata prin pierderea


densitatii osoase, pe fondul unui aport inadecvat de calciu si fosfor sau al resorbtiei hiperactive
de calciu din oase .
Simptomele
-asociate cu demineralizarea osoasa sunt durerile corporale difuze, slabiciunea
musculara si fragilitatea osoasa.
- fragilitate osoasa;
- dureri osoase;
- dureri la nivelul coloanei vertebrale;
- dureri ale oaselor membrelor inferioare;
- slabiciune musculara;
467
- hipocalcemie;
- discuri intervertebrale comprimate;
- aplatizare pelviana;
- predispozitie la fracturi;
- oboseala cronica.
Cea mai frecventa cauza a osteomalaciei este deficienta in vitamina D, nutrient
preluat de regula din hrana si sintetizat prin expunerea suficienta la razele soarelui.
Cauze si factori de risc Osteomalacia este o afectiune mai rar intalnita decat
osteoporoza in randul adultilor, insa cele doua afectiuni pot coexista. In timp ce osteoporoza
este caracterizata prin "oase poroase", osteomalacia reprezinta mineralizarea deficitara a
sistemului osos, fiind boala "oaselor moi". Fenomenul demineralizarii osoase la copii poarta
numele de rahitism. Demineralizarea osoasa are drept cauza principala deficienta
de vitamina D.

b. Tulburari trofice

-Care priveste nutriția țesuturilor

O tulburare trofica apare fie spontan, fie ca o complicatie a unei arterite, a varicelor,
a unei leziuni a centrilor nervosi (hemiplegie) sau ca urmare a unui traumatism
(entorsa, fractura). Ea rezulta ori dintr-un aport circulator deficitar in tesut (obstructie a unei
artere, stanjenire a circulatiei venoase, compresie), ori dintr-o anomalie a compozitiei
sangelui (avitaminoza, de exemplu) sau inca dintr-un defect de control nervos prin nervii
simpatici, parasimpatici sau motori(priveste nutritia tesuturilor)

468
1tendinita ahileana - analgezia
.................................................................................................................................................. 3
2 tendinita ahileana - biostimularea
........................................................................................................................................... 4

469
3 distorsiunea gleznei - analgezia
............................................................................................................................................... 5
4 distorsiunea gleznei -
biostimularea .....................................................................................................................................
... 6

5 sindromul tibiei anterioare -


analgezia .................................................................................................................................... 7

6 sindromul tibiei anterioare -


biostimularea ............................................................................................................................. 8

7 artrita la nivelul mâinii -


analgezia ...........................................................................................................................................
9

8 artrita la nivelul mâinii -


biostimularea ....................................................................................................................................
10

9 bursita -
analgezia ...........................................................................................................................................
.......................... 11

10 bursita -
biostimularea .....................................................................................................................................
........................ 12

11 sindromul tunelului carpian -


biostimularea .......................................................................................................................... 13

12 sindromul tunelului carpian -


analgezia .................................................................................................................................. 14

13 durerea cervicală -
analgezia ...........................................................................................................................................
......... 15

14 durerea cervicală -
biostimularea .....................................................................................................................................
.......13.

15 dorsalgia -
analgezia ...........................................................................................................................................
...................... 17

470
16 dorsalgia -
biostimularea .....................................................................................................................................
..................... 18

17 epicondilita -
analgezia ...........................................................................................................................................
.................. 19

18 epicondilita -
biostimularea .....................................................................................................................................
................ 20

19 artroza genunchiului -
analgezia ...........................................................................................................................................
... 21

20 artroza genunchiului -
biostimularea .....................................................................................................................................
.. 22

21 distorsiunea genunchiului -
analgezia ...................................................................................................................................... 23

22 distorsiunea genunchiului -
biostimularea .............................................................................................................................. 24

23 durerea lombosacrală -
analgezia ...........................................................................................................................................
. 25

24 durerea lombosacrală -
biostimularea .....................................................................................................................................
26

25 întinderea musculară -
analgezia ...........................................................................................................................................
.. 27

26 întinderea musculară -
biostimularea .....................................................................................................................................
. 28

27 sindromul osgood-schlatter -
analgezia .................................................................................................................................. 29

471
28 sindromul osgood-schlatter -
biostimularea .......................................................................................................................... 30

29 durerea de umăr -
analgezia ...........................................................................................................................................
......... 31

30 durerea de umăr -
biostimularea .....................................................................................................................................
........ 32

31 tendinopatia patelară -
analgezia ...........................................................................................................................................
. 33

32 tendinopatia patelară -
biostimularea .....................................................................................................................................
34

33 fasciita plantară/pinteniIi calcaneeni -


analgezia .................................................................................................................... 35

34 fasciita plantară / pintenii calcaneeni -


biostimularea ............................................................................................................ 36

35 sindromul de tunel tarsal -


analgezia .......................................................................................................................................

36 sindromul de tunel tarsal -


biostimularea ............................................................................................................................... 38

37 tendinopatia -
analgezia .....................................................................................................................................39

38 tenopatia

biostimularea…………………………………………………………………………………40

472
SECVENȚĂ DE CURENT DIADINAMIC

13.1 SECVENȚĂ DE CURENT DIADINAMIC CU BAZA DE 5%, 10%, 20%

Poziția electrozilor .În funcție de tipul afecțiunii – se aplică ambii electrozi pe mușchiul
buricului (pentru spasme dureroase ale mușchilor tonici) și electrozii se aplică într-un mod
asimetric ca efect asupra spasmelor locale ( cu cât este mai mic electrodul aplicat pe punctual
dureros, cu atât trebuie să fie mai mare cel pentru inserție musculară); aplicația se face pe
segement pentru a avea efect asupra diverselor zone ale capului și, respectiv ale organelor interne
( se aplică un electrod paravertebral pe segmentul respectiv, iar un altul pe zona hiperalergică) și,
de asemenea, aplicația se face transregional (pe articulații, zone afectate – la 2 zile după
producerea leziunii pentru un efect de profunzime);aplicația este radiculară în cazul acelor
diagnostice pentru care aplicația directă este contraindicată (maladia Bürger, sindromul Sudeck);
aplicația se face paravertebral pe segmentul de inervare a zonei afectate.

Durata aplicației În funcție de tipul afecțiunii și de condiția pacientului. Cel mai des durata
aplicației este de 3-5 minute pentru o zonă, iar pentru o altă zonă durata se reduce la 1-2 minute.
Fără nicio excepție, durata totală a aplicației nu trebuie să depășească 12 minute. Cu cât
afecțiunea este mai acută, cu atât durata totală de aplicație trebuie să fie mai scurtă (aproximativ
3-5 minute).

Frecvența tratamentelor în funcție de tipul afecțiunii, de stadiul acesteia, etc., de la de 5 ori pe

săptămână pentru afecțiuni acute până la o dată pe săptămână pentru terapia de întreținere

Numărul de tratamente 2 - 10, în funcție de tipul și de stadiul afecțiunii

Intensitatea deasupra pragului de senzitivitate pentru DF și LP.

Efectul tratamentului analgezic, vasodilatator, hiperemic

473
Notă .Tratamentul este adecvat în special în cazul spasmelor dureroase,dereglărilor funcționale
și ale organelor locomotoare, durerilor fără adinamie.

474
18. CONTRACTURA DUPUYTREN

Program E-0001

program: E-0001 intensitatea: la maximul pragului de senzitivitate;

densitatea curentului: maxim 0,1 mA/cm2

Parametri medicali curentul: galvanic

tipul: continuu

funcția cc/cv: cc

polaritatea: pozitivă

verificarea contactului: da

Poziția electrozilor aplicație transregională cu anod (activ – soluție hialuronidază ) pe zona

palmară a mâinii sau pe zona plantară a piciorului; se aplică catod(inactiv - cu soluție pentru
protecția catodului) pe partea volară a mâinii sau pe partea dorsală a piciorului; mărimea
electrozilor este 4 x6 cm

Durata aplicației 30 minute

Frecvența tratamentelor de 2 - 3 ori pe săptămână

Numărul de tratamente 9

Intensitatea la maximul pragului de senzitivitate

Densitatea curentului maxim 0,1 mA/cm2

Efectul tratamentului Trofic

Notă soluție anod (componente ale soluției hialuronidază):

soluție 1 (soluție tampon de acetat)


475
= acetat de natriu - 11,5 g

= acizi acetic gracial – 0,95 g

= apă distilată - 1000 ml

soluție 2 (hialuronidază):

= se dizolvă o fiolă de hialuronidază într-o fiolă de apă redistilată

Amestecați amebele soluții înainte de utilizare.

Pentru o fiolă de hialuronidază utilizați 25 de ml sin soluția 1

soluția de catod:

= clorură de natriu - 5,0 g

= acid hidrocloric diluat - 6,5 g

= apă distilată – 1000ml

(58)

476
23. EPICONDILITA RADIALĂ (ULNARĂ)

Program E-0945

program: E-0945 intensitatea: până la nivelul pragului motor pentru 90Hz

Parametri medicali curentul: interferență 2p

tipul: 2 poli

funcția cc/cv: cc

polaritatea: pozitivă

frecvența purtătoare: 4000 Hz

AMF: 90 Hz

spectru: 50 Hz

rotire: continuă

creșterea: 1 s

vibrația: 3 s

coborârea: 1 s

pauza: 3 s

verificarea contactului: da

Poziția electrozilor se aplică electrozi vacuum cu d = 60 mm, astfel încât mușchiul tratat să

se găsească pe traiectoria curentului

Durata aplicației 10 minute

Frecvența tratamentelor o dată la două zile

Numărul de tratamente 5

Intensitatea până la nivelul pragului motor pentru 90 Hz

477
Efectul tratamentului analgezic, hiperemic, miostimulator, motor pentru 90 Hz

Notă. De asemenea, se pot utiliza electrozi plați.

După prima aplicație, este posibil ca starea pacientului să se înrăutățească, și abia după a treia
aplicație se pot simți îmbunătățiri.

(64)

478
27.2 PERIARTRITA HUMEROSCAPULARĂ 02

Program E-4515

program: E-4515 intensitatea: deasupra pragului de senzitivitate

Parametri medicali curentul: TENS

tipul: asimetric

funcția cc/cv: cc

polaritatea: pozitivă

puls: 30 us

frecvența pulsului: 100 Hz

modulația: frecvența aleatorie

verificarea contactului: nu

Poziția electrozilor se aplică electrozi plați având o mărime corespunzătoare articulației

tratate, aplicație transregională.

Durata aplicației 15 - 20 minute, pauză 1 minut

Frecvența tratamentelor Zilnic

Numărul de tratamente 6

Intensitatea deasupra pragului de senzitivitate

Efectul tratamentului Analgezic

Notă. De asemenea, se pot utiliza și electrozi vacuum.

479
480
36.2 LOMBALGIA (DUREREA DIN ZONA INFERIOARĂ A SPATELUI)

Program E-0002

program: E-0002 intensitatea: sub pragul perceperii durerii până la cel mai înalt nivel de
suportabilitate (pacientul trebuie să simtă “vibrații” sub electrozi, ceea ce se traduce prin
fasciculație musculară)

Parametri medicali curentul: curent Träbert

tipul: monofazic

funcția cc/cv: cc

polaritatea: pozitivă

puls: 2 ms

frecvență puls: 142,86 Hz

modulația: frecvență constantă verificarea contactului: da

Poziția electrozilor. EL 3:se aplică anod cranian 8 x 12 cm (50 – 100 cm2) pe zona pectora
inferioară a coloanei vertebrale (Th9 -Th12), catod caudal 8 x 12 cm în zona superioară a
coloanei vertebrale (L1-L3)

Durata aplicației 10 -15 minute, pauză 1 minut

Frecvența tratamentelor la început zilnic pentru o perioadă de 3 zile, apoi o dată la două zile

Numărul de tratamente 6

Intensitatea sub pragul perceperii durerii până la cel mai înalt nivel de suportabilitate (pacientul
trebuie să simtă “vibrații” sub electrozi, ceea ce se traduce prin fasciculație musculară)

Efectul tratamentului analgezic, hiperemic

Notă .Ținând cont de acomodarea anterioară, este necesar să se păstreze intensitatea pe durata
întregii aplicații.

(109)

481
482
27.4 PERIARTRITA HUMEROSCAPULARĂ 04

Program E-0005

program: E-0005 intensitatea: sub pragul perceperii durerii până la cel mai înalt nivel de
suportabilitate (pacientul trebuie să simtă “vibrații” la aplicarea electrozilor, ceea ce se traduce
prin fasciculație musculară)

Parametri medicali curentul: curent Träbert

tipul: monofazic

funcția cc/cv: cc

polaritatea: pozitivă. în sens invers

puls: 2 ms

frecvență puls: 142,86 Hz

modulația: frecvență constantă

verificarea contactului: da

Poziția electrozilor se aplică electrozi de 6 x 4 cm pe segement pentru a trata articulația

C3-Th1 (EL 1. – EL 2.)

Durata aplicației 15 minute

Frecvența tratamentelor Zilnic

Numărul de tratamente 8

Intensitatea sub pragul perceperii durerii până la cel mai înalt nivel de suptabilitate (pacientul
trebuie să simtă “vibrații” la aplicarea electrozilor, ceea ce se traduce prin fasciculație musculară)

Efectul tratamentului Analgezic

(146)

483
484
Fig. 7 .Bilanţul articular al coloanei vertebrale

Locul de inserție a celor trei axe ale acestor mișcări este centrul capului femural

700 600 300 750

Reagiunea 500 550 100 400


toraca

Regiunea 400 300 350 50


lomba

TOTAL 1600 1450 750 1200

flexie extensie abducție adducție rotație Rotație


internă externă
Active 90 º 30 º 70 º 20 º 35 º 15 º
pasiv 120 º 50 º 80 º 30 º 40 º 20 º

485
Fig.11. Amplitudinea maximă a mișcărilor în ariculația coxofemurală

Metode ajutătoare
•Terapia ocupațională – urmărește câștigarea independenței în desfășurarea activităților
cotidiene .

Pentru atingerea obiectivelor propuse prin intermediul tehnicilor și metodelor enumerate mai
devreme , mi-am ales ca și tehnici importante pentru recuperare si imbunatatirea calitatii
vietii :masajul și kinetoterapia iar ca tehnici ajutătoare : hidrotermoterapia și terapia
ocupațională .
I.Kinetoterapie.
I. Exerciții respiratorii.
Exerciții de mobilizare a cutiei toracice superioare, exerciții de inspir forțat, bine ritmat, asociate de
compresiunea toracelui în expir.
Atât inspirația cât și expirația trebuie să fie profunde, lungi și uniforme. Toracele se va
deschide într-o respirație amplă, benefică organismului, prin care se angrenează întregul sistem
imunitar. Revigorarea apare după primele zile. Important este să nu se forțeze limitele
fiecăruia, iar înainte de începerea exercițiilor camera să fie foarte bine aerisită. La inceput,
exercițile pot da o ușoară amețeală, din cauza faptului că sângele va fi puternic oxigenat. De
aceea, exercițiile se vor adapta pentru fiecare persoană în parte.
II. .Electroterapie pentru stimularea tonusului muscular

III- masajul gambei -un masaj tonifiant aplicând diverse tehnici prin manevre mai
energice.

II. .Electroterapie pentru stimularea tonusului muscular


Curentul Diadinamic -Monofazatul-cu efect excitator, crește tonusul muscular, acționează
ca un adevărat masaj profund electric, evidențiază zonele dureroase din cadrul neuromialgiilor
reflexe. Acționeză vazoconstrictor și tonifică pereții arteriali.
Pacientul-trebuie să fie așezat comod pe o canapea de lemn și cu regiunea de tratat
descoperită și la îndemână.

Tehnica de aplicatie:

486
În tonifiere bipolar sau punctiform pe punctul motor.
Este o aplicație mioenergetică: -aceasta urmărește tonicizarea musculaturi normoinervate.
Electrodul pozitiv-este mare, este indiferent și se așează la locul de emergență a nervului
motor.
Electrodul negativ-este punctiform și se așează la nivelul plăci neuromotori.
* Mărimea electrodului este în funcție de regiunea de tratat.
* Aplicația electrodului se face prin intermediul materialelor hidrofile, umede.
* Electrozii se fixează prin benzi sau saci de nisip.
* Timpul de aplicare: 10-20 min pentru efectul tonifiant, musculotrop
* Se pot aplica o dată sau de 2 ori pe zi.

Pentru creșterea rezistenţei muculare putem folosi peste 10 ședințe.


Curenţii diadinamici pot provoca arsuri dacă sunt administraţi incorect. Potrivit
specialistului, dacă în timpul tratamentului apare aşa-numitul „fenomen de acomodare", adică
acesta nu mai are efectul scontat, nu se creste intensitatea se schimbă polaritatea.

III- masajul gambei -un masaj tonifiant aplicând diverse tehnici prin manevre mai
energice.

Masaj ce va îmbunătăți tonusul muscular,crescând rezistența musculară ,prin aceasta va


îmbunătăți recuperarea mobilității și mențineri articulare.
Masajul muscular tonifiant pregătește musculatura ce va fi activată, elimină punctele
dureroase, permite eliminarea oboselii musculare.
Tonifierea pe zone țintă presupune concentrarea pe o anumită zonă pentru a pune în
mișcare mușchii corespunzători.
Masajul manual: folosind mișcările energice de tipul tehnicilor principale cum
fricțiuni,frământat și tehnici secundare cum ar fi ciupitul, cernutul, rulatul, efectuate cu
rapiditate,dar fără intensitate, se produce o stimulare a fibrelor elastice și musculare, o activare
a circulației sanguine și limfatice, o revitalizare a țesuturilor (obținută printr-o mai buna hrănire
a lor datorita afluxului sanguin).
Tonifierea pe zone țintă cum ar fi în cazul meu exemplul ales în special pe partea
posterioară a gambei ,presupune o concentrarea pe această zonă pentru a pune în mișcare
mușchii corespunzători.
Primul pas.Pregătirea maseorului prin a pregăti patul de masaj prin ridicarea lui la
nivelul pumnului de la membru superior ținut în extensie,apoi spălarea pe măini și încălzirea
mâinilor utilizând uleiul sau cremă specială pentru masaj,iar dacă folosim unguente
inflamatoare maseorul utilizează mănuși de protecție deoarece folosirea prelungită direct pe
tegumentul lui îl va duce la osteoporoză.
Pasul doi. Pregătirea pacientului.Întâi i se spune metoda de lucru apoi îi verificăm zona
de masat delimitând-o între articulația genunchiului și articulația gleznei, îl poziționăm ventral

487
sau dorsal cu genunchii flectați,inspectăm zona de masat ca tegumentul să nu prezinte
leziuni,supurații,escarii în zonele celor două articulații mai sus amintite,eczema,varice, edeme .
Aplicarea tehnicelor de masaj în distrofia musculară Dunchenne-
1.Fricțiunea(pietrisajul)-este o tehnică de masaj principală,o manevră ce se adresează țesutului
subcutanat se face energic ascendant de jos în sus. Fricțiunile se fac cu policele sau cu toate patru
degete,cu nodozitățile,șerpuit,circular,longitudinal.
Executându-se în 3-4 rânduri, fricțiunea este o manevră profundă .Efectul fricțiunii având o
acțiune mecanică, prin activarea circulației, prin stimularea schimburilor nutritive, prin înroșirea
tegumentelor, prin diminuarea sensibiliății locale, prin scăderea contracturii musculare, prin
reducerea stărilor de încordare nervoasă a bolnavului.

2.Framântatul-tehnică principal de masaj.

Este o manevră care se adresează în special mușchilor, îmbunătățindu-le mecanic calitățile,


iar prin activarea circulației sanguino-limfatice crește și schimburile nutritive și eliminarea
toxinelor.
Constă în apucarea, ridicarea, ,,stoarcerea,, țesuturilor moi și apoi presarea lor pe planul de
sprijin osos, urmată apoi de slăbirea presiunii dar fără a desprinde mâinile de pe zonă.
Acest lucru se realizează în direcție longitudinală pe fibrele musculare,în sensul circulației
de întoarcere venoase și limfatice pe zonele cu masa musculară;de la extremitate spre rădăcina
membrelor.
Din punct de vedere tehnic poate fi realizată:apucându-le ca o brățară, sub forma unei
stoarceri întrerupte,ca o cută lungă ce este prinsă între palme și degete ca într-un clește și apoi
este presată pe planul osos fără a o scăpa din mâini,ca și ciupituri, cu două sau trei degete, de la
o mâna sau de la ambele, plimbate de-a lungu planului muscular.

3.Batere (tapotaj, tapotament)

Constă din lovirea ușoară și ritmică a țesuturilor moi, superficiale sau profunde în funcție
de intensitatea loviturii. Efectele locale constau într-o vasodilatație locală cu hiperemie și
creșterea excitabilității neuro-musculare, cu activarea sistemului simpatic-parasimpatic.
Modalitățile tehnice de aplicare sunt variate:
,,Tocatul,,ce se execută cu ambele mâini, ținute în usoara extensie, cu palmele față în față
și destul de apropiate, degetele ușor flectate, iar coatele ușor îndepărtate de corp: degetele cad
moale pe piele printr-o mișcare realizată mai mult din articulația pumnului, de la o distanță
mică, într-un ritm alert alternativ, producând un sunet asemănător lovirii cu nuielele dacă sunt
apropiate și cad cu partea lor cubitală,respective unul asemănător picăturilor mari de ploaie
dacă sunt răsfirate și cad cu partea lor latero-palmară;
,,Bătătoritul,, ce poate fi executat cu partea ventrală a pumnului sau ,,în ventuză,, cu
palmele făcute căuș, și care se aplică pe zonele cu masa muscularță mare (spate de obicei):
,,Percutatul,, sau ,,ciocănitul,, ce se realizează prin căderi perpendicular ale vârfurilor

488
degetelor ușor îndoite, fiind aplicată simplu pe spate și torace, iar în asociere cu o ușoar Ea se
face transversal pe fibrele musculare si actioneaza prin contraexcitarea lor. Are influneta asupra
terminatiilor nervoase periferice, reduce sensibilitatea produce un aflux de sânge în regiunea
masată, produce hiperemie și ridică temperatura locală, stimulând activitatea pielii, glandelor și
țesuturilor.
4. Vibrația, cu rol sedativ, de calmare a regiunii, solicitate în urma manevrelor
anterioare, de tip excitant. Vibrața influențează nervii senzitivi și motori, calmează durerea
ridică temperatura locală și produce hiperemie.

DRENAJ LIMFATIC – ENCICLOPEDIA MEDICALA BTL PaginaDRENAJ LIMFATIC – ENCICLOPEDIA


MEDICALA BTL Pagina 8 din 36

1.6 ÎNGRIJIRE POST-LIPOSUCȚIE

FRUMUSEȚE / ESTETICĂ / ÎNTREȚINERE CORPORALĂ


Pauza: nu
Presiunea recomandată: 30 mmHg
...................................................
Program 1: 0001
Durata: 5:00
..................................................
Program Y-1025
Program 2: 0002
Durata: 10:00
..................................................
Program 3: 0007
Durata: 30:00
Accesorii recomandate Braț, picior, pantaloni
Durata aplicației 45 minute
Frecvența tratamentelor de minim 2 ori pe săptămână
Numărul de tratamente câte sunt necesare
Presiunea 40 - 70 mmHg
Efectul tratamentului analgezic, antiedematos, crește drenajul limfatic, sprijină întoarcerea
venoasă, sprijină microcirculația, ajută la regenerarea țesuturilor,
cenotic, hrănește pielea și zona subcutanată, trofic

Notă Terapia aplicată imediat după lipo-sucțieParametri medicali Protocol: drenaj limfatic
secvențial Program 2: 0002
Durata: 10:00

489
..................................................
Program 3: 0007
Durata: 30:00
Accesorii recomandate Braț, picior, pantaloni
Durata aplicației 45 minute
Frecvența tratamentelor de minim 2 ori pe săptămână
Numărul de tratamente câte sunt necesare
Presiunea 40 - 70 mmHg
Efectul tratamentului analgezic, antiedematos, crește drenajul limfatic, sprijină întoarcerea
venoasă, sprijină microcirculația, ajută la regenerarea țesuturilor,
cenotic, hrănește pielea și zona subcutanată, trofic
Notă Terapia aplicată imediat după lipo-sucție poate duce la reducerea
edemului în zona afectată și poate preveni aspectul neuniform al
suprafeței.(1550)

DRENAJ LIMFATIC – ENCICLOPEDIA MEDICALA BTL Pagina 9 din 36

1.7 RECONVALESCENȚA

FRUMUSEȚE / ESTETICĂ / ÎNTREȚINERE CORPORALĂ

Program Y-1026

program: Y-1026 reconvalescența


Parametri medicali Protocol: drenaj limfatic secvențial

Pauza: nu
Presiunea recomandată: 35 mmHg
...................................................
Program 1: 0006
Durata: 10:00
..................................................
Program 2: 0010
Durata: 10:00
..................................................
Program 3: 0005
Durata: 25:00
Accesorii recomandate Braț, picior, pantaloni
Durata aplicației 45 minute

490
Frecvența tratamentelor de minim 2 ori pe săptămână
Numărul de tratamente câte sunt necesare, până la refacere
Presiunea 30 - 70 mmHg
Efectul tratamentului analgezic, antiedematos, miorelaxant, sprijină microcirculația, ajută la

regenerarea țesuturilor, cenotic

Notă Pe durata aplicării terapiei nivelul presiunii trebuie să fie cel mai
confortabil pentru pacient, folosind suportat de acesta.
(1551)

Bilanţul articular reprezintă măsurarea amplitudinilor de mişcare în articulaţii, în toate


direcţiile.
DRENAJ LIMFATIC –Reguli generale ale testării – ENCICLOPEDIA MEDICALA BTL Pagina 10 din 36
1.8 REGENERAREA

FRUMUSEȚE / ESTETICĂ / ÎNTREȚINERE CORPORALĂ

Program Y-1029

program: Y-1029 regenerarea


Parametri medicali Protocol: drenaj limfatic secvențial

Pauza: Pauza: nu
Presiunea recomandată: 30 mmHg
...................................................
Program 1: 0002
Durata: 10:00
..................................................
Program 2: 0004
Durata: 10:00
..................................................
Program 3: 0009
Durata: 25:00
Accesorii recomandate Braț, picior, pantaloni
Durata aplicației 45 minute
Frecvența tratamentelor de minim 2 ori pe săptămână
Numărul de tratamente câte sunt necesare
Presiunea 40 - 90 mmHg
Efectul tratamentului crește drenajul limfatic, sprijină întoarcerea venoasă, crește
metabolismul lactozei, sprijină microcirculația, ajută la regenerarea
țesuturilor, miorelaxant

491
Notă Pe durata aplicării terapiei nivelul presiunii trebuie să fie cel mai
confortabil pentru pacient, folosind pragul suportat de acesta.
(1554)

DRENAJ LIMFATIC – ENCICLOPEDIA MEDICALA BTL Pagina 11 din 36

1.9 TENALGIA MEMBRELOR INFERIOARE

FRUMUSEȚE / ESTETICĂ / ÎNTREȚINERE CORPORALĂ

Program Y-1027

program: Y-1027 tenalgia membrelor inferioare

Parametri medicali Protocol: drenaj limfatic secvențial

Pauza: nu
Presiunea recomandată: 40 mmHg
...................................................
Program 1: 0014
Durata: 5:00
..................................................
Program 2: 0002
Durata: 15:00
..................................................
Program 3: 0005
Durata: 10:00
Accesorii recomandate picior, pantaloni
Durata aplicației 30 minute
Frecvența tratamentelor de minim 2 ori pe săptămână
Numărul de tratamente minim 6 tratamente
Presiunea 30 - 70 mmHg
Efectul tratamentului analgezic, antiedematos, miorelaxant, sprijină microcirculația, ajută la

492
regenerarea țesuturilor, cenotic

Notă Pe durata aplicării terapiei nivelul presiunii trebuie să fie cel mai
confortabil pentru pacient, folosind pragul suportat de acesta.
(1552)

DRENAJ LIMFATIC – ENCICLOPEDIA MEDICALA BTL Pagina 12 din 36

1.10 TENALGIA MEMBRELOR SUPERIOARE

FRUMUSEȚE / ESTETICĂ / ÎNTREȚINERE CORPORALĂ

Program Y-1028

program: Y-1028 tenalgia membrelor superioare

Parametri medicali Protocol: drenaj limfatic secvențial

Pauza: nu
Presiunea recomandată: 40 mmHg
...................................................
Program 1: 0014
Durata: 5:00
..................................................
Program 2: 0002
Durata: 15:00
..................................................
Program 3: 0005
Durata: 10:00
Accesorii recomandate Braț
Durata aplicației 30 minute
Frecvența tratamentelor de minim 2 ori pe săptămână
Numărul de tratamente minim 6 tratamente
Presiunea 30 - 70 mmHg
Efectul tratamentului analgezic, antiedematos, miorelaxant, sprijină microcirculația, ajută la

493
regenerarea țesuturilor, cenotic

Notă Pe durata aplicării terapiei nivelul presiunii trebuie să fie cel mai
confortabil pentru pacient, folosind pragul suportat de acesta.
(1553)

DRENAJ LIMFATIC – ENCICLOPEDIA MEDICALA BTL Pagina 13 din 36

1.11 PREVENIREA VARICELOR VENOASE

FRUMUSEȚE / ESTETICĂ / ÎNTREȚINERE CORPORALĂ

Program Y-1020

program: Y-1020 prevenirea varicelor venoase

Parametri medicali Protocol: drenaj limfatic

secvențial

Pauza: nu
Presiunea recomandată: 30 mmHg
...................................................
Program 1: 0002
Durata: 10:00
..................................................
Program 2: 0015
Durata: 20:00
Accesorii recomandate Picior, pantaloni
Durata aplicației 30 minute
Frecvența tratamentelor de 2 ori pe săptămână
Numărul de tratamente câte sunt necesare
Presiunea 30 - 50 mmHg

494
Efectul tratamentului sprijină microcirculația, slăbește durerea cauzată de ischemia locală,

sprijină neurovascularizarea, sprijină întoarcerea venoasă

Notă A nu se aplica pe zona venelor ce se cunosc sau se bănuiesc a fi afectate de o inflamație


acută!!
(1545)

DRENAJ LIMFATIC – ENCICLOPEDIA MEDICALA BTL Pagina 14 din 36


2. RECUPERARE MEDICALA

2.1 ACROCIANOZA MEMBRELOR INFERIOARE

AFECȚIUNI MEDICALE

Program Y-1003

program: Y-1003 acrocianoza membrelor inferioare

Parametri medicali Protocol: drenaj limfatic secvențial

Pauza: nu
Presiunea recomandată: 35 mmHg
...................................................
Program 1: 0004
Durata: 5:00
..................................................
Program 2: 0005
Durata: 10:00
..................................................
Program 3: 0015
Durata: 15:00
Accesorii recomandate Picior, pantaloni
Durata aplicației 30 minute
Frecvența tratamentelor de 1 - 2 ori pe săptămână
Numărul de tratamente câte sunt necesare
Presiunea 20 - 35 mmHg
Efectul tratamentului analgezic, sprijină microcirculația, neurovascularizarea, sprijină

495
întoarcerea venoasă, ajută la regenerarea țesuturilor, cenotic
Notă O presiune prea mare poate crește riscul de ruptură capilară!
(1527)

DRENAJ LIMFATIC – ENCICLOPEDIA MEDICALA BTL Pagina 15 din 36


2.2 ACROCIANOZA MEMBRELOR SUPERIOARE

AFECȚIUNI MEDICALE

Program Y-1004

program: Y-1004 acrocianoza membrelor superioare

Parametri medicali Protocol: drenaj limfatic secvențial

Pauza: Pauza: nu
Presiunea recomandată: 35 mmHg
...................................................
Program 1: 0004
Durata: 5:00
..................................................
Program 2: 0005
Durata: 10:00
..................................................
Program 3: 0015
Durata: 15:00
Accesorii recomandate Braț
Durata aplicației 30 minute
Frecvența tratamentelor de 1 - 2 ori pe săptămână
Numărul de tratamente câte sunt necesare
Presiunea 20 - 35 mmHg
Efectul tratamentului analgezic, sprijină microcirculația, neurovascularizarea, sprijină

întoarcerea venoasă, ajută la regenerarea țesuturilor, cenotic

496
Notă O presiune prea mare poate crește riscul de ruptură capilară!
(1528)

DRENAJ LIMFATIC – ENCICLOPEDIA MEDICALA BTL Pagina 16 din 36

2.3 SINDROMUL ALGODISTROFIC AL MEMBRELOR INFERIOARE

AFECȚIUNI MEDICALE

Program Y-1005

program: Y-1005 sindromul algodistrofic al membrelor inferioare

Parametri medicali Protocol: drenaj limfatic secvențial

Pauza: nu
Presiunea recomandată: 30 mmHg
...................................................
Program 1: 0001
Durata: 5:00
..................................................
Program 2: 0002
Durata: 10:00
..................................................
Program 3: 0015
Durata: 15:00
Accesorii recomandate Picior, pantalon
Durata aplicației 30 minute
Frecvența tratamentelor de 1 - 2 ori pe săptămână
Numărul de tratamente câte sunt necesare
Presiunea 30 - 60 mmHg
Efectul tratamentului analgezic, antiedematos, miorelaxant, sprijină microcirculația, ajută la

497
regenerarea țesuturilor, cenotic
(1529)

DRENAJ LIMFATIC – ENCICLOPEDIA MEDICALA BTL Pagina 17 din 36

2.4 SINDROMUL ALGODISTROFIC AL MEMBRELOR SUPERIOARE

AFECȚIUNI MEDICALE

Program Y-1006

program: Y-1006 sindromul algodistrofic al membrelor superioare

Parametri medicali Protocol: drenaj limfatic secvențial

Pauza: nu
Presiunea recomandată: 30 mmHg
...................................................
Program 1: 0001
Durata: 5:00
..................................................
Program 2: 0002
Durata: 10:00
..................................................
Program 3: 0017
Durata: 15:00
Accesorii recomandate Braț
Durata aplicației 30 minute
Frecvența tratamentelor de 1 - 2 ori pe săptămână
Numărul de tratamente câte sunt necesare

498
Presiunea 30 - 60 mmHg
Efectul tratamentului analgezic, antiedematos, miorelaxant, sprijină microcirculația, ajută la
regenerarea țesuturilor, cenotic.
(1530)

DRENAJ LIMFATIC – ENCICLOPEDIA MEDICALA BTL Pagina 18 din 36

2.5 ARTROZA MEMBRELOR INFERIOARE

AFECȚIUNI MEDICALE

Program Y-1008

program: Y-1008 artroza membrelor inferioare

Parametri medicali Protocol: drenaj limfatic


Pauza: nu
Presiunea recomandată: 30 mmHg
...................................................
Program 1: 0001
Durata: 5:00
..................................................
Program 2: 0002
Durata: 15:00
..................................................
Program 3: 0011
Durata: 10:00
Accesorii recomandate Picior, pantalon
Durata aplicației 30 minute
Frecvența tratamentelor de 1 - 2 ori pe săptămână
Numărul de tratamente câte sunt necesare
Presiunea 30 - 100 mmHg
Efectul tratamentului analgezic, antiedematos, miorelaxant, sprijină microcirculația, ajută la

499
regenerarea țesuturilor, cenotic

Notă Țineți cont de reacțiile pacientului și ajustați presiunea si variatia


acesteia în funcție de nivelul pragului suportat de pacient!
(1532)

DRENAJ LIMFATIC – ENCICLOPEDIA MEDICALA BTL Pagina 19 din 36

2.6 ARTROZA MEMBRELOR SUPERIOARE

AFECȚIUNI MEDICALE

Program Y-1009

program: Y-1009 artroza membrelor superioare

Parametri medicali Protocol: drenaj limfatic secvențial

Pauza: nu
Presiunea recomandată: 30 mmHg
...................................................
Program 1: 0001
Durata: 5:00
..................................................
Program 2: 0002
Durata: 15:00
..................................................
Program 3: 0017
Durata: 10:00
Accesorii recomandate Braț
Durata aplicației 30 minute
Frecvența tratamentelor de 1 - 2 ori pe săptămână
Numărul de tratamente câte sunt necesare
Presiunea 30 - 100 mmHg

500
Efectul tratamentului analgezic, antiedematos, miorelaxant, sprijină microcirculația, ajută la

regenerarea țesuturilor, cenotic Notă Țineți cont de reacțiile pacientului și ajustați presiunea și
variația

acesteia în funcție de nivelul pragului suportat de pacient!


(1533)

Pentru a realiza bilanţul articular, desfăşurarea examenului trebuie să fie mereu aceeaşi,
parcurgând cinci etape:
1. Măsurarea amplitudinii mişcărilor normale;
2. Depistarea mişcărilor anormale;
3. Punerea în evidenţă a eventualelor aspecte clinice asociate;
4. Studiul radiologic al articulaţiei;
5. Sinteza tuturor datelor abţinute.
Reguli specifice tehnicii bilanţului articular:
 subiectul trebuie să fie relaxat din punct de vedere psihic şi fizic, aşezat confortabil, să fie
instruit asupra manevrelor care vor urma. Starea de contractură, teama, etc, limitează
amplitudinea de mişcare pasivă, iar necooperarea, pe cele de mişcare activă;
 pentru fiecare articulaţie trebuie să se definească o poziţie zero sau poziţie neutră, de la care
se măsoară amplitudinea diferitelor mişcări. Această poziţie corespunde, de obicei, poziţiei
anatomice şi se va preciza la fiecare articulaţie în parte;
 instrumentul de măsurat amplitudinile de mişcare şi a nume goniometrul, va fi aplicat
întotdeauna pe partealaterală a articulaţiei, cu câteva excepţii şi anume, supinaţia,
pronaţia, inversia şi eversia şi în cazul rotaţiilor umărului şi şoldului;
 centrul goniometrului trebuie să corespundă cel mai exact posibil centrului articulaţiei şi
braţele sale trebuie să se suprapună axelor longitudinale ale segmentelor. Acest lucru este
posibil datorită cunoaşterii reperelor osoase care se vor detalia pentru fiecare articulaţie;
 goniometrul nu trebuie presat pe segmente, ci aplicat uşor, pentru a nu împiedica
mişcarea;

501
 amplitudinile mişcărilor articulare în direcţii opuse, de exemplu: flexia – extensia se vor
măsura fiecare, în parte, apoi se va nota şi suma lor, care reprezintă gradul de mişcare a
unei articulaţii într-uun anumit plan;
 gradul de mişcare (mobilitatea) a unei articulaţii este egal cu valoarea unghiului maxim
măsurat al acelei mişcări, dar numai dacă s-a plecat de la poziţia zero.
Condiţiile ce trebuie îndeplinite pentru realizarea unui bilanţ obiectiv:
 să fie cunoscute foarte bine posibilităţile funcţionale normale ale articulaţiei măsurate (prin
comparaţie cu articulaţia sănătoasă);
 să fie adoptat un sistem comun de măsurare, cu aceleaşi reguli, aceleaşi valori de referinţă,
comparabil;
 să existe îndemânarea şi cunoştinţele teoretice necesare efectuării măsurătorilor.
Instrumente şi metode de măsurare a amplitudinii de mişcare Goniometrul permite măsurarea
unghiului de mişcare fiind construit pe principiul ”raportorului” folosit în geometrie. Există
diverse tipuri, mai frecvent folosite în clinică fiind goniometrele transparente, confecţionate din
materiale plastice uşoare. Pe cât sunt de comode, pe atât pot da numeroase erori de măsurare,
mai ales dacă nu sunt corect etalonate. Se compune dintr-un raportor (0 – 180) şi două braţe:
unul fix şi celălalt mobil. Cele două braţe se întâlnesc într-un punct, care reprezintă axul
goniometrului. Testările articulare prezentate în această lucrare au fost efectuate cu un
goniometru clasic (precum cel descris anterior). Menţionăm însă că există şi alte mijloace de a
măsura amplitudinea de mişcare într-o articulaţie, mai moderne. Metode a) evaluare directă,
subiecţivă, se trasează un unghi drept (90°) imaginar şi bisectoarea lui (45) şi astfel se
apreciază unghiul făcut de această bisectoare cu una din laturi (135°) şi se evaluează, faţă de
aceste linii virtuale, poziţia segmentului care se mişcă;
b) măsurarea distanţei dintre două puncte notate pe cele două segmente care alcătuiesc
unghiul de mişcare;
c) măsurarea cu ajutorul pendulului sau (firului de plumb), poziţia pendulului fixează
verticalitatea, iar unghiul măsurat semnifică deplasarea maximă a segmentului de la
verticalitate. Subiectul testat st se află în ortostatism, iar măsurătorile cu acest sistem nu se pot
efectua pentru toate articulaţiile şi toate tipurile de mişcări;
d) goniometrele încorporate în circuite de mişcări pot măsura unghiuri în mişcare în cazul
studiilor telemetrice;
e) executarea a două radiografii la nivelul excursiilor maxime ale unei mişcări permite, de
asemenea, măsurarea amplitudinii acestei mişcări. Interpretarea valorilor goniometrice
,valoarea unghiului unei mişcări poate să fie în comparaţie cu unghiul aceleaşi mişcări a
segmentului opus sau la valorile standard ale amplitudinilor maxime de mişcare articulară.
Aceste ”valori normale” au fost stabilite pe baza mediilor valorice ale populaţiei sănătoase de
ambele sexe şi la diverse vârste. Tabelele în care sunt consemnate aceste valori variază în
funcţie de autori, neexistând de fapt o reală standardizare a lor, fapt explicabil dacă ţinem
seama de variaţiile unghiurilor realizate de mişcările indivizilor cu constituţie, vârstă, sex,
antrenament, foarte diferite.

Bilanţul muscular (”testing” muscular) reprezintă un sistem de tehnici de examinare


manuală, pentru evaluarea forţei fiecărui muşchi sau a unor grupuri musculare. De reţinut, că
orice evaluare a stării muşchiului, cu ajutorul unor aparate mecanice, electrice, electronice, nu

502
intră în cadrul acestui bilanţ clinic muscular. Evaluarea este globală, când explorează grupe
musculare cu acţiuni principale comune, şi analitică atunci când, prin poziţii şi manevre
specifice este evidenţiată acţiunea izolată a unui muşchi sau cel mult a unui grup limitat, în
condiţiile în care, din considerente anatomo-funcţionale, individualizarea este imposibilă.
Scopul bilanţului muscular:
 ajută la elaborarea diagnosticului complet funcţional cât şi la precizarea nivelului lezional al
bolii neurologice;
 stă la baza alcătuirii programului de recuperare şi stabileşte, secvenţial, rezultatele obţinute
prin aplicarea acestui program;
 ajută la determinarea tipului unor intervenţii chirurgicale;
 conturează deseori prognosticul funcţioţional al subiectului. Condiţiile necesare efectuării
unui bilanţ muscular corect:
 cunoaşterea de către kinetoterapeut a datelor anatomo-funcţionale sistemului muscular;
 colaborarea totală între kinetoterapeut şi subiect; spre deosebire de bilanţul articular, bilanţul
muscular este un bilanţ cu participare activă din partea subiectului; kinetoterapeutul dirijează,
comentează, încurajează, orientează desfăşurarea examinării;
 bilanţul muscular va fi întotdeauna precedat de bilanţul articular, deoarece starea de
funcţionalitate a unei articulaţii poate influenţa precizia bilanţului muscular;
 desfăşurarea unei examinări nu poate fi prestabilită, ea se desfăşoară în funcţie de tipul de
suferinţă, fatigabilitatea subiectului şi particularităţile sale individuale pentru a se putea preciza
succesiunea etapelor;
 testările intermediare ar trebui făcute de către acelaşi kinetoterapeut, ceea ce reduce gradul
de subiecţivism pe care-l implică orice bilanţ muscular;
 înregistrarea rezultatelor bilanţului muscular să fie exprimată într-un sistem de cotare
internaţional;
 bilanţul muscular trebuie să se execute îîn condiţii de confort.
Tehnica bilanţului muscular a fost revoluţionată de Ch. Rocher şi se bazează pe utilizarea
gravitaţiei ca factor facilitator sau rezistiv la care se adaugă şi alte rezistenţe externe. Există
diverse metode de cotare pentru bilanţul muscular manual, astfel: Metoda Lovett (1917),
Metoda Lowman (1922, cu cotare în cifre), Metoda Kendall (1936, cu cotare în procente),
Metoda Brunnstrom – Dennen (1940, cu cotare în iniţiale).
La noi în ţară se foloseşte o scală de evaluare cu 6 trepte (0 – 5) ce a fost preluată şi ulterior
revizuită, de Fundaţia Naţională de Paralizie Infantilă în 1946. La acest gen de cotare se
obişnuieşte pentru o mai bună departajare a forţei musculare, să se adauge la cifra gradului
semnale de (+) sau (-). Astfel, forţa 3+ este mai mare decât forţa 3, dar mai mică decât -4, care
la rândul ei, este mai mică decât forţa 4. Adăugarea notaţiilor cu (+) şi (-) a fost introdusă, în
1961 de către cercetătorii americani Smith, Iddings, Spencer şi Harrington pentru o mai bună
diferenţiere în scopul cercetării.
Bilanţul muscular, deşi are o mare valoare clinică, rămâne un examen care poate preta la
interpretări greşite, datorită mai multor cauze (după T. Sbenghe):
 substituţiilor musculare, când mişcarea este realizată nu de muşchiul principal testat, ci de cei
secundari; substituţiile se pot evita printr-o foarte corectă poziţionare;

503
 valori variabile a forţei după sex şi vârstă, ca şi în funcţie de antrenament (unilateral) sau
starea de oboseală;
 testării forţei pe porţiuni diferite ale amplitudinii complete de mişcare articulară – există
valori de forţă diferite ale muşchiului în funcţie de lungimea lui;
 incapacităţii stabilizatorilor unui segment de a fixa acel segment pentru a testa forţa
muşchilor mobilizatori;
 musculaturii poliarticulare, care, trecând peste mai multe articulaţii, poate masca mişcarea
proprie unei articulaţii.
Cotarea bilanţului muscular (alcătuită de Fundaţia Naţională de Paralizie Infantilă, citată de
Sbenghe T. în lucrarea Kinetologie profilactică, terapeutică şi de recuperare,
Forţa 5 (normală, 100%) Indică posibilitatea de a efectua mişcarea, pe toată amplitudinea
împotriva unei forţe exterioare sau unei rezistenţe opusă de kinetoterapeut, egală cu valoarea
forţei normale. Această ”normalitate” este apreciată prin comparaţie cu segmentul opus,
sănătos, sau dacă şi acesta este afectat, pe baza experienţei kinetoterapeutului, care va ţine
cont de vârstă, sex, masa musculară, gradul de antrenare fizică a subiectului, etc. Rezistenţa
maximă opusă către kinetoterapeut se va efectua la jumătatea cursei maxime de mmişcare,
unde kinetoterapeutul îi va da comanda subiectului: ”Ţine!”, încercând să-i remobilizeze
segmentul spre poziţia de zero anatomic (contracţie excentrică). Forţa aplicată de
kinetoterapeut trebuie să fie progresivă, pentru ca subiectul să aibă timp să-şi contracteze la
maximum musculatura. Apariţia unei dureri face inutilă testarea.
Forţa 4 (bună, 75%) Reprezintă forţa unui muşchi de a mobiliza complet segmentul contra
unei rezistenţe medii. Se procedează la fel
ca în cazul testării forţei 5, dar cu aplicarea unei rezistenţe mai mici din partea
kinetoterapeutului.
Forţa 3 (acceptabilă, 50%) Reprezintă forţa unui muşchi de a deplasa segmentul (pe care se
inseră), pe toată amplitudinea, împotriva forţei de gravitaţie (mişcarea se face pe verticală),
menţinând eventual, câteva secunde poziţia ”finală”. Valoarea forţei 3 reprezintă un adevărat
prag funcţional muscular, care ar indica minima capacitate funcţională pentru o muncă minimă
ce ar cere mobilizarea în toate direcţiile, a segmentelor.
Forţa 2 (slabă, 25%) Reprezintă forţa unui muşchi sau grup de muşchi de a mobiliza
segmentul, dar cu eliminarea gravitaţiei. Testarea manuală a forţei 2, necesită din partea
kinetoterapeutului cunoaşterea exactă a poziţiei fără gravitaţie, specifică muşchiului care este
analizat. În general se utilizează planuri de alunecare (plăci de plastic, suprafeţe lucioase, lemn
talcat), sau segmentul este susţinut de către kinetoterapeut.
Forţa 1 (foarte slabă, schiţată, 10%) Delimitează, existenţa sau absenţa contracţiei musculare
voluntare. Acest lucru se determină manual prin palparea tendoanelor şi/sau a corpului
muscular, în timp ce subiectului i se cere să realizeze mişcarea prin contracţia musculaturii
respective. Oricum, forţa 1 a unui muşchi este incapabilă să mobilizeze segmentul. Evident, nu
poate fsesizată decât contracţia muşchilor superficiali care pot fi 20 palpaţi, pentru cei profunzi
nu se observă diferenţa între f1 şi f0. Forţa 0 (zero, nulă) Muşchiul nu realizează nici o
contracţie evidentă.
Gradarea folosită de bilanţul muscular manual se bazează pe trei factori:
1. Cantitatea de rezistenţă ce se opune contracţiei unui muşchi sau unui grup de muşchi (cum
este în cazul acordării gradării de forţă 5 sau 4);
504
2. Posibilitatea muşchiului sau unui grup de muşchi de a deplasa segmentul pe întreg sectorul
(pe întreaga mobilitatea articulară pasivă) împotriva gravitaţiei (cum este în cazul acordării
forţei 3) sau cu eliminarea gravitaţiei (ca pentru forţa 2);
3. Existenţa contracţiei musculare (ca în cazul acordării forţei 1) sau bsenţa contracţiei
musculare (ca in cazul fortei 0).
Capitolul 2. Coloana vertebrală
2.1.Date anatomice şi biomecanice Coloana vertebrală este formată din 33-34 de vertebre (7
cervicale, 12 toracale, 5 lombare, 5 sacrale, 4-5 coccigiene).
Primele 3 regiuni sunt constituite din vertebre adevărate (formate din corp, arc şi pediculi), iar
ultimele două regiuni din vertebre false.
Vertebrele se articulează între ele prin intermediul a două tipuri de articulaţii:
1. Articulaţii adevărate: discovertebrale, articulaţiile proceselor articulare.
2. Articulaţii false: articulaţiile lamelor vertebrale, a proceselor spinoase, a proceselor
transverse. Articulaţiile discovertebrale (fig. 1) sunt simfize şi unesc corpii vertebrali prin
intermediul discurilor intervertebrale. Acestea sunt formaţiuni fibrocartilaginoase ce aderă la
platourile corpilor vertebrali, fiind formate din: inelul fibros, format din fibre de colagen,
concentrice doar în zona lombară (Kouters, 2005) şi din nucleul pulpos, o masă de ţesut
gelatinos situat în interiorul inelulului fibros, format din celule condrocitare, hidrofile, cu rol de
Perna pneumatică între corpii vertebrali.

Figura 1 – Articulaţiile coloanei vertebrale -secţiune transversală (Theodorescu D., 1982)


Stabilitatea acestor articulaţii este dată de ligamente (fig 1):
 Ligamentul longitudinal anterior – limitează extensia coloanei.  Ligamentul longitudinal
posterior – limitează flexia coloanei. Articulaţiile proceselor spinoase (fig. 1) sunt sindesmoze,
mijloacele de unire fiind reprezentate de ligamente:
 Ligamentele interspinale – limitează flexia şi rotaţia coloanei;
 Ligamentele supraspinale – limitează flexia şi rotaţia coloanei;
 Ligamentul nucal – se găseşte doar în regiunea cervicală, fiind omologul celor douenumerate
anterior, constituind un suport pentru inserţia musculaturii extensoare paravertebrale
cervicale. Limitează flexia şi rotaţia coloanei cervicale. Articulaţiile unciforme (fig. 2) (între
procesele articulare) sunt de tip zigapofizar, unind apofizele articulare inferioare ale vertebrei
de deasupra cu cele superioare ale vertebrei de dedesubt. Dintre mijloacele de unire
cunoscute, la acest nivel este prezentă doar capsula articulară, laxitatea sa depinzând de
regiune (în zona cervicală mobilitatea este maximă, deci si capsulele vor fi mai laxe). Figura 2 –
Articulaţiile coloanei vertebrale – vedere laterală (Theodorescu D., 1982)
Articulaţiile lamelor vertebale (fig. 2) sunt sindesmoze, mijloacele de unire fiind reprezentate de
ligamentul galben care contribuie la:
 Readucerea coloanei în poziţie anatomică, după ce în prealabil a fost flectată;
 Limitarea flexiei coloanei;

505
 Menţinerea coloanei în poziţie verticală. Articulaţiile proceselor transverse sunt sindesmoze,
mijloacele de unire fiind formate din ligamentele intertransverse. 24 Mişcările la nivelul: a)
Coloanei cervicale:
 Flexia – ducerea bărbiei înspre stern;
 Extensia – ducerea occiputului înspre oană;
 Înclinare laterală – apropierea urechii de acromion;
 Rotaţia – mişcare ce se execută în jurul unui ax transversal ce trece prin mijlocul discurilor
intervertebrale. b) Coloanei vertebrale pe ansamblu:
 Flexia – aplecarea înainte;
 Extensia – aplecarea înapoi;
 Înclinare laterală – aplecarea trunchiului înspre dreapta sau stânga;
 Rotaţia – mişcare ce se execută în jurul unui ax transversal ce trece prin mijlocul discurilor
intervertebrale. Articulaţia sacro-iliacă (fig 3) asigură joncţiunea din ntre coloana vertebrală şi
centura pelvină, având un rol foarte important în transmiterea greutăţii către membrul inferior
în timpul deplasării. Figura 3 – Articulaţia sacro-iliacă (după www.wheelessonline.com) 25
Suprafeţele articulare sunt reprezentate de sacrum şi de osul iliac. Mijloacele de unire sunt
alcătuite de capsula articulară şi ligamentele:
 sacro-iliace anterioare;
 sacroiliace interosoase – cel mai important mijloc de stabilizare a articulaţiei;
 sacro-iliace posterioare. Mişcările posibile la acest nivel sunt cele de nutaţie şi contranutaţie
(bascularea anterioară şi posterioară a sacrului.
Musculatura coloanei vertebrale
Muşchi flexori :Cervicali, Toracali ,Lombari ,Lungul gâtului ,Scaleni ,Sternocleidomastoidian
,Drept abdominal ,Oblici abdominali ,Psoas Drept abdominal, Transvers abdominal .
Muşchi extensori :Cervicali, Toracali .Lombari ,Spleniusul gâtului, Semispinalul gâtului, Trapez,
Lungul capului ,Lungul gâtului ,
Paravertebrali din segmentul toracic ,Marele dorsal ,
Paravertebrali din segmentul lombar, Pătratul lombelor, Fesier mare ,
Muşchi rotatori: Cervicali, Toracali ,Lombari ,Sternocleidomastoidian ,Oblic inferior al capului
Multifizi Scaleni ,
Paravertebrali din segmentul thoracic, Multifizi lombar ,Oblici abdominali
Muşchi înclinatori: Cervicali, Toracali, Lombari, Ridicătorul scapulei ,Scaleni
,Sternocleidomastoidian Paravertebrali din segmentul toracic .Lombari ,Marele dorsal ,Pătratul
lombelor ,Oblici abdominali
2.2.Coloana cervicală – bilanţ articular 2.2.1. Flexia capului şi gâtului Definirea mişcării:
mişcarea prin care bărbia se apropie de stern. Valoarea normală: 35-450 (Chiriac), 80-900
(Magee), 30-450 (Sbenghe). Poziţia iniţială: subiectul în şezând, cu privirea înainte. Poziţia
finală: subiectul în şezând, bărbia se apropie de stern, până la limita de mişcare. Determinarea
planului în care se execută mişcarea: sagital. Poziţia goniometrului:  Centrul goniometrului se
plasează la nivelul articulaţiei temporo-mandibulare, pe partea laterală.  Braţul fix urmăreşte
linia ce uneşte conductul auditiv cu comisura buzelor.  Braţul mobil urmăreşte acelaşi reper în
poziţia finală. Poziţia kinetoterapeutului faţă de segment Poziţia kinetoterapeutului faţă de
segmentul testat - lateral. Foto 1 – Flexia capului si gatului.

506
2.2.2. Extensia capului şi gâtului Definirea mişcării: mişcare în plan posterior prin care occiputul
se apropie de coloana vertebrală. Valoarea normală: 300 (Chiriac), 700 (Magee), 35-450
(Sbenghe).
2.2.4. Rotaţia capului şi gâtului Definirea mişcării: mişcarea de privire peste umăr (mişcarea în
jurul unui ax ce trece prin mijlocul vertebrelor cervicale). Valoarea normală: 45-600 (Chiriac),
70-900 (Magee), 45-700 (Sbenghe).
2.3.Coloana cervicală – bilanţ muscular 2.3.1. Flexia capului şi gâtului Muşchi principali:
sternocleidomastoidian (contracţie bilaterală), scaleni (contracţie bilaterală). Muşchi accesori:
lungul gâtului.
Figura 4 – Muşchii regiunii anterioare a gâtului - Planul superficial (Theodorescu D., 1982)
Poziţia fără gravitaţie: subiectul în decubit lateral cu capul şi gâtul susţţinute de kinetoterapeut.
32 Stabilizarea: se realizează la nivelul umărului. Kinetoterapeutul este plasat în spatele
subiectului. F1: muşchii sternocleidomastoidienii se palpează pe faţa antero-laterală a gâtului,
de o parte şi de alta a traheei. F2: din poziţia fără gravitaţie, subiectul execută flexia gâtului.
Foto 5 – Poziţia fără gravitaţie pentru mişcările de flexie şi extextensie Poziţia
antigravitaţională: subiectul în decubit dorsal. F3: din poziţia antigravitaţională, subiectul
execută flexia gâtului. F4: respectând aceeaşi poziţie se opune o rezistenţă uşoară la nivelul
frunţii. Foto 6 – Flexia capului şi gâtului cu rezistenţă F5: Rezistenţa aplicată în aceeaşi regiune
este mai mare sau excentrică. Substituţii: flexia trunchiului, încllinarea capului şi gâtului.
2.3.2. Extensia capului şi gâtului Muşchi principali: spleniusul gâtului (contracţie bilaterală),
semispinalul gâtului (contracţie bilaterală), trapezul (contracţie bilaterală), lungul capului şi al
gâtului (contracţie bilaterală). Poziţia fără gravitaţie: subiectul în decubit lateral cu capul şi gâtul
susţinute de kinetoterapeut. Stabilizarea: se realizează la nivelul umărului, pe partea
posterioară. Kinetoterapeutul este plasat în spatele subiectului. F1: muşchii se palpează
paravertebral coloanei cervicale. F2: din poziţia fără gravitaţie, subiectul execută extensia
gâtului. Poziţia antigravitaţională: subiectul în decubit ventral. F3: din poziţia antigravitaţională,
subiectul execută extensia gâtului. F4: respectând aceeaşi poziţie se opune o rezistenţă uşoară
la nivelul occiputului şi o stabilizare a regiunii dorsale.
F5: Rezistenţa aplicată în aceeaşi regiune este mai mare sau excentrica.
Foto 7 – Extensia capului şi gâtului cu rezistenţă 34 2.3.3. Înclinarea capului şi gâtului Muşchi
principali: sternocleidomastoidian (contracţie unilaterală, de aceaşi parte), scaleni (contracţie
unilaterală, de aceeaşi parte). Muşchi accesori: ridicătorul scapulei (contracţie unilaterală, de
aceaşi parte), Poziţia fără gravitaţie: subiectul în decubit dorsal
Stabilizarea: se realizează la nivelul ambilor umeri. Kinetoterapeutul este plasat lateral faţă de
subiect. F1: se palpează muşchii de pe partea corespunzătoare înclinării capului şi gâtului. F2:
din poziţia fără gravitaţie subiectul execută înclinarea gâtului de o parte sau de alta. Foto 8 –
Poziţia fără gravitaţie pentru mişcarea de înclinare Poziţia antigravitaţională: subiectul în
decubit heterolateral, faţă de partea în care urmează a fi executată mişcarea (Ex: pentru
testarea musculaturii înclinătoare a gâtului de pe partea dreaptă, subiectul va fi în decubit
lateral pe partea stângă). F3: din poziţia antigravitaţională, subiectul execută înclinarea gâtului
într-o parte sau alta.
F4: respectând aceeaşi poziţie se opune o rezistenţă uşoară la nivelul temporalului. 35 F5:
rezistenţa aplicată în aceeaşi regiune este mai mare sau excentrică. Foto 9 – Înclinarea capului
şi gâtului cu rezistenţă Substituţii: ridicarea umărului homolat homolateral, înclinarea

507
trunchiului de aceaşi parte. 2.3.4. Rotaţia capului şi gâtului Muşchi principali:
sternocleidomastoidian (contracţie unilaterală, de partea opusă), oblic inferior al capului
(contracţie unilaterală, de aceaşi parte), multifizi, scaleni (contracţie unilaterală, de aceaşi
parte). Poziţia fără gravitaţie: subiectul în şezând. Stabilizarea: se realizează la nivelul ambilor
umeri. Kinetoterapeutul este plasat în spatele subiectului F1: muşchiul sternocleidomastoidian
se palpează pe partea opusă direcţiei de mişcare. F2: din poziţia fără gravitaţie subiectul
execută rotaţia gâtului de o parte sau de alta. Poziţia antigravitaţională: subiectul în decubit
homolateral, faţă de partea pe care se află musculatura de testat (Ex: pentru testarea
musculaturii rotatorii a gâtului de pe partea dreaptă, subiectul va fi în decubit lateral pe partea
dreaptă şi va executa rotaţie pe partea stânga). F3: din poziţia antigravitaţională, subiectul
execută rotaţia capului şi gâtului într-o parte sau alta. F4: respectând aceeaşi poziţie se opune o
rezistenţă uşoară la nivelul temporalului (lateral). F5: rezistenţa aplicată în aceeaşi regiune este
mai mare sau excentrică. Foto 10 – Rotaţia capului şi gâtului cu rezistenţă Substituţii: rotaţia
trunchiului de aceaşi parte, înclinarea gâtului de partea mişcării, extensia gâtului. 2.4.Coloana
dorso-lombară – bilanţ articular 2.4.1. Flexia trunchiului Definirea mişcării: mişcare prin care
peretele abdominal se apropie de faţa anterioară a coapselor. Valoarea normală: 60-1050
(Magee), 80-900 (Sbenghe). Poziţia iniţială: subiectul în ortostatism. Poziţia finală: părerea
noastră este că trunchiul trebuie să realizeze o flexie atât cât membrele superioare atrase de
forţa gravitaţională atârnă (cad) libere pentru a evita astfel întinderea ischiogambierilor, flexia
genunchilor, bascularea posterioară a bazinului. Determinarea planului în care se execută
mişcarea: sagital. Poziţia goniometrului:  Centrul goniometrului este plasat la nivelul SIAS. 
Braţul fix perpendicular pe linia medioaxilară a trunchiulu Braţul mobil urmăreşte linia
medioaxilară a trunchiului şi direcţia de deplasare a trunchiului în flexie. Poziţia trunchiului
kinetoterapeutului faţă de segmentul testat este în lateral
Foto 11 – Flexia trunchiului
2.4.2. Extensia trunchiului Definirea mişcării: mişcarea prin care trunchiul se deplasează în plan
posterior. Valoarea normală: 250 (Chiriac), 20-300 (Sbenghe)
2.4.3. Înclinarea trunchiului Definirea mişcării: mişcare prin care trunchiul se depărtează de linia
mediană a corpului. Valoarea normală: 25-350 (Magee), 20-350 (Sbengge.
Foto 13 – Înclinarea trunchiului 40 2.4.4. Rotaţia trunchiului Definirea mişcării: mişcare care se
realizează în jurul unui ax ce trece prin vertebrele toracice. Valoarea normală: 450 (Chiriac), 35-
500 (Magee), 30-450 (Sbenghe).
2.5.Coloana dorso-lombară – bilanţ muscular 2.5.1. Flexia trunchiului Muşchi principali: drepţii
abdominali, transversul. Muşchi accesori: oblicii abdominali. Figura 6 – Muşchii antero-laterali
ai trunchi hiului Poziţia fără gravitaţie: subiectul în decubit dorsal cu membrele inferioare
flectate şi tălpile pe banchetă. O poziţie antigravitaţională adevărată ar presupune ca subiectul
să stea în decubit lateral şi să execute flexia trunchiului, mişcare ce ar fi prea greu de realizat.
F1: se palpează paraombilical drepţii abdominali. F2: din poziţia fără gravitaţie subiectul ridică
umerii de pe masă până la nivelul spinei omoplatului. Foto 15 – Flexia trunchiului (forţa 2)
Poziţia antigravitaţională: este identică cu cea fără gravitaţie. F3: din poziţia antigravitaţională,
subiectul ridică trunchiul de pe masă până la nivelul unghiului inferior al omoplaţilor. De
asemenea membrele superioare se ridică de pe planul mesei. Foto 16 – Flexia trunchiului (forţa
3) F4: respectând aceeaşi poziţie su biectul execută aceaşi mişcare, încrucişând braţele pe piept.
Foto 17 – Flexia trunchiului (forţa 4) F5: respectând aceeaşi poziţie subiectul execută aceaşi

508
mişcare cu mâinile la nivelul cefei. Substituţii: asocierea flexiei trunchiului cu rotaţia acestuia,
ridicarea tălpilor de pe banchetă prin flectarea membreloeâr inferioare.
2.5.2. Extensia trunchiului Muşchi principali: paravertebralii din segmentul toracic şi lombar,
marele dorsal
Figura 7 – Muşchii şanţurilor vertebrale (după www.medicalimages.allrefer.com) Poziţia fără
gravitaţie: subiectul în decubit ventral. O poziţie antigravitaţională adevărată ar presupune ca
subiectul să stea în decubit lateral şi să execute extensia trunchiului, mişcare ce ar fi prea greu
de realizat. F1: se palpează musculatura paravertebrală. F2: din poziţia fără gravitaţie subiectul
ridică capul şi umerii de pe planul mesei p ână la desprinderea mentonului de pe planul mesei.
Poziţia antigravitaţională: este identica cu cea fara gravitatie.
Foto 18 – Extensia trunchiului (forţa 2) F3: din poziţia antigravitaţională, subiectul ridică cât de
mult poate trunchiul de pe masă, nivelul maxim fiind până la decolarea ombilicului de pe planul
mesei. Stabilizarea se face la nivelul gambelor (posterior
Foto 19 – Extensia trunchiului (forţa 3) F4: respectând aceeaşi poziţie se opune o rezistenţă
uşoară simultană în segmentul dorso-lombar sau în funcţie de zona interesată, verificând pe
rând cele două segmente. F5: rezistenţa aplicată este mai mare sau excentrică. Foto 20 –
Extensia trunchiului cu rezistenţă Substituţii: extensia capului, extensia membrelor superioare,
extensia membrelor inferioare.
2.5.3. Înclinarea trunchiului Muşchi principali: oblicii interni şi externi abdominali Muşchi
accesori: drepţii abdominali. Poziţia fără gravitaţie: subiectul în decubit dorsal. Stabilizarea: se
realizează bilateral la nivelul bazinului. F1: se palpează muşchii pe partea laterală a trunchiului.
F2: din poziţia fără gravitaţie subiectul execută înclinarea trunchiului. Poziţia antigravitaţională:
subiectul în decubit heterolateral. F3: din poziţia fără gravitaţie subiectul execută înclinarea
trunchiului. F4: respectând aceeaşi poziţie se opune o rezistenţă uşoară la nivelul umerilor. Foto
21 – Înclinarea trunchiului (forţa 4) F5: rezistenţa aplicată în aceeaşi regiune este mai mare sau
excentrică. Substituţii: înclinarea capului de aceaşi parte, flect area membrelor inferioare.
2.5.4. Rotaţia trunchiului Muşchi principali: oblicii interni şi externi abdominali. Poziţia fără
gravitaţie: subiectul în şezând. F1: se palpează muşchii pe partea laterală a trunchiului F2: din
poziţia fără gravitaţie se execută rotaţia trunchiului. Poziţia antigravitaţională: subiectul în
decubit dorsal cu membrele inferioare flectate şi tălpile pe banchetă. F3: din poziţia
antigravitaţională, subiectul execută rotaţia trunchiului. Stabilizarea se realizează la nivelul
picioarelor. F4: respectând aceeaşi poziţie se opune o rezistenţă uşoară lprin încrucişarea
membrelor superioare la nivelul umerilor. F5: Rezistenţa mai mare este obţinută prin ducerea
mâinilor la ceafă. Foto 22 – Rotaţia trunchiului (forţa 2) Substituţii: rotaţia capului, înclinarea
trunchiului.
Foto 23 – Rotaţia trunchiului (forţa 3) 47 2.6.Bazin – bilanţ articular 2.6.1. Înclinarea (ridicarea)
bazinului Definirea mişcării: ridicarea sau înclinarea bazinului în sens cranial. Valoarea normală:
3° - 5° Poziţia iniţială: subiectul în decubit dorsal. Poziţia finală: aceeaşi ca mai sus, dar în poziţia
finală a mişcării de înclinare.
2.7.Bazin – bilanţ muscular 2.7.1. Înclinarea (ridicarea) bazinului Muşchi principali: pătratul
lombar. Muşchi accesori: dorsal mare, oblic abdominal extern, oblic abdominal intern, iliocostal
lombar. Poziţia fără gravitaţie: decubit dorsal, cu şoldul şi genunchiul extinse; 48 Stabilizarea: pe
creasta iliacă; F1 – muşchiul principal nu se poate palpa; F2 - se execută o înclinare (ridicare) a
bazinului cu orientare cranială. Poziţia antigravitaţională: ortostatism. F3 – stabilizarea

509
trunchiului la nivelul crestei iliace opuse hemibazinului ce efectuează ridicarea. F4 – respectând
aceeaşi poziţie se opune o uşoară rezistenţă în treimea distală a gambei (cu priză în brăţară) la
jumătatea cursei de mişcare; F5 - rezistenţa aplicată este mai mare sau excentrică. Substituţii:
înclinarea trunchiului de partea piciorului de sprijin.
Foto 24 – Înclinarea bazinului (forţa 4) 49 2.8.Teste funcţionale specifice coloanei vertebrale
2.8.1. Teste funcţionale specifice coloanei cervicale Testul tracţiunii Foto 25 – Testul tracţiunii
Examinatorul aplică o priză sub bărbie, iar cealaltă la nivelul occiputului şi trage capul
subiectului în sus, tracţionând coloana cervicală a acestuia. Deoarece testul este folosit pentru
pacienţii care prezintă dureri din cauza comprimării rădăcinilor nervoase, testul este considerat
pozitiv dacă această manevră scade sau face ca durerea să dispară. Testul Spurling Foto 26 –
Testul Spurling Subiectul înclină şi roteşte capul mai intâi într-o parte apoi în cealaltă. În acest
timp, examinatorul aplică o presiune uşoară în axul longitudinal al gâtului. Dacă apare durere în
braţul înspre care s-a înclinat capul, avem de-a face cu o compresiune la nivelul trunchiul
brahial de acea parte.

Proprietăţile muşchilor
Contractilitatea este proprietatea specifică a muşchiuIui şi reprezintă capacitatea de a
dezvolta tensiune intre capetele sale sau de a se scurta. Baza anatomică a contractilităţii este
sarcomerul, iar baza moleculară, proteinele contractile.
Excitabilitatea se datoreşte proprietăţilor membranei celulare (permeabilitate selectivă,
conductanţa ionică, polarizare electrică). Muşchii răspund la un stimul printr-un potenţial de
acţiune propagat, urmat de contracţia caracteristică.
Extensibilitatea este proprietatea muşchiului de a se alungi pasiv sub acţiunea unei forţe
exterioare. Substratul anatomic al extensibilităţii il reprezintă fibrele conjunctive şi elastice din
muşchi.
Elasticitatea este proprietatea specifică muşchilor de a se deforma sub acţiunea unei forţe şi de
a reveni pasiv la forma de repaos cand forţa a incetat să acţioneze. Baza anatomică a acestei
proprietăţi o reprezintă fibrele elastice din structura perimisiumului intern. Elasticitatea joacă
un rol foarte mare la muşchii ce prestează lucru mecanic, in special atunci cand trebuie invinsă
inerţia. Interpunerea unei structuri elastice intre forţă (muşchiul) şi rezistenţă (obiectul ce
trebuie deplasat) amortizează creşterile prea mari de tensiune in muşchi şi asigură deplasarea
continuă, uniformă a obiectului. Forţa musculară depinde de proprietăţile morfofuncţionale ale
muşchilor şi intensitatea stimulilor.
Tonusul muscular este o stare de semicontracţie permanentă, caracteristică muşchilor ce au
inervaţia motorie şi senzitivă intactă (controlat de sistemul nervos central). Dupa denervare,
tonusul muşchilor scheletici dispare. Tonusul muscular este de natură reflexă.
Principalele grupe de muşchi scheletici
Muşchii scheletici reprezintă peste 40% din greutatea corpului. Numărul muşchilor scheletici
este de peste 500.
După regiunile corpului, muşchii sunt grupaţi în: muşchii capului, muşchii gâtului, muşchii
trunchiului şi muşchii membrelor.
Muşchii capului

510
Sunt reprezentaţi de muşchii mimicii, muşchii masticatori, muşchii limbii şi muşchii extrinseci ai
globilor oculari.
a) Muşchii mimicii au rol în determinarea expresiei feţei (mimica) şi sunt următorii:
muşchiul frontal
muşchiul occipital
muşchii grupaţi în jurul orificiilor nazale, orbitale şi auditive.
b) Muşchii masticatori intervin în actul masticaţiei (proces mecanic de mărunţire şi fragmentare
a alimentelor) şi sunt următorii:
muşchii maseteri
muşchii temporali.
c) Muşchii limbii.
d) Muşchii extrinseci ai globilor oculari.
Sunt 4 drepţi şi 2 oblici:
muşchii drept superior şi drept inferior
muşchii drept intern şi drept extern
muşchii oblic superior şi oblic inferior.
Muşchii gâtului
Au rol în mişcările capului şi sunt reprezentaţi de următorii muşchi:
muşchiul pielosul gâtului
muşchii sternocleidomastoidieni.

511
Figura 1. Mușchii superficiali – fața anterioară a corpului
Muşchii trunchiului
Sunt reprezentaţi de muşchii spatelui şi cefei, muşchii toracelui şi abdomenului.
a) muşchii spatelui şi cefei:
muşchii trapezi
muşchii dorsali.
b) muşchii toracelui:
muşchii pectorali
muşchii dinţaţi
muşchii intercostali
diafragmul (muşchiul respirator care separă cavitatea toracică de cea abdominală).
c) muşchii abdomenului:
muşchii drepţi abdominali
muşchii oblici interni
muşchii oblici externi.

512
513
Figura 2 . Mușchii superficiali – fața posterioară a corpului
Muşchii membrelor
Sunt reprezentaţi de muşchii membrelor superioare şi cei al membrelor inferioare.
A. Muşchii membrelor superioare
a) muşchii umărului: deltoidul.
b) muşchii braţului: biceps şi triceps brahial.
c) muşchii antebraţului:
muşchii flexori şi extensori ai degetelor
muşchii pronatori şi supinatori ai antebraţului.
Pronaţia este răsucirea antebraţului şi mâinii către interior astfel încât degetul mare se apropie
de corp. Supinaţia este răsucirea antebraţului şi mâinii către exterior astfel încât degetul mare
se îndepartează de corp.
d) muşchii mâinii: muşchii flexori şi extensori ai degetelor.
B. Muşchii membrelor inferioare
a) muşchii articulaţiei coxo-femurale: - fesierii.
b) muşchii coapsei:
muşchii croitor (cel mai lung muşchi al corpului) şi cvadriceps femural (pe partea anterioară a
coapsei)
muşchii biceps femural (pe partea posterioară a coapsei).
c) muşchii gambei:
muşchii triceps sural alcătuiţi din muşchii gemeni (gastrocnemieni) şi solear
muşchii flexori şi extensori ai degetelor
muşchii pronatori şi supinatori a piciorului.
d) muşchii plantei (laba piciorului): - muşchii flexori şi extensori ai degetelor.

- Ape sulfuroase termale (Herculane)


Terapia cu namol actioneaza prin cei trei factori cunoscuti: termic, fizic
(mecanic) si chimic. Statiunile indicate sunt:
- Techirghiol (si tot litoralul) care are namol sapropelic;
- Amara, Sovata, Telega, Bazna, Slanic Prahova (namoluri de lacuri sarate);
- Vatra Dornei, Borsec, Felix (turba);
- Govora (namol silicos si iodat);
- Geoagiu (namoluri feruginoase)
combaterea fenomenelor inflamatoare,
- calmarea durerii,
- reducerea troficitatii tesuturilor si
- recuperarea functionalitatii umarului.
2.Tratament prin hidrotermoterapie (tehnica si efecte)

514
Hidroterapia
Definitie:Hidroterapia este aplicarea in scop profilactic si curativ al unui
numar variat de proceduri,care au la baza apa la diferite temperaturi si
diferite stari de agregare,ca si unele tehnici strans legate de aceasta.
Baia calda simpla
Tehnica de aplicare: Intro cada obisnuita se pune apa la temperatura de 36-
37 grade.Se invita bolnavul sa intre in cada in asa fel incat apa sa-i acopere
tot corpul,ramanandu-i afara doar capul. Se apilca o compresa rece pe
frunte pentru a se evita congestia cerebrala.
Durata acestei bai este de 20-30 minute
Modul de actiune este dat de factorul termic si presiunea hidrostatica a
apei.Baia calda provoaca o reactie dermovasculara foarte importanta.Are o
actiune antispastica si sedativa generala
Baia cu plante medicinale
Modul de executie este identic cu cel al baii calde simple exceptia
constand in adaugarea in apa a unui ceai rezultat din infuzia unui kilogram
de flori de musetel si menta uscate.
Modul de actiune : Datorita apei calde si a plantelor acesta baie are
un efect sedativ asupra sistemului nervos central.

Baia kinetoterapica
Este o baie calda la care se asociaza miscari in toate articulatiile
bolnavului. Miscarea in apa reprezinta un important mijloc de recuperare
care se bazeaza pe principiul legii lui Arhimede. "Asupra unui corp scufundat
intr-un lichid actioneaza o forta de jos in sus egala cu greutatea volumului
de lichid "dezlocuit" . Un corp in apa este mai usor scazand greutatea lui de
aproximativ 7 ori, adica un corp de 70 kg scufundat total in lichid cantareste
aproximativ 10kg.
Tehnica de aplicare: Se efectueaza intr-o cada mai mare care se
umple ¾ cu apa la temperatura de 36-38 grade.Bolnavul este invitat sa se
aseze in cada si timp de 5 minute este lasat sa stea linistit. Dupa aceea
tehnicianul executa sub apa in mod pasiv,la toate articulatiile,incepand cu
membrele inferioare de la articulatiile metatarsofalangiene urcand la
articulatia gleznei,genunchiului,coapsei apoi regiunea lombara dupa care se
trece la membrele superioare incepand cu articulatiile metacarpofalangiene
continuand cu articulatia pumnului, cea acotului si articulatia scapulo-
humerala, dupa care se termina cu regiunea cervicala,executand toate
miscarile in timp de 5 minute.Bolnavul este apoi lasat in repaus timp de 5
minute dupa care este invatat sa repete singur toate miscarile facute de
tehnician.
A nu se uita aplicarea unei comprese reci pe fruntea pacientului pe toata
durata baii care este de 20-30 minute dupa care bolnavul este sters si lasat
sa se odihnesca.

515
Modul de actiune: Rolul important il are asocierea dintre factorul
termic si factorul mecanic.Mobilizarea in apa este mai putin dureroasa
datorita relaxarii musculare,care se produce sub influenta apei calde.Tot sub
influenta apei calde se produce si pierderea greutatii corporale comform legii
lui Arhimede.
Baia cu bule de diferite gaze
Tehnica de aplicare.Baile cu bule de dioxid de carbon, bule de oxigen, sau
bule de aer se practica in cazi obisnuite care au adaptate o legatura la tubul
de gaze si o alta legatura la un dispozitiv numit generatorul de bule,plasat
pe fundul cazii.
Ele se prescriu la o temperatura de 30-35 grade cu o durata de 5-30
minute,fara a se uita aplicarea unei comprese reci pe fruntea pacientului.
Modul de actiune: Prin masajul fin tegumentar,produs prin spargerea
bulelor,aceste bai excita formatiunile nervoase periferice avand rol calmant
in activitatea sistemului nervos central.

Dusul subacval
Tehnica de aplicare: Se efectueaza intr-o cada cu apa, la
temperatura de 35-38 grade. In acesta cada se introduce un dus sul mobil,
cu presiune mare(3-6 atmosfere); apa care curge la dus trebuie sa aiba o
temperatura diferita fata de cea din cada. Diferenta dintre apa din cada si
apa care curge la dus trebuie sa fie de 1-2 grade.
Dusul se introduce in cada la o distanta de 5-10 centimetri de
regiunea de aplicat fiind manevrat de una din mainile asistentului.Durata
acestei proceduri este de 5-10 minute.
Modul de actiune.Actiunea intesa a dusului subacval se datoreaza
diferentei de temperatura,dintre apa din cada si apa de la dus,precum si
masajului puternic executat de coloana de apa care comprima puternic
tesuturile.
Dusul subacval produce o hiperemie importanta cu un efect
resorbtiv si de tonifiere prin actiunea combinata a masajului produs de
coloana de apa si a factorului termic.
Termoterapia
Impachetarea cu parafina
Tehnica de aplicare: se topeste intrun vas o cantitate de parafina alba in
asa fel incat sa mai ramana cateva bucati netopite in scopul evitarii
supraincalzirii. Cu ajutorul unei pensule late se pensuleaza repede regiunea
interesata de mai multe ori pana ce se realiz
realizeaza un strat de parafina de 0,5-1cm grosime. Peste stratul de parfina
se pune o bucata de flanela si se acopera regiunea cu o patura. Durata este
de 30-60 minute. Regiunile paroase se rad sau se ung cu ulei inainte de
aplicarea parafinei. Pe regiunile neparoase inlaturarea parafinei se realizeaza
foarte usor din cauza transpiratiei produsa de parafina. La nivelul
articulatiilor pentru a avea un strat mai gros se pot folosi mansoane legate

516
deasupra si dedesubtul articulatiilor prevazute cu un orificiu prin care se
toarna parafina topita. Pentru maini si picioare se pot efectua bai de parafina
cu bucati reci. Pacientul introduce tegumentul, mana sau piciorul, il scoate
si asteapta pana ce parafina se intareste pe tegument. Se repeta manevra
de 2-3 ori introducand de fiecare data segmentul la un nivel inferior fara de
precedentul. Cand temperatura devine suportabila extremitatea se lasa in
parafina timp mai indelungat.
Parafina provoaca o supraincalzire profunda si uniforma a tesuturilor.
Tegumentul se incalzeste la 38-40C provocand o transpiratie locala
ascendenta. La desfacerea parafinei se evidenriaza hiperemia produsa. Dupa
impachetare se aplica o procedura rece.
Impachetarea cu namol
Tehnica de aplicare: Se pregateste namolul prin amestecarea lui cu
apa fierbinte pana ce se realizeaza o masa vascoasa. La temperatura
indicata in prescriptie se aplica namol pe ceasaf in grosime de 2-3
centimetri. Peste acest strat de namol se aseaza regiunea de impachetat a
pacientului.
Pentru evitarea congestiei cerebrale se pune o compresa rece pe
frunte. Durata procedurii este de 20-40 minute.Dupa terminare se practica o
procedura de curatire(dus).
Mod de actiune: Namolul are efect mecanic producand excitatia pielii
datorita micilor particule componente:
-efect fizic de crestere a temperaturii corpului cu 2-3 grade
-efect chimic prin rezorbtia in piele a unor substante pe
care le contine namolul
Apare o transpiratie abundenta, sunt mobilizate depozitele sanguine
producandu-se intensificarea circulatiei in anumite teritorii.

Biodozimetria
Tehnica biodozimetriei: Bolnavul fiind culcat se aseaza biodozimetrul
pe tegumentul regiunii scapulo-humerale, toate orificiile fiind acoperite.
Restul tegunentului se protejeaza cu cearsafuri, iar ochii
bolnavului, ochelari. Se aseaza lampa la o distanta de 50 de centimetri de
tegument, se aprinde si, dupa ce se lasa sa functioneze 5 minute, se
descopera pe rand, la interval de cate un minut, cele 6 orificii ale
biodozimetrului. In felul acesta durata de iradiere va fi de 6 minute pentru
primul patrat de tegument, 5 minute pentru al doilea etc., ultimul patrat
fiind expus un minut. Se citeste eritemul aparut dupa 48 de ore si se ia in
consideratie primul patrat la care a aparut cel mai slab eritem, durata lui de
expunere fiind biodoza pentru acel bolnav.
Solluxul albastru
La aceste aparate actioneaza asupra tegumentului numai radiatiile
infrarosii directe care sunt trimise de lampa sau reflectate de reflectorul
lampii Sollux. In felul acesta se ridica temperatura locala a tegumentului

517
iradiat, bolnavul avand senzatia de caldura progresiva, urmata de o roseata
neuniforma in cazul expunerilor prelungite si chiar de pigmentatie.
In cazul nostru pentru obtinerea efectului sedativ pe care-l dorim
vom folosi filtre care vor lasa sa treaca numai radiatiile albastre.
Ultravioletele in doza eritem
Datorita faptului ca sensibilitatea la radiatii ultraviolete este foarte
diferita,in functie de individ,de regiunea corpului,de varsta si de alti factori,
se recomanda o atentie deosebita in alegerea dozei.
Se aplica lampa la o distanta fixa de 50 de centimetri fata de
regiunea de aplicat. Cu exceptia zonei scapulo-humerale, restul
tegumentului este acoperit cu un cearsaf.
Aceasta procedura dureaza in functie de alegerea dozei.
3. Tratament prin electroterapie (tehnica si efecte)

Definitie:
Electroterapia consta in aplicarea diverselor forme de eergie
electrica asupra organismului in scop terapeutic.
In terapia periartritei scapulo- humerale se folosesc cu succes
proceduri din electroterapie precum:
- galvanizarea simpla;
- ionogalvanizarea:
- baile galvanice partiale,
proceduri care apartin terapiei cu curent continuu;
- curentii diadinamici,
facand parte din categoria curentilor de joasa frecventa;
- curentii interferentiali,
inclusi in categoria curentilor de medie frecventa;
- ultrasunetul:
- undele scurte,
incluse in limitele curentilor de inalta frecventa.

Galvanizarea simpla
In raport cu localizarea proceselor patologice si de faza lor de evo-
lutie, procedam la felul de aplicare a curentului continuu.
In sindroamele de umar dureros utilizam o aplicare transversala cu
doi electrozi egali, unul anterior, altul posterior, intensitatea curentului
folosit fiind legata de sensibilitatea pacientului, de evolutia bolii, de durata
aplicatiei si de regiunea de tratat. Electrozii sunt inveliti in comprese
imbibate in apa pentru a nu produce arsuri. Aceasta procedura este
preferata fata de oricare alta mai ales in periartrita scapulo-humerala, unde
se poate aplica si in faza acuta.
Numarul si ritmul sedintelor este variabil, in funcie de starea
pacientului.

518
Durata unei proceduri este de 15-20 minute, fiind necesare 8-10
sedinte, zilnic pentru afectiuni acute si 12-20 sedinte, zilnic pentru afectiuni
cronice.
Ionogalvanizarea este o procedura prin care introducem in corp
diferite substante medicamentoase cu actiune farmacologica.
Principiul de baza al ionizarii il constituie disocierea electrolitica a
diverselor substante medicamentoase si transportarea anionilor si cationilor
catre electrozii de semn contrar.
Cu solutia care contine ionul medicamentos se imbiba stratul hidrofil
de sub electrodul activ. De aici ionul migreaza prin tegument - prin orificiile
glandelor sudoripare si sebacee - ajungand in int
interiorul organismului unde sunt preluati de caile limfatice si circulatia
sanguina superficiala.
Dovada prezentei ionilor in organism este data deregasirea or sau a
unor elemente componente in urina.
Ionii usori migreaza usor, oe cand substantele cu masa moleculara
mare nu se pot disocia, ramanand la nivel tegumentului, fara sa-l poata
strabate.
Ionogalvanizarea sau ionoforeza depinde de greutatea atomica a
ionilor, de concentratia si cantitatea lor in solutii si de puritatea solutiei
utilizate Este de preferat ca apac care se imbiba stratul hidrofil de pe
electrozi sa fie apa distilata.
Baile galvanice partiale sunt formate din 4 cadite, doua pentru
membele superioare si doua pentru cele inferioare, in care se afla electrozi ai
caror polaritate se stabileste de la un panou de comanda.
In cazul bailor galvanice se combina efectul curentului continuu cu
efectul termic al apei, apa fiind mijlocitoare intre electrozi si tegument.
Intensitate curentului este redusa, neexistand pericolul de arsura.
Efectele pe care aceste forme terapeutice ale curentului continuu le
au asupra organismului sunt:
- analgezic;
- hiperemiant;
- sedativ.
- cresterea mobilitatii musculare.
Curentul diadinamic
Este o forma derivata din curentul sinusoidal 50Hz,care a suferit o
serie de modificari.
Actiunea fiziologica a unui curent cu impulsuri de joasa frecventa
este determinata de mai multi factori:intensitate, forma impulsurilor,
frecventa lor, durata impulsurilor, panta de crestere si descrestere, durata
pauzelor, modulatia de amplitudine de durata sau de frecventa si
succesiunea variata a diverselor feluri de trenuri de impulsuri.
In functie de felul in care se pot combina diversele posibilitati de
succesiune si modulare a impulsurilor, curentul diadinamic imbraca mai

519
multe forme : monofazat fix, difazat fix, perioada scurta, perioada lunga si
ritm sincopat.
Tehnica de aplicare :
Pacientul trebuie sa fie asezat comod pe o canapea de lemn si cu regiunea
de tratat descoperita si la indemana.
Electrozi sunt asezati pe zona durerosa prin intermediul compreselor
hidrofile.
Se incepe cu difazatul fix totdeauna intensitatea sa nu atinga pragul
dureros (valoarea minima a intensitati care produce o contractie musculara)
si crestem treptat intensitatea datorita instalarii fenomenului de acomodare.
In general durata proceduri este de 4-8 min. daca depasim aceasta
durata se micsoreaza eficacitatea analgetica.
Daca avem mai multe regiuni dureroase ce impun aplicarea
proceduri, durata acesteia trebuie scazuta cu cate 1min. la fiecare noua
procedura in cursul unei singure sedinte.
In cazul actiunilor vasculotrope si neurotrofe se poate mentine o
durata mai indelungata de 20-30min.
Ritmul sedintelor este determinat de stadiul afectiuni: daca
intensitatea dureri este mare aplicam de 2 ori pe zi, daca este mai mica 1
procedura pe zi.
Numarul sedintelor-pentru actiune analgetica este de 8-10 sedinte
consecutive eventual cu o pauza de 7-10 zile dupa care se reiau.in scop
dinamogen putem folosi peste 10 sedinte.
Efecte: excitator, trofic, vasculoconstrictor si rezorbtiv pentru monofazat fix
si perioada scurta, analgesic, hiperemiant pentru difazatul fix, puternic efect
analgesic si miorelaxant cat si un effect anticongestiv pentru perioada lunga,
effect excitomotor pentru ritmul sincopat.

Ultrasunetul
Tehnica de aplicare. Vom urmari in timpul procedurii manipularea
proiectorului si manevrarea aparatului.
In capul emitator este asezat cristalul piezoelectric care genereaza
undele ultrasonice. Acestea sunt proiectate in linie dreapta sub forma unui
fascicul, perpendicular cu suprafata de emisie a localizatorului.
Deaoarece propagarea ultrasunetelor se face numai in solide si
lichide, este necesar ca, intre proiector si tegument, sa nu existe nici un
strat de aer, care ar putea sa opresca transmiterea undelor spre bolnav.
Pentru aceasta, este nevoie de un contact perfect intre suprafata emitatoare
a proiectorului si tegument, care se realizeaza printro solutie vascoasa(cum
este cea de ulei de parafina), fie un strat de apa degazeificata, fie cu
vaselina simpla sau un alt unguent. Viteza de deplasare a proiectorului
trebuie sa fie foarte mica, astfel ca un cerc mic sa se descrie in 2-3 secunde
si o linie de circa 10-12 cm in 30 secunde. Important este sa urmarim in

520
permanenta ca proiectorul sa fie cu toata surafata emitatoare in cantact
perfect cu tegumentul.
Alegem de obicei partile moi cu musculatura multa pentru
tratament, evitand sa trecem cu proiectorul pe proieminentele osoase, unde
pot sa aiba loc concentrari de energie si pot sa apara dureri periostale.
Dozele utilizate sunt date de intensitatea si durata procedurilor. In
general se
folosesc doze mici.
Efecte : analgetice, miorelaxante, hiperemiante, tonifiante, neuro-
musculare, excitatoare ale sistemului nervos.
Undeke scurte
Tehnica de aplicare :Spre deosebire de tehnica de aplicare a
curentilor de joasa si medie frecventa in care era nevoie de un contact direct
intre electrozi si tegument, la undele scurte electrozi nu se aplica direct pe
tegument.
Aparatele de unde scurte sunt alcatuite din 2 circuite:
- Circuitul generator:
- Circuitul resonator,
ce trebuie sa intre in rezonanta unul cu celalalt. Pacientul intra in circuitul
rezonator.
Acesti curenti de inalts frecventa se pot aplica fie in:
- Camp inductor fie in
- Camp condensator
1. Aplicare in camp condensator: introducerea bolnavului direct in
campul rezonator intre cele
2 placi ale armaturilor condensatorului.
Armaturile condensatorilor sunt izolate in capsule de sticla sau cauciuc
constituind de fapt electrozi.
In cazul electrozilor de metal izolati de sticla, acestia sunt rigizi si se
numesc electrozi Schliephake.
Acesia sunt formati dintrun disc metalic de 1mm, grosime si cu marimi
diferite in diametru fiind: mari, mijloci si mici(172-130-85-42).
Capsula izolatoare-are o piesa din ebonita pe care se gaseste
dispozitivul de fixare a electrodului precum si fisa de racordare cu cablu.
Fata care vine spre bolnav este din sticla si se insurubeaza la piesa de
ebonita.
Acesti electrozi pot avea si forme speciale pentru utilizarea in regiunile
axilare (forma prisma). care se fixeaza la niste brate sau suporturi ce le
ofera posibilitatea aplicari lor la distanta de tegument.
Aceste suporturi sunt din material izolant avand mai multe articulatii ce
le confera mobilitatea in toate directiile.
2. Aplicarea in camp inductor-foloseste electrozi flexibili ce sunt
acoperiti de un cauciuc vulcanizat.

521
Pot avea aspectul unei plase si cordon flexibil constituit din sarme de Cu
peste
care se vulcanizeaza un strat de cauciuc de 6-8 mm grosime.
Acestia pot fi aplicati direct pe tegument, direct pe regiunea de tratat.
Efecte: analgezic, hiperemiant miorelaxant, antispastic, de activare a
metabolismului.

4.Tratamentul prin masaj


a) Descrierea anatomica a zonei afectate
b) Tehnica masajului
c) Efectele fiziologice ale masajului

Definitie:
Masajul este o metoda terapeutica care face parte din ramura medicinei
balneofizioterapie si consta dintr-o
serie de manevre(manipulatii) executate pe suprefata organismului intr-o
anumita ordine in functie de regiunea pe care o avem de masat, evolutia
bolii si de starea generala a pacientului, in scop terapeutic, igienic si sportiv.
Masajul umarului consta din alunecari ascendente scurte si dese, aplicate pe
partea anterioara, laterala si posterioara a segmentului. Manevrele pot fi
prelungite in fata spre torace, in sus spre gat si in apoi spre omoplat.
a)Descrierea anatomica a zonei afectate

522
Articulatia scapulo-humerala

Articulatia umarului sau scapulo-humerala este situata intre cavitatea glenoida a


omoplatului si capul humerusului. Cavitatea articulara a omoplatului este marita datorita
unui burelet articular in forma de inel. Suprafetele articulare sunt fixate de
capsula articulara( ligamentul capsular) si ligamentul coracohumeral.
Capsula articulara este subtire si permite oaselor articulate miscari foarte accemtuate si variate,
specifice acestei articulatii. Ea este intarita prin ligamente auxiliare dinte care
mentionam: ligamentul glenohumeral superior, aflat pe partea anterioara a capulei, ligamentul
glenohumeral inferior, care se gaseste pe partea posterioara a capsulei, ligamentul
glenohumeral lateral, asezat pe partea laterala a capsulei articulare si ligamentul glenohumeral
mijlociu, aflat pe partea mediala a capsulei: el are forma triunghiulara si este cel mai gros dintre
toate ligamentele care intaresc capsula acestei articulatii.
Ligamentul coracohumeral este un ligament este un ligament lat care se afla pe partea
superioara a capsulei. Se insera cu un capat pe apofiza coracoida, iar marginile extremitatii
opuse se unesc cu capsula articulara.
O caracteristica a articulatiei scapulohumerale o constituie faptul ca tendonul ramurii
lungi a bicepsului strabate articulatia si este invelit inteo prelungire a sinovialei care trece prin
santul bicipital.
Articulatia umarului face parte din artrodii( articulatie pluriaxiala, enartroza0 si este cea
mai mobile articulatie din organism. In ea se fac miscari de abductie,
adductie, flexie, extensie si circumductie, adica in toate directiile.

Muschii care mobilizeaza articulatia scapulohuerala


Dupa actiunea pe care o exercita muschii asupra articulatiei umarului se grupeaza astfel:
a) muschii care fac abductia orizontala a bratului:
- muschiul deltoid( in contractie totala) care este asezat deasupra articulatiei scapulo-humerale,
are insertia pe tuberozitatea deltoidiana (V- ul deltoidian) si inervat de nervul axilar sau
circumflex provenit din plexul brachial:
- muschiul supraspinos care este asezat in fosa supraspinoasa a omoplatului, se insera pe marea
tuberozitate humerala si inervat de ramuri ale nervului suprascapular apartinand tot plexului
brahial;
b) muschii care duc bratul inainte si il rotesc inauntru:
- muschiul deltoid prin partea claviculara:
- muschiul supraspinos:
- muschiul marele rotund asezat pe fata posterioara a omoplatului, care se insera pe
marginea interna a santului bicipital al humerusului si este inervat de nervul subscapular;
- muschiul subscapular aflat pe fata anterioara a omoplatului, se insera printrun
tendon de mica tuberozitate humerala si este inervat de nervii subscapulari:
c) muschi care trag bratul inapoi si il rotesc in afara:
- muschiul deltoid prin portiunea scapulara;
- muschiul subspinos care este asezat in fosa subspinoasa a ooplatului, se insera
printrun tendon latit pe fata mijlocie a marii tuberozitati humerale si este inervat de nervul
suprascapular:

523
- muschiul micul rotund, asezat pe fata poaterioara a omoplatului, superior fata de
muschiul marele rotund, se insera pe marginea inferioara a tuberozitatii mari humerale si este
inervat de nervul axilar;
d) muschii care fac adductia si rotirea inauntru a bratului si miscarea inainte si in sus
(de bascula) a omoplatului:
- muschiul marele rotund;
- muschiul subscapular:
La miscarea de adductie a bratului participa si marele pectoral si marele dorsal.
b)Tehnica masajului
Inainte de efectuarea masajului, maseurul se va asigura ca nu exista contraindicatii dupa care se
va spala pe maini si va avea grija sa execute masajul numai pe o piele ingrijita.
Bolnavul, acoperit cu un cearceaf pe torace si cu umerii descoperiti este aaezat pe un
scaun rotativ, cu speteaza ingusta, la o inaltime potrivita pentru maseur. Pacientul pune mana
pe sold iar maseorul se pozitionraza in picioare pe partea laterala a bolnavului.
. Masajul incepe cu netezirea cu ambele palme, pornind de la varful deltoidului pana la
acromion, dupa care o mana coboara circular pe muschii pectorali, iar cealalta pe muschii
omoplatului.
A doua forma de netezire: se porneste de pe petoral si de pe muschii omoplatului pana la
acromiom, unde se pune mana peste mana si se coboara pana la varful deltoidului, deci
manevrele sunt circumflexe.
Netezirea pieptane se face pe deltoid. O alta netezire cu partea cubitala a degetelor se face pe
articulatia propriu zisa; se porneste de la acromion pana sub axila, ca si cand am decupa umarul
(de 2-3 ori).
Urmeaza framantarea cu o mana care se face tinind contrapriza sub brat, iar cu cealalta de la
varful omoplatului, pe muschi, in 2-3 straturi, catre coloana, apoi al patrulea strat pe muschii
supraspinosi ai omoplatului, pana la acromiom, dupa care se face framantarea pe deltoidul
posterior si median. Se schimba mana contrapriza si cu cealalta framantam pectoralii catre
acromiom apoi deltoidul anterior si cel median (de 2-3 ori), pe aceste directi se face si
framantarea cu doua maini si contratimpul.
Geluirea se face pe aceleasi directii cu deosebirea ca la partea superioara a omoplatului se ia
spina intre degete iar o noua directie urmareste linia V-ului muschiukui deltoi si a fasciculelor
sale.
Dupa aceasta manevra urmeaza frictiunea care se executa mai intai in jurul omoplatului, apoi
pe muschiul subclavicular si pe muschiul deltoid. Se face apoi frictiunea la articulatia propriu-
zisa cu miscari excitante deget peste deget, de sus in jos, stanga-dreapta, circular dreapta,
circular stanga, pornindu-se de la acromion pana sub axila. Frictiunea articulatiei este o
manevra stricta si importanta avand ca scop indepartarea proceselor inflamatorii din interiorul
articulatiei, si a burselor seroase. Executandu-se in 3-4 randuri, frictiunea este o manevra
profunda, excitanta, specifica articulatiilor, ligamentelor, tendoanelor si santurilor
intramusculare. Prin ea se indeparteaza stazele de la nivelul articulatiilor, ajuta la absorbtia
lichidelor interstitiale si de asemenea indeparteaza depunerea de substante minerale la nivelul
capsulelor articulare si ligamentelor care duc la anchiloze. Se recomanda efectuarea frictiunii
sub forma unui masaj punctiform in locurile dureroase, care da rezultate foarte bune. Efectul
frictiunii se explica tot prin actiunea mecanica, prin activarea circulatiei, prin stimularea

524
schimburilor nutritive, prin inrosirea tegumentelor, prin diminuarea sensibilitatii locale, prin
scaderea contracturii musculare, prin reducerea starilor de incorda re nervoasa a bolnavului.
Dupa aceasta manevra importanta urmeaza o alta manevra numita baterea sau tapotamentul,
care se poate executa cu palma caus, cu partea cubitala a degetelor, sau cu pumnii pe muschiul
deltoid si pe trapezul superior, iar la barbati tapotamentul se mai poate efectua si pe muschiul
pectoral. Baterea este cea mai excitanta manevra si se adreseaza maselor de muschi mai
dezvoltate. Ea se realizeaza prin lovituri ritmice, usoare, [ornite din articulatia pumnului cu
mana foarte relaxata. Ea se face transversal pe fibrele musculare si actioneaza prin
contraexcitarea lor. Are influneta asupra terminatiilor nervoase periferice, reduce
sensibilitatea, produce un aflux de sange in regiunea masata, produce hiperemie si ridica
temperatura locala, stimuland activitatea pielii, glandelor si tesuturilor.
Urmeaza apoi ultima manevra a masajului si anume vibratia, cu rol sedativ, de calmare a
regiunii, solicitate in urma manevrelor anterioare, de tip excitant. Vibratia influenteaza nervii
senzitivi si motori, calmeaza durerea ridica temperatura locala si produce
hiperemie.
.
c)Efectele fiziologice ale masajului

Actiuni locale:
 Actiune sedativa asupra durerilor de tip nevralgic, muscular si articular;
 Actiune hiperemianta locala, de imbunatatire a circulatiei locale;
 Inlaturarea lichidelor interstitiale de staza, cu accelerarea pro
ceselor de rezorbtie in regiunea masata;
Actiuni generale:
 Stimularea functiilor aparatului circulator si respirator;
 Cresterea metabolismului bazal;
 Efecte favorabile asupra starii generale a bolnavului: imbunatatirea somnului,
indepartarea oboselii musculare.
Mecanisme de actiune:
Cel mai important mecanism de actiune in masaj este reprezentat de mecanismul reflex. Acesta
pleaca de la exteroceptorii din tegument si proprioceptorii din muschi, tendoane si ligamente,
la nivelul carora iau nastere stimuli de diferite intensitati care primesc si transmit informatii
catre sistemul nervos central.
Concomitent cu actiunea nervoasa reflexa pe cai rahidiene, manevrele de masaj determina o
serie de reflexe neurovegetative, indeosebi vasculare. Cum vasele cuatnate contin mai mult de
¼ din cantitatea totala de singe (pielea fiind un adevarat rezervor de singe), masajul produce o
influenta considerabila asupra intregului organism.
Un alt mecanism de actiune a masajului este reprezentat de aparitia in
urma compresiunilor, ciupiturilor, framintarilor si baterilor a unor reactii intense in piele, cu
formarea unor produse metabolice cu efect stimulant, ce ajung in circulatia generala.
Alt mod de actiune este efectul mecanic asupra lichidelor interstitiale, tesuturilor conjunctive,
masajul putind sa intervina favorabil, ajutind la rezorbtia lor in singe pentru a fi eliminate.

5.Kinetoterapia - tehnoca de mobilizare si program de exercitii

525
Inainte de a incepe manevrele kinetice de recuperare, se va face examenul mobilitatii (bilantul
articular si muscular):
- Antepulsia bratului (flexia sau anteductia): amplitudinea ridicarii anterioare a bratului, care
normal se efectueaza in articulatia scapulo-humerala, este intre 0° si 90°, iar intre 90° si 180° se
efectueaza in articulatiile scapulo-humerala si scapulo-toracica (la ultimele 50° contribuie si
muschii paravertebrali de partea opusa). Se testeaza muschiul deltoid (fasciculul anterior)
care este muschiul principal al antepulsiei bratului.
- Retropulsia bratului (extensia sau retroductia): amplitudinea miscarii este 50-60° miscarea
activa si 80-90° cea pasiva. Cea mai mare parte a miscarii se efectueaza in articulatia scapulo-
humerala (prin actiunea muschilor mar marele dorsal, fasciculul posterior al deltoidului si
marele rotund). Sectorul final al retropulsiei se efectueaza in articulatia scapulo-toracica, cu
proiectia posterioara a umarului (sub actiunea fascicolului mijlociu al trapezului, romboizilor si
marelui dorsal). In practica se face numai testarea musculara a marelui dorsal.
- Abductia bratului: amplitudinea ridicarii laterale a bratului (180°). Intre 0° si 90° miscarea se
efectueaza in articulatia scapulo-humerala (prin actiunea supraspinosului si fibrelor mijlocii ale
deltoidului; la o contrarezistenta puternica se asociaza si lunga portiune a bicepsului).
- Adductia bratului consta in revenirea bratului din pozitia de abductie, cu apropierea de
trunchi. Adductia pura, din pozitia zero, nu este posibila, datorita trunchiului. Se poate insa
masura adductia combinata cu anteductia sau cu retroductia bratului. De fapt, adductia bratului
se face prin actiunea gravitatiei; muschii adductori intervin activ numai cand au de invins o
rezistenta. Se testeaza muschiul marele pectoral, care efectueaza adductia pana la contactul cu
trunchiul.
-Rotatia externa a bratului (normal, 40-60°). Pozitia zero (de referinta) este cu bratul lipit de
trunchi si cotul flectat la 90° (pentru a elimina astfel contributia pronosupinatiei la rotatia
humerusului -Rotatia interna a bratului (normal, 90-95°). Din pozitia de referinta se roteaza
medial bratul, in plan orizontal pana la contactul cu trunchiul, apoi se asociaza o retropulsie,
notand pana unde poate ajunge mana (zona coccigiana, lombara, dorsala). Testarea rotatiei se
poate face si din decubit dorsal, cu bratul in abductie de 90° si cotul flectat ]a 90°; antebratul
aflat la verticala se roteste in sus (rotatie extema) sau in jos (rotatie interna).
In afara de aceste sase miscari fundamentale, trebuie testate si miscarile din articulatiile
scapulo-toracica, sterno-claviculara si acromio-claviculara si anume:
- Ridicarea umarului: normal, 6-10 cm fata de orizontala biclaviculara "de repaus'.
- Coborarea umarului (normal, 2-3 cm sub orizontala biclaviculara "de repaus') se efectueaza
sub actiunea fasciculului inferior al trapezului si micului pectoral.
- Proiectia anterioara a umarului (asociata cu abductia omoplatului): in repaus, marginea
spinala a omoplatului este paralela cu linia apofizelor spinoase. Normal, marginea omoplatului
se poate departa de linia apofizelor spinoase cu peste 4 cm (o adevarata "alungire' a membrului
superior, permitand apucarea obiectelor situate la distanta). Se cere subiectului sa apuce un
obiect situat la o distanta egala cu lungimea membrului superior plus 4 cm.

- Proiectia posterioara a umarului (asociata cu adductia omoplatului, apropiindu-se de linia


apofizelor spinoase cu 2-3 cm, fata de pozitia de repaus).

526
Obiectivelekinetoterapiei

Fiind articulatia cea mai mobila, care are rolul sa pozitioneze mana, orice limitare a miscarilor
este greu suportata de bolnav, il va impiedica in exercitarea activitatilor profesionale si chiar in
activitatile uzuale zilnice. De aceea, refacerea mobilitatii este primul obiectiv recuperator
pentru umar, ca de altfel pentru toate articulatiile membrului superior.
Limitarea miscarilor umarului este determinata in majoritatea cazurilor de afectarea
aparatului capsulo-tendo-musculo-ligamentar dotat cu mari posibilitati de reducere
functionala.

Prin adoptarea unor posturi.

A) In flexie:
Exercitiul 1- Pacientul in decubit dorsal, cu bratul ridicat in flexie maximala (pe langa urechi) si
genunchii flectati: un sac de nisip asezat pe brat il mentine in aceasta postura - cotul intins.
Exercitiul 2 - In ortostatism, cu fata la spalier, la distanta de o lungime a membrului superior:
mainile apuca bara de la nivelul umerilor; se duc fesele indarat, in timp ce trunchiul se inclina in
fata intre brate.
B) In extensie:
Exercitiu - Subiectul in decubit dorsal, cu membrul superior in afara mesei, atarnand in
jos; un sac de nisip poate fi prins de brat (nu pe antebrat); un alt sac, pe fata anterioara a
umarului.

C) In abductie: Exercitiu - Sezand pe un taburet langa o masa (sau pe sol, langa un scaun
reglabil): se aseaza bratul pe masa sau pe scaun,cotul fiind flectat la 90°(bratul abdus).

D) In rotatie:
Exercitiul 1 - In decubit dorsal, cu mainile sub cap, pacientul cauta sa-si coboare cotul pe planul
patului (rotatia externa).
Exercitiul 2 - Subiectul, sezand pe un taburet, cauta sa-si duca antebratul la spate (rotatia
interna).

Prin mobilizarea pasiva.

Flexia:
Exercitiu: din pozitia sezand a pacientului, cu o mana asistentul fixeaza umarul (unghiul
scapuloclavicular), iar cu cealalta face priza pe treimea inferioara a bratului: se executa
flexia "anatomica" ca si cea "functionala" (asocierea unei abductiide 30°).
Variante: din decubit dorsal sau din contralateral.

Extensia: Exercitiu: Subiectul in decubit dorsal, cu umarul respectiv in afara mesei: asistentul
blocheaza scaploclaviculara si executa extensiile "anatomica" si "functionala".
Varianta: din decubit contralateral.

527
Abductia:
Exercitiul 1: Subiectul insezand; contra priza pe umar si priza pe brat in treimea distala: se
executa adductie "anatomica" si "functionala" (Inainte de a executa abductia, se recomanda ca
bratul sa fie pus in rotatie externa)
Varianta: din decubit dorsal, cu umarul la marginea mesei.

Adductia:
Exercitiul: Reprezinta miscarea de revenire de la abductie.

Rotatia interna:
Exercitiul: Subiectul in decubit dorsal pe o masa, cu bratul la 45°; se fixeaza umarul si se duce
antebratul pe masa cu mana spre cap.
O prima varianta: daca este la marginea mesei, se poate forta coborarea antebratului sub nivelul corpului.
O a doua varianta: tot din decubit dorsal, cu cotul flectat la 90° si bratul abdus la 90°; de
aici, antebratul, ca un levier, este coborat pe planul mesei.

Rotatia externa:
Exercitiul: Subiectul in decubit ventral, cu bratul abdus la 90°, cu cotul flectat la 90° si
antebratul atarnand la marginea mesei: fixand umarul bolnavului cu o mana, asistentul executa
rotatia externa.

6. Terapia ocupationala
Terapia ocupationala sau ergoterapia urmareste ca, prin munca sau prin
orice alta ocupatie la care participa bolnavul, sa-i restaureze sau sa-i mareasca performantele si
starea de sanatate.
La bolnavul cu afectiuni la sistemul locomotor, terapia ocupationala isi
propune sa corecteze disfunctiile motorii determinate de boala si de inactivitate.
Terapia ocupationala este modalitatea de recuperare a coordonarii si urmareste prelungirea
exercitiilor de kinetoterapie pentru mobilizarea articulara si/sau tonifierea musculara, utilizand
o serie de activitati complexe, atractive sau care capteaza atentia si rabdarea pacientului pentru
o perioada mai lunga de timp. In general, aceste activitati se executa cu mainile. Se vor practica
diverse activitati casnice (gradinarit, roata olarului) sau sporturi (volei, baschet, inot, etc).
7. Tratament balneologic
(ape minerale, namoluri, statiuni balneoclimaterice indicate)
Tratamentul balnear vizeaza urmatoarele obiective:
- Incetinirea procesului reumatic;
- Combaterea manifestarilor ce actualizeaza sau reactiveaza boala
- Imbunatatirea circulatiei locale si generale
- Ameliorarea sau mentinerea mobilitatii articulare si a fortei musculare periarticulare.
Tipuri de ape:
- Ape termale algominerale (Felix, 1 Mai, Geoagiu)
- Ape sarate concentrate (Sovata, Amara, Techirghiol)
- Ape sarate iodurate (Bazna)

528
- Ape sulfuroase sarate (Calimanesti, Govora)
- Ape sulfuroase termale (Herculane)
Terapia cu namol actioneaza prin cei trei factori cunoscuti: termic, fizic (mecanic) si chimic.
Statiunile indicate sunt:
- Techirghiol (si tot litoralul) care are namol sapropelic;
- Amara, Sovata, Telega, Bazna, Slanic Prahova (namoluri de lacuri sarate);
- Vatra Dornei, Borsec, Felix (turba);
- Govora (namol silicos si iodat);
- Geoagiu (namoluri feruginoase)

529
im jurul axului sau longitudinal). Din aceasta pozitie se roteste antebratul, in plan orizontal.

1022. d 1023. a 1024. d 1025. b


1031. a 1032. a 1033. c 1034. a 1035. d
1031. a 1032. a 1033. c 1034. a 1035. D

530
ANUL III - Modulul III. Elemente de recuperare socio-profesională - Prof. Vartic Camelia

1022. Recuperarea sechelelor de poliomielită cuprinde următoarele obiective: a) Prevenirea


deformărilor trunchiului și membrelor b) Recuperarea funcțiilor posturale c) Recuperarea
funcțiilor locomotorii d) Toate variantele sunt corecte
1023. Recuperarea funcțională în reumatism cuprinde următoarele, cu excepția: a) Restabilirea
funcțiilor mentale b) Oprirea în evoluție a procesului inflamator c) Prevenirea anchilozelor d)
Combaterea redorii articulare
1024. În recuperarea deficiențelor locomotorii urmărim: a) Funcțiile neuromusculare b)
Problemele psihologice c) Postura d) Toate variantele sunt corecte
1025. Scopurile refacerii capacității funcționale a bolnavului cuprind următoarele, cu excepția:
a) Tratarea afecțiunii de bază b) Imobilizarea pacientului c) Reducerea dizabilității d)
Ameliorarea durerii

Nr. crt. ANUL III - Modulul IV. Recuperare medicală pe afecţiuni - Dr. Bezerghean Rodica

1031. Posturarea în kinetoterapis respiratorie cuprinde : a) Posturi de drenaj , b) Taponament


toracic asociat posturărilor , c) Se aplică elemente de contracție concomitente cu efortul de
expectorație d) Se asociază medicație bronhodilatatoare .
1032. Respirația abdominală se învață în diferite posturi ale pacientului obstructiv pulmonar ,
ordinea corectă a acestora fiind : a) Decubit dorsal , șezând , ortostatism, mers , b) șezând ,
ortostatism , mers , decubit dorsal , c) decubit dorsal , ortostatism , mers , șezând , d) se aplică
greutatea pe inserțiile diafragmatice .
1033. Reeducarea tusei cuprinde următoarele componente : a) controlul respirației în accesul
de tuse , b) poziția corpului în timpul tusei , cu adoptarea altor poziții de facilitare a tusei, c)
poziționarea corpului în timpul tusei cu adoptarea pozițiilor de facilitare a tusei , d) asocierea
terapiei electrice aplicabile pe coloana vertebrală .
1034. Recuperarea bolnavului cardio vascular presupune : a) combaterea factorilor de risc , b)
refacerea respirației diafragmatice , c) instituirea respirației la efort , d) recomandări pentru
tratament hiposodat , 1035. Tensiunea articulară normală se definește ca : a) T.A. sistolică sub
130mm Hg , T.A .diastolică sub 85 mm Hg, c) Este dependență de vârsta pacientului , d)
Obligatoriu trebuie determinată cu același aparat , de același examinator în 3 zile consecutive.

531
1040. În recuperarea mioarticulară a membrelor superioare se începe cu : a) combaterea
altralgiilor , b) refacerea mobilității , c) refacerea tonusului muscular , d) combaterea
contracturii musculare .
1041. Umărul pseudo paralitic presupune : a) Ruptura coifului rotatorilor , b) Capsulită
retractabilă , c) Ruptură de trapez , d) Dezinserția fasciculului deltoidian pe humerus .
1042. În poliartrita reumatoidă st.I / II recuperarea presupune : a) Prevenirea deviaților vicioase
, b) Antrenarea mâinii în cârlig , c) Tonifierea supra spinosului , d) Fixarea cu orteze articulației
pumnului . 1043. Recuperarea în pareza de decubit cuprinde: a) Tonifierea extensorului
pumnului , b) Recuperarea poziției police – deget mic (pensa cubitală) , c) Recuperarea
brahialului anterior , d) Purtarea de orteză în imobilizarea prelungită .
1044. Recuperarea paraplegicului urmărește etapele : a) Reeducarea în ortostatism și mers , b)
Reeducarea paraplegicului în pat , c) Ameliorarea funcției respiratorii , d) Coordonarea
mișcărilor .
1045. Programul de recuperare la pacienți cu gonartoză în puseu inflamator presupune: a)
Izomotie și izotenie cvadriceps , b) Posturare antalgică , c) Termoterapie locală , d) Poziție
antideclivă a gambei . 1046. Principalele metode de combatere a spasticității în hemipareză
sunt: a) Kinetoterapia activă inițiată precoce , b) Tehnici de facilitare neuroproprioceptive , c)
Aplicarea de orteze pe articulațiile portante . d) Masoterapie în apă .
1047. Reeducarea mersului în hemipareză presupune : a) Reeducarea mersului între bare , b)
Reeducarea reflexelor de postură postură miotatice , c) Educarea mersului cu baston , d)
Purtarea de material de contenție auxiliar .
1048. Recuperarea în pareza de SPE cuprinde: a) Recuperarea mersului pe călcâi , b)
Recuperarea mersului pe vârfuri , c) Recuperarea sensibilității exteroceptive d) Aplicarea de băi
galvanice .
1049. Artrita cronică juvenilă afectează în principal : a) Articulațiile mari , b) Articulațiile
periferice , c) Toate în proporții diferite , d) Afectează și mușchii .
1050. Pseudo poliartrita rizomelică afectează în special : a) Persoanele în vârstă de peste 60 de
ani , b) Toate vârstele , c) Nu este dependentă de sex , d) Rasa albă .
1051. În cadrul sindromului Reiter unde poate fi localizat punctul de plecare ? a) genito-urinar ,
b) intestinal , c) otic , d) articular .
1052. Sacro ileita prezintă principalul argument pentru diagnostic : a) În stadiul I / II , b) În
stadiul III / IV , c) Nu este stadializată , d) Nu este criteriu de diagnostic stabil .
1053. Care este elementul obligatoriu în diagnosticarea unei artrite psoriazice : a) Leziuni
cutanate , b) Psoriazis asociat de cel puțin 6 săptămâni , c) Ambele sunt obligatorii , d)
Afectează organele interne .

532
Nr. Crt. ANUL III - Modulul V - Kinetoterapia - Prof. Beșleagă Ana Maria

1094. Gimnastica medicală cuprinde: a) Exerciții b) Procedee în prevenirea deficitelor fizice și


psihice c) Corectarea și tratarea deficitelor fizice d) Toate variantele sunt corecte
1095. Reabilitatea cuprinde: a) Recuperarea medicală b) Readaptarea psihică c) Educarea și
reeducarea profesională d) Toate variantele sunt corecte

1096. Parametri de bază în dezvoltarea efortului sunt; Parametri de bază în dezvoltarea


efortului sunt: a) Volumul și intensitatea b) Forța și presiunea c) Tracțiune și intensitate d) Nici o
variantă corectă 1097. Principiul precocității tratamentului: a) Combate durerea b) Presupune
începerea cât mai devreme cu putință a recuperări funcționale c) Presupune aplicarea exactă a
exercițiilor d) Presupune cooperarea pacientului cu kinetoterapeutul
1098. Lipsa de mișcare poate duce la: a) Atonie musculară, greutate în mișcare, tegumente
palide b) Astenie, amețeli, diaree c) Vomă, tulburări de vedere d) Nici o variantă corectă
1099. Formele de manifestare a vitezei sunt: a) Viteza de reacție și execuție b) Viteza de
repetiție c) De deplasare d) Toate variantele sunt corecte
1100. Pozițiile fundamentale pentru exercițiile statice sunt: a) Stând, pe genunchi, șezând,
culcat b) Decubit, poziție patrupedă, atârnat c) Ortostatism, pe vârfuri d) Culcat, poziție
patrupedă ă, sprijinit pe coate
1101. Terapia Vojta este indicată în : a) Pareze cerebrale b) Scolioze ale coloanei vertebrate c)
Displazii d) Toate variantele sunt corecte
1102. Care din următoarele enunțuri sunt false: a) Gimnastica contribuie la dezvoltarea voinței
și a forțelor de apărare împotriva factorilor patogeni de agresiune b) Miocardul slăbit nu poate

533
fi tonifiat decât prin exerciții specifice de gimnastică vasculară c) Viteza de repetiție se referă la
imposibilitatea de efectuare repetată și rapidă a 161 aceleiași mișcări d) Stretchingul se aplică
cand corul este în prealabil relaxat
1103. Extensia este: a) Mișcarea prin care 2 segmente ale membrului se îndepărtează unul de
altul b) Mișcarea prin care 2 segmente ale membrului se apropie între ele c) Ducerea
membrului superior în plan sagital d) Ducerea membrului inferior în plan sagittal
1104. Capacitatea de mișcare articulara se apreciază prin: a) Bilanț clinic b) Istoricul bolii c)
Bilanț articular d) Bilanț muscular
1105. În analiza mobilității articulare se apreciază: a) Gradul maxim de mobilitate b) Forța
musculara c) Spasticitatea d) Abilitatea
1106. Care din următoarele tehnici aparțin imobilizării: a) Poziția de corecție b) Punerea in
repaus c) Posturile de facilitare d) Contracția izometrica
1107. Tehnica anakinetice apelează la: a) Mobilizare pasiva b) Imobilizare c) Contracție
izometrica d) Contracție isotronică
1108. Capacitatea de a manifesta valori mari de forță in cea mai mica unitate de timp se
numește: a) Forța maxima relativa b) Forța maxima absoluta c) Forța dinamica d) Forța
exploziva
1109. Exercitiile izometrice practicate pentru creșterea forței musculare sunt: a) Exerciții unice
scurte izometrice zilnice b) Exercițiul maximal scurt c) Exercițiile rezistive regresive d) Exercițiul
maximal cu repetiție
1110. Din cate seturi de exerciții este compusa schema tehnicii Oxford? a) 2 seturi b) 3 seturi 1
seturi c) 5 seturi
1111. Cea mai moderna exprimare a intensității unui efort se face prin: a) Urcatul scărilor b)
Alergare c) Echivalentul metabolic d) Bicicleta ergometrica
1112. Suportabilitatea efortului se urmărește pe baza semnelor clinice care apar: a) Tahicardia
b) Cefalee c) Greața d) Oboseala
1113. In programele de recuperare ale bolnavilor cardiovasculari, efortul lor este cel mai mult
limitat de: a) Medicația specifica afecțiunii b) Pragul anginos restant c) Valorile crescute ale TA
d) Valorile crescute ale frecventei respiratorii
1114. Care sunt factorii care nu influențează postura si aliniamentul segmentelor corpului? a)
Alimentația b) Obișnuința ( posturi vicioase) c) Afecțiuni ale aparatului locomotor d) Boli
generale ale organismului
1115. Celulele osului sunt: a) Osteoblaste b) Reticulocite c) Osteoplaste d) Miocite
1116. Lubrifierea cartilajului este afectata patologic de: a) Vârsta b) Mișcare c) Kinetoterapie d)
Fitness 1117. Cresterea forței musculare are ca substrat: a) Factorul neuronal b) Grosimea
pârghiei osoase c) Calitatea țesutului conjunctiv interfibrilar d) Nivelul hemoglobinei
1118. In perioada de imobilizare la pat pentru sechele generale posttraumatice, kinetoterapia
va cuprinde: a) Scripetoterapie si mobiliizări pasive ale segmentelor imobilizate 163 b)
Contracții izometrice sub gips c) Hidrokinetoterapie la bazin d) Exerciții active cu rezistenta
1119. Rigiditatea este: a) Hipertonie musculară, diferențiată clinic de spasticitate b) Hipotonie
musculară, diferențiată clinic de spasticitate c) Elasticitate exagerata a mușchiului d) Tonus
muscular scăzut
1120. Care afirmație despre contractile izometrice nu este adevărata: a) Reduc edemul prin
efect de pompa b) Tehnica este simpla c) Durata exercițiilor este scurta d) Solicita articulațiile

534
1121. Atrofia musculara se poate produce prin: a) Denervare b) Hiperfuncție musculara c)
Ruptura fibrelor musculare d) Ruptura de tendon muscular
1122. Care din următoarele modalități tehnice nu aparțin mobilizărilor pasive: a) Contracția
izometrică b) Tracțiunile c) Mobilizarea pasivo-activă d) Mobilizarea pasivă pură asistată
1123. Refacerea si menținerea echilibrului se derulează în doua etape, una din ele fiind: a)
Antrenarea controlului motor b) Antrenarea sistemelor senzitivo-senzoriale c) Controlul
amplitudinii de mișcare d) Antrenarea abilității

1094. d 1095. d 1096. a 1097. b 1098. a 1099. d 1100. a 1101. d 1102. c 1103. a 1104. d 1105. a
1106. b 1107. b 1108. d 1109. a 1110. c 1111. c 1112. a 1113. b 1114. a 1115. a 1116. a 1117. a
1118. b 1119. a 1120. d 1121. a 1122. a 1123. b

535
1029. c 1030. c 1031. a 1032. a 1033. c 1034. a 1035. d 1036. d 1037. a 1038. d 1039. d 1040. a
1041. a 1042. a 1043. a 1044. b 1045. b 1046. b 1047. c 1048. b 1049. a 1050. a 1051. a 1052. a
1053. c ANUL III - Modulul IV - Recuperare medicală pe afecţiuni → Prof. Vartic Camelia - 1054.
a 1055. d 1056. a 1057. d 1058. b 1059. a 1060. a 1061. d 1062. a 1063. a 1064. d 1065. d 1066.
c 1067. d 1068. a 1069. d 1070. b 1071. b 1072. a 1073. d 1074. a 1075. d 1076. b 1077. b 1078.
c 1079. d 1080. d 1081. d Școala Postliceală Sanitară ”Grigore Ghica-Vodă” din Iași Ghidul
examenului de absolvire 2017 –calificarea profesională asistent medical de
balneofiziokinetoterapie şi recuperare 203 1082. d 1083. d ANUL III - Modulul IV - Recuperare
medicală pe afecţiuni → Prof. Ungureanu Maria 1084. c 1085. d1086. d 1087. a 1088. b 1089. c
1090. d 1091. b 1092. a 1093.

536
ANUL III - Modulul VI - BalnNr. crt. ANUL III - Modulul IV. Recuperare medicală pe afecţiuni - Dr.
Bezerghean Rodica

1029. Trandiul (ansamblu) musculaturii respiratorii se mărește în cazul inspirului forțat astfel :
a) Atunci când se aplică contrapresiune abdominală , b) Se efectuează un inspir forțat , c) Intră
în contracție mușchii inspiratori de rezervă /de obicei inactivi în respirația de repaus , d) Se
inspiră aer sărac în O2 . 1030. Care dintre următoarele mecanisme de producere reversibile nu
caracterizează disfuncția ventilatorie ? a) Îngustarea dinamică din expir , b) Hipersecreția ți
vâscozitatea crescută a mucusului bronșic , c) Procese fibrotice bronșice și peri bronșice , d)
Bronhodilatația produsă de medicamente . 1031. Posturarea în kinetoterapis respiratorie
cuprinde : a) Posturi de drenaj , b) Taponament toracic asociat posturărilor , c) Se aplică
elemente de contracție concomitente cu efortul de expectorație d) Se asociază medicație
bronhodilatatoare .
1032. Respirația abdominală se învață în diferite posturi ale pacientului obstructiv pulmonar ,
ordinea corectă a acestora fiind : a) Decubit dorsal , șezând , ortostatism, mers , b) șezând ,
ortostatism , mers , decubit dorsal , c) decubit dorsal , ortostatism , mers , șezând , d) se aplică
greutatea pe inserțiile diafragmatice .
1033. Reeducarea tusei cuprinde următoarele componente : a) controlul respirației în accesul
de tuse , b) poziția corpului în timpul tusei , cu adoptarea altor poziții de facilitare a tusei, c)
poziționarea corpului în timpul tusei cu adoptarea pozițiilor de facilitare a tusei , d) asocierea
terapiei electrice aplicabile pe coloana vertebrală .
1034. Recuperarea bolnavului cardio vascular presupune : a) combaterea factorilor de risc , b)
refacerea respirației diafragmatice , c) instituirea respirației la efort , d) recomandări pentru
tratament hiposodat.
1035. Tensiunea articulară normală se definește ca : a) T.A. sistolică sub 130mm Hg , b) T.A
.diastolică sub 85 mm Hg, c) Este dependență de vârsta pacientului , d) Obligatoriu trebuie
determinată cu același aparat , de același examinator în 3 zile consecutive.
1036. Pentru bolnavul hipertensiv complicațiile recuperatorii pot crea incidente de tipul: a)
Refuzul pacientului de a urma strict tratamentul coordonat , b) Instalarea unui accident vascular
/ coronar și cerebral , c) Eșec terapeutic ( nu recuperează neuromotor ) , d) Poate interveni un
nou accident vascular . 1037. La bolnavul cu I.M. acut în faza de recuperare intermediară se
asociază : a) Activități casnice ușoare , b) Abandonarea regimului alimentar desodat , c) Mersul
progresiv 2 – 3 ori / zi de 2- 3 ori . d) Abandonarea tratamentului medicamentos .
1038. Ce stațiuni balneoclimaterice s-ar preta la funcționarea unor centre naționale de
recuperare a bolnavilor cardio – vasculari: a) Herculane , b) Amara , c) Techirghiol, d) Buziaș.
1039. Antrenamentul fizic trebuie obligatoriu să fie însoțit de : a) Măsurarea funcției cardiace ,
b) Parametri funcționali , c) Senzația de strictură retrosternală , d) Apariția durerii anginoase
1040. În recuperarea mioarticulară a membrelor superioare se începe cu : a) combaterea
altralgiilor , b) refacerea mobilității , c) refacerea tonusului muscular , d) combaterea
contracturii musculare .
1041. Umărul pseudo paralitic presupune : a) Ruptura coifului rotatorilor , b) Capsulită
retractabilă , c) Ruptură de trapez , d) Dezinserția fasciculuului deltoidian pe humerus .

537
1042. În poliartrita reumatoidă st.I / II recuperarea presupune : a) Prevenirea deviaților vicioase
, b) Antrenarea mâinii în cârlig , c) Tonifierea supra spinosului , d) Fixarea cu orteze articulației
pumnului . 1043. Recuperarea în pareza de decubit cuprinde: a) Tonifierea extensorului
pumnului , 153 b)
Recuperarea poziției police – deget mic(pensa cubitală) , c) Recuperarea brahialului anterior , d)
Purtarea de orteză în imobilizarea prelungită .
1044. Recuperarea paraplegicului urmărește etapele : a) Reeducarea în ortostatism și mers , b)
Reeducarea paraplegicului în pat , c) Ameliorarea funcției respiratorii , d) Coordonarea
mișcărilor .
1045. Programul de recuperare la pacienți cu gonartoză în puseu inflamator presupune: a)
Izomotie și izotenie cvadriceps , b) Posturare antalgică , c) Termoterapie locală , d) Poziție
antideclivă a gambei . 1046. Principalele metode de combatere a spasticității în hemipareză
sunt: a) Kinetoterapia activă inițiată precoce , b) Tehnici de facilitare neuroproprioceptive , c)
Aplicarea de orteze pe articulațiile portante . d) Masoterapie în apă .
1047. Reeducarea mersului în hemipareză presupune : a) Reeducarea mersului între bare , b)
Reeducarea reflexelor de postură postură miotatice , c) Educarea mersului cu baston , d)
Purtarea de material de contenție auxiliar .
1048. Recuperarea în pareza de SPE cuprinde: a) Recuperarea mersului pe călcâi , b)
Recuperarea mersului pe vârfuri , c) Recuperarea sensibilității exteroceptive , d) Aplicarea de
băi galvanice .
1049. Artrita cronică juvenilă afectează în principal : a) Articulațiile mari , b) Articulațiile
periferice , c) Toate în proporții diferite , d) Afectează și mușchii .
1050. Pseudo poliartrita rizomelică afectează în special : a) Persoanele în vârstă de peste 60 de
ani , b) Toate vârstele , c) Nu este dependentă de sex , d) Rasa albă .
1051. În cadrul sindromului Reiter unde poate fi localizat punctul de plecare ? a) genito-urinar ,
b) intestinal , 154 c) otic , d) articular .
1052. Sacro ileita prezintă principalul argument pentru diagnostic : a) În stadiul I / II , b) În
stadiul III / IV , c) Nu este stadializată , d) Nu este criteriu de diagnostic stabil .
1053. Care este elementul obligatoriu în diagnosticarea unei artrite psoriazicea) Leziuni
cutanate , b) Psoriazis asociat de cel puțin 6 săptămâni , c) Ambele sunt obligatorii , d)
Afectează organele interne .

Nr. crt. ANUL III - Modulul IV. Recuperare medicală pe afecţiuni - Prof. Vartic Camelia

1054. Din grupa afecțiunilor reumatismale degenerative fac parte: a) Gonartroza b) Periartrita
scapulo-humerală c) Tendinitele d) Miozitele
1055. Alegeţi răspunsul fals: a) PR este o afecțiune reumatismală inflamatorie, cu evoluţie
cronică progresivă b) PR afectează cu predilecţie articulaţiile mici (mâini, picioare) c) PR
evoluează către deformare şi anchiloză articulară d) În stadiul III al PR se instalează anchiloza
fibroasă sau osoasă
1056. Alegeţi răspunsul fals. Caracterele comune ale spondilartritelor seronegative sunt
următoarele: a) Prezenţa factorului reumatoid b) Prezenţa artritelor periferice c) Afectarea
articulaţiilor sacroiliace şi a coloanei vertebrale d) Afectarea tegumentelor şi mucoaselor

538
1057. Obiectivele kinetoterapiei în spondilita anchilozantă sunt cele enumerate cu o singură
excepţie: a) Menţinerea / corectarea posturilor şi aliniamentului corpului b) Menţinerea/
ameliorarea mobilităţii articulare şi tonusului muscular c) Prevenirea poziţiilor vicioase d)
Redimensionarea obiectivelor casnice 1058. Obiectivele tratamentului în boala artrozică sunt
următoarele, cu excepţia: a) Combaterea durerii b) Reeducarea respiratorie c) Recuperarea
mobilităţii articulare şi a tonusului musculard) Prevenirea deteriorării în continuare a cartilajului
articular
1059. Clinica gonartrozei este caracterizată de următoarele elemente, cu excepţia unuia singur:
a) Subfebrilitate b) Redoare de inactivitate c) Senzație de instabilitate la nivelul genunchiului d)
Tulburări de statică la nivelul genunchiului
1060. Alegeți afirmaţia falsă, cu privire la procedurile ce pot fi aplicate în spondiloza cervicală,
dintre afirmațiile de mai jos a) Este contraindicat masajul la nivel paravertebral cervical b)
Electroterapia include galvanizări, CDD, curenţi de medie frecvenţă şi înaltă frecvenţă c)
Împachetările cu parafină „pelerină” au efect benefic d) Exerciţiile urmăresc refacerea tonusului
musculaturii extensoare
1061. Alegeţi răspunsul fals. Discopatia lombară de fază IV se manifestă astfel: a) 60-70% din
pacienţi sunt asimptomatici b) Lombalgie cronică mecanică, meteorodependentă c) Lumbago
acut cu pseudosciatică, după ridicare de greutăţi d) Sciatica vârstnicului cu Lasseque pozitiv
1062. Alegeţi răspunsul fals. Reumatismul abarticular cuprinde următoarele entităţi clinice: a)
Gonartroza b) Periartrita scapulo-humerală c) Periartrita coxofemurală d) Maladia Dupuytren
1063. Alegeţi răspunsurile corecte. La inspecţia tegumentelor pacienţilor cu sindrom reumatoid
se poate evidenţia: a) Leziuni eritemato-scuamoase în psoriazis b) Noduli reumatoizi în
spondilita anchilozantă c) Noduli Bouchard şi Heberden în boala de piele d) Tofi gutoşi în
poliartrita reumatoidă 1064. Viteza de sedimentate a hematiilor (VSH) în artrita reumatoidă
este crescut in procent de : a) 1% b) 10% c) 40% d) 90%
1065. Boala cronică anchilozantă care interesează în mod special articulatțiile lombare și
sacroilice este: a) Artita reumatoidă b) Guta c) Periatrită scapulo-umerala d) Spondilita
anchilozanta
1066. Alegeti varianta falsă . Bilanţul muscular (testarea musculară manuală) la pacientul
spastic se apreciază prin : a) Analitic, pentru fiecare grup muscular b) În conformitate cu cotaţia
de la 1 la 5 c) Grosier, prin capacitatea de a realiza gesturi din viaţa cotidiană d) Pe ambele
hemicorpuri
1067. Care nu sunt obiectivele tratamentului fizical-kinetic în cazul recuperării paraliziilor de
nervi periferici, pentru prevenirea complicaţiilor: a) Conservarea unui ţesut cutanat şi
subcutanat trofic, fără aderenţe, edeme b) Cicatrici cât mai suple c) Profilaxia retracţiilor
capsulo-ligamentare d) Conservarea tonusului muscular şi a forţei de contracţie în grupele
agoniste
1068. În recuperarea mâinii la pacientul hemiplegic se speră doar la: a) Priză şi un sprijin grosier
b) Controlul mişcărilor de fineţe c) Refacerea prehensiunii în toate aspectele sale d) Refacerea
abilităţii şi funcţionalităţii mâinii
1069. Obiectivele în boala artrozică sunt următoarele ,cu excepția a) Combaterea durerii b)
Reeducarea respiratiei c) Recuperarea mișcării articulațiilor d) Ameliorarea circulatiei venoase
1070. Mobilitatea coloanei lombare este evaluată prin : a) Indicele Schober b) Indice tragus-
acromiu c) Indice Ort d) Indice Boux

539
1071. Tratamentul chirurgical în hernia de disc lombară este indicată în cazul: a) Dureri care
cedează la medicatie b) Recidive fracvente c) Manevra semnului Lassque negativă d) Apariția
sindromului coada de cal
1072. Factorii care influențează apariția osteofitelor în gută: a) Obezitatea b) Alimentație
săracă în proteină c) Consum exagerat de vitamina C d) Tote enunțurile de mai sus
1073. Boala artrozică este : a) Refacerea cartilajului hialin b) Dispariția osteofitelor c) Hipotrofie
osoasă 1074. Criteriile osteodensitometrice de definire a OP iau în calcul femeile albe,
caucaziene, în postmenopauza și calculează scorul T, astfel: a) Se considera o valoare normala a
DMO daca scorul T > - 1.5 DS (deviație standard), fata de scorul T normal b) Osteopenie – când
DMO este crescut , scorul T fiind -1.5 până la -2.5 DS c) Osteoporoza: scorul T >2.5 DS d)
Osteoporoză severa: scorul T > 2.5 DS plus una sau mai multe fracturi de fragilitate, vertebrale
sau non-vertebrale
1075. Osteoporoza ( OP ) se împarte în doua categorii: a) Primitivă în boli endocrine, digestive,
metabolice, genetice, inflamatorii, indusă medicamentos b) OP Secundară tip I, postmenopauza
(debut la 50-65 ani) c) OP secundara juvenilă tip I, de involuție, senila (> 65 ani) d) OP primitivă
comună de tip I și II
1076. OP este o maladie silențioasă; expresia ei clinică are loc frecvent o fractură menționați
semnele și simptomele ce atrag atenția: a) Extensia a genunchilor b) Debutul acut poate
reflecta fractura-tasare la nivel vertebral c) Creșterea în înălțime d) Poziție vicioasa a
trunchiului, lordoză (spatele de văduvă)
1077. Manifestări clinice în spondilita anchilozantă: a) Apare la bărbați peste 50 ani b) Dureri
lombare joase, inițial cu caracter mecanic, apoi inflamator c) Sciatica în „bascula” – alternanta
iradierii durerii vertebrale lombo-sacrate pe fata anterioară a membrelor inferioare d) Redoare
nocturnă vertebrala 1078. Alegeți afirmația falsă a factorilor predispozanți în distrofia simpatico
reflexa
a) Diabetul zaharat b) Scleroza multipla c) Hipotrigliceridemia d) Fumatul, abuzul de alcool
1079. Obiectivele kinetoterapiei în reeducarea mersului a unui pacient cu sindrom neuron
central: a) Recâștigarea echilibrului in decubit dorsal b) Recâștigarea echilibrului în ortostatism
c) Recâștigarea echilibrului în șezut d) Să existe în ortostatism un bun echilibru
1080. Alegeți enunțul fals :in recuperarea unui pacient cu scleroză multipla se urmărește : a)
Creșterea forței musculare prin exerciții de tonifiere cu rezistență b) Exerciții kinetoterapeutice
specifice de coordonare și control al echilibrului c) Creșterea mobilități articulare prin mobilizări
pasive pasivo-active și active rezistentă d) Scăderea forței musculare prin exerciții de specifice
și aplicarea compreselor calde 1081. Măsurile de bază în reabilitarea a unui pacient cu
hemiplegie se desfășoară în mai multe etape: a) Prima etapă aplicarea curenților interferențiali
cu intensitate mare peste 100 miliamperi la început set de 5 ședințe/ zi b) Etapa a doua
galvanizări pentru contacturare pe partea hemiplegiei c) Etapa a treia creșterea contracturilor
pe segmente proximale d) Etapa a patra pozițiile anumite (posturile) mișcările pasive, pasive-
active, masaj
1082. Concluziile terapeutice şi de recuperare care trebuie luate în considerare în corelaţie
directă cu perturbarea schimburilor gazoase alveolare sunt: a) Reeducarea raportului inspir /
expir b) Scăderea obstrucției dinamice din expir c) Ventilația mecanică d) Oxigenoterapia

540
1083. Obiectivele kinetice și de tratament în recuperarea nervului cubital: a) Prevenirea flexie și
lăsând extensia liberă a degetelor b) Prevenirea redorilor prin exerciții cu rezistentă și forță c)
Diminuarea sensibilității d) Îndepărtarea cauzei prin recuperarea deficitului motor

Nr. crt. ANUL III - Modulul IV. Recuperare medicală pe afecţiuni - Prof. Ungureanu Maria
1084. Următoarea procedură este indicată în afecțiunile miocardice avansate: a) Împachetări
umede b) Comprese reci c) Exerciții fizice pasive la membrele inferioare pentru prevenirea
trombozelor d) Fricțiunile
1085. Următoarele proceduri sunt contraindicate în tuberculoză, cu excepția: a) Galvanoterapia
b) Diadinamic c) Împachetări cu parafină d) Comprese stimulante
1086. Următoarele proceduri se pot efectua în artroză: a) Galvanoterapia b) Diadinamic c) Baia
kinetoterapeutică d) Toate variantele sunt corecte
1087. Acțiunea tratamentului fizioterapic în periartrita scapulo-humerală este: a) Analgezic b)
Antitermic c) Antihemoragic d) Transpirație abundentă
1088. Următoarele proceduri se pot efectua în cazul aderențelor pleurale: a) Curenți de înaltă
frecvență b) Toate variantele sunt corecte c) Comprese calde toracale d) Afuziuni
1089. Următoarele proceduri sunt indicate în tromboflebite, cu excepția: a) Galvanoterapie b)
Curenți de medie frecvență c) Faradizare d) Terapie cu unde scurte
1090. În algoneurodistrofie procedurile balneofiziokinetoterapice nu au următorul efect: a)
Antialgic b) Antiedematos c) Decontracturant d) Hiperemic
1091. Următoarea procedură nu este indicată în aderențele abdominale postoperatorii: a)
Dușul masaj b) Faradizare c) Curenți de înaltă frecvență d) Unde scurte
1092. În boala Parkinson următoarele proceduri pot fi efectuate, cu excepția: a) Impachetări cu
parafină b) Magnetodaflux c) Electrostimulare d) Kinetoterapie 1093. Următoarele proceduri
pot fi efectuate în arterita obliterantă, cu excepția: a) Mofete cu bioxid de carbon b) Unde
scurte c) Comprese reci d) Ultrasunete.

541
Nr. crt. ANUL I - Modulul IV. Tehnici de îngrijire - Prof. Ungureanu Maria
75. Următoarea metodă este folosită în sterilizarea compreselor de tifon utilizate în
ionogalvanizare: a) Fierbere b) Utilizarea de dezinfectanți c) Folosirea alcooluui sanitar d)
Formol
76. În timpul tratamentului fizioterapeutic asistentul trebuie să respecte următoarele reguli, cu
excepția: a) Să respecte cu strictețe indicațiile medicului b) Să asigure bolnavului condiții
optime de confort c) Să evite discuțiile nepotrivite d) Să aplice tratament pacienților febrili
77. Tratamentul bolilor reumatice trebuie să îndeplinească următoarele condiții, cu excepția: a)
Să fie precoce b) Să fie complex c) Să fie neîntrerupt d) Se administrează doar antiinflamatoare
78. Înainte de începerea tratamentului fizioterapic se inspectează tegumentul pentru a nu
prezenta una din următoarele leziuni, cu o excepție: a) Cicatrici b) Supurații c) Eczeme d)
Tuberculoză cutanată
79. Pozițiile pacientului în timpul tratamentului electroterapic sunt următoarele, cu excepția: a)
Decubit dorsal b) În genunchi c) Așezat pe scaun d) Decubit ventral
80. Înainte de începerea tratamenului se vor verifica următoarele, cu excepția: a) Tensiunea b)
Pulsul c) Greutatea și înălțimea d) Febra
81. Frigul se utilizează în practica curentă ca: a) Hipotermizant b) Antiinflamator c) Hemostatic
d) Toate variantele sunt corecte
82. Pentru aplicarea căldurii putem folosi următoarele, cu excepția: a) Împachetarea cu parafină
b) Punga cu gheață c) Băile de aer cald d) Compresele calde
83. Pentru a intensifica transpirația la procedurile hiperterme bolnavului i se administrează: a)
Un pahar cu apă rece b) Un pahar cu apă caldă c) Un pahar cu alcool d) Un pahar cu ciocolată
caldă
84. Ținând cont de pozițiile antalgice pacientul va fi poziționat pe pat conform următoarelor
principii, cu excepția a) În sindromul dureros lombosacrat - în decubit dorsal sau ventral cu
pernă sub abdomen b) Într-un sindrom lombosciatic de cauză discogenă - în decubit lateral cu
membrul bolnav pe planul patului c) Într-o suferință a regiunii cervico-occipitale aplicăm
electrozii pe zona păroasă d) În aplicații transorbitare bolnavul va fi poziționat în decubit dorsal.
Nr. crt. ANUL I - Modulul IV. Tehnici de îngrijire - Prof. Vartic Camelia
85. Injecția intradermică are o resorbție a) Foarte lentă b) Se absoarbe imediat după
administrare c) Instantanee d) Nici o variantă corectă
86. Termoliza este: a) Producerea de căldurab) Pierderea de căldură; c) O injecție
intramusculară d) O injecție intravenoasă

542
87. Marea circulație: a) Începe din ventricul drept și se termină în atriul stâng b) Începe din
ventricul stâng și se termină în atriul drept c) Începe din atriul drept și se termină în atriul stâng
d) Începe din ventricul stâng și se termină în atriul stâng
88. Sângele se recoltează pentru examene: a) Hematologice b) Biochimice c) Parazitologice d)
Toate variantele sunt corecte.
89. Puncția pleurală este indicată în: a) Tulburări de coagulare; b) Tratament cu anticoagulante;
c) Boli inflamatorii sau tumori pulmonare; d) Hernie de disc
90. Termoreglarea este: a) Echilibrul dintre termogeneză și termoliză; b) Reglarea temperaturi;
c) Echilibrul dintre apă rece și apă caldă; d) Toate variantele sunt corecte.
91. Recoltarea de sânge se face prin: a) Puncție capilară; b) Puncție venoasă; c) Puncție
arterială; d) Toate variantele sunt corecte.
92. Notarea temperaturi în foaia de observație se face cu pix de culoare: a) Verde b) Albastru c)
Roșu d) Negru
93. Tensiunea arterială se notează in foaia de observatie cu pix de culoare: a) Albastru b) Rosu
c) verde d) Negru

94. Hipotermia este: a) Scăderea temperaturii corpului sub valorile normale b) Creșterea
temperaturii corpului peste valorile normale. c) Echilibrul de temperatura a corpului d) Febră
95. Funcțiile vitale includ: a) Puls, respirație, tensiune arterială, temperatura b) Puls și
temmperatura c) Respirație și temperatura d) Tensiune și puls
96. Locul de elecție al injecțiilor intramusculare : a) Flancurile abdominale b) Regiunile
vascularizate c) Mușchii voluminosi puternic vascularizați d) În mușchii lipsiți de trunchiuri
importante de vase și nervi 97. Conceptele de baza ale practicii nursing sunt: a) Conceptul
despre om b) Conceptul despre tratament c) Conceptul despre instituție d) Conceptul despre
pacient
98. Spălatul mâinilor este o măsură de prevenire şi control al extinderii infecţiilor: a) De la
pacient la personal b) De la o persoana din alt spital c) De la un spital la altul d) De la un pacient
la altul
99. Pacientul poate avea următoarele poziţii în pat: a) Poziţie neutră b) Poziţie pasivă c) Poziţie
pasivo-activa d) Toate răspunsurile sunt corecte
100. Care dintre următoarele afirmaţii sunt false? : a) Adultul are o temperatură de 36-37oC la
nivelul cavităţii axilare b) Ingestia de proteine în special ridică temperatura corpului c) Emoţiile
pot determina o creştere a temperaturii corporale d) Temperatura încăperii nu influenţează
temperatura corpului
101. Care dintre următoarele afirmaţii sunt false?: a) Subfebrilitatea este menţinerea
temperaturii corporale între 37,2°-38°C b) Febra moderată este menţinerea temperaturii
corporale între 38-39 de grade Celsius.
102. Fierberea : a) Este o metodă mai puţin sigură b) Este o metodă folosită frecvent ca mijloc
de sterilizare c) Este o metodă sigură d) Este o metodă chimică
103. Injecţiile intradermice: a) Se aplica foarte frecvent b) Se utilizează mai mult cu scop
explorator c) Se indică în cazurile de extremă urgenţă d) Se indică mai ales la copii
104. Doza terapeutică reprezintă: a) Doza utilizată pentru obţinerea efectului terapeutic dorit,
fără a produce efecte toxice asupra organismului b) Doza cea mai mare suportată de organism,

543
fără să apară efecte toxice c) Doza care provoacă o reacţie toxică, periculoasă pentru organism
d) Cea mai mică doză care produce un efect
105. Aplicarea frigului sub formă umedă se realizează prin: a) Pungă cu gheaţă b) Aparate
răcitoare c) Împachetări d) Comprese
106. Medicamentele cu efect local, administrate per os: a) Ocolesc sistemul venei porte b) Sunt
iritante pe mucoasa gastrointestinală c) Excită peristaltismul intestinal d) Favorizează
cicatrizarea ulceraţiilor 107. Diaforeza reprezintă : a) Transpiraţie în cantitate redusă b)
Transpiraţie în cantitate mare c) Absenţa transpiraţiei d) Hemoragie vaginală
108. Pulsul celer se caracterizează prin: a) O undă pulsatilă lentă b) O undă pulsatilă rapidă c)
Puls greu depresibil d) Puls uşor depresibil
109. În timpul unei ședințe de tratament pacientul trebuie sa atingă : a) Robinete cu soluții
medicamentoase b) Calorifere c) Utilizarea aparaturii de electroterapiei , masa cu instrumentar
medical d) Doar patul
110. Modul de aplicare al electrozilor pe pacienti.
a) Direct pe suprafața tegumentara b) Indiferent oriunde pe tegument c) Precordial d) Prin
intermediul unui strat hidrofil sau a unui burete
111. Fixarea electrozilor : a) Săculețe de nisip ,benzi elastice b) Pietre c) Lemne d) Toate
enunțurile de mai sus
112. Intervențiile nursing în caz de hiperreactivitate sunt: a) Profilaxia escarelor b) Tratamentul
escarelor c) Administrarea de tranchilizante d) Supravegherea permanentă a bolnavului
113. Perfuzia intravenoasa are ca scop: a) Eliminarea proteinelor din organism b) Favorizează
secreția din organism a tuturor produșilor toxici c) Demineralizarea organismul d) Introducerea
unei picături de substanțe medicamentoase pentru reechilibrarea hidroelectrolitica și volemică
a organismului
114. Rolul analizelor de laborator: a) Completează simptomatologia bolilor cu elemente
obiective b) Completează orarul recoltărilor și pregătirea psihica a bolnavului c) Nu au relevanță
în foaia de observație d) Toate variantele de mai sus
115. Recoltarea sângelui se face prin : a) Puncție abdominala b) Puncție lombara c) Puncție
arteriala d) Puncție subcutanata
116. Obligațiile asistentului medical la începerea aplicării electrozilor pe pacient : a) Se verifică
starea tegumentului , pentru a nu prezenta eczeme,infecții ale pielii b) Nu are nici o obligație ,
pacientul fiind consultat de medicul reumatolog c) Se va verifica pulsul, tensiunea arteriala,
mersul d) Toate enunțurile de mai sus
117. Termogeneza reprezintă : a) Pierdere de căldură b) Pierdere de echilibru și răcire c)
Echilibru dintre căldură și producerea de căldură d) Producerea de căldură

544
Nr. crt. ANUL I - MNr. crt. ANUL I - Modulul VI. Semiologie şi medicină internă - Dr.
Pleşca Mircea
118. Identificați afirmația adevărată despre frecătura pleurală a) pleurita fibrinoasă b) pleurita
serofibrinoasă c) pleurizie d) pneumonie
119. Identificați semnul caracteristic laringitei a) disfonia b) disfagia c) dispepsia d) distonia
120. Icterul se poate însoți de următoarele semne cu excepția: a) urini hipercrome b) scaune
decolorate c) inapetență d) cefalee
121. Identificați afirmația falsă despre vărsătură a) evacuarea aerului din stomac b) expulzarea
bruscă a conținutului gastric pe gură c) precedată de greață și hipersalivație d) conținut
alimentar,bilios
122. Identificați afirmația adevărată despre disurie a) poate determina insuficență renală b)
este insoțită de incontinenă urinară c) este o micțiune dificilă determinată de un obstacol
vezical d) apare în neoplasmul renal
123. Eritemul facial apare în ,cu excepția: a) stări febrile b) anemia megaloblastică c) emoții d)
consum ocazional de alcool

545
124. Identificați afirmația corectă despre diureză a) senzație de falsă micțiune b) procesul de
formare și eliminare a urinii în 24 ore c) creșterea frecvenței micțiunilor pe 24 ore d) pierderea
involuntară de urină 125. Identificați afirmația corectă despre vomică a) expulzarea bruscă prin
căile respiratorii de puroi b) act reflex de mișcări antiperistaltice ale stomacului c) eliminarea
prin vărsătură de sânge digerat. d) precedată de senzație de greață și hipersalivație
126. Identificati ordinea corecta a examenul clinic obiectiv a)
inspecția,auscultația,percuția,palparea b) inspecția,palparea,percuția,auscultația c)
inspecția,palparea,recoltarea de sânge ptr. analize d) auscultația,palparea,percuția,inspecția
127. Identificați afirmația falsă despre sputa din astmul bronșic alergic a) în cantitate mică b)
perlată c) apare la sfârșitul crizei având caracter eliberator d) aspect hemoptoic
128. Identificați afirmația corectă despre lipotimie a) abolirea incompletă a stării de conștiență
b) dificultate de orientare temporo-spațială c) pierderea de scurtă durată a conștienței d)
senzație de cădere cu încețoșarea câmpului vizual
129. Identificați afirmația falsă despre ortopnee a) este o poziție anti-dispneica b) apare în criza
de astm bronșic c) apare în edemul pulmonar acut d) apare în ortostatism
130. Identificați afirmația falsă despre simptomele de alertă în bolile cardio-vasculare: a)
ortopnee b) durere precordială c) claudicație intermitentă d) tahipnee
131. Identificați afirmația falsă despre pacienții cu risc înalt pentru endocardita bacteriană a)
pacienți cu intervenții chirurgicale pe cord b) pacienți cu proteze valvulare c) pacienți cu boli
congenitale cardiace d) pacienți cu prolaps de valvă mitrală
132. Identificați afirmația falsă despre afecțiunile cu cianoză a) malformații congenitale cardiace
b) insuficiență cardiacă c) bronhopneumonie d) traheo-bronșita acută
133. Identificați afirmația falsă despre edemele renale a) albe, moi, pufoase b) mai accentuate
matinal c) prezente la față și pleoape d) însoțite de durere și eritem
134. Identificati afirmatia adevărată despre tulburările de micțiunea) oliguria b) poliuria c)
polakiuria d) nicturia
135. Identificați afirmația adevărată despre examenul citologic al sputei a) depistarea sediului și
cauzei unei septicemii b) depistare celulelor neoplazice c) depistarea și identificarea germenilor
d) depistarea afecțiunii cronice pulmonare
136. Complicațiile cardio-neurologice ale HTA sunt,cu excepția : a) hemoragia cerebrală b)
encefalopatia hipertensivă c) cardiopatia hipertensivă d) nefropatia hipertensivă
137. Identificați afirmația falsă despre dispneea din bolile pulmonare: a) se accentuează la
altitudine b) se poate asocia cu cianoză c) dispare la efort, față de dispneea cardiacă care apare
la efort d) apare in BPOC
Nr. crt. ANUL I - Modulul VI. Semiologie şi medicină internă - Prof. Vartic Camelia
138. Foaia de observație este : a) Un document medical, juridic, științific b) Înștiințare juridica c)
Colaborare intre medic si pacient d) Examenul clinic al pacientului
139. Foaia de observație cuprinde : a) Date generale , conversație dintre pacient și membrii
familiei sale b) Anamneza , epicriza , date despre evoluția boli c) Date generale ,anamneza,
starea prezenta, evoluția bolii, epicriza d) Date generale evoluția bolii, starea prezenta
140. Traheobronșita este : a) Inflamație a esofagului b) Laringita cronica contagioasă c)
Inflamația sinusurilor d) Inflamația acută a mucoasei bronșice de la nivelul căilor aeriene mari

546
141. Factorii favorizanți care influențează Pneumonia: a) Doar frigul și mediul , tratament
naturist , căldură excesiva . b) Poluare, fumat , alcool , bolnavi spitalizați . c) Boli debilitante,
fumat, alcool, medicație cortizonica, staze, poluare . d) Toate enunțurile de mai sus
142. Tabloul clinic al astmului bronșic intermitent ; a) Dispnee, tuse variabila, respirație
Wheezing, b) Senzație de asfixiere profunda c) Tahicardie > 200 /min d) Senzație de sufocare
143. Tuberculoza pulmonara este o boala data de : a) Helicobacter pylori b) Enterobacter c)
Bacilul Koch d) Staphylococcus aureus
144. Angina pectorala are urmatoarele caracteristici : a) Are intensitate puternică de durata ce
depașeste 30 min b) Are caracter constructiv ,apare la efort cu durată minima de 2-3 min c) Nu
cedeaza la repaus sau nitoglicerina d) Iradiaza pe marginea mebrului superior drept.
145. Dispneea reprezintă : a) Dificultatea de a înghiți b) Dificultatea de a vorbi c) Dificultatea de
a respira d) Respirație normala
146. Aparitia palpitațiilor patologice a) Afecțiuni cardiace , extracardiace b) Afecțiuni fiziologice
date de anumiți factori : cafea, alcool c) Afecțiuni ale neuronului d) Afecțiuni ale sistemului osos
147. Acumularea de lichid în cavitatea abdominala se numește : a) Ascita b) Anasarca c) Godeu
d) Cefalorahidian
148. Simptomatologia funcționala în stenoza mitrala : a) Dispnee, tuse seaca,umeda ,
permanenta b) Palpitatii ,durere, faces mitral c) Dispnee,tuse seaca , umeda ,palpitatii,
hemoptizie, disfagie d) Toate enunțurile de mai sus
149. Valvulopatia este caracterizată prin ; a) Îngustarea orificiului aortic b) Lărgirea orificiului
ventriculului c) Diminuarea circulației venoase periferice
150. Cele mai dese manifestări ale ATS : a) Cardiopatie ischemica infarct cerebral ,anevrisme b)
Tulburări trofice cutanate c) Traumatisme diverse d) Anxietate
151. Caracterele durerii anginoase a infarctului miocardic ; a) Durere de tip anginos cu sediul și
iradierea ca în angina pectorala b) Cedează la Nitroglicerina sublingual c) Durere de mica
intensitate d) Nu apare niciodată în repaus
152. Hipertensiunea arteriala (HTA) este: a) Scăderea tensiunii arteriale sistolice și diastolice
sub 140/90 min b) Diminuarea fluxului sangvin sub 12/60 min c) Creșterea tensiunii arteriale
sistolice și diastolice > 140/90 d) Tensiune arterială normală
153. Inflamațiile mucoasei gastrice sunt date de : a) Helicobater pylorii, boli inflamatorii. b)
Alimentație bio, igieno-dietetica c) Tratamente curative d) Nici un răspuns
154. Simptomatologia ulcerului gastric (UG) : a) Greață ,vărsături acide ,scădere ponderala b)
Creștere în greutate , se ameliorează repede c) Nu are nici un simptom d) Nu prezintă
dezechilibru între factorii agresivi și protectori gastrici

155. Polikiuria este ; a) Micțiune dureroasa b) Pierderea involuntara de urina c) Creșterea


anormala a nr. de micțiuni in 24 ore d) Actul de a urina
156. Hematuria : a) Prezența puroiului in urina b) Prezența glucozei in urina c) Prezența
proteinelor in urina d) Prezența sângelui in urina
157. În criza acuta de guta se întâlnesc o serie de manifestări: a) Durere, afectând des umerii și
soldul b) Inflamația articulațiilor metatarsofalangiana dar și glezna genunchi c) Are caracter
migrator cu dureri în articulații d) Nu afectează nici o articulatie mica

547
158. Căile de transmitere a virusului hepatic A( HAV ) a) Bolnavii infectați cu virusul herpetic
simplex b) Cale orala și fecala c) Spălarea mâinilor și tacâmurilor cu apa și săpun d) Sexul
protejat
159. Manifestările clinice ale DZ tip1 : a) Polidipsie b) Obezitatea prezentă c) Tegumente umede
d) Prezenta semnului Babinschi
160. Leziunile tuberculoase renale trec prin 3 stadii : a) Stadiul I - infiltrativ parenchimatos b)
Stadiul II- Oprirea eliminării bacilului Koch prin urina c) Stadiul III- Eliminarea bacilului Koch prin
sânge d) Stadiul III - Vindecarea rinichiului mastic
161. În funcție de indicele de masa corporala (IMC) obezitatea se clasifica: a) IMC< 24,9 =
subnutrit b) IMC = 20-24,9 = normal c) IMC = 30-39,9 = obezitate gradul I d) IMC = 39,9- 40 =
obezitate gradul II
162. Pericardita acuta este un produs de inflamație a pericardului din diverse cauze : a)
Accident vascular b) Boala Parkinson c) Virala,bacteriana, uremie,traumatisme toracce d) Boala
Varicoasa

Nr. crt. ANUL I - Modulul VII. Chirurgie, ortopedie şi traumatologie - Dr. Georgescu
Nicolae
163. Entorsa este o leziune traumatică, articulara, interesând: a) capsula și ligamentul b)
ccartilajul articular c) eextremitățile articulare d) sinoviala
164. Marcaţi semnul clinic de siguranță pentru diagnosticul de fractură: a) deformarea regiunii
b) scurtarea segmentului de membru c) echimoza tardivă d) netransmisibilitatea mișcării
165. În comoția cerebrală, starea de conştiență revine la: a) maxim 15 secunde de la impact b)
câteva ore după impact c) sub 24 ore de la impact d) peste 24 ore de la impact
166. Marcaţi semnul clinic specific pentru diagnosticul de traumatism toracic, cu „volet costal”:
a) polipneea b) respirația paradoxală c) traumatopneea d) dispnee şi cianoz
167. În cazul suspiciunii de fractură a rahisului, care este mișcarea “interzisă” când acordăm
primul ajutor? a) extensia b) flexia c) înclinarea lateral d) rotați
168. În coxartroza congenitală, cauza degenerescentei cartilaginoase este datorată: a) vârstei
b) inflamației c) traumatismului d) supraîncărcării articularare
169. În osteomielita, la debut, microbii se localizează: a) articular b) epifizar c) metafizar d)
diafizar
170. Tuberculoză osteoarticulară se localizează mai frecvent: a) la șold b) la genunchi c) la
coloană d) la cot
171. Diagnosticul de siguranță în osteoporoza, înaintea apariției fracturilor, este posibil prin: a)
radiografie simplă b) osteodensitometrie c) densitometrie cu ultrasunete d) scintigrafie
172. Într-o tumoră osoasă malignă(G1T1M0) indicația chirurgicală corectă consta în: a) excizia
intralezionala b) excizia marginală c) excizia largă d) amputațiaNr. crt. ANUL I - Modulul VII.
Chirurgie, ortopedie şi traumatologie - Prof. Vartic Camelia
173. Ritmul normal cardiac la adulți este : a) 110-120 pulsații /min b) 60-120 pulsații/min c) 60-
80 pulsații /min d) 130-140 pulsații/min
174. În stop cardio-respirator pulsul se verifică palpând : a) Artera pulmonară b) Vena cavăc)
Carotida d) Maleola

548
175. Resuscitarea cardio-respiratorie este eficientă dacă : a) Pulsul dispare la arterele carotidă
și femurală b) Dispare activitatea pupilelor c) Apare circulaţia periferică d) Apar mișcările
respiratorii și pulsul
176. După locul de producere hemoragiile se evidențiază prin : a) Hemoragii simple b)
Hemoragii complexe c) Hemoragii externe sau interne d) Hemoragii mixte
177. În melenă scaunul poate fi : a) Negru lucios ca păcura b) Alb, lucios c) Roșu-brun d) Zaț de
cafea 178. Prezența sângelui în urină se numește : a) Hemoptizie b) Hematemeza c) Hemartroza
d) Hematurie 179. Arsura de gradul II se caracterizează prin : a) Înroșirea pielii b) Flictene cu
conținut clar c) Flictene cu conținut hemoragic d) Eritem
180. Plăgile după forma anatomopatologică și evoluție sunt : a) Doar plăgi simple si deschise b)
Plăgi simple fără cicatrici c) Plăgi simple, compuse, complicated) Plăgi recente sub 6 ore
181. Hidrosadenita este : a) inflamație a glandelor tiroidiene b) inflamație a glandelor
sudoripare c) inflamație a glandelor salivare d) toate variantele de mai sus
182. Expunerea prelungită sau necontrolată la soare este urmată de 3 manifestări: a) Insolație
convențională, șocul caloric hipertermic . b) Insolație sincopa, soc caloric , deshidratarea
organismului. c) Insolație propriu zisa , socul caloric , sincopa calorica . d) Insolație intracraniană
, insolație propriu zisa , coma .
183. Așegeți varianta corectă de determinare a suprafaței arse folosind regula lui WALLACE,
sau regula lui ”9”: a) Cap, gât 9%, fiecare membru superior 18%, membrele inferioare 18%, fața
posterioara si anterioara 18% și zona perineala cate 1% b) Cap, gât 1%, fiecare membru
superior 9%, fiecare membru inferior 18%, fața anterioara și posterioara cat 18% și zona
perineala 4% c) Cap , gât 9%, fiecare membru superior 9%, fiecare membru inferior 18%, fața
anterioara 18% și cea posterioara a toracelui 18 %, zona perinealăcât 1% d) Cap, gât 9%,
membrele superioare 18%, ambele membre inferioare 18%, fața anterioară și posterioară a
toracelui 30% și zona perineală 1%
184. Prin administrarea unor substanțe chimice sau aplicarea agenților fizici anesteziile se
clasifică în ; a) Anestezii generale, de conducere (regionale), locale b) Anestezii periferice,
decompensate, lombare c) Anestezii regionale, de relaxare neuronala d) Anestezie cu pierderea
sistemului vegetative
185. În cazul degerăturile de gradul I leziunile careapar sunt reprezentate de: a) paloare b)
eritem c) flictene serosangvinolente d) necroza pe derm
186. Panariţiul este o infecție acuta a degetelor data de: a) Stafilococ, streptococ, bacili . b)
Cicloserina, antigeni proteici. c) Aminoacizi monosaturați. d) Antigeni, anticorpi alfa .
187. Erizipelul este o inflamație care interesează : a) Pielea și dermul b) Doar tegumentul c) Nu
recidivează d) Nu este contagios
188. În componența diartrozei intra următoarele elemente : a) Fețe articulare, capsula
articulara, ligamente b) Ligamente mușchi, tendon c) Fețe articulare ,capsula articulara
,membrana sinovială ,cavitate articulară, lichid sinovial, ligamente . d) Fețe articulare ,
membrana sinovială, lichid sinovial , mușchi și tendoane
189. Intreruperea continuității unui segment osos reprezintă: a) Entorsa b) Luxație c) Contuzie
d) Fractura
190. Semnele vindecării unei fracturi: a) Apariția edemului b) Creșterea temperaturii c)
Imobilitate anormala d) Dispariția impotenței funcționale

549
191. Fractura în lemn verde este : a) Fractura deschisa la copil b) Fractură în care fragmentele
osoase își păstrează continuitatea datorita periostului c) Fractura a humerusului d) Fractura de
torace
192. Semnele clinice de certitudine a unei fracturi sunt: a) Durere în punct fix b) Mobilitate
anormala c) Atitudine vicioasă d) Anchiloza
193. În funcție de structura osului fracturat fracturile se clasifica în : a) Fracturi pe os patologic
și os sănătos b) Fracturi închise și deschise c) Fracturi mixte d) Nici un răspuns
194. Luxația presupune: a) Deplasare permanentă a extremităților articulare b) Modificări a
epifizei c) Modificări a diafizei d) Modificări a întregii articulației
195. Entorsa este o afecțiune traumatică a : a) Epifizei osoase b) Diafizei osoasec) Fractura cu și
fără deplasare d) Articulației
196. Fracturile indirecte se produc : a) La distantă de locul de acțiune a agentului traumatic b)
La locul de acțiune a agentului traumatic c) La segmentul proximal de locul agentului traumatic
d) În nici una din situații.
197. Examenele radiologice într-o fractura se fac : a) Va cuprinde doar articulația de sub
fractura b) Va cuprinde articulația de deasupra fracturii c) La copii sunt necesare radiografii a
celor doua membre fața și profil d) Se va executa o singura radiografie din profil
198. Acumularea de lichid într-o cavitate articulara este: a) Hemostaza b) Hidartroza c)
Hemartroza d) Hemoptizie
199. Articulațiile după gradul de mobilitate se clasifica 199. Articulațiile după gradul de
mobilitate se clasifica in: a) Imobile,fixe , mobile și laxe b) Fixe ,mobile, plane, c) Fixe, mobilitate
redusa ,mobilitate mare d) Doar fixe și mobile
200. Hemartroza este: a) Hemoragia apăruta in urma unui traumatism b) Hemoragia iatrogena
c) Hemoragia la nivelul unei articulații d) Hemoragie abdominala
201. Aparatul gipsat cuprinde de regula : a) singura articulație a focarului de factura b) Prinde
articulația de deasupra focarului de fractura c) Prinde articulația de dedesubtul focarului de
fractura d) Prinde articulația de deasupra și dedesubtul focarului de fractură
202. După gradul de lezare entorsele se clasifică prin ruperea unor fibre ligamentare ,alegeți
afirmația falsă de răspuns: a) Entorse cu ruperea unui nr. mic de fibre ligamentare . b) Entorse
cu ruperea unui nr. important de fibre ligamentare c) Entorse de cu ruperea totala de ligamente
fără echimoza și dureri d) Entorse cu ruperea total de ligamente cu echimoză ,mobilitate
anormala

550
ANUL I - Modulul IV - Tehnici de îngrijire → Prof. Ungureanu Maria 75. a 76. d 77. d 78. a 79. b
80. c 81. d 82. b 83. a 84. c ANUL I - Modulul IV - Tehnici de îngrijire → Prof. Vartic Camelia 85. a
86. b 87. b 88. d 89. c 90. a 91. d 92. b 93. b 94. a 95. a 96. d 97. a 98. a 99. b 100. d 101. d 102.
a 103. a 104. a 105. d 106. d 107. b 108. b 109. d 110. d 111. a 112. d 113. d 114. a 115. c 116. a
Școala Postliceală Sanitară ”Grigore Ghica-Vodă” din Iași Ghidul examenului de absolvire 2017 –
calificarea profesională asistent medical de balneofiziokinetoterapie şi recuperare 195 117. d
ANUL I - Modulul VI - Semiologie şi medicină internă → Dr. Pleşc

551
ANUL I - Modulul VI - Semiologie şi medicină internă → Dr. Pleşca Mircea 118. a 119. a 120. d
121. a 122. c 123. b 124. b 125. a 126. b 127. d 128. c 129. d 130. d 131. a 132. d 133. d 134. b
135. b 136. d 137. c ANUL I - Modulul VI - Semiologie şi medicină internă → Prof. Vartic Camelia
138. a 139. c 140. d 141. c 142. a 143. c 144. b 145. c 146. a 147. a 148. c 149. a 150. a 151. a
152. c 153. a 154. a 155. c 156. d 157. b 158. b 159. a 160. a 161. b 162. c ANUL I - Modulul VII –

552
163. a 164. d 165. b 166. b 167. d 168. d 169. c 170. c 171. b 172. c ANUL I - Modulul VII -
Chirurgie, ortopedie şi traumatologie → Prof. Vartic Camelia 173. c 174. c 175. d 176. c 177. a
178. d 179. b 180. c 181. b 182. c 183. c 184. a 185. c 186. a 187. a 188. c 189. d 190. d 191. b
192. b 193. a 194. a 195. d 196. a 197. c 198. c 199. c 200. c 201. d 202. c ANUL II - Modulul I -
Urgenţe

553
Tot datorita rezistentei mediului acvatic, in apa lucrezi grupe opuse de muschi, adica
acelea dispuse deoparte si de alta a unei incheieturi (de exemplu, fata si spatele
coapselor, pieptul si partea superioara a spatelui, abdomenul si partea inferioara a
spatelui etc.). In mod normal, pe uscat, depui efort dublu pentru a lucra un set de
muschi de acest gen - schimbi pozitia si repeti exercitiul. In apa, insa, rezistenta ajuta
sa soliciti grupele opuse de muschi in acelasi timp. Rezultatul este mai mult decat
satisfacator: tonifierea masei musculare cu mai putin efort. STRUCTURA PROIECTULUI
DE ABSOLVIRE
Argument → (vezi exemplu) 1 pag

554
(Tema proiectului → exemplu:Programul de recuperare în afecțiunile neurologice periferice ale
membrului superior.)

Obiectiv 1 Noţiuni generale de anatomie şi fiziologie – schematic.


1 pag – anatomie
1 pag – fiziologie

Obiectiv 2: ……………… (Denumirea afecţiunii)


a. Definiţia
b. Clasificare
c. Etiologia
d. Simptomatologie
e. Diagnostic
f. Evoluţie şi prognostic
g. Tratament
h. Complicaţii (de la a-h 3-5 pagini)

Obiectiv 3: Programul de recuperare (se vor preciza şi descrie procedurile aplicate la pacienţi
conform temei alese) 10 pag.

Obiectiv 4: Prezentarea cazurilor clinice (3 pacienţi)


a. Motivele internării
b. Antecedentele heredo-colaterale, personale fiziologice şi patologice
c. Comportamente
d. Medicația administrata până la
momentul internării
e. Examen clinic obiectiv
f. Examen neuro-motor
g. Programul de recuperare
h. Evoluție
i. Prognostic şi particularitatea cazului (TOTAL a-I 9 pag. )

Bibliografie – (prenume, nume, titlul cărţii, volum, ediţie, Bibliografie – (prenume, nume, titlul
cărţii, volum, ediţie, editură, anul apariţiei, pagina) 3 pag.

Anexe → Scheme,fotografii etc.

555
MODEL ARGUMENT
(Tema proiectului) ... reprezintă ....................................................................
Scopul prezentului proiect este de a identifica problemele de îngrijire specifice pentru un
pacient cu .................................................
Problemele pe care le poate prezenta un bolnav cu .... sunt: ..................................
……………………………………........……....................................................................................... .........
Obiectivele prezentului proiect sunt:
Obiectiv 1: Noţiuni generale de anatomie şi fiziologie-schematic
Obiectiv 2: ……………… (denumirea afecţiunii )
Obiectiv 3:Programul de recuperare
Obiectiv 4: Prezentarea cazurilor clinice (3 pacienţi)
Dezvoltarea obiectivelor proiectului au la bază următoarele competenţe profesionale:
1.
2.
3.
4.
5.
6.
7.
8.
9.
10.
Aplicarea procedurilor specifice la pacienţi cu ............................................................
………………………………………………………………………………………………….
s-a finalizat prin analiza a 3 cazuri. Pentru fiecare caz au fost menţionate motivele internării,
antecedentele heredo-colaterale, personale, fiziologice şi patologice, comportamente,
examinări, tratamente, program de recuperare, evoluţie şi prognostic. În final a fost evidenţiată
particularitatea cazului.

556
BIBLIOGRAFIE

1. *** Explorări funcţionale – generalităţi reumatologice. Facultatea de Medicina „Gr. T. Popa”


Iaşi, 2009.
2. *** Jurnalul Naţional de reabilitare şi recuperare neuromotorie - Congres 24-27 oct. 2012,
Editura Carol Davila, Bucureşti. Autori: Tamaş Bender – Ungaria, Adrian Bighea – Craiova, Delia
Cinteză - Bucureşti, Veronika Fialko Maser – Austria, Gilda Maloghianu – Bucureşti, Adriana
Sorch Nico – Bucureşti, Ioan Onac – Cluj-Napoca, Liviu Pop – Cluj-Napoca, Daiana Popa –
Oradea.
3. Albu Ctin, Vlad T.L., Albu Adriana - Kinetoterapia pasivă, Iași,Polirom,2004
4. Asaftei Răzvan, Georgescu Nicolae – Ortopedie – traumatologie – manual pentru asistente
medicale, Editura Cermi, Iaşi 2009.
5. Berlescu Elena, T. Chioreanu – Îndreptar pentru trimiteri la cura balneoclimaterică, Editura
Medicală, Bucureşti, 2005 (reeditare).
6. Bruckner I. Ion – Semiologie medicală, Ed. Medicală, București.
7. Bucătaru Mihaela, Viţalaru Raluca – Neurologie – Nursing în neurologie, Iaşi, 2010
8. Chiriac Rodica – Coloana vertebrală în reumatologie (clinică şi tratament). Iaşi, 2005.
9. Cociaşu E. – Tratamentul balneoclimateric în bolile interne. Editura Medicală, Bucureşti,
1984.
10. Diaconu A. - Manual de tehnică a masajului terapeutic, Editura Medicală,2008
11. Dinculescu Traian – Balneofizioterapie – manual pentru şcolile tehnice sanitare, Editura
Medicală Bucureşti.
12. Drăgan Ion – Cultura fizică medicală, Editura Sport-Turism, Bucureşti, 1991.
13. Găleşanu Corina – Osteoporoza de la diagnostic la tratament – o provocare pentru
practicieni, Editura Gr. T. Popa, Iaşi, 2013.
14. Ionescu R. - Esențialul în reumatologie, București, Ed. Amaltea, 2007
15. Kiss J. - Fiziokinetoterapia și recuperarea medicală în afecțiunile aparatului locomotor,
București, Ed. Medicală, 2007
16. Pandele G.I. - Cursuri semiologie U.M.F. Iași
17. Plas F., E. Hogron – Kinetoterapie activă – exerciţii terapeutice. Editura Polirom, Iaşi, 2001.
18. Pleșca Mircea, Roman Irina – Semiologie medicală – suport de curs, Ed. Studis, Iași, 2014
19. Prentice E.W. - Therapeutica Modalities in Rehabilitation 3rd Edition, McGraw-Hill
Companies, 2005 20. Teleki N., Munteanu L. - România Balneară - Ghid pentru medicii de
familie și pentru medicii specialiști, București,2004
21. Teleki N., Munteanu Laviniu – Staţiunile Balneoclimaterice
în mileniul trei (obiectivele şi conţinutul curelor în staţiunile balneoclimaterice)
22. Ungureanu G., Covin M. - Terapeutica Medicală, Polirom, Iași,2000.

557
558
559
560
561
562
563
564
565
566
567
568
569
570
571
250. Postura și mișcările pot fi considerate : a) Reflexe condiționate , b) Automate , c) Respectă
refluxul condiționat existent prealabil mișcării , d) Sub influența inconștientă a cerebralului .

251. Metoda Kabat ( Herman ) folosește o metodologie de recuperare : a) Psihică , b)


Neuromotorie , c) Pregătește pentru alte proceduri BFK , d) se adresează copiilor cu deficiențe
de coloană vertebrală .

252. Metodele de reeducare naturală se referă la segmentele coloanei vertebrale dorsale și


lombare cunoscute ca : a) Metoda Klapp b) Metoda non Niederhaeffer c) Ambele d)
Kinetoterapia pasivă.

253. Metoda Schrolh facilitează : a) Corectarea ortopedică ( nesângerândă ) a unei scolioze , b)


Delordozarea , c) Mărirea diametrelor A.P. traumus toracic , d) Corectează deficitele respiratorii
obstructive .

254. Pentru hipermobilitate / paralizii flasce este nevoie de : a) Posturarea articulației cu orteze
fixe , b) Tonifierea musculară în condiții de scurtare a musculaturii periarticulare c) Menținerea
unei contracții musculare eficiente în timpul mișcărilor pe direcții anatomofiziologice d)
Tratament condroprotector .

255. Mersul deficitar recunoaște afecțiuni la nivelul articulațiilor : a) Coloanei vertebrale


lombare , b) articulațiile genunchilor , c) Deficiențe neuronale a centurii pelvine , d) Deficiența
statusului bipodal ,

256. Amplitudinea articulară ( bilanțul articular ) reprezintă măsurarea : a) Unghiurile de


mișcare , b) Forța de contracție , c) Apariția durerii, d) Limitarea manevrelor kineto – pasive .

257. Bilanțul muscular reprezintă evaluarea forței musculare prin examen manual. Este deci: a)
metodă subiectivă , b) un exercițiu de recuperare , c) autocontrol din partea pacientului , d)
prognostic reparator

258. Asupra cărora din următoarele aparate și sisteme se repercutează efectele mișcării pasive
? a) Aparatului locomotor , b) Sistemului nervos , c) Aparatului circulator , d) Aparatului digestiv
.

259. Care sunt modalitățile de realizarea a rezistenței în mobilizarea activă contra unei
rezistente ? a) Materialele elastice , b) Contra forța kinetoterapeutului , c) Apa d) Corpuri
mobile în mișcare .

572
260. Care din următoarea afirmație este falsă cu privire la întindere ( strech ) : a) Întinderea
este o manevră ce se execută în 3 modalități , b) Întinderea prelungită are efect inhibitor pentru
antagoniști , c) Întinderea prelungită este manevra cunoscută pentru reflexele miotatice d)
Întinderea rapidă facilitează mișcarea .

261. Care din următoarele stadii trebuie parcurse de tehnica „ înzăvorârii “ coloanei lombare și
în ce condiții ? a) Mobilizarea trunchiului ca pe o piesă unică , b) Fixarea rahisului lombar în
poziție neutră concomitent cu imobilizarea membrelor , c) Poziția șezând pe tot parcursul

exercițiului , d) Trunchiul înzăvorât se mobilizează complet independent de membre

262. Care din următoarele grupe musculare trebuie tonifiate în coxartroză ? a) Mușchii osos -
iliac , b) Mușchii abductori , c) Mușchii rotatori , d) Tensor al fasciei lată .

263. În poliartrita reumatoidă se vor evita activitățile care solicită articulațiile mâinii: a) Mușchii
flexori ai degetelor , b) Mușchii extensori ai degetelor , c) Articulația pumnului , d) Imobilizarea
prelungită a policelui .

264. Care din următoarele proceduri reprezintă metode de tonifiere pentru musculatura
inspiratorie? a) Inspir cu o nară , cealaltă fiind presată cu degetul , b) Inspiruri repetate pe
ambele nări , c) Inspiruri profunde pe ambele nări , d) Combinația tuturor .

265. Care din următorii mușchi au tendința de retracție în coxartroză ? a) Mușchii abductori , b)
Mușchi extensori , c) Mușchi rotatori externi , d) Mușchi flexori .

266. Contracția izometrică : a) Reprezintă o contracție musculară în care lungimea fibrei


musculare rămâne constantă , b) Reprezintă o contracție musculară ce determină apropierea
capetelor de inserție, c) Reprezintă o contracție musculară ce deplasează articulația , d)
Reprezintă statusul bipodal prelungit .

267. Creșterea antrenamentului la efort se realizează prin : a) Coordonarea selectivă a


aparatelor și sistemelor organismului și prelungirii lui pentru efort , b) Scăderea
antrenamentului la efort cu monitorizarea parametrilor subiectivi / senzația de oboseală , vertij
, durere , c) Creșterea antrenamentului la efort cu monitorizarea parametrilor funcționali –
aparatul cardio – respirator d) Aparatul respirator - apariția dispneei .

573
268. Stabilitatea genunchiului o constituie exercițiile de contracție a mușchilor : a)
Ischioganbierii , b) Cvadricepsul , c) Ambele grupe musculare , d) Nici una din grupele musculare
menționate .

269. Care din următoarele sunt metode de provocare a contracției reflexe ? a) Reflexul de
întindere , b) Reacția de echilibrare , c) Contra prizele , d) Reflexele de poziție .

270. Care este scopul principal în tratamentul postural al policelui în ,,Z”? a) Postarea flexiei
maxime a policelui , b) Postare abducției maxime a policelui , c) Ambele sunt adevărate , d) Nici
o afirmație nu este adevărată .

271. În care caz de deviație cubitală din PR. se reduce prin tonifierea aparatului exterior al
degetelor ? a) În cazul în care deviația cubitală poate fi redusă activ , b) În cazul în care deviația
cubitală redusă pasiv poate fi menținută activ c) Ambele afirmații sunt corecte , d) Nici o
afirmație nu este corectă .
272. Care din următoarele principii cu privire la mobilizările articulare sunt false? a) Mobilizarea
trebuie să se facă în axul articulației respective , b) Se poate mobiliza o articulație prin
intermediul alteia , c) Mobilizarea poate fi dozată ca ritm , forță și durată , d) Enunț parțial
corect în totalitate .

273. Câte grade are unghiul mișcării de extensie a umărului ? a) 30 ˚ , b) 50 ˚ , c) 80 ˚ , d) 120 ˚ .

274. Imobilizarea de contenție : Care afirmație e greșită? a) Constă în menținerea ,, cap la cap”a
suprafețelor articulare sau a fragmentelor osoase , b) Blochează un segment sau o parte dintr-
un segment sau într-un sistem de fixație externă (aparat gipsat , atelă ) , c) Se utilizează pentru
protecția aparatelor și sistemelor protejate scheletar d) Este utilizată pentru consolidarea
fracturilor și în luxații .

275. Care dintre următoarele reprezintă dezavantaje ale imobilizării ? a) imobilizare corectează
posturile vicioase care țin de țesuturi și niciodată de oase b) Imobilizarea induce hipotrofia
musculară de inactivitate , c) Imobilizarea determină destructurarea cartilaginoasă , d)
Imobilizarea sclerozează vasele de sânge .

276. Cere sunt efectele tracțiunilor intermitente în ax în coxartroză ? a) Antalgic b) Miorelaxant


c) Cresc tonusul muscular d) Îmbunătățesc mobilitatea și circulația locală .

574
277. Care din următoarele afirmații sunt adevărate în legătură cu o gimnastică specifică
bolnavilor cu arteriopatie : a) Exercițiile sunt alese în funcție de nivelul la care sunt localizate
obliterările b) Necesită obligatoriu asocierea medicației AINS , c) Mușchii coapselor sunt
solicitați în obliterările mijlocii prprin mișcări de flexie și extensie pe bazin , d) În obliterările
înalte prin mișcări de triplă flexie .

278. Disinergismul muscular (autoganismul) – flexorii – extensorii prezent în mâna artrozică se


poate corecta: a) Tonifierea flexiei degetelor , b) Modificarea tipului de prehensiune digito-
palmară , c) Scăderea tonusului muscular crescut al flexorilor , d) Purtarea de orteze palmo –
brahiale continui

279. Prin ce tehnici se realizează asuplizarea lombară în lombo – sacrală : Școala Postliceală
Sanitară ”Grigore Ghica-Vodă” din Iași Ghidul examenului de absolvire 2017 –calificarea
profesională asistent medical de balneofiziokinetoterapie şi recuperare 52 a) Bascularea
pelvisului , b) Întinderea flexorilor șoldului , c) Întinrea extensorilor lombare , d) Tonifierea
musculaturii paravertebrale dorso - lombare .

280. Care dintre următoarele reprezintă parametrii ce caracterizează mobilizarea pasivă pură
asistată? a) Aplicarea alternativă a prizelor și contra prizelor , b) Poziția pacientului și a
kinetoterapeutului , c) Manevrele trebuie forțate , d) Se aplică între ședințe orteze de contenție
.

281. Ce urmărește kinetoterapia activă în spondilită ankilozantă ? a) Menținerea rectitudinei


coloanei vertebrale , b) Menținerea pulsiei și repulsiei brațelor , c) Menținerea mobilității
articulațiilor periferice , d) Menținerea complianței toracice .

282. Care din următoarele grupe musculare sunt afectate în umărul mixt? a) Mușchiul trapez b)
Mușchii rotatori ai umărului c) Mușchiul biceps brahial d) Mușchiul stenocleido – mastoidian .

283. Stabilitatea genunchiului o constituie exercițiile de contracție a mușchilor ? a)


Ischiogambieri , b) Tensorul faciei – lata , c) Ambele grupe musculare , d) Mușchii gambei în
totalitat

284. Semnul Patrik este pozitiv în : a) Coxită , b) Coxartroză , c) Deficiențele musculare ale
șoldului , d) Osteonecroza aseptică de cap femural ,

575
285. Ce definește sindromul de apertură toracică / a) Modificări vasculo- scheletare ale
sternului , b) Ablația dobândită a claviculei (posttraumatică ) , c) Simptome ce exprimă
compresiunea elementelor vasculo – nervoase ce afectează întreg membrul superior , d)
Modificări de sensibilitate localizate la un singur deget .

286. În hernia de disc sindromul vertebral lombar este manifestat prin : a) Scolioză cu
contractură musculară paravertebrală , b) Tulburări de statică bipodală , c) Atrofia musculaturii
coapsei , d) Tulburări circulatorii asociate .

287. Care din obiectivele menționate mai jos este obligatorie pentru ameliorarea unui sindrom
vertebral ? a) Masajul , b) Repunerea la trat… electric, c) Posturarea pe plan semidur , d)
Infiltrația ,,loco - dolenti ”

288. Pentru a recomanda recuperarea șoldului operat cu ( osteosinteză)trebuie să treacă: a)


Cel puțin 3 luni , b) Cel puțin 6 luni , c) Perioada este variabilă de la caz la caz , d) Nu se
recomandă tratament kinetic .

289. În încărcarea progresivă a membrului inferior operat, care este examenul ce dictează
momentul începerii tratamentului ? a) Aspectul radiologic al focarului de fractură , b) Lipsa
tulburărilor neurology
gice , c) Lipsa tulburărilor vasculare , d) Posibilitatea statusului bipolar .

290. În entorsa genunchiului obiectiv princeps a recuperării este : a) Examenul clinic și


radiologic , b) Învățarea bolnavului să-și blocheze activ genunchiul ( zăvorâre) , c) Aplicarea
balneo – hidro – terapie , d) Instituirea precoce a kinetoterapiei active .

291. Artroza la gleznă ( posttraumatică ) cu tulburări severe de dinamică bipodală obligă la


tratament ortopedic în cazurile : a) Se asociază cu demineralizarea severă justoepifizară , b)
Prezintă la bilanțul articular parametri de invaliditate , c) Se asociază cu tulburările ale dinamicii
genunchiului , d) Modifică articulația genunchiului .

292. În fracturile falangelor piciorului tratamentul de recuperare trebuie sa intereseze și : a)


Articulațiile metatorso- falangiene , b) Articulațiile gleznei , c) Nu este obligatoriu , d)
Masoterapia bolții plantare .

576
293. În recuperarea gleznei posttraumatice ( nefracturată) se folosesc: a) Tehnici de facilitare
neuro-musculară proprioceptivă , b) Băi galvanice , c) Posturarea cu imobilizare în A.G. , d)
Imobilizarea în poziție antideclivă .

294. După consolidarea unei fracturi de la pivot portant ( genunchi , gleznă ) , tratamentul
kinetic trebuie să aibă în vedere : a) Dozarea exercițiilor , progresiv cu colaborarea pacientului ,
b) Asocierea unei ghete ortopedice , c) Exerciții în lanț închis , d) Neasocierea tulburărilor
vasculare

ANUL II - Modulul II. Obiective şi tehnici în kinetoterapie - Asistent medical Ungureanu Maria

577
295. Kinetoterapia folosește în scop terapeutic: a) Mișcarea sub formă de exercițiu b) Odihna c)
Lucrul manual d) Vâslitul

296. Kinetoterapia îndeplinește următoarele roluri cu excepția: a) Curativ b) Preventiv c)


Corectiv d) Educativ

297. La efectuarea kinetoterapiei se va ține cont de următoarele caracteristici cu excepția: a)


Amplitudinea exercițiilor b) Dificultatea execuției c) Introducerea exercițiilor cât mai complexe
d) Reactivitatea pacientului

298. O ședință completă de kinetoterapie cuprinde: a) 2-4 exerciții b) 4-6 exerciții c) 6-10
exerciții d) 10-15 exerciții

299. Numărul de repetări pentru fiecare exercițiu depinde de următoarele criterii cu excepția:
a) Gradul de dificultate b) Comportamentul pacientului c) Starea pacientului d) Antrenamentul
pacientului

300. Ședința de gimnastică medicală durează: a) 10-15 minute b) 15-20 minute c) 20-30 minute
d) 30-45 minte

301. Exercițiile de gimnastică medicală nu se practică: a) La domiciliul kinetoterapeutului b) În


stațiunile balneo-climaterice c) În spitale de recuperare d) În centre de cultură fizică medicala

302. Îmbrăcămintea pacientului trebuie să respecte următoarele condiții cu excepția: a) Să fie


folosită numai pentru gimnastică b) Să fie confecționată din materiale sintetice c) Să nu jeneze
execuția mișcărilor d) Să nu provoace transpirații 303. În periartrita scapulo-humerală se pot
efectua următoarele exerciții, cu excepția:a) Manipulări vertebrale b) Contracții izometrice c)
Exerciții la scară fixă d) Tracțiuni

304. În poliartrita reumatoidă se execută exerciții kinetice pentru următoarele zone anatomice:
a) Membrele superioare și inferioare b) Coloana vertebrală c) Ceafă d) Genunchi

305. În tratamentul poliartritei cronice evolutive la membrele inferioare se execută: a) Flexia și


extensia degetelor b) Supinația genunchiului c) Pronația coapsei d) Rotația genunchiului

578
306. În spondilita anchilopoetică se pot executa următoarele exerciții: a) Răsucirea mingii
medicinale b) Strângerea unui prosop sub tălpi c) Joc de glezne d) Urcatul și coborâtul scărilor

Nr. crt. ANUL II - Modulul II. Obiective şi tehnici în kinetoterapie-- Prof. Vartic Camelia

307. Planurile anatomice sunt: a) Axa sagitală și axa frontală b) Planul sagital și axa frontală c)
Planurile transversale d) Planul sagital,planul frontal,planul transversal

308. Coloana vertebrală este împărțită în: a) Coloana cervicală,toracală,lombară,sacrată b)


Cervical,dorasal și coccigian c) Toracal,lombar și sacrat d) Nici o variantă corectă

309. Flexia reprezintă mișcarea de :


a) Înclinare laterală b) Înclinare anterioară c) Rotaţie internă d) Rotație externă

310. Articulația genunchiului cuprinde: a) Femur, tibie și patelă b) Femur și tibie c) Membrul
inferior și bazin d) Şold și gambă

311. Țesutul muscular poate fi clasificat funcțional în: a) Voluntar b) Involuntar c) Cardiac d)
Voluntar și involuntar

312. Redoarea articulară netratată duce la: a) Anchiloză b) Scolioză c) Hepatită d) Nici o variantă
corectă

313. Cauzele oboseli musculare sunt: a) Poliomielită b) Picior plat c) Obezitate d) Toate
variantele sunt corecte

314. Retractura musculară reprezintă : a) Creșterea rezistenței musculare b) Blocarea


articulației c) contracție ireversibilă d) stare fiziopatologică

315. Articulațiile sunt clasificate în: a) Articulații fibroase b) Articulații cartilaginoase c)


Articulații sinoviale d) Toate variantele sunt corecte

579
316. Cavitatea glenoidă este compusă din: a) Glenoidă osoasă și cartilaj articular b) Glenoidă
osoasă, cartilaj articular și lambrum glenoidal c) Ligamente și cartilaj d) Nici o variantă corectă

317. Ca metode ale antrenamentului la efort nu se utilizează: a) Mersul pe jos b) Termoterapia


c) Înotul d) Ciclismul

318. Efectele antrenamentului la efort sunt complexe, cu o excepţie: a) Ameliorarea condiţiei


psihice b) Scăderea indicelui tensiune-timp c) Creşterea suprafeţei alveolo-capilare de schimb d)
Creşterea indicelui tensiune-timp

319. Tehnicile anakinetice apelează la: a) Mobilizare pasivă b) Contracţie izometrică c)


Posturare d) Contracție izotonă

320. Care din următoarele modalităţi tehnice aparţin mobilizărilor pasive: a) Mobilizarea liberă
b) Contracţia izometrică c) Relaxarea muscular d) Mobilizarea auto-liberă

321. Mobilizarea pasivo-activă aparţine: a) Tehnicilor anakinetice b) Tehnici kinetice statice c)


Mobilizărilor pasive d) Tehnicilor de facilitare

322. Mișcarea de supinație articulara se apreciază prin: a) Rotație spre interior b) Orientare a
palmei in sus c) Rotație interna a pumnului d) Orientare a palmei in jos

323. Capacitatea de mișcare articulara se apreciază prin: a) Bilanţ clinic b) Istoricul bolii c) Bilanţ
articular d) Bilanţ muscular

324. Miscarea de inversie a piciorului este realizata de următorii mușchi: a) Gemenul intern b)
Gambierul posterior c) Extensor comun al degetelor d) Flexorul comun al degetelor

325. Cum se apreciază amplitudinea mișcărilor proprii al umărului: a) Goniometric b) Prin


măsurarea distanței în centimetrii c) Prin măsurarea distanţei în milimetrii d) prin raportarea la
valorile umărului opus

580
326. Capacitatea de mișcare articulară se apreciază prin: a) Bilanţ clinic b) Istoricul bolii c)
Disponibilităţile de comunicare d) Bilanţ articular

327. Bilanţul articular se realizează: a) Prin testarea forţei musculare a muşchilor adiacenţi unei
articulaţii. b) Cu ajutorul goniometrului. c) Prin comparaţie cu mobilitatea anormala d) Cu
ajutorul artroscopului

328. În analiza mobilităţii articulare se apreciază: a) Gradul maxim de mobilitate b) Forţa


musculară c) Spasticitatea d) Abilitatea

329. Tehnicile anakinetice apelează la;


a) Mobilizare pasivă b) Imobilizare c) Posturare d) Contracţie izometrică

330. Mobilizarea pasivo-activă aparţine: a) Tehnicilor anakinetice b) Mobilizărilor active c)


Tehnici kinetice statice d) Mobilizărilor pasive

331. Mobilizarea activă liberă este o tehnică în cadrul: a) Mobilizării pasive b) Kineziei statice c)
Mobilizării active voluntare d) Mobilizării

332. Care din următoarele modalităţi tehnice apartin imobilicarilor passive:


a) Contracţia izometrică b) Relaxarea c) Tracţiunile d) Mobilizarea activă

333. Capacitatea de a manifesta valori mari de forţă în cea mai mică unitate de timp se
numeşte: a) Forţă maximă relativă b) Forţă maximă absolută c) Forţă explozivă d) Forţă
dinamică

334. Cea mai modernă exprimare a intensităţii unui efort se face prin: a) Urcatul scărilor b)
Alergare c) Echivalentul metabolic d) Covorul rulant 335. Frecventa şedinţelor de efort la
pacienţii cardio pulmonari este de: a) 1 pe săptămână b) 2-3 pe săptămână c) 5 pe săptămână
d) 10 pe saptamana.

581
ANUL II - Modulul IV. Biomecanica articulară şi bilanţ muscular - Dr. Bezerghean Rodica

442. În organizarea mișcării voliționale placa motorie reprezintă? a) Element strict neuronal , b)
Sinapsă neuro-musculară , c) Valoarea interpretativă fiziologică a impulsului nervos , d)
Conjunctura cu tendonul

443. Diartrozele (adevăratele articulații) cuprind totalitatea elementelor de tribologie (de


mobilitate): a) Suprafețele articulare b) Inervația capsulei c) Vascularizația mușchilor limfatici ,
d) Componenta pârghiilor .

444. Care din componentele de vecinătate a unui tendon are influență maximă în mișcare? a)
Inserția musculară b) Tecile sinoviale c) Grăsimea de vecinătate d) Pachetul musculo-nervos al
articulației .

445. Periostul este un manșon fibros ce acoperă osul compact și are distribuție pe: a) Diafiza
osului lung , b) Sinoviala de vecinătate , c) Tecile de inserție ale tendoanelor , d) Tendoanele de
inserție .

446. Ce formă are meniscul articular în secțiunea verticală ? a) Prismatic triunghiulară b)


Dreptunghiulară c) Condiedru d) Lenticulară .

447. Unul dintre cele mai expuse mai jos drept criteriu de clasificare a articulațiilor este
obligatoriu: a) Gradul de libertate a mișcării , b) Integritatea suprafețelor articulare , c) Prezența
plăcii neuro-musculare , d) Integritatea unei articulații limitrofe .

448. În determinarea parametrilor goniometrici ai umărului se efectueaza mobilizarea pana la:


a) Mobilizarea vârfului omoplatului , b) Apariția durerii în articulație , c) Prezența cracmentului
panarticular . d) Se înregistrează abducția maximă .

582
449. Modificarea forței de acțiune a deltoidului crește când abducția este de : a) 60 ˚ , b) 90 ˚, c)
120 ˚, d) Apar dureri supraspinos .

450. Care din următoare elemente anatomice limitează pronația - supinația? a) Tonusul
mușchilor , b) Capsula articulară , c) Ligamentele de contenție articulară , d) Integritatea
articulației pumnului .

451. Care este mușchiul princeps cu rol în extensia bratului.


a)Anconeul
b) Extensorii degetelor , c) Flexorii degetelor , d) Tricepsul brahial .

452. În mișcările de flexie – extensie a pumnului , ce axă urmărim ? a) axa biomecanică ce trece
prin capul osului mare , b) axa de deviație laterală , c) dorsoflexia mâinii , d) flexia metacarpo-
falangiană .

453. Care din elementele menționate mai jos fac parte din articulațiile toracelui ? a) Articulația
acromio – claviculară , b) Articulația condro – sternală , c) Articulația costo - vertebrală , d)
Articulația costo– condrală .

454. Mușchii lombo – iliaci au rolul princeps de a păstra : a) Ortostatismul prelungit alături de
centura pelviană , b) Flexia coapsei pe bazin , c) Adjuvant al poziției șezând , d) Mobilizează
gamba pe bazin .

455. Celula osoasa formatoare de țesut osos ( fibros ce ne încarcă cu calciu ) se numește?
a) Osteoblast , b) Osteocit , c) Osteoclast , d) Mastocit .

456. Anatomic , care din următoare elemente împart gamba în 2 loje : a) Membrana
interosoasă , b) Calcaneul , c) Mușchii gambei , d) Pachetul vasculo-nervos .

457. Structurile de-al III lea ordin (osoase)conțin următoarele elemente ? a) Nervii senzitivi , b)
Săruri minerale , c) Pigmenții melaninei ,
d) Vase limfatice .

583
458. Articulațiile bazinului cuprind ? a) Simfiza pubiană , b) Creastă iliacă , c) Articulația sacro –
coccigiană , d) Articulația L5 – S1 .

459. Articulația astragală–calcaniană este o dublă– artrodie deoarece la ea participă: a) întregul


ansamblu arhitectonic al gleznei , b) bolta plantară cu cele 2 axe , c) articulația metatorso –
falangiene ,
d) două articulații separate .

460. Bolta piciorului cuprinde : a) două bolți lungi și o boltă scurtă , b) țesut conjunctiv de
umplere , c) inervație în formă de evantai , d) suprafața de sprijin totală .

461. Contactul dintre picior și sol se face astfel : a) Pe toată întinderea suprafeței plantare b) Pe
partea externă c) Predominant pe articulația metatorso–falangiană d) Pe anumit teritoriu care
variază ca formă . 462. Supinația și pronația piciorului de fac? a) În articulația genunchiului , b)
Mușchii moletului , c) desfășoară inerția tendonului lui Achile , d) Articulația medio-tarsiană și
subastragaliană .

463. Membrul inferior acționează în următoarele mișcări: (ca lanț cinematic deschis) a) Rotația
dinapoi înainte și dinapoi înainte , b) Statusul bipodal , c) Participă la cvadrupedie , d) Rol de
executare a poziției ,,atârnat ”cu sprijin .

464. Determinarea poziției centrului de greutate ia în considerație : a) Rectitudinea și curburile


coloanei
vertebrale , b) Modificările de statică ale bazinului , c) Locul și greutatea fiecărui segment , d)
Stadiul osteoporozei .

465. Menținerea echilibrului ortostatic ia în considerare : a) Sistemul combinat de pârghii ale


membrelor inferioare , b) Tonusul muscular , c) Reflexele posturale complexe , d) Integritatea
analizărilor exteroceptivi .

ANUL II - Modulul IV. Biomecanica articulară şi bilanţ muscular - Prof. Vartic Camelia

466. Mișcarea de supinație este mișcarea de: a) Rotație spre interior b) Orientare a palmei in
sus c) Rotație interna a pumnului d) Orientare a palmei in jos

584
467. Mișcarea de inversie a piciorului este realizata de următori mușchi: a) Gemenul intern b)
Gambierul posterior c) Extensor comun al degetelor d) Flexorul comun al degetelor

468. Cum se apreciază amplitudinea mișcărilor proprii ale umărului: a) Goniometru b) Prin
măsurarea distantei in centimetru c) Prin măsurarea distantei in milimetrii d) Prin raportarea la
valorile umărului opus

469. Complexul articular al pumnului este format din: a) Articulația mediocarpiana b) Articulația
carpo-metacarpiana c) Articulațiile interfalangiene d) Articulația metacarpo-falangiană

470. Ce semnifica valoarea 1 a forței musculare: a) Mușchiul se contracta, deplasând segmentul


pe toata amplitudinea într-un plan fără gravitație b) Mușchiul se contracta ( vizibil sau palpabil),
dar pe toată amplitudinea într-un plan fără gravitație c) Mușchiul nu prezinta contracții d)
Mușchiul deplasează segmentul in plan gravitațional

471. Valoarea mobilității unei articulații poate fi comparata cu: a) Cea a articulației simetrice la
nivelul membrelor b) Valoarea generala a mobilității pe anumite tipuri de patologie c) Cea a
articulațiilor supraiacente d) Cea a articulatiei subiacent

472. Mișcarea de pronosupinație este realizata de articulațiile: a) Radio-cubitala superioara b)


Humero- cubitala c) Radio- carpiana d) Toate articulațiile de la nivelul antebrațului

473. Cum se poziționează goniometrul pentru aprecierea pronației: a) Bratul fix pe fata palmara
a pumnului, paralel cu humerusul b) Bratul fix pe fata dorsala a pumnului, paralel cu humerusul
c) Bratul mobil de-a lungul metacarpianului 1 d) Bratul mobil de-a lungul metacarpianului 3

474. Care enunț este fals despre amplitudinea mișcărilor in articulația scapulo-humerala
a) Abducția – 180 grade b) Extensia – 30 grade c) Rotația externa – 90 grade d) Flexia- 180
grade;

475. Care este poziția de start pentru gonometria flexiei cotului: a) Poziția șezând cu brațul
întins b) În ortostatism cu cotul in extensie completa c) În decubit ventral cu cotul in extensie
completa d) Poziția șezând cu brațul flectat;

585
476. În structura osului clasic există: a) Amino-baze b) Diferite forme de gel c) Aminoacizi
esențiali d) Microorganisme

477. Procesul prin care se realizează fixarea sărurilor se numește : a) Osteocit b) Osificare c)
Resorbție d) Condensare

478. Nutriția cartilajului se face prin: a) Vasele Capsulo-sinoviale b) Vasele venelor mari c)
Ligamente d) Tendoane

479. Lichidul sinovial are culoarea și consistență : a) Alb, mat, vâscos, b) Transparent ,gălbui,
vâscos c) Incolor ,fluid d) Asemănător cu plasma sanguină

480. Din punct de vedere morfologic structura corpului muscular cuprinde : a) structuri b)
structuri c) 6 structuri d) 4 structuri

481. În executarea unei mișcări intervine acțiunea pârghiilor osoase : a) Pârghia de gradul I –
punctul de sprijin este pe mijloc b) Pârghia de gradul II – forța pe mijloc c) Pârghia de gradul III-
rezistența pe mijloc d) Toate criteriile sunt adevărate

482. Examenul clinic ne ajuta la determinarea capacității funcționale unui mușchi sau articulație
folosind scala lui Pol Caeur: a) F0 – forță normala , cu amplitudine de mișcare mare
b) F1 – forță slabă contracție absentă fără deplasare c) F2 – forță normala dar se epuizează ușor
d) F3 – forță utilă , insuficientă

483. Coloana vertebrală se împarte în 4 regiuni : a) Regiunea cervicală cu 12 vertebre b)


Regiunea Dorsala cu 7 vertebre c) Regiunea Lombară cu 5 vertebre d) Regiunea sacro –
coccigiană 12 vertebre

484. În articulația cotului intră 4 ligamente : a) Ligament , osteoblast, osteocit, intern ,extern
posterior b) Ligament, anterior, posterior ,lateral intern ,posterior c) Ligament anterior,
posterior, lateral intern, lateral extern d) Ligament posterior oblic, lateral extern ,lateral intern

485. În biomecanica ultimelor 4 degete prezintă diferite mișcări: a) Rotație. pronație. flexie.
extensie b) Supinație, promoție. circumducție. mișcări de lateralitate c) Pronație. supinație,
flexie, extensie d) Flexie , extensie , circumducție, mișcări de lateralitate

586
486. În articulația soldului intra : a) Supinație și pronație in plan frontal b) Abducție și aducție în
plan transversal c) Flexia și extensia în plan sagital d) Rotație internă și externă în urul unei axe
antero-posterioare

487. Mușchii care realizează mișcările genunchiului sunt : a) Mușchii gambei și a coapsei b)
Mușchii gamei c) Mușchii genunchiului d) Mușchiul gambei si piciorului

488. Mișcările de flexie și extensie în articulația femuro-tibială este o pârghie de gradul : a)


Pârghie de grad I b) Pârghie de grad IV c) Pârghie de grad II d) Pârghie de gradul III

489. Mișcarea de extensie a cotului este limitată de a) Ligamente b) Tendoane c) Olecran d)


Condili

490. Care este cea mai mobila articulație a corpului a) Articulația genunchiului b) Articulația
scapulo-humerală c) Articulația gleznei d) Articulația șoldului

ANUL II - Modulul VI. Terapia cu curenţi de joasă, medie şi înaltă frecvenţă - Dr. Suciu Ana Maria

589. Electrologia este ştiinţa care se ocupă cu studiul acţiunii următorilor agenţi fizici: a)
Curentul electric (constant sau variabil) b) Apelor minerale Școala c) Namolul d) Bioclimat

590. Electroterapia-afirmații corecte: a) Înseamnă aplicarea curentului electric asupra unei


regiuni a organismului în scopul obţinerii de efecte terapeutice b) Pentru acest tip de activitate
se folosesc şi termenii de masoterapie sau terapie cu ajutorul factorilor fizici c) Pentru acest tip
de activitate se folosesc şi termenul crenoterapie d) Nu se mai numeste eletrostimulare.

591. La nivelul membranei celulare se înregistrează în repaus, un echilibru între forţele


electrice dispuse pe faţa internă şi externă a celulei, fenomen numit: a) Potenţial de actiune b)
Potențial de membrana c) Potential de repaus d) Pentru celula nervoasa are valoare de +70 V

587
592. Alegeți afirmațiile corecte: a) Propagarea potenţialului de acţiune se face din aproape în
aproape b) Propagarea potenţialului de acţiune cuprinde parțial membrana c) Proprietatea
membranei de a conduce unda de excitaţie se numeşte conductibilitate d) Potentialul de
repaus pentru celula nervoasa are valoare de +70 V

593. Electrodul terapeutic este alcătuit din: a) material textil b) metal sau carbon impregnat cu
silicon c) material plastic d) metal

594. Curentul galvanic reprezintă: a) un flux de electroni direcționat b) de frecvență zero


(continuu), cu intensitate constantă, de mică valoare (mai puțin de 50 mA) c) Tensiune de
asemenea mare (130-280V). d) un flux de electroni întrerupt

595. Câte tipuri de conductori cunoașteți? a) De gradul I : foarte rau conductori: parul si
epiderma b) De gradul IV: foarte buni conductori : sange, limfa, LCR c) De gradul II: buni
conductori : muschiul, tesutul celular subcutanat d) nici un raspuns nu este corect

596. Alegeți afirmațiile corecte: a) Exista 2 tipuri de curent electric: continuu (galvanic) si
alternativ b) Exista 2 tipuri de conductori: metalici si gazosi. c) Electroterapia reprezinta
aplicarea namolului asupra unei regiuni a corpului uman in scopul producerii de efecte
terapeutice d) Conductorii de gradul IV sunt: muschiul, tesutul celular subutanat

597. Alegeți afirmațiile corecte: a) Impulsul este un eveniment electric izolat, separat de
următorul printr-o perioadă nedefinită de timp b) Trenul de impulsuri (cicluri) reprezintă
secvenţe repetitive de impulsuri c) Electrodul terapeutic este un slab conducător de
electricitate care permite transferul electricităţii către ţesuturi d) Electroterapia este stiința care
se ocupă cu terapia apelor minerale

598. Alegeți afirmațiile corecte referitoare la electrozi: a) Au formă variabilă (dreptunghiular,


oval, rotund, special-Scherbah) b) Au doar dimensiuni mici c) Sunt confectionati din material
textil care este cel mai bun conducator de electricitate d) Au doar dimensiuni punctiforme

588
599. Aplicarea electrozilor se face: a) Direct pe tegumentul intact (fara nici o leziune
tegumentara) b) La distanta fata de dermatomul, miotomul ce corespunde nervului afectat c)
Orientarea poate fi monopolară, bipolară sa sau cvadripolară d) Doar in pozitie transversala

600. Efectele biologice ale curentului electric sunt: a) Antalgic (scăderea edemului) b) Ionizant
(penetrarea transcutană a unor substanţe chimice cu rol terapeutic) c) Vasoconstrictor d)
Edematos

601. Efectele fiziologice ale curentului galvanic: a) Acţiunea analgezică se produce la nivelul
polului pozitiv b) Acţiunea analgezică se produce la nivelul polului negativ c) Acţiunea
analgezică se produce la nivelul ambilor poli d) La polul negativ, membranele celulare se
hiperpolarizează

602. Efectele curentului galvanic asupra sistemului nervos central: a) Galvanizarea ascendentă -
polul pozitiv cranial şi negativ caudal b) Galvanizarea descendentă - polul pozitiv cranial şi
negativ caudal
c) Organele de simţ nu reacţionează la aplicarea curenului galvanic d) Galvanizarea descendentă
- apare creşterea excitabilităţii

603. Modalităţi de aplicare a curentului galvanic: a) Intensitatea se reglează la ”înţepătură” b)


Aşezarea electrozilor se face doar longitudinal c) Se utilizează stratul hidrofil între electrod şi
tegument d) Electrodul se aplică pe zona păroasă a capului

604. Băile galvanice a) Temperatura apei va fi mai mare de 39ºC b) Direcţia curentului va fi
numai ascendentă c) Durata şedinţelor va fi de 10-30 minut d) Ritmul şedinţelor la 3 zile

605. Clasificarea curentului electric după frecvenţă: a) Curentul galvanic, constant sau continuu,
cu frecvenţă „0” b) Curentul variabil de joasă frecvenţă (100-1000Hz) c) Curentul variabil de
joasă frecvenţă (1000-10000Hz) d) Curentul galvanic, inconstant sau incontinuu, cu frecventa
„0”

606. Clasificarea curentului electric după frecvenţă: a) Curentul variabil de joasă frecvenţă (100-
1000Hz) b) Curentul variabil de medie frecvenţă (1-1000Hz) c) Curentul variabil de înaltă
frecvenţă (peste 10000Hz) d) Curent galvanic de frecventa 100 V

607. Avantajele aplicării iontoforezei: a) Nu este posibilă o acţiune locală reflexă la nivelul
dermatomioamelor b) Cantitatea de substanţă care pătrunde este necontrolabilă c) Cantitatea

589
de substanţă care pătrunde nu poate fi dozată d) Se cumulează cu efectul analgezic al
curentului galvanic

608. Contraindicaţiile galvanoterapiei: a) Artrite b) Distonii neurovegetative c) Nevralgii şi


nevrite diferite d) Supuraţii

609. Electrostimularea selectivă a muşchiului denervat se face cu: a) Curenţi exponenţiali de


inalta frecvenţă b) Curenţi de medie frecvenţă c) Impuls cu durata de 500 ms cu panta de
creştere de 1000 m d) Impuls cu durata de 200 ms urmat de pauză de 600 ms

610.Musculatura total denervată: a) Raspunde selectiv la stimularea prin impulsuri


exponenţiale de lungă durată b) Raspunde neselectiv la stimularea prin impulsuri exponenţiale
de scurtă durată c) Raspunde la impulsuri de scurtă durată d) Raspunde selectiv la stimularea
prin impulsuri exponenţiale de scurtă durată

611. Curenţii diadinamici au efecte: a) Contracţii musculare în muşchii denervaţi b) Antipiretice


c) Hiperemiante d) Nu au efecte dinamogene

612. Curenţii Träbert: a) Nu sunt indicaţi în lombalgii b) Nu au efect analgetic şi hiperemiant c)


Electrodul pozitiv se plasează pe locul dureros d) Durata de 2 ms urmaţi de o pauză de 5 ms

613. Ce reprezintă reobaza ? a) permeabilitatea celulară b) intensitatea “prag” c) potenţialul de


acţiune al celulei d) pozitivitatea crescută din interiorul membranei

614. Ce este repolarizarea ? a) procesul de revenire la potenţialul de membrană b) activarea


mecanismului de transport al sodiului c) scadarea fluxului de ieşire a K+ din celulă d) creşterea
fluxului de intrare a K+ în celulă

615. Masurarea excitabilităţii unui nerv/muschi se face prin: a) Aplicarea unui stimul
dreptunghiular b) Aplicarea unui stimul subliminal c) Aplicarea impulsurilor de curent “în
treaptă“ d) Aplicarea unui stimul triunghiular

590
616. TENS: a) este un curent cu impulsuri dreptunghiulare de inalta frecventa b) polul pozitiv
este activ
c) plasarea electrozilor se face pe zona nedureroasă d) aplicaţia poate dura mai multe ore

617. Efectele fiziologice ale curenţilor interferenţiali : a) Excitomotor pe muşchi atrofiati b)


Contracturant c) Vasoconstrictor d) Analgetic

618. Contraindicaţii ale aplicării electroterapiei prin curenţi interferenţiali: a) Afecţiuni febrile
de diferite etiologii b) Toate raspunsurile sunt corecte c) Neoplazii d) Caşexie

619. Tehnica de aplicare a curenţilor interferenţiali: a) Tehnica interfero triplex b) Tehnica


statică c) Tehnica mixtă d) Nici una din cele de mai sus

620. Procedeul curenţilor interferenţiali: a) Se bazează pe încrucişarea a doi curenţi de medie


frecvenţă, cu frecvenţe diferite b) Se bazează pe încrucişarea a patru curenţi de medie
frecvenţă, cu frecvenţe diferite c) Prin interferenţă va rezulta tot un curent de medie frecvenţă,
dar cu amplitudine invariabilă d) La locul interferenţei direcţia şi intensitatea curentului se
modifică repetitiv

621. Acţiunile fiziologice ale undelor scurte sunt: a) Efecte calorice de profunzime fără a
produce leziuni cutanate b) Analgetic c) Miorelaxant-antispastic d) Toate raspunsurile sunt
corecte;

622. Modalităţi de aplicare a undelor scurte : a) Metoda interfero- triplex b) Metoda în câmp
condensator c) Metoda cu frecvenţe modulate d) Metoda în cuplaj indirect

623. În terapia cu unde scurte, electrozii pot fi poziţionaţi: a) In acelaşi plan b) Transversal c)
Oblic d) In oricare din poziţiile de mai sus

624. Dozarea intensităţii câmpului de unde scurte. Notaţi afirmaţiile adevărate: a) Doza I
atermică are efect revulsiv b) Doza III se aplică în afecţiunile acute c) Doza II este oligotermică
cu acţiune antispastică d) Doza I, II se recomandă în stadiile cornice

591
625. Sunt false următoarele afirmaţii: a) La metoda în câmp condensator se poate aplica
tratamentul pe regiuni acoperite de vestimentaţie b) Undele scurte se pot aplica la pacienţi cu
pacemakere, sau obiecte metalice c) Nu se recomandă undele scurte la pacientele cu sarcină d)
Se evită zonele cu sensibilitate cutanată

626. Terapia cu înaltă frecvenţă pulsatilă are următoarele efecte: a) ameliorează osteoporoza b)
nu accelerează vindecarea unor plăgi c) creşte spasmele musculaturii netede d) nu previne şi nu
tratează cicatricile cheloide

627. Sunt adevărate următoarele afirmaţii referitoare la aplicaţia Diapulse: a) nu se indică în


afecţiunile pelvine inflamatorii cronice: anexite, parametrite, metroanexite b) se indică în
herpes zoster c) vindecă fracturile într-un timp cu 10% mai scurt d) 4 – 8 aplicaţii în suferinţele
cronice

628. Avantajele utilizării terapiei de înaltă frecvenţă pulsatile:


a) Produce efecte calorice locale, hipertermie b) Se poate utiliza la pacienţii cu pace maker
cardiac c) Poate fi aplicat la orice vârstă, fără riscul de a provoca tulburări trofice d) Nu poate fi
tratată orice regiune a corpului

629. Sunt false următoarele afirmaţii privind tehnica terapiei cu unde scurte: a) Electrozii se
aplică direct pe piele b) Electrozii se aplică la 2-3 cm faţă de regiunea de tratat c) Poziţia
electrozilor are importanţă d) Electrozii au dimensiuni diferite, electrodul activ fiind de
dimensiuni mai reduse

630. Efectele fizico-chimice ale ultrasunetului sunt: a) Efectul mecanic b) Efectul termic c)
Efectul de cavitaţie d) Toate raspunsurile sunt corecte;

631. Acţiunea biologică a ultrasunetului determină: a) Scăderea permeabilităţii membranelor


celulare b) Hiperemie tegumentară c) Nu are efecte fibrolitice d) Scaderea metabolismului
celular

632. Efectele fiziologice ale ultrasunetului sunt: a) Algice b) Excito-motorii c) Miorelaxante d)


Sedative

592
633. Modalităţi de aplicare a ultrasunetului: a) Segmentare indirecte, pe zone paravertebrale
corespunzătoare rădăcinilor nervoase medulare b) Aplicaţii reflexe pe dermatoamele
corespunzătoare organelor interne c) Aplicaţii reflexe la distanţă pe ganglionii simpatici d) Toate
raspunsurile sunt corecte

634. Metodele de aplicare ale ultrasunetului sunt: a) Prin câmp inductor b) Cuplaj direct,
utilizând o substanţă de contact c) Prin strat hidrofil d) Cuplaj indirect utilizând substanţe
medicamentoase

635. Alegeţi formele de ultrasunet utilizate în terapie: a) în câmp inductor b) în regim continuu
c) în câmp condensator d) prin stratul hidrofil

636. Alegeţi formularea corectă: a) Este indicată succesiunea terapeutică masaj-ultrasunet sau
ultrasunet-masaj b) Pacienţilor prezentând stări febrile li se recomandă tratament cu ultrasunet
paravertebral toracic c) Aplicaţiile cu ultrasunet pot precede şedinţele de kinetoterapie,
datorită acţiunii analgetice şi miorelaxante d) Este indicată aplicarea concomitentă a
roentgenterapiei cu ultrasonoterapia pe aceeaşi regiune

637. Intensitatea energiei ultrasonore, utilizată în practică, depinde de: a) Regiunea de tratat b)
Toate raspunsurile sunt corecte c) profunzimea locului de tratat d) forma de cuplaj

638. Indicaţiile ultrasonoterapiei sunt: a) Reumatism degenerative b) Fracturi recente c)


Cicatrici cheloide d) Toate rasunsurile sunt corecte

639. Contraindicaţiile ultrasonoterapiei sunt: a) stări inflamatorii b) neoplazi c) stare generală


alterată d) Toate rasunsurile sunt corecte

Nr. crt. Anul II - Modulul VI - Terapia cu curenţi de joasă, medie şi înaltă frecvenţă - Asistent
medical Ungureanu Maria

640.1. Concentrația recomandată a substanțelor utilizate în ionoforeză este: a) 1-3% b) 3-5% c)


8-10% d) 15-20%

593
641.2. În raport cu electrostimularea masajul trebuie executat: a) Concomitent cu stimularea b)
După stimulare c) Înainte de stimulare d) Indiferent de momentul stimulării

642.3. Regiunea de tratat în cazul curenților interferențiali este: a) Între anod și catod b) În
partea opusă aplicării electrodului c) Sub electrod d) În zona de interferență a curenților

643.4. La aplicarea undelor scurte ne interesează să obținem următoarele efecte cu o excepție:


a) Răcirea tegumentelor b) Activarea circulației c) Creșterea catabolismlui d) Efect sedativ

644.5. Dozele medii ale ultrasunetelor produc: a) Peteșii b) Hipertermie tegumentară c) Flictene
d) Eritem

645.6. Reprezintă efect al curenților diadinamici: a) Antiviral b) Analgezic c) Antiinfecțios d)


Antitumoral

646.7. Senzația percepută la aplicarea curentului Träbert este: a) Vibrație suportabilă b) Durere
intensă c) Prurit d) Arsură

647.8. În cazul aplicării curentului diadinamic: a) Electrodul negativ se plasează pe locul cel mai
dureros b) Se folosesc elecrozi de tip ventuză c) Electrodul pozitiv se plasează direct pe
tegument d) Ambii electrozi se aplică în vecinătatea locului dureros

648.9. În ionizările transcerebrale limita de intensitate a curentului aplicat este: a) 2- 4 mA b) 5-


10 mA c) 0,6 – 2 mA d) 10-12 mA

649.10. Viteza de deplasare a emițătorului la ultrasunet trebuie să fie: a) Mică b) Moderată c)


Rapidă d) Foarte mică

594
650.11. Procedura de electroterapie ce utilizează curentcontinuu este: a) Diadinamic b)
Galvanizare c) Unde scurte d) Ultrasunet

651.12. Indicația faradizărilor este: a) Atrofiile musculare prin inactivitate b) Atrofii musculare
cu hiperexcitabilitate marcată c) Atrofii musculare cu degenerescență gravă d) Pareze și paralizii
recente după accidente cerebrale

652.13. Clorura de calciu (CaCl2) se folosește ca sedativ al sistemului nervos în următoarele


afecțiuni cu excepția: a) Nevroze b) Spasmofilii c) Migrene de natură vasculară d) Tulburări
hipofizare

653.14. La ionizările transcerebrale soluția de sulfat de magneziu (Mg2SO4) se aplică în


următoarele afecțiuni cu o excepție: a) În tulburări vasculare cerebrale b) Status după accidente
vasculare c) Hipertensiunea arterială d) Spasmofilii

654.15. Semnele de leziune pe nerv periferic sunt următoarele cu excepția: a) Inversarea


răspunsului muscular la excitația electrică, respectiv contracție la polul pozitiv b) Curba de
intensitate-durată (I/t) se deplasează spre stânga și în jos c) Reobaza crescută d) Cronaxia
crescută

655.16. Contraindicația electrostimulării musculaturii spastice este: a) Spasticitatea în pareze,


paralizii de origine cerebrală b) Pareze spastice din cadrul sclerozei în plăci c) Scleroza difuză
avansată d) Hemipareze spastice după accidente vasculare cerebrale

656.17. Stimularea contracției musculaturii netede se va face: a) În constipații cronice atone b)


În atonia vezicală postoperatorie c) În contracții uterine primare la naștere d) Constipații
cronice spastice

595
657.18. Forme de curenți diadinamici cu efect excitant sunt cu excepția: a) Monofazat fix b)
Perioadă scurtă c) Perioadă lungă d) Ritm sincopat

658. Indicații ale aplicării terapiei prin curenți interferențiali sunt următoarele cu excepția:
a) Afecțiuni ale aparatului locomotor: entorse, luxații, contuzii b) Afecțiuni ginecologice:
anexite, metroanexite, dismenoree c) Aplicații toracice precordiale la persoanele cu stimulator
cardiac d) Afecțiuni ale organelor interne: hepatite, pancreatite cronice

659. Intensitatea curentului electric utilizat nu depinde de: a) Efectele terapeutice urmărite b)
Poziția pacientului în timpul tratamentului c) Toleranța individuală d) Durata aplicațiilor

660. Creșterea și reducerea intensității curentului se face: a) Rapid b) Brusc c) Lent d) Toate
variantele sunt posibile

661. Pentru a facilita pătrunderea în tegument a ionilor din soluție, prepararea soluțiilor se face
cu: a) Apa distilată b) Apa de la robinet c) Alcool iodat d) Acid citric
Nr. crt. Anul II - modulul VI. Terapia cu curenţi de joasă, medie şi înaltă frecvenţă - Prof. Vartic
Camelia
662. Modulația curenților de joasă frecvență poate fi: a) De amplitudine,de frecvență și de
durată b) Mică,mijlocie și mare c) Intensa și stimulanta d) Toate răspunsurile sunt corecte

663. Acțiunea curenților de joasă frecvență se exercită prin: a) Efecte analgezice b) Efecte
polare și efecte interpolare c) Stimulare d) Electrostimular

664. Curenții de joasă frecvență cu impulsuri sunt: a) Curentul faradic-neofaradic b) Curentul


Trabet și Leduc c) Curenții diadinamici d) Toate variantele sunt corecte

665. Efectele curentului diadinamic sunt: a) Hiperemiant, dinamogen și analgezic Școala


Postliceală Sanitară ”Grigore Ghica-Vodă” b) Analgezic și excitant c) Relaxant și intensiv d) Nici o
variantă corectă

596
666. Formele de curent diadinamic sunt: a) Monofazat fix și difazat fix b) Ritm sincopat c)
Perioada lungă și perioadă scurtă d) Toate răspunsurile sunt corecte

667. Curentul diadinamic este contraindicat în: a) Stări spastice b) Nevralgii c) Redori articulare
d) Afecțiuni circulatorii periferice

668. Curentul galvanic are acțiune: a) Intensivă și relaxantă b) Polară și interpolară c) Analgezică
d) Nici o variantă corectă

669. Terapia prin curenți de joasă frecvență este indicata în: a) Hipotonii b) Nevralgii și nevrite
c) Parestezii postoperatorii d) Toate variantele sunt corect

670. Efectele curentului faradic: a) Excitomotor,analgezic și revulsiv b) Vasomotorii și


hiperemiante c) Vasodilatatorii d) Vasoconstrictorii

671. Curenții de joasă frecvență au domeniul de frecventa cuprins între: a) 100-500Hz b) 0-


1000Hz c) 1000-5000Hz d) Nici o variantă corectă

672. Ce este Electroterapia : a) Este un aparat special alcătuit dintr-o parte principala cu aspect
de cada de baie b) Este o metoda de aplicare a curentului galvanic c) Este ramura fizioterapiei
care se ocupa cu studiul diferitelor forme de curent asupra organismului si utilizarea lor in scop
terapeutic. d) Producerea de căldura prin masarea tegumentului

673. Formele clasice ale curentului diadinamic sunt : a) Excitomotor, vasomotor b) Monofazat
fix, difazat fix, perioada lunga, perioada scurta, ritm sincopat c) Analgezic d) Trofic

674. Care este frecventa variabila a curentului Faradic : a) Între 15 - 150 herti b) Intre 5 - 150
herti c) Intre 10 – 150 herti d) Intre 20 – 150 herti

675. Electrozii semiflexibili sunt confecționați din : a) Aluminiu b) Cupru c) Plumb d) Plastic

597
676. Ce este Curentul galvanic : a) Proces biochimic ce are loc in țesutul reprezentat de
deplasarea ionilor. b) Este furnizat la o frecventa constanta de 50 herti c) Se caracterizează prin
existenta unui flux de electrozi unidirecționat neîntrerupt de o frecventa zero, intensitate mica
si tensiune mica. d) Existenta unui flux de electroni unidirecționali întrerupt cu frecvența 0
continuu, intensitate mare

677. Care sunt efectele Curentului Trabert : a) Hiperemiant, analgezic b) Dinamogen c)


Excitomotor d) Vasomotor

678. Electrozii rigizi sunt confecționați din : a) Aluminiu b) Cupru c) Plumb d) Bronz

679. Curenții dreptunghiulari sunt : a) Sunt folosiți pentru testarea si tratarea spasticitatii
musculare b) Sunt folosiți pentru testarea si tratarea spasticitatii osoase c) Sunt folosiți pentru
testarea si tratarea spasticitatii nervoase d) Sunt folosiți pentru testarea si tratarea spasticitatii
articulare

680. Ce înseamnă curentul TENS (SNET) : a) Stimulare electrica transcutanata b) Stimulare


nervoasa electrica transcutanata c) Stimulare relaxanta electrica transcutanata d) Stimulare
osoasa electrica transcutanata

681. Galvanizarea simpla in scop antialgic: a) Electrodul activ este de dimensiuni mai mari. b)
Electrodul activ este de dimensiuni mai reduse. c) Electrodul activ este electrodul negativ. d)
Electrodul activ este indiferent.

682. Efectele curentului Trabert sunt: a) Contracturant. b) Excitator. c) Hiperemiant d)


Vasoconstrictor.

683. Tipuri de curenți de joasa frecventa: a) Ultrasunete. b) Laser. c) Interferențial. d) Galvanic.


684. Electrozi rigizi sunt confecționați din: a) Plastic. b) Metal. c) Cupru. d) Bronz.

685. Băile galvanice: a) Temperatura apei va fi de 34*C – 38*C b) Direcția curentului va fi numai
ascendenta. c) Ritmul ședințelor la 3 zile. d) Temperatura apei va fi mai mare de 39*C

598
686. Scopuri terapeutice ale curentului galvanic: a) Fibrilație. b) Vasoconstricție. c) Stimulant. d)
Absorbtiv.

687. Categoriile de electrozi sunt:. a) Semimobili. b) Mobili. c) Moi. d) Rigizi. 688. Intensitatea
curentului electric: a) Se măsoară în amperi/m2 b) Se măsoară în km. c) Se măsoară în volți. d)
Se măsoară în amperi.

689. Substanțe folosite în ionoforeza: a) Clor b) Fosfor. c) Magneziu. d) Calciu.

690. Contraindicațiile curentului diadinamic: a) Luxații. b) Rupturi ligamentare. c) Tulburări


circulatorii. d) Artrite.

691. Curentul galvanic se caracterizează prin : a) Existența unui flux de electroni unidirecționali
întrerupt cu frecventa 0 continuu , intensitate mare b) Existența unui flux de electroni
unidirecțional neîntrerupt cu frecventa 0 continuu , intensitate mica mai puțin de 50mA si
tensiune mica (30-80V) c) Existenta unui flux de electroni unidirecțional neîntrerupt d) Existenta
unui influx de electroni unidirecțional neîntrerupt cu frecventa mare.

692. Durata aplicării curentului galvanic: a) 30 min b) 40-60 min c) 15 min d) 40 min

693. Indicații ale Ionoforezei : a) Alergii, tuberculoza b) Stare febrila, compensări cardiace,
afecțiuni ale aparatului locomotor c) Potențial embolic , pareze , artroze d) Nevralgii, nevrite,
pareze, afecțiuni ale aparatului locomotor , periartrite

694. Efecte curentul diadinamic (CDD –DAD) a) Analgezic b) Hiperemiant c) Dinamogen d) Toate
răspunsurile sunt corecte

695. Curenţii Träbert: a) Nu sunt indicaţi în lombalgii b) Au efect analgetic si hiperemiant c)


Electrodul negativ se plasează pe locul dureros d) Timpul de aplicare este de 30 minute

599
696. Băile galvanice a) Temperatura apei va fi mai mare de 39ºC b) Temperatura apei va fi de
34-38°C c) Direcţia curentului va fi numai ascendenta.d) Durata ședințelor va fi de 10-30
minute.

697. Curentul Neofaradic este contraindicat in : a) Paralizia spastica , spasme musculare, atrofii
musculare b) Afecțiuni musculare c) Afecțiuni ale sistemului nervos periferic d) Spasme
musculare

698. Curenții de joasa frecvența sunt: a) Forme de curent continuu b) Curenţi cu impulsuri
dreptunghiulare c) Impulsuri triunghiulare d) Curent galvanic

699. Curentul TENS : a) Este un curent cu impulsuri dreptunghiulare de joasa frecvenţa b) Polul
pozitiv este activ c) Polaritatea electrozilor nu are importanţa d) Frecventa impulsurilor este de
15-500Hz

700. Curentul Tens este indicat in : a) Leziuni tegumentare b) Hipersensibilitate cutanată c)


Sarcina d) Stări dureroase post traumatice

701. Intensitatea curentului galvanic perceputa de pacient este: a) ,, Sub prag “– căldura
,produce vasodilatație b) ’’ la prag”- furnicătura, analgezic c) “ Peste prag’’ –o,1mA senzație de
percepție d) Toate variantele de mai sus

702. Tehnica de aplicare a electrozilor pe tegument : a) Direct pe piele b) Indiferent ce zona a


corpului c) Electrozii pot conține și deformări d) Compresa umeda de material hidrofil

703. Tipuri de curenți de joasa frecventa 1-1000Hz : a) Curenți cu impulsuri b) Ultrasunetul c)


Curenți modulați d) Curenți interferențiali

704. Modul de realizare a galvanoterapie este: a) Galvanizarea simpla, băile galvanice parțiale,
totale , ionizările b) Doar galvanizarea simpla si băile totale c) Băile galvanice parțiale si totale d)
Galvanizarea si ionizările.

705. Curentul Alternativ poate fi : a) Invariabil , cu aplicații scurte pe tegument; b) Nu este


tolerat de tegument c) Forma este variabila, rectangular, sinusoidal ,simetric d) Este nociv
pentru tegument

600
706. Tehnici de aplicare a electrozilor in bai galvanice: a) Unicelulare cu un electrod in si altul
aplicat Lombar sau cervical; b) Unicelular cu un singur electrod c) Bicelular cu 4 electrozi d)
Tricelular cu 3 electrozi

707. Curenții dreptunghiulari (rectangulari)se folosesc in tratarea: a) leziunilor de neuroni


motori periferici b) Sunt curenți folosiți pentru tratarea spasticitatii musculare c) Intensitatea
curentului trebuie sa fie aleasa încât sa decontractureze d) Se aplica pe partea opusa
hemiplegiei

708. Indicații ale curentului Diadinamic : a) Stări spastice b) Zona Zoster c) Afecțiuni cardiace d)
În timpul sarcinii

709. Metoda de aplicare a curentului Diadinamic : a) Deasupra locului dureros iar electrodul
activ este cel pozitiv. b) In aplicații transversale a articulațiilor mari electrozi sunt mici . c)
Electrodul negativ se așează pe locul dureros si cel pozitiv la 2-3 cm distanta. d) Electrodul
pozitiv distal pe traiectul mușchiului afectat.

710. Acțiunea biologica a curenților de Medie Frecventa ; a) Sunt curenți sinusoidali alternativi
cu frecventa între 1000- 100.000 Hz sau 1- 100KHz b) Are o aplicație dureroasa la intensitate
mare; c) Pot declanșa contracții puternice cu dureri ; d) Curentul nu trebuie sa depășească un
anumit prag de intensitate .

Nr. crt. ANUL II - Modulul VIII. Elemente de reumatologie utilizate în recuperarea medicală-Dr.
Suciu Ana Maria

601
786. Din grupa afecţiunilor reumatismale degenerative fac parte: a) Gonartroza b) Periartrita
scapulo-humerală c) Tendinitele d) Periartrita coxo-femurală

787. Alegeţi răspunsul fals: a) PR este o afecţiune reumatismală inflamatorie, cu evoluţie


cronică progresivă b) PR afectează cu predilecţie articulaţiile mici (mâini, picioare) c) PR
evoluează către deformare şi anchiloză articulară d) În stadiul III al PR se instalează anchiloza
fibroasă sau osoasă

788. Alegeţi răspunsul fals. Caracterele comune ale spondilartritelor seronegative sunt
următoarele: a) Prezenţa factorului reumatoid b) Absenţa nodulilor subcutanaţi c) Prezenţa
artritelor periferice d) Afectarea articulaţiilor sacroiliace şi a coloanei vertebrale

789. Obiectivele kinetoterapiei în spondilita anchilozantă sunt cele enumerate cu o singură


excepţie: a) Menţinerea / corectarea posturilor şi aliniamentului corpului b) Menţinerea /
ameliorarea mobilităţii articulare şi tonusului muscular c) Prevenirea disfuncţiei ventilatorii
restrictive d) Redimensionarea obiectivelor casnice

790. Obiectivele tratamentului în boala artrozică sunt următoarele, cu excepţia: a) Combaterea


durerii b) Reeducarea respiratorie c) Recuperarea mobilităţii articulare şi a tonusului muscular
d) Prevenirea deteriorării în continuare a cartilajului articular

791. Clinica gonartrozei este caracterizată de următoarele elemente, cu excepţia unuia singur:
a) Subfebrilitate b) Redoare de inactivitate c) Senzaţie de instabilitate la nivelul genunchiului d)
Chist Baker

792. O singură afirmaţie cu privire la spondiloza cervicală din cele enumerate mai jos este falsă.
Care? a) Este contraindicat masajul la nivel paravertebral cervical b) Electroterapia include
galvanizări, CDD, curenţi de medie frecvenţă şi înaltă frecvenţă c) Exerciţiile urmăresc refacerea
tonusului musculaturii extensoare d) Tratamentul chirurgical este indicat în formele cu tulburări
neurologice severe şi progresive

602
793. Alegeţi răspunsul fals. Discopatia lombară de fază IV se manifestă astfel: a) 60-70% din
pacienţi sunt asimptomatici b) Lumbago acut cu pseudosciatică, după ridicare de greutăţi c)
Sciatica vârstnicului cu Lasseque pozitiv d) Sindrom de coadă de cal

794. Alegeţi răspunsul fals. Reumatismul abarticular cuprinde următoarele entităţi clinice: a)
Gonartroza b) Periartrita scapulo-humerală c) Periartrita coxofemurală d) Maladia Dupuytren

795. Alegeţi răspunsurile corecte. La inspecţia tegumentelor pacienţilor cu sindrom reumatoid


se pot evidenţia: a) Leziuni eritemato-scuamoase în psoriazis b) Noduli reumatoizi în poliartrita
reumatoida c) Toate rapunsurile sunt corecte d) Eritem facial „în fluture” în lupusul eritematos
diseminat

796. Mobilitatea coloanei cervicale este evaluată prin: a) Toate raspunsurile sunt corecte b)
Indicele tragus-acromion c) Indicele menton-stern d) Indicele occiput-perete

797. Poliartrita reumatoidă este caracterizată de următoarele deformări articulare: a) Deviaţia


cubitală a degetelor şi mâinii b) Police în „Z” c) Flexum de cot d) Toate raspunsurile sunt corecte

798. În poliartrita reumatoidă, posturarea mâinii cu ajutorul ortezelor se realizează astfel: a)


Pumn în extensie 10-20˚ b) Deviaţia cubitală a mâinii şi degetelor c) Flexie totala a
metacarpofalangienelor d) Interfalangiene proximale în extensie

799. Sindromul Reiter: a) Este artrita reactivă b) Este caracterizat de triada: artroza, artrită,
uretrită c) Nu este însoţit de manifestări generale d) Sunt contraindicate procedurile de
electroterapie şi termoterapie

800. Care din următoarele afirmaţii cu privire la artrita psoriazică sunt adevărate: a)
Manifestările cutanate constau în plăci eritemato-scuamoase pe coate, genunchi, trunchi b) Nu
este însoţită de manifestările extraarticulare: oculare, cardiace, respiratorii c) În majoritatea
cazurilor apar manifestările articulare şi apoi cele cutanate d) Cea mai frecventă formă este
artrita mutilantă

603
801. Care din următoarele afirmaţii sunt adevărate: a) În spondilita anchilozantă cura balneară
este indicată în special în staţiunile de pe litoralul Mării Negre b) Toate raspunsurile sunt
corecte. c) Caracteristice spondilita anchilozantă sunt lombosacralgiile în a doua jumătate a
nopţii, cu iradiere în basculă d) În stadiile avansate ale spondilita anchilozantă se poate instala
„poziţia de schior”

802. În timpul activităţilor cotidiene spondiliticul trebuie să păstreze anumite posturi: a)


Decubit dorsal pe pat tare, fara pernă sub cap b) Şezând pe scaun cu spătar înalt şi păstrarea
contactului permanent al
spatelui cu spătarul c) Toate raspunsurile sunt corecte d) Evitarea şederii prelungite in fotoliu.

803. Alegeţi răspunsurile corecte privitoare la programul de kinetoterapie din spondilita


anchilozantă: a) Se începe cât mai precoce şi are continuitate absolută b) Ocupă primul loc în
ierarhia formelor de tratament fizical c) Toate raspunsurile sunt corecte d) Cuprinde exerciţii
pentru reeducarea respiraţiei toracice şi abdominale

804. Care dintre următorii factori favorizează deteriorarea cartilajului articular: a) Menopauza
b) Obezitatea c) Vârsta peste 50 ani d) Toate raspunsurile sunt corecte

805. Tabloul clinic al coxartrozei cuprinde: a) Durere la nivelul gen


unchiului b) Toate raspunsurile sunt corecte. c) Durere la nivelul peritrohanterian, fesier,
inghinal, pe faţa anterioară a coapsei d) Mers şchiopătat

806. Igiena ortopedică a şoldului constă în: a) Mers şi ortostatism prelungit b) Greutate
corporală ideală c) Mers pe teren accidentat d) Mers fara sprijin în baston

807. Igiena ortopedică a genunchiului constă în: a) Purtarea incaltamintei cu tocuri înalte b)
Evitarea traumatismelor directe c) Repaus prelungit d) Medicaţie antialgică

808. Procedurilor de electroterapie antialgică în gonartroză includ: a) Comprese reci cu sulfat


de magneziu b) Împachetări cu parafină c) Nici un fel de procedura de electroterapie d)
Biostimulare laser

604
809. Kinetoterapia în gonartroză constă în: a) Tonifierea cvadricepsului, a tricepsului sural b)
Mobilizări articulare pentru refacerea extensiei complete c) Toate răspunsurile sunt corecte d)
Exerciţii pentru coordonare

810. Obiectivele de tratament recuperator în spondilodiscartroza lombară sunt următoarele cu


o exceptie: a) Reeducarea respiratorie b) Combaterea durerii c) Corectarea dezechilibrului
muscular între agonişti si antagonisti. d) Restabilirea controlului adecvat al mişcării

811. Tratamentul fizical al spondilodiscartrozei lombare cuprinde: a) Masaj sedativ


lombosacrofesier b) Toate raspunsurile sunt corecte c) Curenţi diadinamici în special în lumbago
musculo-ligamentar d) Băi simple la 36-37˚ în cazul radiculopatiilor reziduale

812. Kinetoterapia din perioada acută a discopatiei lombare urmăreşte: a) Toate raspunsurile
sunt corecte b) Relaxarea musculaturii lombare contracturate c) Relaxare generală d) Scăderea
iritaţiei radiculare

813. „Şcoala spatelui” constă în: a) Conştientizarea poziţiei neutre a coloanei lombare şi
bazinului b) Înzăvorârea coloanei lombare c) Menţinerea forţei musculare agonişti şi antagonişti
d) Toate raspunsurile sunt corecte

814. PSH (umărul dureros simplu) se caracterizează prin: a) Durere de intensitate mare b)
Limitarea mare a mobilităţii pasive c) Substratul anatomopatologic este capsulita retractilă d)
Aspect radiologic normal

815. PSH (umărul pseudoparalitic) nu se caracterizează prin: a) Durere de intensitate mare b)


Mobilitate activă absentă c) Mobilitate pasivă normală d) Absenţa tulburărilor de sensibilitate

816. Tratamentul chirurgical în hernia de disc lombară este indicat în cazul: a) Durerilor care nu
cedează la tratament conservator b) Toate raspunsurile sunt corecte c) Manevrei Lassèque
pozitivă la valori mici d) Apariţiei sau agravării unui deficit motor

817. Sindromul cronic caracterizat prin inflamaţia nespecifică, de obicei simetrică, a


articulaţiilor periferice, cu evoluţie posibilă spre destrucție progresivă a structurilor articulare,
cu sau fără manifestări sistemice se numeşte: a) Artrita reumatoidă b) Coxartroză c) Gonartroză
d) PSH

605
818. La debutul artritei reumatoide, din punct de vedere radiologic se pot întâlni următoarele
aspecte: a) Tumefierea ţesutului moaleb) Osteoporoza periarticulară c) Îngustarea spaţiului
articular d) Toate raspunsurile sunt corecte

819. Alegeți afirmațiile corecte cu privire la clasificarea funcțională Steinbrocker: a) Clasa IV:
imobilizare la pat sau în scaun cu rotile, incapacitate de autoîngrijire b) Clasa IV: capacitate
funcțională limitată la autoîngrijire c) Clasa IV: activitățile zilnice pot fi efectuate, dar cu durere
si cu reducerea mobilității articulare d) Toate răspunsurile sunt corecte

820. Boala cronică şi progresivă care interesează în principal articulaţiile sacroiliace şi


articulaţiile coloanei vertebrale, cu evoluţie spre anchiloza vertebrală: a) Spondilita ankilozantă
b) Artrita reumatoidă c) Periartrita scapulo-humerală d) Artroza

821. Fac parte din grupa spondilartropatiilor seronegative: a) Sindrom Reiter (veneric sau
dizenteric) b) Psoriazis c) Artrita reactivă d) Toate raspunsurile sunt corecte

822. Spondilita ankilozantă: a) De trei ori mai frecventă la bărbaţi decât la femei b) De zece ori
mai frecventă la bărbaţi decât la femei c) Frecventa egala la ambele sexe d) De trei ori mai
frecventă la femei decât la bărbati

823. Manifestări cardiovasculare de spondilită ankilozantă: a) Insuficienţă aortică b) Angină


pectorală c) Toate raspunsurile sunt corecte d) Pericardită

824. În spondilita ankilozantă se recomandă: a) Repaus permanent b) Repaus doar în timpul


episoadelor de decompensare c) Repausul la pat cu pernă, pe saltea moale şi somn d) Nici un
raspuns corect

825. Artrita psoriazică: a) Este o artrită non inflamatorie asociată cu leziuni psoriazice
tegumentare şi unghiale b) Factorul reumatoid este pozitiv c) Antigen HLA-B27 prezent d) Toate
raspunsurile sunt corecte.

606
826. Psoriazisul cutanat sau unghial: a) Poate precede sau urma interesarea articulară b) Apare
strict înainte de interesarea articulară c) Apare strict după interesarea articulară d) Toate
raspunsurile sunt incorecte

827. Cauzele de gută sunt: a) Hiperuricemie b) Obezitate c) Tratament cronic cu aspirină d)


Toate raspunsurile sunt corecte

828. Osteoporoza: a) Este o densitate minerală osoasă(BMD) cu 2,5 deviații standard sub
valoarea maximă b) Afectează organele interne c) La femei, riscul de a suferi o fractură ca
urmare a osteoporozei este de 5% d) nu se poate ameliora prin suplimentarea aportului de
calciu si vitamina D

829. Osteoporoza este suspectată la: a) Pacienţii care suferă fracturi in urma unor traumatisme
minore b) Vârstnici c) Pacienții fumători d) Toate raspunsurile sunt corecte

830. Tipurile de osteoporoză sunt: a) Senilă b) Idiopatică c) Toate raspunsurile sunt corecte
d) Postmenopauză

Nr. crt. ANUL II - Modulul VIII. Elemente de reumatologie utilizate în recuperarea


medicală - Prof. Vartic Camelia

831. Bolile reumatismale sunt afecțiuni ale : a) Aparatului digestiv b) Aparatului muscular c)
Aparatului locomotor d) Aparatului nervos

832. Sistemul osos este format din: a) Oase lungi b) Oase scurte c) Oase late d) Toate varianele
sunt corecte.

833. Cauzele bolnavului reumatic sunt: a) Durere, redoare matinală, tumefacție, scăderea forței
musculare b) Vomă, amorțeli, durere c) Amețeli, astenie, diaree d) Nici o varianta corectă

607
834. Tratamentul afecțiunilor reumatismale este: a) Medicamentos, fizical-kinetic-recuperator
și chirurgical b) Chirurgical c) Kinetic d) Repaus la pat, intervenție chirurgicală

835. Noduli subcutanați: a) Sunt invizibili b) Sunt localizați la nivelul genunchiului, cotului,
umărului și occiputului c) au dimensiuni de 1,5-3 centimetri d) apare pe trunchi, față și brațe

836. Poliartrita reumatoidă este: a) boală inflamatorie sistemică cronică b) infecție la gambă c)
fractură de menisc d) O inflamație a bazinului

837. Poliartrita psoriazică se manifestă prin : a) Leziuni cutanate b) Afectare oculară c) Afectare
cardio-vasculară d) Toate variantele sunt corecte

838. Factori de risc pentru pierderea de masă osoasă: a) Vârsta mai mare de 70 de ani b)
obezitatea c) sedentarismul d) sexul masculin

839. Osteoporoza este: a) Primitivă și secundară b) Secundară c) Osteotendinoasă d) Nici o


variantă corectă

840. Examenul clinic în reumatologie constă în: a) Testare cardiaca, ritmică, pulsatile
b) Testare musculara ,articulara ,neurologică c) Testare de forță, ischemică, cardiacă d) Toate
enunțurile de mai sus.

841. Deviațiile pot fi întâlnite la: a) Cot –„adus” b) Degete –„de epolet” c) Mana – „de girafă” d)
Degete în „gât de lebădă” 842. Reumatismul articular acut (RAA) reprezintă o afecțiune
inflamatorie dată de: a) Streptococ β-hemolitic de grup A b) Staphylococcus aureus c) Gonococ
d) Bacterii multiplicate

843. Artritele bacteriene afectează de regula a) Toate articulațiile din corp b) Doar articulația
mâinilor c) De regula afectează o singura articulație d) Articulația coxo-femurală

608
844. Manifestările clinice a mânii în poliartrita reumatoidă : a) Deviația cubitala a degetelor și
radială a carpului (mana în „Z”) b) Nici o modificare a mâinii doar atrofie c) Degete în extensie
d) Nu însoțește redoarea matinala

845. Care sunt indicii de prelevanță în artrita psoriazica : a) Psoriazisul cutanat nu afectează
decât 1% din populație b) Artrita psoriazica (APso) -1% din pacienții cu psoriazis c) Distribuție
generala pe sexe mai mult la femei d) Debutul - 20 – 40 ani, caracter progresiv, invalidant și
uneori mutilant atât la femei cât și la bărbați

846. Manifestările sistemice in spondilita anchilozantă sunt : a) Nu da afectare oculara b) Apare


afectarea cardio-vasculara c) Nu duce la limitarea mișcărilor respiratorii si insuficienta
respiratorie restrictiva d) Nu afectează funcția renala

847. Factorii de risc pentru pierderea de masa osoasa: a) Vârsta mai mare de 2 ani b) Greutate
corporala redus c) Rasa albă d) Mișcarea

848. Spondilita anchilozanță este: a) Cu frecvență mai mare la copii b) Cu o frecvență mai mare
la bărbați decât la femei c) Cu o frecvență mai mare la adolescenți d) Cu o frecventa mai mare
la adultul tânăr

849. În atacurile de gută se recomandă : a) Dieta bogata în proteine b) Dieta hipercalorică c)


Dieta hipocalorică d) Toate enunțurile

850. Din grupa afecțiunilor reumatismale degenerative fac parte: a) Gonartroza b) Periartrita
scapulo-humerală c) Tendinitele d) Miozitele

851. Alegeţi răspunsul fals. Caracterele comune ale spondilartritelor seronegative sunt
următoarele: a) Prezența factorului reumatoid b) Prezența artritelor periferice c) Afectarea
articulațiilor sacroiliace şi a coloanei vertebrale d) Afectarea tegumentelor şi mucoaselor

852. Obiectivele tratamentului în boala artrozică sunt următoarele, cu excepţia: a) Combaterea


durerii b) Reeducarea respiratorie c) Recuperarea mobilității articulare şi a tonusului muscular
d) Prevenirea deteriorării în continuare a cartilajului articular

609
853. Alegeţi răspunsul fals. Discopatia lombară de fază IV se manifestă astfel: a) 60-70% din
pacienți sunt asimptomatici b) Lombalgie cronică mecanică, meteodependentă c) Lumbago acut
cu pseudosciatică, după ridicare de greutăți d) Sciatica vârstnicului cu Lasseque pozitiv

854. Alegeţi răspunsul fals: a) PR este o afecţiune reumatismală inflamatorie, cu evoluţie


cronică progresivă b) PR afectează cu predilecţie articulaţiile mici (mâini, picioare) c) PR
evoluează către deformare şi anchiloză articulară d) În stadiul III al PR se instalează anchiloza
fibroasă sau osoasă

855. Criteriul morfologic în reumatismul articular acut se considera: a) Noduli paravertebrali b)


Noduli sferici c) Noduli reumatoizi d) Noduli pericardici

856. Manifestarea precoce a spondilitei anchilozante se considera:


a) Durere lombosacrală b) Durere cervicală c) Bolnavul are aspectul unei "marionete de lemn"
d) Cifoza dorsala superioară

857. Durerea în osteoartroză se caracterizeaza: a) Apare la repaus b) Intensificare spre prânz c)


Micșorare după efort d) Intensificare la effort

858. Care articulație e afectată cu predilecție (în debut) în gută: a) Radio-metacarpiană b)


Tarso-falangeală l c) Genunchii d) Umerii

859. Stadiul II radiologic al artritei reumatiode nu include: a) Osteoporoză vizibila radiografic b)


Absența deformării articulare c) Anchiloză articulară d) Atrofia mușchilor adiacenți articulației.

â ge â dă a u ei s olioze ,
b)

Delordozarea ,c)

610
Mă i ea dia et elo A.P. t au us to a i ,
d)

Co e tează defi itele espi ato ii o st u ti e .


237.

Pentru hipermobilitate / paralizii flasce este nevoie de :a)

Postu a ea a ti ulației
cu orteze fixe ,b)

To ifie ea us ula ă î o diții de s u ta e a us ulatu ii


periarticulare ,c)

Me ți e ea u ei o t a ții us ula e efi ie te î ti pul


iș ă ilo pe di e ții a ato ofiziologi e ,
d)

Tratament condroprotector .238.

Me sul defi ita e u oaște afe țiu i la i elul a ti ulațiilo :


a)

Coloanei vertebrale lombare ,b)

a ti ulațiile ge u hilo ,
c)

Defi ie țe eu o ale a e tu ii pel i e ,


d)

Defi ie ța statusului ipodal ,


239.

A plitudi ea a ti ula ă ila țul a ti ula ep ezi tă ăsu a ea :


a)

Ungh
iu ile de iș a e ,

611
612
233.

Postu a și iș ă ile pot fi o side ate :


a)

Reflexe o dițio ate ,


b)

Automate ,c)

Res
pe tă efluxul o dițio at existe t p eala il iș ă ii ,
d)

“u i flue ța i o știe tă a e e alului .


234.

Metoda Ka at He a folosește o etodologie de e upe a e :


a)

Psihi ă ,
b)

Neuromotorie ,c)

P egătește pe t u alte p o edu i BFK ,


d)

se ad esează opiilo u defi ie țe de oloa ă e te ală .


235.

Metodele de eedu a e atu ală se efe ă la seg e tele oloa ei e te aledo sale
ș lo a e u os ute a :
a)

Metoda Klapp ,b)

Metoda non Niederhaeffer ,c)

Ambele ,d)

613
Ki etote apia pasi ă.
236.

Metoda “ h olh fa ilitează :


a)

Co e ta ea o to
233.

Postu a și iș ă ile pot fi o side ate :


a)

Reflexe o dițio ate ,


b)

Automate ,c)

Res
pe tă efluxul o dițio at existe t p eala il iș ă ii ,
d)

“u i flue ța i o știe tă a e e alului .


234.

Metoda Ka at He a folosește o etodologie de e upe a e :


a)

Psihi ă ,
b)

Neuromotorie ,c)

P egătește pe t u alte p o edu i BFK ,


d)

se ad esează opiilo u defi ie țe de oloa ă e te ală .


235.

Metodele de eedu a e atu ală se efe ă la seg e tele oloa ei e te aledo sale
ș lo a e u os ute a :

614
a)

Metoda Klapp ,b)

Metoda non Niederhaeffer ,c)

Ambele ,d)

Ki etote apia pasi ă.


236.

Metoda “ h olh fa ilitează :


a)

Co e ta ea o to

topedi ă esâ ge â dă a u ei s olioze ,


b)

Delordozarea ,c)

Mă i ea dia et elo A.P. t au us to a i ,


d)

Co e tează defi itele espi ato ii o st u ti e .


237.

Pentru hipermobilitate / paralizii flasce este nevoie de :a)

615
Postu a ea a ti ulației
cu orteze fixe ,b)

To ifie ea us ula ă î o diții de s u ta e a us ulatu ii


periarticulare ,c)

Me ți e ea u ei o t a ții us ula e efi ie te î ti pul


iș ă ilo pe di e ții a ato ofiziologi e ,
d)

Tratament condroprotector .238.

Me sul defi ita e u oaște afe țiu i la i elul a ti ulațiilo :


a)

Coloanei vertebrale lombare ,b)

a ti ulațiile ge u hilo ,
c)

Defi ie țe eu o ale a e tu ii pel i e ,


d)

Defi ie ța statusului ipodal ,


239.

A plitudi ea a ti ula ă ila țul a ti ula ep ezi tă ăsu a ea :


a)

Ungh
iu ile de iș a e ,

MODULUL VI.Bolile aparatuluirespirator:


t aheo o şitele, p eu opatiile, pleu ezia, ast ul o şi , o şita o i ă, o şe tazia,
tu e uloza, i sufi ie ţa espi a
torie, cancerul pulmonar.
Bolile aparatuluicardiovascular
. Ate os le oza, al ulopatiile, a diopatia is he i ă, a it iile, pe i a dita,i sufi ie ţa
a dia ă, si d o ul de is he ie pe ife i ă, t o ofle ita, aladia a i oasă,

616
limfedem.
Bolile aparatului digestiv
: gast itele, aladia ul e oasă, ole istopatiile,
hepatitele, pancreatitele, sindromul diareic, apendicita, cancerul gastric, ciroza, icterele,colonul
iritabil.
Bolile aparatului renal
: glo e ulo ef itele, i fe ţia u i a ă, litiaza u i a ă,
piel
o ef ite, si d o ul ef oti , tu e uloza e ală.

ţolile de eta olis şi utri ie


:diabetul zaharat, guta, obezitatea.
Bolile
sâ gelui
. Anemiile, leucemiile, mielomul multiplu,boala Hodgkin, sindromul hemoragic.
Bolile endocrine
. Tiroidite, hipertiroidia
, i sufi ie ţasup a e ală, dia etul i sipid, si d o ul Cushi g, teta ia, e opauza, a d opauza
.
MODULUL VII.CHIRUR

Displazia congenitala de sold

Simptomele displaziei de șold


Semnele și simptomele displaziei de șold diferă în funcție de vârsta pacientului. Bebelușii, cel
mai adesea, au un picior mai lung decât celălalt și copiii mai măricei au un șold care nu este la
fel de flexibil precum celălalt și șchiopătează în timp ce merg.
La adolescenți și la tinerii adulți, primele semne de displazie sunt durerea în șold și șchiopătatul,
precum și pocnitul articulației șoldului la mișcări. Oricum, acestea pot fi, la fel de bine, și
simptomele unor alte afecțiuni la șold. Durerea apare cel mai adesea în timpul activităților
fizice, fiind localizată în zona inghinală. Cu toate acestea, se poate resimți un disconfort și în
zonele din laterala și chiar și spatele șoldului.
Durerile declanșate de displazia de șold ar putea demara ușor și ar putea apărea doar
ocazional. Cu trecerea timpului însă, dacă problema nu este tratată, acestea se vor intensifica
atât ca nivel al durerii cât și al frecvenței apariției lor.
Când displazia este acută, în urma durerii apare și șchiopătarea ușoară, involuntară.

Cum se diagnostichează displazia de șold

617
Mai mult ca sigur doctorul va controla copilul de displazie de șold încă de la primul control. O să
facă asta mișcând picioarele bebelușului ușor în poziții diferite, pentru a vedea dacă articulațiile
se potrivesc perfect. Dacă micuțul a venit pe lume cu posteriorul înainte, doctorul îl va supune
unor teste cu ultrasunete în primele 3 luni de la naștere pentru a fi sigur de condiția lui.

Atunci când simptomele apar mai târziu în viață medicul poate sugera anumite teste de
imagistică pentru diagnosticare cât mai precisă. Un RMN îi poate oferi informații despre orice
deteriorare a cartilajului și o radiografie poate arăta cât de severă este displazia.
Cum se tratează displazia de șold
Metoda aleasă de medic pentru tratarea displaziei șoldului depinde, în primul rând, de vârsta
pacientului, desigur. Bebelușii diagnosticați devreme poartă, de obicei, câteva luni un ghips
moale, care să țină femurul în poziția corectă până când începe cartilajul să se mai întărească.
Un copil mai în vârstă de 6 luni poate fi băgat cu totul în ghips sau poate fi supus unei
intervenții chirurgicale pentur rezolvarea problemei.
O operație reprezintă, cel mai adesea, singurul tratament pentru copii mai mari și pentru adulți.
În cazul în care displazia este ușoară, aceasta poate fi tratată în mod artroscopic. Cu toate
acestea, o operație artroscopică este extrem de rar o soluție pe termen lung pentru displazia de
șold. În cazul în care displazia este mai gravă și mai avansată, chirurgul trebuie să facă o
intervenție ceva mai complicată, pentru a fixa manual capul rotunjit al femurului în , cavitatea
osului iliac. Această intervenție chirurgicală se numește osteotomie periacetabulară. Șoldurile

618
grav afectate din cauza displaziei ar putea necesita chiar și o intervenție chirurgicală de
înlocuire a acestora.

9 din 10 cazuri de displazie sunt diagnosticate în timpul adolescenței și chiar mai târziu în viață,
din păcate, făcând din această boală motivul pentru care, de exemplu, în Statele Unite ale
Americii 5-10% din cazurile de înlocuire de șold au loc din cauza ei. De asemenea, este cea mai
comună cauză a artritei la șold înainte de împlinirea vârstei de 50 de ani.
Din nefericire, nu există până acum un tratament non-chirurgical care să reprezinte o soluție pe
termen lung. Mai devreme sau mai târziu, toți oamenii care suferă de displazie de șold ajung să
fie supuși unei intervenții chirurgicale, pentru construirea unei susțineri mai sănătoase pentru
șold. După ce articulația din zona șoldului este complet erodată, singura soluție rămasă este
înlocuirea totală a acestuia. Unele schimbări în activitățile de zi cu zi – precum folosirea unui
baston pentru sprijin sau scăpatul de kilogramele în plus - pot micșora nivelul presiunii puse pe
articulația șoldului și prelungi durata de viață a acestuia

Obiectivele recuperarii in displazia congenitala de sold sunt urmatoarele:


-dezobisnuirea de pozitia dinaintea corectarii ortopedice;
-cresterea mobilitatii articulatiilor membrelor inferioare;
- tonifierea muschilor spatelui si ai trunchiului;
- tonifierea muschiilor membrelor inferioare pentru a obtine cresterea stabilitati de la nivelul
articulatiilor coxofemurale;
-reeducarea mersului;
- recuperarea intarzierii in dezvoltarea motorie.

Tratamentul kinetoterapeutic consta in exercitii de refacere a stabilitatii, abilitatii si miscarii


controlate; exercitii active, izometrice; exercitii de relaxare a muschiilor cvadricepsi si adductori;
exercitii de remobilizare a coloanei vertebrale lombare; basculari ale bazinului; stretching.
Electroterapia -galvanizare simpla,curenti diadinamici
-este renumita pentru efectele sale de reducere a durerii, a inflamatiei, a circulatiei sanguine si
mai ales de stimulare a musculaturii slabite.
Masajul terapeutic actioneaza local asupra durerilor de tip nevralgic, musculare si articulare,
efecte favorabile asupra starii generale de imbunatatire a somnului, indepartare a oboselii
musculare.
Toate aceste terapii se strang sub numele de terapie combinata renumita pentru efectele sale
benefice.

619
REFERAT
ZORILĂ MARIA
24.02.2019

Gonartroza
Primitivă

Definitie.
Gonartroza se defineste prin prezenta reumatismului cronic degenerativ la nivelul
articulatiei genunchiului. Se cunoaste că această afectiune gonartroza are o frecventă maximă si
se întâlneste la populatia vârstnică.
Boala se constituie în timp îndelungat ca o consecintă a uzurii cartilajelor, care îsi pierd
elasticitatea si rezistenta la socurile mecanice din timpul mersului.

Gonartrozele considerate primitive - apar ca urmare a reducerii rezistentei cartilajului, cu o


predilectie marcată la femei, spre vârsta menopauzei. Din 4 pacienti cu gonartroză, 3 sunt
femei. Sunt frecvent întâlnite asocierile cu obezitatea (între 45 si 65 %) si cu varicele (între 20 si

620
44% din cazuri). Debutul clinic se situează la 50 de ani, localizată fiind de obicei la nivelul
compartimentului femuro-patelar, pentru a difuza cu timpul la întreaga articulatie.
Primitiva- este gonartroza fara modificari de forma ale oaselor,dar pacientul prezinta tulburari
metabolice, supragreutate, tulburari ale circulatiei de intoarcere care scad calitatea cartilajului
articulatiei.

Statisticile medicale dau în prezent 53 % forme aparent primitive, fată de 47 % forme


secundare.
Mecanisme de producere ale gonartrozei

Una dintre principalele componente ale articulatiei genunchiului este cartilajul


hialin. Acesta este compus din 95% apa si matrice cartilaginoasă extracelulară si 5%
condrocite. În timpul functionării normale a articulatiei genunchiului, când asupra articulatiei se
exercită o presiune, cartilajul hialin eliberează apa pe care o contine în spatiul intraarticular si în
capilarele si venulele din vecinătate, iar când acea presiune încetează, cartilajul hialin
reabsoarbe apa pe care a eliberat-o, se hiperhidratează si îsi absoarbe cu această ocazie si
substantele nutritive de care are nevoie.
Când, la un moment dat, articulatia este supusă la eforturi mai mari decât poate ea să
ducă (statul mult în picioare, mersul exagerat de mult pe jos, purtarea unor greutăti mari în
mâini sau pe spate, supraponderea, obezitatea si uneori traumatismele - căzături, lovituri,
accidente) încep procesele
de degenerare, de degradare. În final se ajunge ca la nivelul cartilajului să apară
discontinuităti,întreruperi ale cartilajului, eroziuni, neregularităti pe suprafata cartilajului hialin,
care avansează continuu si se ajunge la ulceratii si la pierderea completă a cartilajului în
anumite zone ale articulatiei.
Simptomatologia acestei afectiuni:

Simptomul principal al gonartrozei este durerea cu localizare la nivelul genunchiului sau cu


iradiere pe muschii coapsei sau gambei. Durerea este descrisă ca o senzatie de arsură
locală, durerea poate fi prezentă la mobilizare sau si în repaus. Pe lângă aceasta îi este
asociată impotenta functională si mobilizarea dificilă a articulatiei si a oaselor care o
alcătuiesc.
De asemenea pacientul mai poate acuza:
- tumefactia genunchilor;
- modificarea temperaturii cutanate locale;
- aparitia crepitatiilor sau cracmentelor.

Obiectivele tratamentului kinetoterapic sunt:

1.Combaterea durerii si a inflamatiei se realizează prin terapia medicamentoasa:


analgezice, antiinflamatoare nesteroidiene.
2.Evitarea deformărilor si a posturărilor vicioase se realizează prin posturări care au
rolul de a reduce flexumul.Se porneste de la pozitia de amplitudine maximă permisă de redoare

621
si cu ajutorul unor forte exterioare cu actiune prelungită în timp se încearcă cresterea
unghiurilor de miscare.
3.Pentru mentinerea sau refacerea fortei musculare se efectueaza exercitii izometrice
pe diferite grupe musculare cum ar fi ischiogambierii( situati pe fata posterioara a coapsei) si
cvadricepsul(situat pe fata anterioara a coapsei).
4. Refacerea stabilitătii se obtine prin a)-exercitii de tonifiere a muschiului cvadriceps
care face extensia gambei pe coapsă, prin îngreunarea miscărilor si contractii izometrice (
încordări ale muschiului fără deplasare de segmente).
Cele mai indicate pozitii de lucru sunt: sezând, culcat si putin stând cu sprijin, sunt indicate
miscările în apa caldă, care usurează executia.
a) Exercitiu pentru tonifierea muschiului cvadriceps:
Pacientul în decubit dorsal, cu coapsa întinsă si gamba în afara mesei, membrul inferior flectat,
se sprijină cu piciorul pe masă, kinetoterapeutul face priză pe fata dorsală a piciorului si pe fata
anterioară distal pe gambă: pacientul execută extensia gambei fiind contrat de kinetoterapeut.
5. Reluarea mersului. De obicei, mersul începe între cârje fără încărcare, apoi se încarcă
cu 8-10% din greutatea corporală. Încărcarea crescând progresiv, când aceasta depăseste 50%
se trece la sprijin în baston.
6.Gestionarea pe termen lung (inclusiv adaptarea mediului la domiciliu, initierea unui
program de recuperare ambulatorie sau la domiciliu, tratamentul in statiune etc)
-Mentinerea greutatii corporale normale
-Evitarea ortostatismului si a mersului prelungit
-Mersul cu sprijin in baston
-Evitarea pozitiilor de flexie maxima
-Evitarea mentinerii prelungite a unei anumite pozitii a genunchiului
-Miscari libere de flexie-extensie dupa un repaus mai prelungit si inainte de trecerea in
ortostatism
-Corectarea cu sustinatoare plantare a piciorului plat
--Evitarea tocurilor inalte
-Evitarea traumatismelor directe
-Sporturi recomandate: inot, ciclism, canotaj
-Tratament balnear in statiuni cu bioclimat sedativ-indiferent, excitant-solicitant in functie de
patologia asociata, mai ales in statiuni care poseda bazine pentru hidrokinetoterapie;
-Se va recomanda reamenajarea locuintei corespunzator cu nevoile actuale ale bolnavilor cu
gonartroza:
plasarea obiectelor cu utilizare mai frecventa pe rafturi cu inaltimea situata intre talie si piept
inlocuirea cazii cu cabina de dus, daca este necesar plasarea unui scaun in interiorul acesteia
plasarea obiectelor in frigider pe rafturile din compartimentul superior
accesul in locuinta (daca aceasta este situata la un nivel superior) se va face cu ajutorul liftului
pentru a evita urcatul/coboratul scarilor
-inaltarea scaunului de toaleta pentru a evita flexia maxima a genunchilor
-plasarea unor bare de sprijin pe peretii camerelor
-scaune inalte

622
Tratamentul complex al gonartrozei

Tratamentul pacientilor cu gonartroză este foarte complex. Se recomandă combinarea


tratamentului farmacologic cu fizioterapia, si în cazurile avansate interventia chirurgicală. Dacă
pacientul este supraponderal si nu slăbeste, adesea terapia nu este eficienta deoarece
articulatia este supusă în continuare unui stres semnificativ.

1.Terapia medicamentoasa

Medicamentele utilizate se pot cataloga în câteva grupe principale:


a)Medicamente cu actiune lentă, adică fără efecte antiinflamatorii. În acest grup, intră:
sărurile de aur, penicilina,etc.
b)Medicamente antiinflamatorii nesteroidiene (AINS) sunt medicamente cu actiune
imediată antiinflamatorie, antialgică.

2.Electroterapia sau căldura profundă se aplică pentru efectul antalgic şi musculotrop. Se


folosesc toate frecventele de curent:
• curent galvanic în special sub forma ionogalvanizării;
• bai galvanice, galvanizări, ionoforeză (de ex. cu ClCa2);
• curenti diadinamici, pentru efecte antalgice si miorelaxante si vasculotrofice;
• curenti interferentiali cu efect decontracturant şi antalgic;
• ultrasunete cu efecte antalgice, decontracturante antifibronzante, de asuplizare a
structurii periarticulare.
Sedintele de electroterapie se aplică zilnic timp de 10-30 minute, iar numărul lor este de 10-
12 zile.

3.Laserterapia reprezintă a mplificarea luminii prin emisie stimulată de radiatii şi este un


adjuvant pretios în afectiuni reumatologice.
Laserterapia are efect: analgezic,miorelaxant, antiedematos, accelerarea microcirculatiei

4.Masajul are un rol principal chiar de la începutul programului de recuperare, datorită


efectelor favorabile care în functie de manevrele utilizate pot fi : efect antalgic si
miorelaxant; stimularea propriocepţiei cu mentinerea tonusului muscular;efectul
circulator si biotrofic tisular local (tonifiant).

5.Tratamentul kinetoterapeutic al gonartrozei


Acest tratament este alcatuit dintr-un program de exercitii pasive, active, active cu
rezistenta, program elaborat in functie de evolutia bolii si de stadiul acesteia, de catre un
kinetoterapeut. In nici un caz sedintele de kinetoterapie nu se pot desfasura la domiciliul
pacientului fara supravegherea medicala a unui kinetoterapeut.
4.Tonifierea musculara
- Slabiciunea cvadricepsului reprezinta cel mai important predictor al limitarilor functionale
ale membrului inferior
- Extensorii puternici pot scadea impulsul incarcarii membrului inferior prin incetinirea fazei de
623
decelerare dinaintea atacului cu talonul; se asociaza cu scaderea durerii si a dizabilitatii
5.Se va urmari refacerea fortei extensoare pentru ultimele 20 grade
- Se executa izometrii ( daca exista inflamatie, cu precautii ptr pacientii cardiaci ), izotonii in lant
kinetic deschis si inchis
Mobilizare articulara
- In primul rand pentru castigarea extensiei complete, apoi pentru marirea flexiei ( posturari,
mobilizari active, pasive, stretching pentru cvadriceps si ischiogambieri )
- Pentru activitati functionale – 70 grade ptr mers pe teren plat, 83 pentru urcat scari, 93 pentru
ridicare de pe un scaun + extensie completa
Efectele exercitiului fizic:
- Refacere/mentinere mobilitate articulara – unghiuri de mobilitate utila (ex ROM, ex
stretching)
- Refacere tonus muscular – forta musculara, rezistenta, control muscular, control motor si
coordonare, stabilitate articulara (ex isotonice, ex in lant inchis)
- Echilibru si stabilitate
- Echilibru si proprioceptie- se pare ca un program aerobic de mers este eficace
- Protectie articulara
- Complianta la exercitiu terapeutic-activitatea fizica in primele luni este cel mai puternic
predictor al compliantei pe termen lung

Terapie ocupationala
- Rezistenta afectata-tehnici de conservare a energiei-rol important in maximizarea
independentei functionale; aceasta trebuie sa se faca cu cel mai mic efort posibil, scopul nu
este sa scada nivelul activitatii individuale, ci sa creasca calitatea vietii
- In caz de deficit in ADL-uri-se folosesc dispozitive ajutatoar
- Sporturi permise-inot, ciclism, canotaj
Conditionarea aeroba si terapia acvatica
- Cuprinde exercitii de conditionare aeroba, in special hidrokinetoterapie in bazine sau la cada
trefla-cu dispozitive flotoare, nu este necesara abilitatea de a inota
- Include un program zilnic de mers-efect aerobic+un grad de incarcare articulara pentur a ajuta
la nutritia cartilajului-usor accesibil in orice statiune balneara
- Limiteaza progresia bolii, scade durerea, creste mobilitatea, creste socializarea si scade
depresia
Curele balneare
- Au scop profilactic, terapeutic si de recuperare
- Factori naturali terapeutici ( ape minerale, namoluri )
- Metode terapeutice fizicale-termoterapie, hidroterapie, electroterapie, terapie prin miscare,
aplicare de factori mecanici.

Se face testing muscular la genunchi si sold deoarece au muschi comun.


Genunchiul este articulatia intermediala a mem. Inf. care leagă coapsa de gamba, este
o articulatie importanta care necesita stabilitate si mobilitate. Este cea mai voluminoasa

624
si puternica art.din corp, cea mai complicata, este una superficiala neprotejata expusa la
traumatisme.
Rolul genunchiului- are rol in stabilitatea si mobilitatea organismului, genunchiul are rol in
mers atat in faza de sprijin cat si de balans, genunchiul ridica piciorul si orienteaza in functie de
denivelarile terenului de asemenea genunchiul are rol in activitatile uzuale, stat pe scaun,
incaltat,ridicarea unui obiect.
Oasele- femurul, cu 2 condili si trohlee anterior si scobitura intercotodiana anterior, tibia care
are 2 suprafete glenoide pe care se afla meniscurile, rotula care se afla si este cuprinsa de
tendonul cvadricepsului si peroneul.
Articulatiile- art . femuro tibiala, femuro rotuliana, tibio peroniera superioara care are
miscari de alunecare care participa la miscarile gleznei.
Exista o singura capsula articulara si 6 ligamente,colaterale intern si extern, incrucisate,
anterior avem lig . rotulian, iar posterior lig. Winslow.
1.Oasele si art. gen asigura stabilitatea pasiva a genunchiului.
Stabilitate maximă o avem in gen inextensie, in flexie capsula si ligamentele care asigura
stabilitatea, in flexie sunt scoase din functie si gen de 60 grade are instabilitate maxima.
1.1.Stabilitatea este asigurata de un aparat stabilizator alcatuit din :
-capsula, ligamente, meniscuri si forma suprafetelor articulare.
1.2.Miscarile- Are un grad de mobilitate , un singur grad de flexie, rotatii interna si externa,
miscari de lateralitate si o miscare de sertar.
1.2.1.Flexia pasiv ajunge la 160 grade , pt mers 90 grade, la fel pt.sezand, pt. trepte 110
grade iar pt .activitati uzuale 130 grade de flexie.
1.2.2.Extensia este nula, deficitul de extensie este patologic iar hiperextensia se
numeste genul recurvatum.
3.Muschii genunchiului- in mers muschii asigura zavorarea genunchiului sau inlacatare a
genunchiului care este importanta in faza de sprijin al mersului.
3.1.Muschii flexori-a)- ischio gambieri care sunt bi articulari care realizeaza si extensia
soldului,
-b)-semimembranos, -c)-semi tendinosi, -d)-bicepsul femural care face rotatie externa.
Extensia este asigurata de -e)cvadriceps ce este un muschi cu 4 componente, dreptul
anterior,vast intern si extern si vastul intermediar numit si crural. 60 % din forta
cvadricepsului se dezvolta in ultimele 15 grade de extensie care sunt f. importante pt
stabilitate.
Contractia concentrica este mai eficienta decat contractia excentrica.
-f)-Muschiul popliteu care se intinde intre condilul extern al femurului si tibie fata
posterioara, acest muschi este flexor al genunchiului prevenind dislocarea genunchiului.

Biomecanica- are structuri specifice cu rol in amortizare si in congruenta articulara numita


meniscuri, ele sunt elastice, deformabile, in flexie ele aluneca posterior, in extensie anterior,
rolul lor este de a completa spatiul dintre femur si tibie, centreaza sprijinul femurului pe
tibie,repartizeaza uniform lichidul sinovial pe condil, sunt amortizor de soc intre oase.
Retractia cvadricepsului si a capsulei limiteaza flexia, are eficienta sporita datorita rolului de
scripete pe care il are asemanator unui calus de vioara.

625
Bolile genunchiului- bolile articulare, sunt boli reumatismale care pot fi inflamatorii
degenerativesi post-traumatice.Bolile abarticulare- sunt bolile lig, tend, si muschilor ele pot
fi reumatismale, post-traumaticesau post-operatorii.Bolile osoase- post-traumatice, post-
operatorii si distrofice Bolile neurologice- in ele sufera articulatiile

Tratamentul- principalul obiectiv este stabilitatea, refacerea tonusului muschiului cvadriceps


simuschii coapsei.Mobilitatea in limite functionale.Refacerea genunchiului- in caz de luxati si
entorse putem aplica kt ptin imobilizari si posture.Stabilitatea activa se reface prin tonizarea
muschilor, consta din izm si izt contra rezistenta.Al 2 lea ob este refacerea muschiului
cvadriceps se face prin imz si izt la diferite unghiuri unde efortulu muschiului este mai
mare.Refacerea muchilor ischiogambieri care se realizeaza paralele cu refacerea fortei cvadr
icepsului ,Refacerea mobilitati genunchiului si recastigarea extensei complete

pt un genunchi mobil avem nevoi de extensie 0 si flexie cel putin 90 de grade .
Gonartroza
Def- este o boala artrozica adica este reumatism degenerativ localizat la nivelul genunchiului
care consta in degenerarea cartilajului ca urmare a dezechilibrului dintre presiune si calitatea
cartilajului articular. 40% din artroze sunt femuro patelare mai frecvente la femei, 50% sunt
femuro tibiale si 15% in ambele sectoare.Incidenta gonartrozei- ea reprezinta 50% din bolilie
genunchiului la femei intre 50-60 de ani .Mecanism de producere

boala artrozica consta din leziuni cartilaginioase cu deteriorariintrarticulare , la incep femuro
patelare apoi si femuro tibiale, leziunile apar ca urmare adezechilibrului dintre presiune
mecanica si calitatea cart suprasolicitat .Genunchiul este o art intermediara intre sold si picioar
solicitata atata in ort si in mers. Iar inlanutul kinetic al m.in

626
in genunchi au loc fenomene de torsiune a rotulei pe femur si a femuruluipe tibie pt a se
asigura stabilitatea si mob organismului. Iinitial se uzeaza numai cartilajul, instadiul evoluat si
final reactioneaza osul cu producere de osteofite , cu osteocondensare si cugeode. Cartilajul
uzat nu mai amortizeaza presiunile , se produc uzuri asimetrice
care dezaxeazaarticulatia.Clasificare: ea se clasifica in gonartroza primitiva si secundara
Primitiva- este gonartroza fara modificari de forma ale oaselor,dar pacientul
prezinta tulburarimetabolice, supragreutate, tulburari ale circulatiei de intoarcere care scad
calitatea cartilajuluiart.
Secundara- ea apare in dezaxari de alte cauze decat reumatismul , dezaxarile genunchiului
suntgenunvarrum, genunvalgum si genunflexum. Avem gonartroza secundara dupa
traumatisme fracturi , leziuni de careproduc menisc , entorse si laxitati ligamentare. Avem gon
secundara inhemofilie.
Simptome- durerea , dezaxarile , limt de mobilitate si deformarea genunchiului, ca pt in final sa
deproduca deficit functional , gen instabil si mob patologica. La inceputul boli durerea aparea
laurcatu si coboratu scarilor, durerea cedeaza la repaus , cu timpul durerea se
permanetizeazaaparand si noaptea . Cracmentele sunt senzatia de frecere ruguasa care apare
la mob art, ele sedat leziunilor cartilajului , dezaxarile sunt in valg sau in varr , limt de mob
deste mai evidenta laurcatu scarilor cu limitarea act zilnice iar deformarea genunchiului const
consta in marimea in volum aart datorata osteofitelor.Examenul obiectiv in gonartroza- se
icnepe cu inspectia in ortostatism ce urmarim alinierea mf.statica genunchiului din fata daca
avem genu valg masuram distanta intermaleolara, condiliifemurali fiind in contact. Daca avem
genu varum masuram distanta intercondiliana. Din profilputem avea genu flexum sau
recurvatum ce este inversul flexumului iar din spate observam Muschii se atrofiaza in caz
de durere si in caz de deficit functional.Mobilitate- cautam deficitul de ext al genunchiului,
limitarea flexiei, se verifica existentamiscarilor anormale de lateralitate, stabilitatea
anteroposterioara a genunchiului cu miscarea desertar. Se face bilant articular prin goneo-
metrie. Se face testing muscular la genunchi si solddeoarece au muschi comun. Se face
evaluarea mersului urmarindu-se stabilitatea in mers.Gonartroza evolueaza in 3 stadii- cel initial
pacientul prezinta dureri in ortostatismul prelungit simersul pe terenul accidentat mai ales
coborarea unei pante este dureroasa, prezinta dureri inpozitii fixe in ortostatism cat si in
sezut.In stadiul evoluat- pacientul prezinta dureri intense, cresterea in volum
al genunchiului,crepitatii, fixare in pozitie vicioasa de flexum al genunchiului, apare hipotrofie
a cvadricepsului,forta musculara poate sa ajunga la jumatate, avem genunchi instabil in mers
cu deviatii laterale invalg sau var.In stadiul final- pacientul prezinta dureri si in repaos, pacientul
prezinta pusee inflamatorii, cudeformarea articulatiei, cu severa insuficienta musculara, cu
devieri in plan frontal, timpiimersului devin treptat.Tratament- ele sunt: combaterea durerii
si inflamatiei, cresterea stabilitatii gemnunchiului,refacerea tonusului muscular al
cvadricepsului si al elasticitatii muschilor posteriori ai coapsei,cresterea mobilitatiiTratamentul
se incepe cu profilaxia gonartrozei- educam pacientul care tre sa inteleaga conditiilecare duc la
boala si sa inteleaga ca boala duce la invaliditate, profilaxia se face prin respectarearegulilor de
igiena ortopedica a genunchiuluiPrima regula- mentinerea greutatii corporale normale, evitarea
supragreutatiiEvitarea ortostatismului si mersul prelungitEvitarea pozitiilor de
flexie maximaEvitarea mentinerii a unei pozitii fixeDupa repaos prelungit pt lubrefierea se
executa miscari de flexie extensie fara incarcare

627
Evitarea raumatismelor directeMijloacele de tratament sunt fizical kinetice.Combaterea durerii
si a inflamatiei care se face prin descarcarea articulare completa prin repaosarticular in decubit
dorsal.Pt durere si inflamatie se face posturare initial posturarea va fi antalgica cu o perna mica
sumspatiul popliteu pt 10-15 grade de flexie pasiva. Pe masura ce durerea scade din inflamatie
sereduce progresiv unghiul de flexie.Comprese reci cu solutie de sulfat de mg, masaj local
cu gheata, din electroterapie sunt curentiide joasa fregventa cum ar fi tensul, diadinamici,
trabert, laser.Masajul se face de la varful piciorului pana la coapsa. In incheiere se fac intinderi
globale ale micu efect sedativ.Refacerea stabilitatii: cea pasiva se reface chirurgical, aplicăm
imobilizari si posturi pt punerea inpozitie normala. Tonizam grupele musculare prin kt si
masaj.Refacerea tonusului muscular al cvadricepsului si refacerea elasticitatii muschilor ischio-
gambieri.Se face prin kt si masaj, pt cvadricept aplicam contractii musculare la diferite unghiuri
de flexie siextensie unde efortul este mai mare. Refacerea elasticitatii ischio-gambierilor se face
tot prin kt simasaj, sunt muschi posteriori ai coapsei care in caz de boala se scurteaza si isi
pierde elasticitateasi fixeaza genunchiul in flexie. Extensiea completa a gen fara elasticitatea
ischiogambierilor esteimposibila. Elasticitatea se reface paralel cu refacerea
fortei cvadricepsului si a mobilitatiigenunchiului.Refacerea mob gen- pt un genunchi functional
avem nevoie de extensie 0 si 90 grade pt mers,110 grade pt trepte si bicicleta, 130 grade pt
diverse activitati zilnice. Fara extensie completaavem inegalitate intre mi cu tulburari de mers
care uzeaza articulatiile, pt mobilitate aplicammobilizari active cu rezistenta, autopasive
completate cu tractiuni, aplicam mecano -terappie incare se foloseste bicicleta
si scripetoterapia.Kt este insotita de unde scurte, diapuls, laser, termo-terapie locala cu
parafina si namol.Cura balneara se face in statiuni cu profil reumatismal unde exista bazine pt
hidro kt. unde suntfactori naturali de cura.

-terappie incare se foloseste bicicleta si scripetoterapia.Kt este insotita de unde scurte, diapuls,
laser, termo-terapie locala cu parafina si namol.Cura balneara se face in statiuni cu profil
reumatismal unde exista bazine pt hidro kt. unde suntfactori naturali de cura.

autopasive, active cu rezistenta, rezistenta fiind propria greutate acorpului. Pt mobilitate


aplicam scripeto terapie, tractiuni. Pt refacerea controlului mersuluiaplicam exercitii de
coordonare si echilibru disto-axiale. E nevoie de kt la art vecine genunchiului.Este importanta
respectarea regulilor de igiena ortopedica a genunchilor. Terapia ocupationalaevita meseriile in
ortostatism iar sporturile pt genunchi sunt inotul, ciclism si canotaj.

REFERAT,

628
Zorilă Maria bfk anul III
18.02.2019
COXARTROZA

Simptome de coxartroză
-au un debut ușor sesizabil, apoi evoluează pe măsură ce timpul trece.
-durerea ce apare la nivelul articulației șoldului în timpul mersului, la urcat trepte sau alte
activități ce implică această articulație este principalul simptom.
-durerea se poate resimți la nivelul fesei, coapsei sau chiar genunchiului.
-în cazurile avansate durerea este prezentă și în repaus iar mersul devine șchiopătat.
-dimineața și la reluarea mișcrii după o perioadă de inactivitate se poate resimți redoarea
articulară (“ințepenirea”) care dispare după cteva mișcări.
Pacientul poate percepe uneori apariia unor zgomote (pocnituri) în timpul mișcărilor (aceste
zgomote sunt numite cracmente) iar în stadiile mai avansate senzația că “se freaca os pe os”.
-mobilitatea articulației se reduce treptat astfel încat pacientul afectat nu mai poate executa.
-mișcările șoldului cu aceeași amplitudine, resimțind blocare înainte de a putea efectua complet
mișcarea.
-rigiditate la nivelul șoldurilor, crește progresiv în intensitate.
-stare de disconfort sau durere în șold, în zona înghinală dar și la nivelul feselor.
-dureri accentuate la efort fizic.
-pierderea mobilității șoldului.
-atrofierea mușchilor care susțin articulația.
-apariția unor formațiuni de tip “ciocuri” osoase pe suprafața articulației bolnave.
Diagnosticare
TRATAMENT

Tratamentul medicamentos
-administrarea de medicamente antiinflamatorii și antialgice trebuie fcută cu mult
discernământ la bolnavii cu coxartroză.

Terapia sistemica:
-analgetice uzuale de tipul acetaminofenului sunt folosite inițial pentru controlul durerii.
-analgeticele opioide, tramadolul pot fi folosite pe perioade scurte de timp în cazul durerilor
articulare foarte mari, care nu au putut fi controlate prin alte mijloace medicamentoase.
-medicația patogenică – așa-numitele medicamente modificatoare de structură
(glucozaminofosfatul, condroitinsulfatul, diacerin, piascledin) reprezintă teoretic medicația
ideal în artroză, singura capabil să prevină distrucțiile articulare i să refacă structura cartilajului.
Deocamdată sunt considerate doar suplimente nutritive.

Terapia intra-articulară: infiltrațiile articulare cu preparate cortizonice trebuie efectuate sub


ghidaj fluoroscopic și cu mult discernământ datorită pericolului unei necroze aseptice de cap
femoral.

629
Terapia topică:
Capsaicina administrate sub form de cremă inhibă eliberarea de substanță P la nivelul
terminațiilor nervoase și poate diminua durerea articulară
Metil-salicilați

Tratamentul fizical-kinetic trebuie individualizat pentru fiecare bolnav în parte în permanență


adaptat la stadiul bolii.
Obiective:
-Dispariția sau ameliorarea durerii;
-Dispariția sau ameliorarea inflamației;
-Menținerea sau ameliorarea stabilității și mobilității articulare;
-Menținerea sau ameliorarea forței și rezistenței musculare;
-Ameliorarea calității vieții;
-Educația pacientului și a familiei.

Electroterapia pentru efectul antialgic, antiinflamator, de îmbunatățire a vascularizației și a


troficității tisulare locale:
-curent galvanic fie sub formă de galvanizare simplă, fie sub formă de ionogalvanizare;
-curenți de joasă frecvență: CDD, TENS, C. Trabert;
-curenți de medie frecvență;
-laser;
-unde scurte cu impulsuri în dozaj atermic, microunde;
-ultrasunet;

Termoterapia locala pentru controlul durerii și creșterii complianței țesuturilor moi în vederea
instituirii programului de kinetoterapie mpachetarăi cu parafină , pernă electrică aplicată de 1-3
ori pe zi în cazul unei reacții inflamatorii locale se aplică comprese reci cu sulfat de magneziu
60g/l; masaj local cu gheață repetat de mai multe ori în cursul zilei;

Masaj
Pentru efect antialgic, miorelaxant/tonifiant (în funcție de manevrele utilizate), de îmbunătățire
a vascularizației și biotrofic tisular local:
-poziționarea bolnavului este deosebit de importantă deoarece fiecare poziție permite o mai
bună abordare a diferitelor structuri ce trebuie masate.
-manevrele de masaj se adresează tuturor structurilor: piele, țesut celular subcutanat, fascii,
tendoane și mușchi
-ședința de masaj se ncheie cu tracțuni manuale executate în axul membrului inferior; se
execută tracțiuni și detracțiuni corelate cu ritmul respirator (favorizează circulația și troficitatea
locală)
Kinetoterapia
Se face în funcție de stadiul clinico-anatomo-funcțional al bolii.
Se deosebesc 3 stadii:

630
-Stadiul inițial (SI)– dureri în ortostatism și la mers prelungit, “oboseală” musculo-articulară
locală, reducerea amplitudinilor maximale (“de lux”) ale șoldului.
-Stadiul evoluat (SE) – dureri în repaus, redoare articulară în zona amplitudinilor de utilizare
curentă, atitudini vicioase corectabile pasiv sau chiar activ.
-Stadiul final (SF) – dureri intense, limitare marcată a mobilității pană la anchiloză, atitudini
vicioase ireductibile.
Aprecierea funcției șoldului se face atât pe baza testelor musculare i articulare, cât și a celor
globale.
Programul kinetoterapeutic urmrește 4 obiective principale:
-scăderea durerilor;
-creșterea stabilității șoldului;
-creșterea mobilității șoldului;
-creșterea gradului de coordonare și echilibru în mers.
Exemple de exerciții :

1.Exemplu de mobilizare pasivă pentru mişcarea de extensie .


Regula generală: în timpul forţării extensiei articulaţiei coxofemurale genunchiul rămâne
extins.
Pacientul în decubit dorsal, cu membrul inferior opus flectat la maximum (genunchiul cu coapsa
pe piept); bascularea puternică a bazinului extinde ea însăşi articulaţia afectată şi eventual
asistentul accentueaza extensia. În mobilizarea autopasivă, pacientul menţine cu mâinile
genunchiul membrului opus la piept, membrul afectat fiind întins pe un plan înclinat.

2. Exemplu de exerciţiu pentru tonifierea ischiogambierilor


Pacientul în decubit dorsal, cu articulaţia coxofemurală flectată, genunchiul aproape extins
(poziţia genunchiului este importantă – nu trebuie extins complet, ci atât cât intră în acţiune
ischiogambierii); pacientul face extensia coapsei, kinetoterapeutul contrând la nivelul talonului.
3. Exemplu de exerciţiu pentru tonifierea muşchiului cvadriceps.
Pacientul in asezat , cu membrele inferioare atarnand , la marginea patului;se executa extensia
genunchiului avand o greutate atarnand la nivelul gleznei .

4. Exemplu de exerciţiu pentru tonifierea muşchiului triceps sural.


Pacientul în decubit dorsal, cu membrul inferior întins şi glezna în flexie dorsală;
kinetoterapeutul prinde în mână călcâiul pe faţa lui posterioară şi se opune încercărilor
pacientului de a extinde piciorul. Deoarece nu există rezistenţa pe degete sau antepicior, nu va
intra în activitate decât tricepsul sural .

5. Exemplu de exerciţiu pentru tonifierea muşchiului fesier mijlociu.


Pacientul în decubit contralateral, cu membrul inferior opus flectat şi membrul afectat cu
genunchiul flectat; pacientul execută abducţie în timp ce kinetoterapeutul opune rezistanţă pe
faţa laterală a genunchiului.

Terapie ocupationala va ține seama de evitarea ortostatismului; exerciții pe bicicletă


ergometrică prin pedalaj normal și retropedalaj; exerciții pe plac prevazută cu rotile;

631
Hidrokinetoterapie – avantajul descărcării de greutate, efect usor sedativ, miorelaxant:
posturare pentru flexum – TFNP contracție-relaxare, mobilizări pasive, active, reeducarea
stabilității, echilibru și coordonare;
Metode complementare: baston, cârje canadiene.
Programul de exerciții kinetice stabilit în vederea recuperării coxartrozei este mult mai
complex i implică stabilirea și urmărirea anumitor pași în funcție de evoluția și patologia
acesteia .De asemeni acesta trebuie să se desfășoare sub supravegherea unui specialist pentru
a evita eventualele complicații și pentru ca recuperarea s fie completă.
Gestionarea pe termen lung (inclusiv adaptarea mediului la domiciliu, inițierea unui program de
recuperare ambulatorie sau la domiciliu, tratamentul în staiune etc)
Este deosebit de important s educă pacientul să respecte regulile de profilaxie secundară care
alcătuiesc “igiena ortopedică” a șoldului:
-Menținerea unei greutăți corporale normale;
-Evitarea ortostatismului și a mersului prelungit pe jos;
-Evitarea mersului pe teren accidentat, urcatul/coborâtul scărilor;
-Mersul cu sprijin în baston care se pune pe sol pe aceiași linie cu piciorul afectat; pentru SI și SE
ca și pentru majoritatea cazurilor din SF – în mana opusă; în cazuri severe din SF cu dureri și
disfuncionalitate accentuate – în mâna homolaterală;
-Evitarea șchiopătării printr-un control volițional al mersului;
-De cel puțin de două ori pe zi – repaus postural la pat cu coxofemuralele întinse;
-Se vor prefera deplasările pe bicicletă;
-Se vor purta pantofi cu tocuri moi;
-Corectarea inegalității membrelor inferioare (de la diferențe de 2 cm în sus)
-Se va executa de cel puțin d 2 ori pe zi un program special de gimnastică pentru șold compus
din exerciții de mobilizare i tonifiere musculară;
-Sporturi premise: natație, ciclism, schi, călărie.
Mişcarea articulară se apreciază prin:
- bilanţ articular
Bilanţul articular se realizează:
-prin comparaţie cu mobilitatea normală contralaterală
-cu ajutorul goniometrului
Regulile generale ale bilanţului articular:
-se măsoară amplitudinea de mişcare al articulaţiilor
-relaxarea şi instruirea pacientului
-aplicarea goniometrului pe partea externă a articulaţiei testate
- poziţionarea corectă a pacientului .
-asigurarea unui microclimat de confort termic
-pacient cooperant
Bilanţul articular se realizează:
-prin comparaţie cu mobilitatea normală contralaterală
-cu ajutorul goniometrului
În analiza mobilităţii articulare se apreciază:
-gradul maxim de mobilitate

632
- unghiul funcţional
Elementele apreciate la examenul obiectiv articular sunt:
-deviaţiile în ax
-modificările de temperatură ale tegumentului supraiacent .
-deformarea articulară.

Bilanţul muscular apreciază:


-tonusul muscular
- forţa musculară
-rezistenţa musculară
-realizarea testingului muscular:r
-se face prin înregistrarea valorilor în sistemul de cotatie 0-5

Testingul muscular depisteaza scaderea fortei fesierului mijlociu, fesierului ... pensarea
interliniei articulare; osteoscleroza si osteoporoza.

29. În cadrul programului de recuperare al unei paciente cu coxartroză unilaterală se vor urmări
și:
A. Menținerea mobilității șoldului contralateral
C. Menținerea funcționalității membrului inferior contralateral
D. Conservarea funcționalității genunchiului homolateral

30. Pacientă 65 ani cu coxartroză dreaptă acuză coxalgii cu caracter mecanic, șchiopătare la
mers, rotație externă limitată și dureroasă. Din programul de recuperare vor face parte
următoarele:
A. Exerciții pentru reeducarea coordonării și echilibrului
B. Exerciții de tonifiere a musculaturii stabilizatoare a șoldului
D. Exerciții pentru reeducarea mersului

31. În stadiul inițial al unei coxartroze unilaterale, veți recomanda:


A. Posturări în decubit ventral, cu pernă sub genunchi
B. Exerciții pentru tonifierea fesierului mare și mijlociu

633
C. Mobilizări active și pasive ale articulației coxo-femurale afectate
E. Exerciții contra rezistență pentru tonifierea cvadricepsului

27. Pentru a combate atitudinea în flexum a șoldului pe care o adoptă în evoluție pacienții cu
coxartroză, sunt indicate:

C. Tonifierea gluteului mare


D. Posturare în decubit ventral, cu pernă mică sub genunchi
E. Tonifierea ischio-gambierilor.

25. * Care din următoarele proceduri și tehnici de recuperare nu se încadrează în programul de


recuperare al unei paciente de 63 ani cu coxartroză dreaptă:
B. Exerciții contra rezistență maximă pentru tonifierea tibialului anterior.

26. Programul de recuperare destinat unei paciente de 67 ani cu coxartroză bilaterală stadiu
evoluat, cu coxalgii bilaterale cu caracter mecanic, limitarea extensiei și rotaței interne,
șchiopătare la mers, va cuprinde:
A. Posturare în decubit ventral de 2 ori pe zi .
C. Curenți interferențiali în 2 poli la nivelul șoldurilor, 90-100Hz
D. Masaj relaxant lombo-fesier
6. Masajul coapsei:
- începe, de obicei, cu partea anterioară a coapsei (grupul extensor)

634
- include aplicarea petrisajului -se face de-a lungul crestei iliace, combinată cu
vibraţii
- include masajul muşchiului cvadriceps

E. Mobilizări pasive ale articulaților coxo-femurale

48. Programul de kinetoterapie al unui pacient cu coxartroză are următoarele obiective:


A. tonifierea musculaturii abductoare a şoldului
B. tonifierea musculaturii rotatorii a şoldului
C. mobilizări articulare la nivelul articulaţiei coxo-femurale: pasive, active, scripetoterapie

33. În cazul pacienților cu coxartroză se va recomanda:


A. Evitarea mersului prelungit pe jos
B. Menținerea greutății ideale
C. Folosirea mijloacelor ajutătoare pentru mers.

32. Alegeți procedurile utile pentru a fi aplicate unei paciente 59 ani cu coxartroză bilaterală
incipientă care acuză coxalgii bilaterale cu caracter mecanic:
A. TENS – electrozi aplicați longitudinal la nivelul șoldului stâng, I-furnicătură . D. Aplicații de
căldură local .

1. Care afirmaţii sunt adevarate privind regulile generale ale bilanţului articular:
A. se măsoară amplitudinea de mişcare al articulaţiilor
B. relaxarea şi instruirea pacientului
C. aplicarea goniometrului pe partea externă a articulaţiei testate

2. Elementele apreciate la examenul obiectiv articular sunt:


A. deviaţiile în ax
B. modificările de temperatură ale tegumentului supraiacent .
D. deformarea articulară.

635
9. Care condiţii sunt obligatorii pentru realizarea testingului muscular:
A. înregistrarea valorilor în sistemul de cotatie 0-5
B. poziţionarea corectă a pacientului .
D. asigurarea unui microclimat de confort termic
E. pacient cooperant
10. *Valoarea 1 a forţei musculare semnifică:
D. muşchiul se contractă (vizibil sau palpabil), dar forţa e insuficientă să deplaseze segmentul
pe toată amplitudinea într-un plan fără gravitaţie .

11. Testul de rupere (“break test”):


A. se foloseşte la testarea forţei 4 şi 5
B. se aplică pe zona cea mai distală a segmentului care realizează mişcarea
C. este tentativa de a readuce segmentul la poziţia iniţială, la care se opune pacientul
D. se aplică după ce segmentul a parcurs întreaga amplitudine de mişcare

12. Muşchii care realizează abducţia şoldului sunt: C. fesierul mijlociu D. fesierul mic E. tensorul
fasciei late

13. Muşchii care realizează rotaţia externă a şoldului sunt:


A. obturator intern şi extern B. gemen superior şi inferior C. piramidal şi pătrat femural.

14. Afirmaţiile corecte pentru testarea muşchilor adductori ai şoldului sunt:


A. poziţia FG, în decubit dorsal cu ambele membre inferioare în abductie, cu şoldurile şi
genunchii extinşi
B. se stabilizează pelvisul
D. palpare pe faţa medială a coapsei .

16. *Inversia, semnifică:


E. adducţie+supinaţie+uşoară extensie

17. *Mişcarea de inversie a piciorului este realizată de următorii muşchi:


D. gambierul posterior

18. Mişcarea de eversie este realizată de următorii muşchi:


A. scurtul peronier
E. lungul peronier

19. Postura şi aliniamentul corpului este influenţată de:

636
B. ereditatea
C. stări patologice ale aparatului locomotor
D. obişnuinţa ( posturi vicioase)
E. boli generale ale organismului

20. Aspectul general al corpului (confi figuraţia fizică) este rezultatul interacţiunii următoarelor
elemente:
A. atitudinea corpului
B. creşterea corpului în raport cu vârsta şi sexul
C. dezvoltarea globală în raport cu vârsta şi sexul

21. Evaluarea aliniamentului poziţiei ortostatice se evaluează prin:


A. aprecierea liniei gravitaţiei în plan frontal şi sagital
E. evaluarea alinierii segmentelor din faţă, din lateral şi din spate

22. La examinarea din faţă se pot aprecia:


B. toracele
C. linia spinelor iliace antero-superioare
D. halus valgus

23. La examinarea din lateral putem vedea următoarele modificări patologice.


A. genu flexum
B. cifoza dorsală accentuate
C. hiperlordoza lombară
D. picior plat

24. La examinarea din posterior se pot întâlni următoarele modificări patologice:


A. umăr căzut.
C. scolioza structurală
E.picior var.

25. *Mişcarea articulară se apreciază prin:


D. bilanţ articular

26. Bilanţul articular se realizează:


A. prin comparaţie cu mobilitatea normală contralaterală
E. cu ajutorul goniometrului

27. În analiza mobilităţii articulare se apreciază:


A. gradul maxim de mobilitate
B. unghiul funcţional

637
28. Bilanţul muscular apreciază:
B. tonusul muscular
C. forţa musculară
D. rezistenţa musculară

29.* Bilanţul muscular are un sistem de cotare:


D. 0-5

30. Forţa musculară depinde de:


A. diametrul de secţiune al muşchiului
B. numărul unităţilor motorii în acţiune
C. frecvenţa impulsurilor nervoase
D. aranjamentul fibrelor musculare

31.* Testele Romberg, unipodal şi al stresului postural sunt teste pentru evaluarea:
B. Echilibrului din ortostatism static

32.* Evaluarea echilibrului din ortostatism activ se face prin:


A. Testul întinderii membrului superior

33. Strategiile dinamice care trebuie antrenate pentru echilibru sunt:


A. Strategia gleznelor
D. Strategia şoldurilor
E. Strategia paşilor

638
25. * Care din următrecuperare al un

ei paciente de 63

639
640
Galvanizari
1*. Efectul analgezic datorat curentului galvanic este: Manifestat mai ales la anod
2. Contraindicațiile galvanoterapiei sunt : A. Pacientii cu hipersensibilitate sau intoleranta la
curentul galvanic C. Bolnavi cu proteze valvulare D. Leziuni tegumentare de diverse etiologii E.
Pacientii cu fracturi cu tije metalice centromedulare
Baia galvanica
21.Direcţia curentului la baia galvanică poate fi: A. ascendent – polul pozitiv caudal, polul
negativ cranial E. descendent – polul pozitiv cranial, polul negativ caudal.

22.Dintre cele mai importante reguli de funcţionare ale băii galvanice menţionăm: A. se
porneşte şi se opreşte gradat B. nu se schimbă polaritatea în timpul funcţionării D. se
dezinfectează inainte de fiecare utilizare .

23*.Durata ideală a unei şedinţe de baie galvanică este între: E. 10-30 minute .

24.Hiperemia se manifestă prin:


A. eritem cutanat la locul aplicării
C. senzaţia de căldură plăcută
E. creştere moderată a temperaturii locale .

Medie frecventa
3. Principalele efecte fiziologice ale curentului de medie frecvenţă sunt:
B. acţiune analgetică .

641
D. acţiune vasomotorie cu efect hiperemizant şi resorbtiv .

39*.Curenţii de medie frecvenţă în domeniul medicinei sunt curenţi alternativi sinusoidali cu


frecvenţe între: B. 1KHz-100KHz .

40. Frecvenţele medii între 12-35 Hz au următoarele efecte principale:


A. decontracturant .
D. vasculotrofic.

41. Dintre particularităţile curenţilor interferenţiali avem:


B. modularea intensităţii prelungeşte efectul de stimulare al curentului alternativ de medie
frecvenţă aplicat, prevenind instalarea fenomenului de acomodare.
C. pot fi utilizate intensităţi mai mari de curent, cu un efect corespunzător crescut .
E. curentul interferenţial rezultă din 2 curenţi de medie frecvenţă cu amplitudini constante, dar
cu frecvenţe puţin diferite.

37.Electrozii tip placă au următoarele caracteristici:


A. au dimensiuni diferite (70/70 mm, 115/175mm, 70/125mm) .
C. pot fi realizaţi din tablă de aluminiu, inox sau cauciuc siliconic electroconductiv
D. electrozii cu suprafaţă mică sunt utilizaţi pentru obţinerea unui efect interferenţial localizat
E. pot fi rigizi sau semiflexibili .

4. Efectele următoare ale curentului interferential corespund următoarelor frecvenţe:


A. efect excitant pe musculatura netedă: 1-4 Hz .
B. stimulează şi sistemul simpatic: 4-10 Hz .
D. efect analgetic: 90-100 Hz.
E. efect decontracturant:12-35 Hz 5.

38. Avem următoarele modalităţi de lucru pentru terapia cu curenţi interferenţiali:


B. spectru-frecvenţa variază liniar, creşte şi scade în 15 sec. între 2 valori ale intervalului 0- 100
Hz al frecvenţei de indiferenţă.
C. spectru-frecvenţă constantă în intervalul 0-100 Hz .
E. spectrul 90-100 Hz are efect analgesic.

Curenti Diadinamici
5. Efectele curentului diadinamic forma lunga perioada sunt :
C. Anticongestiv
D. Miorelaxant.
E. Nu actioneaza ca un masaj profund intens.

12. Efectele curentului diadinamic forma monofazat sunt:


A. Analgetic .

642
E. Excitomotor .

14. Curenţii diadinamici CDD se caracterizează prin următoarele:


A. Sunt curenţi alternativi de medie frecvenţă .
E. Există 5 tipuri clasice de CDD .

25. Formele clasice de CDD sunt:


B. curent difazat
C. curent ritm sincopat
D. curent lungă perioadă

26. Efectele CDD forma PS sunt:


A. excitomotor, tonicizant
D. produce vasoconstricţie cu efect resorbtiv

27. Efectele CDD forma PL sunt:


A. miorelaxant
D. anticongestiv
E. analgezic

28. Curentul diadinamic este indicat in:


B. afecţiuni reumatice
D. tulburări circulatorii periferice
E. afecţiuni ale aparatului locomotor

6. Reobaza se caracterizeaza prin :


C. Creste in cazul denervarii fibrelor musculare .
D. Se masoara in mA .

7. In cazul fibrelor musculare striate denervate partial electrodiagnosticul evidentiaza:


B. Cresterea reobazei si cronaxiei
C. Coeficientul de acomodare este mai mare ca 1 .
D. Curba I/t se deplaseaza in stanga si in jos fata de normal .

15*. Musculatura scheletica normal inervata este stimulata de:


B. curenti dreptunghiulari unici si trenuri de impulsuri, curenti modulati, curenti faradici si
neofaradici .

16. În timpul electrostimulării:


B. Se urmăreşte mişcarea ce trebuie reeducate.
C. Pacientul se concentrează pe mişcare şi încearcă să o reproducă mintal.

643
E. Segmentul stimulat se scoate de sub incidenţa forţei gravitational.

ULTRASUNETE
44. Modalităţile de aplicare a radiaţiei ultrasonice sunt:
B.regim de impulsuri
C.regim modulat
D.regim de undă continuă

45. Timpul de aplicare a ultrasunetului este între:


A.în stadiu acut: 2-3 min. în câmp staţionar .
D.în stadiu cronic: 4-10 min. în câmp semimobil şi mobil .

42. Următoarele afirmaţii sunt adevărate despre dozarea ultrasunetelor:


A.0,5-1W/cm²-doze medii .
D. 1-2W/cm²- doze mari .

43. Dintre contraindicaţiile aplicării ultrasunetelor specificăm:


A.poliartrită reumatoidă stadiu 1 .
B.laminectomie (leziuni medulare)
D.la copii
E.sindrom de neuron motor central

48*.Tipuri de unde ultrascurte:


E. unde decimetrice scurte (microunde), (=12,25cm) sau =12,4 cm.

47. Tipuri de electrozi utilizaţi la terapia cu US:


B. electrozii flexibili încălzesc mai superficial decât cei rigizi
C. pot fi realizate şi aplicaţii monopolare în câmp inductiv
D.putem utiliza electrozi capsulaţi sau cauciucaţi plaţi (flexibili)

46. Acţiunea undelor scurte asupra ţesuturilor depinde de:


B. distanţa electrozilor faţă de suprafaţa corporală
C. natura ţesuturilor care este diferită

FARADIC
49.Curentul faradic se caracterizează prin:
A.o succesiune de impulsuri cu o formă particular
B. este un impuls bifazic amortizat

50. Curenţii exponenţiali sunt:

644
A.curenţi cu impulsuri al căror front de creştere şi cădere variază în concordanţă cu relaţia
matematică a unei funcţii exponenţiale
B. curenţi cu impulsuri ce au următorii parametri: frecvenţă, timp de creştere şi descreştere,
coeficient de umplere
E. utili în electrostimularea musculaturii parţial inervate

Joasa frecventa

10*. Despre metoda Hufschmidt sunt adevarate afirmatiile:


C. Consta in utilizarea a doua circuite de excitatie independente intre ele, dar sincronizate
electronic .

11. Din terapia cu impulsuri de joasă frecvenţă fac parte: C. curenţii Trabert rectangulari D.
curenţii Leduc

13. Despre curentul Träbert următoarele afirmaţii sunt adevărate:


A. sunt curenţi dreptunghiulari, de frecvenţe=140Hz, durata impulsului=2ms.
C. au efect analgetic şi hiperemiant .
E. polul activ este cel negativ .

17. Curentul Trabert se caracterizează prin următoarele:


A. este puternic analgezic .
D. constituit dintr-o succesiune de impulsuri dreptunghiulare cu frecvenţă de 140 Hz .
TENS
8. Pentru TENS urmatoarele afirmatii sunt adevarate:
C. Este stimulata secretia in organism a endorfinelor care reduc partial sau total perceptia
durerii.
D. Are efecte diferite asupra unor pacienti diferiti .

9*. La aparatul TENS, electrozii plus si minus se aplica:


indiferent.

18*. Stimulare nervoasa electrica transcutanata (TENS ) foloseste :


E. impulsuri dreptunghiulare cu frecventa intre 1-50 Hz si durata intre 0,05-0,5 ms .

30*. Frecventa impulsurilor TENS este intre:


E. 15-500 Hz

31*.Durata impulsurilor TENS este intre:


D. 0,05-0,5 ms .

32. TENS are următoarele avantaje:


A .dimensiunea redusă a aparatului

645
C. consum redus de curent la conectare
D. poate fi aplicată la pacienţi la domiciliu
E. domeniul larg de reglare a frecvenţei şi duratei impulsului

19. Stimularea musculaturii normal inervate are următoarele indicaţii terapeutice:


A. hipotrofii şi atrofii musculare de inactivitate
B. electrogimnastica musculaturii respiratorii
C. stimularea musculaturii abdominale flaşte hipotone
D. in cifoscolioză

20. Pentru stimularea musculaturii total sau parţial denervate fibra musculară răspunde cel mai
bine la următoarele tipuri de impulsuri:
A. impulsul exponenţial .
C. impulsul triunghiular cu pantă de creştere exponenţială .

MAGNETOTERAPIE

33. Efectul bobinelor locale este:


C. polul S are efect sedativ
D. polul N are efect excitant - stimulator .

34. Magnomedan D-400 A are următoarele caracteristici:


B. are dimensiunea de 170/70 cm
C. în interior sunt dispuse sub forma unui "U" 12 bobine plane cu câte 6 bucăţi pe fiecare
ramură
D. bobinele sunt realizate în spirală, pe carcase disc din material izolator, fiind toate conectate
în serie
E. este o cuvertură magnetică având forma unui plic din material textil dublu .

35. Dintre afecţiunile cele mai frecvente în care aplicăm magnetoterapie avem:
B. RA, abarticular şi inflamator
C. nevroze, distonii neuro-vegetative
D. HTA
E. consolidarea fracturilor

36. Magnetoterapia locală mai are următoarele particularităţi:


B. este o metodă neinvazivă de introducere a curentului electric în organism
C. are rol important şi în rezolvarea pseudartroze.
E. principala indicaţie este în calusarea fracturilor

646
Obiectivele fizical-kinetice:
.Durata ideală a unei şedinţe de menţinerea posturii şi aliniamentului corpului
2.Antrenamentul mersului
3.Ameliorarea sau menţinerea fortei şi rezistenţei musculare pentru desfăşurarea ADL-
urilor,precum şi a altor sarcini ocupaţionale
4.Ameliorarea sau menţinerea echilibrului şi a stabilităţii
5.Ameliorarea coordonării, a controlului motor şi a abilităţilor motorii.
6.Ameliorarea mobilităţii articulaţiilor portante (şold, genunchi, tibio-tarsiană)şi menţinerea
feed-back-ului proprioceptiv articular
7.Învăţarea unor modalităţi adaptate de desfăşurare a ADL urilor
8.Creșterea absorbţiei calciului în oase sau stimularea metabolismului
9.Scăderea depozitelor adipoase şi prevenirea/ameliorarea sindromului metabolic
10. Ameliorarea disfuncţiilor generate de boli associate.
Metode și tehnici

I.Tratamentul fizical- kinetic este adaptat nevoilor pacientului și are rolul:


-de a mentine mobilitatea cât mai mult timp.
-de a preveni deformarea coloanei vertebrale
- de a preveni și reduce contracturile
-Se fac exerciții active sau pasive (depinde de stadiul distrofiei) cum ar fi stretchinguri: pasive,
active asistate şi autopasive, de relaxare musculară, diagonalele Kabbat,
-exerciții active (pentru creșterea rezistenței la efort) la:
-aparate( stepăr,bandă rulantă ,multifuncțional,spalier,bicicletă).
1.Curenţii diadinamici – curenţi derivaţi din curentul de la reţea ( curent alternativ sinusoidal
cu frecvenţa de 50 Hz ) care este redresat şi modulat , având ca principale efecte (după opinia
aproape unanimă a autorilor) – efecte analgetice , hiperemiante şi dinamogene. Curenţii
diadinamici reprezintă una dintre cele mai comune dispozitive de electro-terapie, care
utilizează un curent scăzut pentru efectul său analgezic și spasmolitic.
Curenții diadinamici sunt curenți amestecați, care folosesc efectele aplicării concomitente a
curenţilor galvanic și Faraday sau a altor curenți cu impulsuri asemănătoare. Componenta
curentului galvanic este combinată cu componentă de impuls.
Curenții impulsurilor asemănătoare sinusoidelor au un efect inhibitor sau de favorizare, care
depinde de frecvență, intensitate și alți parametri. Curentul cu efect predominant inhibitor are
frecvența de 100 Hz, curentul cu frecvența de 50 Hz acționează mai degrabă dinamogen, adică
provocând excitarea și susținerea tonusului muscular, elimină edemele, reducând durerea și
crescând tonusul muscular.
Procedura trebuie prescrisă de un medic, care trebuie să precizeze locul unde curenţii trebuie
aplicaţi și caracteristicile necesare ale tipului de curent.
Care sunt beneficiile curentului diadinamic?
1.Ameliorarea durerilor
2.Îmbunătăţirea circulaţiei periferice

3.Normalizarea funcţiilor sistemului vegetative

647
4.Relaxarea muşchilor
5.Bun efect tonizant determinând totodată contracţia musculare
6.Efect vasodilatator.

-terapia cu curentii diadinamici- poate fi aplicată pentru stimularea circulației sangvine locale
în acelși timp realizându-se și o gimniastică pasivă a masei musculare
Monofazat fix
Este o forma asemanatoare cu cea a curentilor sinusoidali, panta ascendenta este la fel ca la
curentul sinusoidal dar panta descendenta nu cade simetric ci ea descrie o curba lenta
exponentiala, ajungând la 0 în timp dublu fata de curentul ½ sinusoidal acoperind astfel si
perioada de pauza ajungând la valoarea 0 la baza impulsului urmator.
Durata unui impuls-este astfel de 20 mili sec. iar pauza nu exista. Intensitatea vârfului
impulsului este constant aceiasi.
Dinamogeneza-monofazatul cu 50Hz cu o intensitate la valoarea prag.
Monofazatul-efect excitator, creste tonusul muscular, actioneaza ca un adevarat masaj
profund electric, evidentiaza zonele dureroase din cadrul neuromialgiilor reflexe. Actioneza
vazoconstrictor si tonifica pereti arteriali.
Aplicatiile se fac:
1. Aplicarea direct pe punctele dureroase: Se folosesc electrozi de plumb mici rotunzi sau
chiar punctiformi.
Electrodul negativ-este asezat direct pe locul dureros
Electrodul pozitiv-este asezat la 2-3 cm. distanta.
2. Aplicarea transversala: O folosim la nivelul articulatiilor mari, a zonelor musculare ale
membrelor sau trunchiului. Aici folosim electrozi plati, cu marimi diferite, corespunzatoare
regiuni de tratat. Electrozii sunt egali între ei.
3.Aplicarea longitudinala: Se foloseste de-a-lungul unui nerv periferic.
Electrodul pozitiv-este mai mare iar,
Elctrodul negativ-este mai mic si se aseaza pe locul dureros.
4. Aplicarea paravertebrala: Pentru radacinile nervoase, putem avea în acest caz atât
aplicarea transversala cât si o aplicare paralela cu coloana. Se folosesc electrozi plati cu:
Electrodul negativ-asezat pe locul dureros,
Electrodul pozitiv-fiind egal ca marime.
5. Aplicarea gangliotropa: Se foloseste la nivelul ganglionilor vegetativi. Folosim electrozi
mici, punctiformi:
Electrodul negativ-fiind situat la nivelul ganglionului respectiv.
6. Aplicația mioenergetica: Aceasta urmarește tonicizarea musculaturi normoinervate.
Electrodul pozitiv-este mare, este indiferent și se așează la locul de emergență a nervului
motor.
Electrodul negativ-este punctiform și se așeaza la nivelul placi neuromotori.

Tehnica de aplicare a curentului diadinamic


În primul rând trebuie sa avem:
1. Aparatul generator de curent diadinamic-care este format din:
· Sistem de alimentare (priză, ștecher, cablu)

648
· Sistem de redresare și modulare (dioda, lămpile)
Pe tabloul aparatului avem:
· Un potentiometru
· Un comutator-pentru diferitele formele ale curentului diadinamic.
· Osciloscop-prin care vizualizăm formele curentului diadinamic.
· - Comutator pentru schimbarea polarității.
· -Ceasul
· Miliampermentru-pentru măsurarea intensității..
Sistemul de racordare cu bolnavul (cabluri și

2 electrozi)
2. Pacientul-trebuie să fie așezat comod pe o canapea de lemn și cu regiunea de tratat
descoperită și la îndemână.
Electrozi-sunt asezați pe zona durerosă prin intermediul compreselor hidrofile.
Se începe cu difazatul fix totdeauna intensitatea sa nu atingă pragul dureros (valoarea
minimă a intensității care produce o contracție musculară) și creștem treptat intensitatea
datorită instalări fenomenului de acomodare.
În general durata proceduri este de 4-8 min. dacă depășim această durată se diminuă
eficacitatea analgetică.
Dacă avem mai multe regiuni dureroase ce impun aplicarea proceduri, durata acesteia
trebuie scazută cu câte 1min. la fiecare nouă procedură în cursul aceleași ședințe.
În cazul acțiunilor vasculotrope și neurotrofe se poate menține o durată mai îndelungată de
20-30min.
Ritmul ședințelor-este determinat de stadiul afecțiuni dacă intensitatea dureri este mare
aplicăm de 2 ori pe zi, dacă este mai mică 1 procedură pe zi.
Numărul ședințelor-pentru acțiune analgetică sunt utile 8-10 ședințe consecutive eventual
cu o pauză de 7-10 zile dupaă care se reiau.
În scop dinamogen putem folosi peste 10 ședințe.

Are un efect excitator și trofic intens, crește tonusul muscular-subiectiv produce vibrații care
acționeză ca un masaj electric profund-tonicizează pereții arteriali prin acțiune
vasoconstrictoare.
Tehnica de aplicare
- Pacientul se așează în funcție de regiunea de tratat pe paturi sau scaune de lemn.- Electrozii
se aplică prin intermediul unor învelișuri hidrofile, bine umezite.- Durata tratamentului este
scurtă, de 4-8 minute sau chiar mai puțin.
Se începe cu difazatul fix totdeauna intensitatea sa nu atingă pragul dureros (valoarea
minimă a intensității care produce o contracție musculară) și creștem treptat intensitatea
datorită instalări fenomenului de acomodare.
În general durata proceduri este de 4-8 min. dacă depășim această durată se diminuă
eficacitatea analgetică.
Dacă avem mai multe regiuni dureroase ce impun aplicarea proceduri, durata acesteia
trebuie scazută cu câte 1min. la fiecare nouă procedură în cursul aceleași ședințe.

649
În cazul acțiunilor vasculotrope și neurotrofe se poate menține o durată mai îndelungată de
20-30min.
Ritmul ședințelor-este determinat de stadiul afecțiuni dacă intensitatea dureri este mare
aplicăm de 2 ori pe zi, dacă este mai mică 1 procedură pe zi.
Numărul ședințelor-pentru acțiune analgetică sunt utile 8-10 ședințe consecutive eventual
cu o pauză de 7-10 zile dupaă care se reiau.
În scop dinamogen putem folosi peste 10 ședințe.

Are un efect excitator și trofic intens, crește tonusul muscular-subiectiv produce vibrații care
acționeză ca un masaj electric profund-tonicizează pereții arteriali prin acțiune
vasoconstrictoare.

Tehnica de aplicare
- Pacientul se așează în funcție de regiunea de tratat pe paturi sau scaune de lemn.- Electrozii
se aplică prin intermediul unor învelișuri hidrofile, bine umezite.- Durata tratamentului este
scurtă, de 4-8 minute sau chiar mai puțin.

Nu întrerupeţi tratamentul decât atunci când este neapărat necesar.


Efectul analgezic al curenților diadinamici se bazează pe stabilirea unei limite la care fluxul de
curent devine dureros. Prin reducerea valorii actuale la un nivel sub pragul durerii și efectuarea
unei proceduri de tratament de numai 30 de secunde, putem obține efectul unei toleranțe
sporite la durere. O serie de tratamente pot ameliora simptomele care durează până la câteva
zile. Tratamentele sunt deosebit de eficiente atunci când pacientul se confruntă cu dureri nu
foarte severe, dar disruptive datorită cronicizării.
În timp ce efectuăm tratamentul cu aplicarea curenților diadinamici, ar trebui să fim conștienți
de faptul că acestea sunt curenți unipolari. Acest lucru implică mare atenţie atât la curățenia
electrozilor și plăcuțelor, cât și la controlul foarte atent al valorii pentru a evita arsurile pielii.
Curenții diadinamici se bazează pe unde de joasă frecvență care, din păcate, au o penetrare
superficială în țesut, în cazul plasării electrozilor unul lângă celălalt.

650
Protocolul terapeutic este stabilit numai de medicul specialist în medicină fizică şi recuperare
medicală. Aceasta deoarece curenţii diadinamici pot provoca arsuri dacă sunt administraţi
incorect. Potrivit specialistului, dacă în timpul tratamentului apare aşa-numitul „fenomen de
acomodare", adică acesta nu mai are efectul scontat, nu se cre

2.Laserterapia
Terapia cu laser este o terapie non-invazivă care utilizează fascicule intense de lumină care
ajută la reducerea durerilor.
Atunci când razele infraroşii sunt orientate către o anumită zonă a corpului, în celule apar
schimbări fiziologice. Spre deosebire de laserele chirurgicale, laserele terapeutice trec uşor prin
piele, fără a rupe pielea sau provoca disconfort.
Doza şi frecvenţa tratamentului poate fi reglată de către medic, astfel încât tratamentul să aibă
efectele dorite. Terapia cu laser este considerată de mulți profesioniști și pacienți ca fiind un
instrument foarte eficient.
Spre deosebire de multe alte tratamente farmacologice, care maschează durerea sau se
adresează doar simptomelor bolii, terapia laser tratează condiţia, cauza care stă la baza
apariţiei bolii şi bineînţeles promovează vindecarea. Acest lucru înseamnă că tratamentul prin
laserterapie este eficient iar beneficiile oferite de aceasta terapie sunt de lungă durată. Terapia
cu laser este şi foarte uşor de aplicat, este non-toxica, nu interacţionează cu alte medicamente
iar de pe urma acestei terapii nu sunt semnalate efecte adverse.
Elimină durerea, acest simptom atât de frecvent şi mai ales atât de neplăcut în diverse
afecţiuni, precum şi reduce necesitatea pentru produsele farmaceutice. Terapia cu laser
restabileşte şi intervalul normal de mişcare şi funcţia fizică. Îmbunătăţeşte circulaţia sanguină şi
cea limfatică şi totodată îmbunătăţeşte răspunsul imun. Prin drenaj limfatic, stimulează secreţia
hormonilor de creştere şi sporeşte procesul natural de vindecare al organismului. Astfel, s-a
observat că prin folosirea acestei terapii, leziunile de orice tip, se vindecă mult mai repede.
Printre alte beneficii ale laserterapiei, se enumeră: creşterea metabolismului celular, refacerea
mult mai rapidă a ţesutului osos şi a ţesutului moale, precum şi resorbţia multmai rapidă a
edemelor şi a hematoamelor. Prin folosirea acestei terapii, se consolidează şi regenerarea
nervoasă şi deasemena are loc o îmbunătăţire a producţiei de colagen.

Terapia cu laser:
-Acționează în profunzime cu efect hiperemiant și vasculotrofic
-Influenţează pozitiv circulaţia sangvină locală
-Reduce timpul de tratament - accelerează reproducerea celulelor şi dezvoltarea lor
-Tratează durerea
-Relaxează muşchii şi înlătură spasmele musculare
-Activează activitatea metabolică la nivelul celular
-Creşte circulaţia şi utilizarea eficientă a oxigenului
-Este eficientă pentru ameliorarea durerii
-Stimulează sistemul imunitar local, cu accelerarea vindecării infecţiilor

651
Sedintele de tratament variaza in durata, dar majoritatea variaza intre 2 si 10 minute.Redarea
mobilitatii si a starii de confort, apare la majoritatea pacientilor in 12 -24 de ore dupa
tratamentul cu laser. Durata si frecventa tratamentelor variaza in functie de natura problemei si
de perioada de cand pacientul sufera de aceasta.

Curenţii interferenţiali rezultă din suprapunerea a doi curenţi de medie frecvenţă decalaţi cu
100 Hz. Astfel, apare un curent de frecvenţă medie (interferenţial) a cărui modulaţie în
amplitudine se produce cu o frecvenţă de la 0 la 100 Hz. Frecvența de bază în cazul
dispozitivelor simple este de 4 kHz. Dispozitivele moderne permit modificarea acestei valori în
intervalul de la 2kHz la 10kHz. Pentru a obține interferențe, frecvența de bază este modulată de
o frecvență joasă de la 2 Hz la 100 Hz.
Pentru a preveni adaptarea mușchilor și nu numai a acestora, la un anumit tip de frecvenţă, în
timpul procedurii de tratament se aplică o modulație cu frecvență joasă în domeniul de la 0 Hz
la 200 Hz

1.Curenții interferențiali au următoarele efecte asupra corpului uman:


-Efect analgezic
-Stimularea contracției musculare
-Vasodilatația vaselor de sânge
-Îmbunătățirea proceselor nutriționale și de metabolizare tisulară
-Impact asupra sistemului nervos autonom.

-Pătrund mai adânc în țesut datorită naturii lor capacitive.


-Efectele terapeutice ale curenților interferențiali sunt asemănătoare cu cele ale curenților de
frecvență joasă, însă sunt considerate chiar mai benefice pentru pacient.
2.Curenţii interferenţiali se folosesc în spondiliza anchilozantă, discopatie, boli degenerative ale
articulaţiilor, inflamaţii periartritice, tulburări vegetative, edeme şi multe alte afecţiuni.

652
Impactul biologic al acestor curenţi constă în stimularea musculară, reducerea durerii şi
imbunatatirea circulatiei

Tipuri de frecvență folosite și efecte obținute


0-10Hz Efect de stimulare, creşterea capacităţii de contracţie a muşchilor
25-50Hz Îmbunătățește circulația periferică, stimulează contracția musculara
50-100 Hz Induce un efect analgezic și îmbunătățește, de asemenea, tropismul tisular. Se
aplică o intensitate peste pragul senzorial pentru a obține efectul de vibrație.
90-100 Hz Efect analgezic care reduce tensiunea sistemului nervos simpatic.
5. 0-100 Hz Influență generalizată a tuturor acestor efecte.
-Afectează ţesuturile în profunzime
-Stimulează muşchii
1.Îmbunătăţeşte circulaţia locală
2.Accelerează resorbţia
3.Reduce durerea
4.Relaxează muşchii
5.Normalizează funcţiile sistemului vegetative

4.Curentul Galvanic-3.Recuperarea mobilităţii


-5.Creșterea rezistenţei musculare

- curentul electric de frecvenţă zero sau curentul continuu, poartă numele de curent galvanic.
- are un efect termic constant, prin incalzirea tegumentelor
- intensitatea curentului poate varia crescând de la valoarea zero a intensităţii până la un
anumit nivel (curent continuu ascendent) sau descrescând spre zero (curent continuu
descendent).
- dacă aceste creşteri şi descreşteri au loc ritmic, curentul ia forma unei curbe ondulatorii şi se
numeşte curent variabil.
Efecte terapeutice ale curentului galvanic: analgezic, excitant, stimulant, vasodilatator, trofic,
rezorbtiv, echilibrant SNV.
Efecte fiziologice ale curentulu i galvanic:
1. Asupra fibrelor nervoase senzitive: senzaţia înregistrată este în funcţie de creşterea
intensităţii curentului aplicat: furnicături - arsură - durere.

653
- la polul (+) se induce fenomenul de analgezie, datorat hiperpolarizării celulei şi scăderii
excitabilităţii acesteia.
- la polul (-) se induce fenomenul de stimulare prin depolarizarea celulei şi creşterea
excitabilităţii acesteia.
2. Asupra fibrelor nervoase motorii:
- la polul (-) se înregistrează o scădere a pragului de excitaţie, înregistrându-se acelaşi
fenomen de stimulare neuromotorie cu creşterea excitabilităţii.
3. Asupra sistemului nervos central: efectele instalate sunt în funcţie de polaritatea aplicată
- polul (+) aplicat cranial determină un efect analgezic, descendent
- polul (-) aplicat cranial determină un efect stimulant, ascendent
4. Asupra fibrelor vegetative vasomotorii: vasodilataţie superficială şi profundă,
- acţiune hiperemizantă, de activare a vascularizaţiei (vasodilataţie atât la nivelul vaselor
superficiale, cutanate cât şi la nivelul celor profunde, din straturile musculare)
5. Asupra sistemului nervos vegetativ: stimulare simpatică sau parasimpatic

ALVANIZAREA SIMPLA Electrozii utilizati pentru galvanizarea simpla , confectionati din


placi metalice ( plumb ) , au forme si dimensiuni diferite in functie de regiunea pe care se
aplica si de efectele urmarite . Cel mai adesea se folosesc placi dreptunghiulare de marime
egala sau diferita intre ele de 6/8, 8/10, 10/15 cm . Electrozii se aplica ferm pe tegument
prin intermediul unor anvelisuri hidrofile din tifon ambibate an solutii fiziologice sau apa
simpla . Daca se urmareste obtinerea unui efect analgetic , electrodul activ este cel pozitiv ,
iar daca se urmareste obtinerea unui efect excitant , electrodul activ este cel negativ . Se
utilizeaza doua modalitati de asezare a electrozilor : - transversal , de oparte si de alta a
regiunii afectate pe care o incadreaza astfel fata in fata ( umar , glezna , genunchi ) ; -
longitudinal , cu electrozii plasati la distanta , la extremitatile segmentului tratat ( brat ,
gamba , membru inferior ) . Intensitatea curentului aplicat se dozeaza de la potentiometru
in functie de toleranta individului si de toleranta la locul de aplicare , senzatia corecta fiind
cea de furnicatura placuta . Aceasta corespunde unei intensitati a curentului de 0,1-0,2 mA

654
pe cm2 de electrod . Durata tratamentului trebuie sa fie suficient de lunga , in general 20-30
minute .
14. Numarul sedintelor necesare este de 8-10 in formele acute si 12-15 sau mai mult in cele
cronice . Pacientul trebuie avizat in prealabil asupra senzatiei pe care o va simti . Va fi
asezat pe canapeaua de tratament in pozitiile cele mai antalgice in functie de zona de tratat
. Ca incidente posibile mentionam arsurile tegumentare . Acestea se pot produce la pacienti
cu afectare a sensibilitatii cutanate . La trecerea curentului continuu , apa din anvelisurile
hidrofile disociaza in H+ si OH-. Pe tegument se gasesc in mod obisnuit ioni paraziti (Na, Cl,
K) care se combina cu H+ si OH- rezultand acidul sau baza respectiva , cu producere de
arsura tegumentara . Pentru prevenire se folosesc solutii de protectie cu urmatoarele
formule : Pentru polul pozitiv : NaCl 5g , NaOH 1g , Apa distilata ad. 1000 ml ( pentru
neutralizarea HCl ) Pentru polul negativ : NaCl 6g, HCl diluat 6,5g, Apa distilata ad. 1000 ml
( pentru neutralizarea NaOH ) Potentiometrul aparatului de la care se regleaza intensitatea
curentului electric se manevreaza foarte incet deoarece in caz contrar pot apare contractii
musculare dureroase la variatia rapida a intensitatii .
15. BAILE GALVANICE Se aplica pentru tratarea unor regiuni mai intinse sau a intregului
corp . Ele imbina efectul curentului galvanic cu efectul termic al apei , care devine un
mijlocitor intre electrozi si tegument . Densitatea de cucent de pe tegument este mai redusa
si de aceea nu exista risc de arsura cutanata . Baile galvanice patru-celulare folosesc patru
vase in care se afla apa la 34-38 0 C , vase care au inglobati electrozi in peretii lor prin care
circula curentul continuu . Pacientul poate introduce in aceste vase doua , trei sau toate
patru membrele . Se poate folosi fie sensul ascendent , fie descendent al curentului , in
functie de scopul urmarit . Procedura se aplica zilnic , avand o durata de 20-30 minute .
Temperatura apei : - mai crescuta 37 - 38 0C reduce senzatia neplacuta creata de curent si
permite aplicarea unor intensitati mai mari ; - mai scazuta 34 - 35 0 C accentueaza senzatia
neplacuta data de curent . Baile 4 celule pot fi : - descendente : polarizate ( + ) membre
superioare si ( - ) membre inferioare ; Efect sedativ , hipotensor ; - ascendente : polarizate (
- ) membre superioare si ( + ) membre inferioare ; Efect usor excitant si de crestere a
tensiunii arteriale .
16. Baia galvanica Stanger este o cada izolata cu material plastic in care se afla opt electrozi
fixati pe pereti . Curentul galvanic poate fi facut sa circule intre acesti electrozi in multiple
variante : ascendent , descendent , transversal , in diagonala . Polul activ la galvanizare este
electrodul (+) . Apa are temperatura de 36-37 0C si concentratia maxima de 2 g/l NaCl
pentru a putea conduce bine curentul electric , iar intensitatea curentului se regleaza in
functie de prescriptia medicului si de senzatia subiectiva a pacientului : furnicatura placuta
sau caldura (400-600 mA) . Durata tratamentului este de 15-30 minute . Se fac 6-12 sedinte
la doua-trei zile . Contraindicatii : • leziuni trofice ale tegumentului ; • dermatoze ; •
implanturi metalice ; • pacemaker ; • solutii de continuitate ale tegumentului .
17. Baia galvanica ELECTRA
18. IONOGALVANIZAREA Definitie Ionogalvanizarea este metoda de introducere in
tegument cu ajutorul curentului galvanic a diverse substante cu efect therapeutic . Aceasta
forma de terapie se bazeaza pe disociatia electrolitica a substantelor puse la cei doi poli si
deplasarea anionilor si cationilor catre electrozii de sens contrar . Se folosesc solutii ce
contin substante active care se disociaza in campul electric si patrund in tegument la
nivelul foliculilor pilosi si ai glandelor sudoripare unde realizeaza depozite ce apoi sunt
preluate de circulatia sangelui . Ex. : ionogalvanizarea cu CaCl2 . Solutia de CaCl2 se pune la
655
anod . Solutii folosite : - la polul pozitiv : CaCl2 , MgSO4 , ZnSO4 , ioni metalici , alcaloizi ,
acetilcolina, morfina , xilina , atropina , corticoizi ; - la polul negativ : saruri de acizi organici
, Br , Cl , I , acid salicilic , acid acetic , acid oxalic sau acid citric . Solutiile se prepara cu apa
distilata . Concentratia solutiilor este mica (1 – 3 % ) deoarece in solutie disociatia
electrolitica este cu atat mai mare cu cat solutia e mai putin concentrata .
19. INDICATIILE CURENTULUI GALVANIC 1. nevralgii si nevrite ( de trigemen , occipitala ,
dentare, intercostale , meralgia parestezica ) ; 2. afectiuni reumatismale degenerative ; 3.
artrite , artroze cu diverse localizari ; 4. tendinite , bursite , periartrite , epicondilite , mialgii
; 5. sechele posttraumatice ; 6. boala Raynaud , acrocianoza , arteriopatii periferice ; 7.
pareze si paralizii ; 8. sindroame de suprasolicitare ; 9. distonii neuro-vegetative ; 10.
hipertensiunea arteriala stadiu I si II .
20. PARAMETRII CURENTILOR FOLOSITI IN ELECTROTERAPIE (a) curent continuu (b)
curent cu impulsuri (c) curent alternativ In electroterapie echipamentele functioneaza in 2
moduri : - Curent constant ( CC ) = intensitatea curentului produs de aparat ramane mereu
constanta oricat ar varia rezistenta cutanata I · R = U Curentul constant este avantajos in
aplicatiile stationare evitand senzatiile neplacute pe care le poate resimti pacientul la
cresterea intensitatii . - Voltaj constant ( CV ) = densitatea de curent ramane aceeasi chiar
daca marimea electrozilor se schimba . Pacientul nu are senzatii neplacute . U : R = I U =
tensiunea masurata in [ V ] sau [ mV ] R = rezistenta , masurata in [ Ω ] I = intensitatea
curentului electric , masurata in [ mA ]
21. CARACTERISTICILE CURENTILOR FOLOSITI IN ELECTROTERAPIE POLARITATE Un
curent continuu aplicat tesuturilor duce la acumularea ionilor pozitivi sub catod si a ionilor
negativi sub anod . Local se produc modificari ale ph- ului ( sub catod va fi mai alcalin iar
sub anod mai acid ) ceea ce provoaca disconfort pacientului ( mai ales la catod ) . Un curent
alternativ nu duce la o astfel de acumulare de sarcini electrice sub electrozi si deci acest
curent nu are efecte polare . Cantitatea de sarcini electrice care se deplaseaza in fiecare
directie a electrozilor poate fi : - inegala ― curentul are efecte polare - egala ― curentul nu
are efecte polare (a) curent polar (b) curent apolar
22. CARACTERISTICILE CURENTILOR FOLOSITI IN ELECTROTERAPIE FRECVENTA
Reprezinta numarul de oscilatii in unitatea de timp . Se masoara in [ Hz ]. Ex. : 10 pulsuri pe
secunda reprezinta o frecventa de 10 Hz . Curentii pulsati au 2 tipuri de frecventa : 1. nr. de
oscilatii pe secunda 2. nr. de trenuri de impulsuri pe secunda “burst frequency” frecventa
impulsuri : 60 Hz frecventa burst : 2 Hz Este important cand urmarim stimularea muscu
laturii ; la frecventa de cca. 30 Hz se obtine contractia tetanica cu forta crescuta .
23. CARACTERISTICILE CURENTILOR FOLOSITI IN ELECTROTERAPIE DURATA
IMPULSURILOR Este strans legata de amplitudine in producerea unui potential de actiune .
La aceeasi amplitudine durata variabila a impulsului poate da stimulare motorie , durere
sau stimulare senzitiva .
24. CARACTERISTICILE CURENTILOR FOLOSITI IN ELECTROTERAPIE FORMA
IMPULSURILOR La impulsurile rectangu- lare intensitatea curentului creste brusc la nivel
maxim , ceea ce genereaza potentia- lul de actiune . Daca inten- sitatea impulsului creste
progresiv apare fenomenul de acomodare la curent . - impulsuri triunghiulare ; - impulsuri
exponentiale .
25. AMPLITUDINEA IMPULSULUI Este cuprinsa intre 10 – 100 mA la curentii folositi in
electroterapie . Depinde de : - scopul urmarit de tratament - pacient ; se seteaza colaborand
cu pacientul . Amplitudinea determina numarul total de fibre nervoase activate . CICLURILE
656
DE STIMULARE EFECTIVA ( Duty- cycle ) Reprezinta raportul intre timpul cand curentul
actioneaza si timpul total pana la urmatorul impuls sau tren de impulsuri ( burst ) . Duty-
cycle este important pentru ca este un factor ce determina oboseala neuromusculara (
oboseala neuromusculara data de depletia de neurotransmitatori ) . Duty-cycle se poate
masura atat la curentii cu impulsuri ( izolate ) cat si la curentii cu trenuri de impulsuri (
burst ) .
26. CARACTERISTICILE CURENTILOR FOLOSITI IN ELECTROTERAPIE MODULATIA
Reprezinta variatia unor parametri : frecventa , amplitudine , durata . Are scopul de a
reduce fenomenul de acomodare . Acomodarea este scaderea raspunsului la un stimul
repetat si consta in scaderea perceptiei senzoriale a stimulului .Acomodarea este important
sa fie prevenita atunci cand tratamen- tul electric are ca scop controlul durerii . Si trenurile
de impulsuri se pot modula , de exemplu pentru a obtine o contractie musculare cat mai
fiziologica . .
27. TIPURI DE CURENTI CURENTUL CONTINUU ( GALVANIC ) Este definit ca un curent
avand un puls de durata infinita ; se foloses- te pentru galvanizari si ionoforeza CURENTUL
ALTERNATIV Este constituit dintr-o serie de impulsuri care alterneaza ; se foloseste pentru
stimularea musculaturii normal inervate si pentru controlul durerii . .
28. TIPURI DE CURENTI CURENTI CU IMPULSURI Fiecare impuls este separat de un
interval de timp de celalalt impuls. Pentru un curent pulsat cu o durata a pulsului < 1 ms ,
cu o frecventa < 120 Hz , aplicat max 20' , efectele polare nu conteaza . Curentii pulsati pot
fi : monoalternanta ( asimetrici ) cu efecte polare si bialternanta ( sime- trici ) . Efectele
polare conteaza in aplicatiile mai prelungite ale curentilor cu impulsuri . Este de preferat sa
folosim curenti apolari deoarece nu produc disconfort .
29. TIPURI DE CURENTI CURENTUL DE JOASA FRECVENTA ( CURENTUL FARADIC ) Este
un curent cu impulsuri asimetrice bifazate cu o frecventa intre 30-70 Hz si o durata a
impulsului de cca. 1 ms . Aceste impulsuri se folosesc pentru stimularea muschilor normal
inervati . Unii producatori de aparatura de electroterapie numesc “faradic” orice curent
produs cu scopul de a stimula fibrele musculare normal inervate .
30. TIPURI DE CURENTI TENS Reprezinta acronimul ” Transcutaneos Electrical Nerve
Stimulation” si include curenti de joasa frecventa ( intre 1-200 Hz ) , cu impulsuri cu durata
cuprinsa intre 50-200 μs , folositi pentru controlul durerii . Forma impulsului este
rectangulara ( sau aproape rectangulara ) , bifazica . Echipamentele moderne utilizate
permit obtinerea unei forme dreptunghiulare a impulsurilor , permit acoperirea unui
domeniu mai larg de reglare a frecventei , duratei si amplitudinii impulsu- rilor , cat si
dimensiuni de gabarit reduse . MICROCURENTUL Este un curent cu intensitate foarte
redusa ( max. 1 mA ) cu impulsuri mono- fazice sau bifazice si cu o frecventa a impulsurilor
de aproape 10 Hz .
31. TIPURI DE CURENTI CURENT DE VOLTAJ INALT ( HVPC sau HVPS ) Tensiunea de varf
este de pana la 500 V , din moti- ve de securitate . Peste aceasta valoare conducti- vitatea
pielii creste mult si pot apare arsuri . Nevoia de de a folosi impulsuri gemene de 300V este
data de faptul ca aces- tea nu produc arsuri dar unul de 600 V in mod cert ar produce .
Frecventa celor doua impulsuri com- binate variaza intre 1 Hz si 100 Hz . Acest curent desi
are o tensiune mare are o durata foarte scurta (7-14 μs) cand este folosit pentru
producerea contracturii la muschii normal inervati , in conditiile de siguranta ( fara aparitia
arsurilor tegumentare ) . Intensitatea curentului ajunge la 2-2,5 A dar durata foarte scurta a
impulsului face ca in medie intensitatea curentului sa fie de 1,2-1,5 mA .
657
32. TIPURI DE CURENTI CURENTUL RUSESC Curentul Kotz ( sau stimularea ruseasca ) este
un curent alternativ cu frecventa de 2500 Hz ( 2,5 kHz), cu impulsuri rectangulare de 200
μs ce formeaza trenuri de impulsuri cu frecventa de 50 Hz si burst duty-cycle de 50% . A
fost folosit pentru prima oara de cercetatorul rus Kots pentru electrosti- mularea
musculaturii normal inervate , stimulare care se produce fara durere si cu mare eficienta . .
33. TIPURI DE CURENTI CURENTII DIADINAMICI Sunt curenti introdusi acum 70 ani care
provin din redresarea curentului alternativ de la retea , avand frecventa de 50 sau 100 Hz si
o durata a impulsulii de 20 ms sau 10 ms . Acesti curenti au efecte polare intense ( duty-
cycle de 50 % si 100 % ) . Se folosesc mai ales pentru controlul durerii .
34. TERAPIA PRIN CURENTI DE JOASA FRECVENTA STIMULAREA MUSCULATURII
DENERVATE Exista 3 tipuri de leziuni nervoase : • Neuropraxie : blocaj in conducerea
nervoasa cauzat de o trauma ce a afectat teaca de mielina ; recuperarea se produce spontan
in max. 8 saptamani • Axonotmesis : leziune severa axonala cu pastrarea doar a
endonervului si degenerare a segmentului distal al nervului ( degenerescenta Waleriana ) ;
se produce regenerare cu 1÷2 mm/zi a axonului . • Neurotmesis : leziune foarte severa cu
intreruperea totala a axonului ; nu exista regenerare fara sutura chirurgicala .
Electrostimularea asigura pastrarea capacitatii muschiului de a raspunde la stimuli electrici
, impiedica atrofia musculara si mentine placa neuromusculara in stare de functionare . Nu
se face electrostimulare daca nu exista sanse de reinervare . Musculatura denervata se
stimuleaza numai cu ajutorul curentilor cu panta deoarece capacitatea de acomodare a
muschiului s-a pierdut prin denervare iar muschiul poate raspunde si la intensitati mai
mici de curent . Pentru stabilirea parametrilor curentului cu panta se foloseste curba
intensitate-durata . Utilizarea curentilor cu panta va evita excitarea fibrelor musculare
normal inervate si a fibrelor nervoase senzitive astfel incat fibrele musculare denervate
sunt primele care raspund prin contractie la stimulare .
35. CURBA INTENSITATE - DURATA Acest grafic se foloseste on scop diagnostic pentru : •
stabilirea gravitatii denervarii ; • stabilirea parametrilor de stimulare . Graficul stabileste
legatura intre amplitudine si durata impulsului care produce o contractie minima a
muschiului ; se face cu impulsuri triun- ghiulare apoi rectangu- lare . Curba cu impulsuri
triun- ghiulare este pentru fibrele denervate iar cea cu impulsuri rec tangu- are pentru cele
ramase indemne . .
36. CURBA INTENSITATE - DURATA Se stabileste pe baza curbei cu impulsuri rectangulare
: • R – reobaza = amplitudinea unui puls rectangular cu durata infinita care produce o
contractie musculara perceptibila (mA) • C – cronaxia = durata impulsului rectangular cu
amplitudine egala cu dublul reobazei ce produce o contractie minima ; C = 0,1 ÷ 1 ms • tu –
timpul util = timpul minim necesar unui impuls rectangular sa produca o contractie
perceptibila , avand o amplitudine egala cu dublul reobazei; pentru muschii sanatosi tu ≈10
μs . Pe baza curbei cu impulsuri triunghiulare se stabileste pragul de acomodare ce
reprezinta intensitatea unui impuls triunghiular cu durata infinita ce produce o minima
contractie ; valoarea lui este de 500 ÷ 1000 ms . Pe baza acestor determinari se poate afla
coeficientul de acomodare α . pragul de acomodare intensitatea curentului Δ cu durata de
1000 ms reobaza intensitatea curentului rectangular cu durata de 1000 ms α normal este
cuprins intre 2 si 6 . α = 1 ÷ 2 denervare partiala ; α = < 1 denervare totala . αα = α =
37. CURBA INTENSITATE - DURATA Pentru musculatura total denervata curba este
deplasata mult la dreapta . Pe masura ce reinervarea progreseaza curba se deplaseaza spre
stanga . Ridicarea acestui grafic intensitate-durata se poate repeta la 2-3 saptamani pentru
658
a urmari procesul de reinervare . Electrostimularea nu previne degenerarea nervului si nici
nu accelereaza reinervarea . Durata impulsului triunghiular ce se va folosi la
electrostimulare este in punctul cel mai de jos al curbei intensitate-durata cu impulsuri
triunghiulare . Aceasta se situeaza de obicei intre 100 ÷ 1000 ms . Durata electrostimulului
este pana se ajunge la oboseala musculare . Pauza dintre contractii este de cel putin 3 ÷ 4
ori mai mare decat durata impulsului .
38. MODALITATI DE REALIZARE A ELECTROSTIMULARII MUSCULATURII DENERVATE
Dupa stabilirea duratei impulsului si a intensitatii sale la electrodiagnostic ( curba
intensitate – durata ) se trece la stimularea propriu-zisa . Tehnica bipolara : electrozii se
plaseaza la capetele muschiului afectat , de obicei cu polul (+) preximal si polul (-) distal
spre jonctiunea tenomusculara . Muschiul denervat nu mai are din punct de vedere
functional punct motor . Tehnica monopolara : electrodul negativ (-) se pune pe punctul
motor al muschiului afectat iar cel pozitiv (+)pe capatul preximal al muschiului . Se fac
aproximativ 15÷20 stimulari pe sedinta in sedinte zilnice . Stimularea se continua pana la
reinervare , cu reevaluare periodica . Muschiul trebuie adus la forta 2 . Pe perioada
electrostimularii : - Pacientul se concentreaza asupra tratamentului imaginandu-si
miscarea pentru a-si pastra imaginea corticala a miscarii ; -Postura pacientului trebuie sa
fie adecvata pentru a degreva membrul respectiv de forta gravitatiei ; - Muschiul denervat
poate fi pregatit pentru sedinta de electrostimulare prin aplicatie locala de caldura , masaj
sau curent galvanic ;
39. ELECTROSTIMULARE - CURENTI SI PARAMETRI Electrostimulatoarele pot fi : •
portabile : mai usor de manevrat , mai ieftine , mai sigure ( deoarece intensitatea maxima a
curentului produs este limitsta din ratiuni de securitate ) • fixe : ofera o paleta mai larga de
posibilitati de electrostimulare ( tipuri de curent ) ; produc curenti cu parametri ce
corespund oricarui tip de electrostimulare . Aparatelec ce lucreaza cu voltaj constant sunt
considerate mai sigure decat cele cu curent constant . Terapeutul va testa curentul mai intai
pe el insusi inainte de a-l folosi pe pacient . Tipuri de electrozi : • autoadezivi • placute de
metal ( plumb ) • cauciuc electroconductor . Electrozii sunt aplicati pe piele prin
intermediul unui mediu de cuplare electroconductor care poate fi : • gel ( electrozi
autoadezivi – de unica folosinta ) ; • material textil umezit ; • burete umezit . Electrozii
trebuie curatati si dezinfectati dupa fiecare utilizare ; altfel ei pot transmite infectii de la un
pacient la altul . Gelul electroconductor contine : apa , saruri ( NaCl , KCl ), un material
surfactant si subst. bactericide si fungicide .
40. MARIME ELECTROZI Se aleg in functie de scopul tratamentului electric si de marimea
zonei de tratat Electrozii mari permit lucrul cu densitati de curent mai reduse : I (
intensitate ) mA S (suprafata ) cm2 Daca electrozii au marimi diferite electrodul mai mic
are o densitate de curent mai mare si este “electrodul activ ”. Electrodul mai mare este
„electrodul indiferent” . Electrodul mai mic permite „concentrarea” curentului .
AMPLASAREA ELECTROZILOR Pentru a stimula muscula- tura normal inervata elec- trodul
“activ” este plasat pe punctul motor al muschiului ( punctul in care se poate obtine o
contractie musculara cu forta cat mai mare sau pe traiectul nervu- lui motor ) . = Densitate
= Densitatea de curent =
41. STIMULAREA UNIPOLARA Se foloseste un electrod foarte mic ( activ ) si un electrod
indiferent ( mare ) ce se plaseaza in afara ariei de stimulat . Se foloseste cand se stimuleaza
muschi mai mici ( de ex. muschii faciali ) STIMULAREA BIPOLARA Stimularea bipolara
foloseste doi electrozi de marimi egale plasati la capetele muschiului sau grupului de
659
muschi de stimulat . Aceasta tehnica bipolara se foloseste pentru stimularea musculaturii
denervate pentru ca se vor stimula direct fibrele musculare . Densitate = α
42. STIMULAREA BIPOLARA ( continuare ) Pentru tratamentele electrice de combatere a
durerii cu scop antialgic se foloseste tehnica bipolara cu electrozi mai mari ce asigura un
impuls senzorial crescut si o stimulare motorie mai redusa . Un electrod poate fi inlocuit de
2 electrozi bifurcati cu o suprafata egala cu cea a electrodului inlocuit . Transmiterea
curentului se poate face si prin interme- diul apei . In acest caz den- sitatea poate produce
arsuri electrice foarte reduse. Densitate = α
43. ELECTROTERAPIE DE JOASA FRECVENTA CURENTII DIADINAMICI Sunt curenti
derivati din curentul alternativ de la retea prin redresare, cu o frecventa cuprinsa intre 50
si 100 Hz . Durata impulsurilor este de 10 ms . Sunt folositi pentru : - reducerea durerii -
imbunatatirea metabolismului tisular . Tipuri de curenti diadinamici : - Difazat ( DF ) :
frecventa de 100 Hz - Monofazat ( MF ) ; frecventa de 50 Hz - Perioada lunga ( LP ) :
frecventa de 50/100 Hz - Perioada scurta ( CP ), alterneaza la 1 s (MF) cu (DF): frecventa de
50/100Hz - Ritm sincopat (RS ) : alterneaza la 1 s ( MF ) cu pauze α
44. ELECTROTERAPIE DE JOASA FRECVENTA CURENTII DIADINAMICI Sunt curenti polari
asa incat aplicarea lor poate fi putin neplacuta , pacientul resimtind o senzatie puternica de
intepatura sau amorteala . Curentii diadinamici se aplica pe durate scurte de timp : 4÷6 min
(max. 10 min ). Pentru a combate acomodarea se inverseaza polaritatea sau se folosesc
succesiv mai multe tipuri de curenti diadinamici . MODALITATI DE APLICARE • aplicatii pe
puncte dureroase circumscrise . Se utilizeaza electrozi mici , rotunzi , egali . Polul negativ se
aplica direct pe zona dureroasa , iar pozitivul proximal la 2-3 cm distanta ; • aplicatii
transversale ( transregionale ) , la nivelul articulatiilor mari , a zonelor musculare mari ale
trunchiului si membrelor . Se folosesc electrozi plati , suficient de mari , asezati de o parte si
de alta a zonei dureroase ; • aplicatii longitudinale , de-a lungul unui nerv sau al unei cai
vasculare . Pentru nervi electrodul pozitiv , mai mare , se aseaza proximal, iar cel negativ
distal ; • aplicatii paravertebrale , pe regiunile radacinilor nervoase , cu electrozi adaptati ca
marime regiunii afectate , cu polul negativ pe regiunea dureroasa si pozitivul de cealalta
parte , sau electrozii de aceeasi parte , pozitivul proximal ; • aplicatii ganglionare , pe
ganglionii vegetativi . Se utilizeaza electrozi mici , rotunzi , cu negativul pe ganglionul
respectiv si pozitivul la 2-3 cm distanta .
45. ELECTROTERAPIE DE JOASA FRECVENTA CURENTII DIADINAMICI Curentii
diadinamici pot avea efect excitator , provocand contractii musculare ( in special MF si RS )
. Deoarece sunt necesare intensitati crescute si durate mai mari ale tratamentului
excitomotor curentii diadinamici nu se folosesc in acest scop Electrodul activ este polul (-).
Se pot aplica longitudinal sau transversal pe zona de tratat .Se pot face si aplicatii
paravertebrale sau ganglionare ; daca electrozii sunt la mare distanta unul de celalalt nu se
obtin efecte terapeutice notabile . INDICATII TERAPEUTICE - terapia durerii pentru
articulatii mici ( mana , pumn , glezna ) - algoneurodistrofia - diverse nevralgii ; nevralgii
post herpetice sau postzoosteriene - mialgii , periartrite - artrite reactive ( coxartroza ,
gonartroza , spondiloza ) - sechele algice post reumatice ( dupa entorse , luxatii , fracturi ,
contuzii ) Sunt curenti polari asa incat aplicarea lor poate fi putin neplacuta ; dau o senzatie
puternica de intepaturi sau amorteala . Se aplica pe durate scurte de timp 4÷ 6 min ( max.
10 min) . Daca apare fenomenul de acomodare cu disparitia senzatiei de curent , nu se
creste intensitatea curentului , deoarece apar arsuri ! Se pot provoca arsuri .Pentru a

660
combatea acomodarii se inverseaza polaritatea sau se folosesc succesiv mai multe tipuri de
curent . α
46. ELECTROTERAPIE DE JOASA FRECVENTA CURENTUL TRABERT Este un curent
rectangular cu durata impulsului de 2 ms si a pauzei de 5 ms ; de aceea este denumit si “2-5
curent” sau “Ultra-Reiz” curent . Are frecventa de 143 Hz . Se foloseste pentru terapia
durerii avand un marcat efect analgetic . Principalele indicatii terapeutice sunt: •
Manifestarile dureroase din radiculopatiile de cauza vertebrogene artrozica, artroze
dureroase, indiferent de localizare. • Reumatism inflamator cronic (spondilita
ankilopoetica). • Reumatismul abarticular (PSH, epicondilite). • Status posttraumatic.
47. ELECTROTERAPIE DE JOASA FRECVENTA CURENTUL TRABERT Este un curent polar ;
durata tratamentului este de max. 15 min. Dupa ce se aplica electrozii si se incepe terapia
apare fenomenul de acomodare si pacientul nu mai simte senzatia de curent ; se creste
astfel amplitudinea progresiv de mai multe ori pe durata terapiei pana la un nivel tolerabil
de 70 ÷ 80 mA . Pot sa apara contractii musculare vizibile sau palpabile . Aceste contractii
tisulare imbunatatesc perfuzia tisulara a zonei de tratat . Localizarea electrozilor este cea
din figura alaturata . α
48. ELECTROTERAPIE DE JOASA FRECVENTA TENS TENS ( Transcutaneos Electrical Nerve
Stimulation ) sunt curenti de joasa frec- venta cu impulsuri folositi in scop anal- getic
deoarece au capacitatea de a sti- mula selectiv fibrele nervoase groase . Caracteristici : •
durata pulsurilor este foarte mica vari- ind intre 10 si 250 μs ; • frecventa variaza intre 3 Hz
si 100 Hz ; • impulsurile pot fi : - simetrice , bifazice - asimetrice , bifazice - alternativ
rectangulare α
49. ELECTROTERAPIE DE JOASA FRECVENTA TENS - CLASIFICARE 1. TENS conventional (
Higt frequency , low intensity TENS ) : frecventa inalta , intensitate redusa 2. TENS tip
acupunctura ( frecventa redusa , intensitate crescuta ) 1. TENS conventional ( frecventa
inalta , intensitate redusa ) • are frecventa cuprinsa intre 50 ÷ 100 Hz • durata impulsurilor
este < 150 μs • durata de aplica a procedurii poate fi foarte lunga ( chiar ore ! ) • la aplicare
se creste intensitatea pana se obtine senzatia de furnicatura placuta • nu trebuie sa se
obtina contractie musculara • daca apar contractii musculare la aplicare intensitatea
musculara este prea mare • daca apare fenomenul de acomodare si dispare senzatia de
furnicatura se va creste usor intensitatea curentului • daca este necesar sa se foloseasca
TENS mai mult timp ( pentru o durere cronica de ex. ) pentru evitarea acomodarii se
folosesc trenuri de impulsuri ( Burst TENS ) . E. : 70 ms de TENS conventional urmat de o
pauza de 430 ms ( 2 trenuri de impulsuri/sec ) Se foloseste eficient pentru tratarea
durerilor postoperatorii sau postcicatriciale , durerilor dupa leziuni nervoase , nevralgii ,
neuropatii de incarcerare , dureri cauzate de “membrul fantoma” .
50. ELECTROTERAPIE DE JOASA FRECVENTA TENS - CLASIFICARE 2. TENS tip
acupunctura ( cu frecventa redusa ) • se aplica de obicei daca nu avem rezultat cu TENS
conventional • pentru dureri cronice • frecventa impulsurilor este de 1÷5 Hz • durata
impulsurilor este de 150÷200 μs • in timpul aplicatiei pot apare contractii musculare
puternice • efectul terapeutic apare mai lent dar este mai durabil ca la TENs conventional •
se aplica pe durata mai scurta max. 30÷40 min , pentru ca apare oboseala musculara • acest
tip de TENS isi exercita efectul antialgic prin eliberarea de endorfine la nivel spinal si
supraspinal . α
51. ELECTROTERAPIE DE JOASA FRECVENTA TENS - TEHNICA DE APLICARE • Pacientul
este posturat si regiunea de tratat expusa • Se verifica integritatea cutanata si prezenta
661
sensibilitatii cutanate local • Se fixeaza parametrii curentului de aplicat la aparat : 1. pentru
durere severa se folosesc : - pulsuri cu durata mai mare - frecvente mai inalte cu modulatie
in trenuri de impulsuri - intensitati mai mari ale curentului 2. pentru durere medie sau
usoara : - pulsuri cu durata mica - frecvente atat inalte cat si joase - intensitate mai mica •
Se testeaza functionarea aparatului de catre terapeut . • Se fixeaza electrozii pe pacient : 1.
de unica folosinta ( self adeziv ) - cei mai siguri 2. electrozi tip vacuum
52. ELECTROTERAPIE DE JOASA FRECVENTA TENS - TEHNICA DE APLICARE • Electrozii
se plaseaza cat mai aproape de zona dureroasa ( unul dintre ei ) iar celalalt in acelasi
dermatom sau pe trunchiul nervos al nervului aferent • Se poate plasa un electrod pe zona
dureroasa si unul paraspinal , pe zona spinala corespunzatoare • Se pot plasa si 2 electrozi
paraspinal pe partea afectata la nervul spinal respectiv • Se poate tatona o pozitionare cat
mai eficace a electrozilor • Nu se plaseaza electrozii pe zone cu tulburari de sensibilitate
tactila • Marimea electrozilor trebuie sa fie mare : 1. pentru a evita densitati de curent
crescute , cu risc de arsuri 2. pentru a asigura o stimulare eficienta • La terminarea
procedurii se opreste aparatul , se inspecteaza tegumentul pentru a sesiza eventualele
leziuni cutanate , apoi se curata si dezinfecteaza electrozii • Durata terapiei este ghidata de
rezultatele clinice obtinute α
53. ELECTROTERAPIE DE JOASA FRECVENTA TENS P O Z I T I O N A R E A E L E C T R O Z I
LORα
54. ELECTROTERAPIE DE JOASA FRECVENTA TENS CONTRAINDICATII • Zonele
tegumentare lezate ( dermatoze , plagi , infectii , etc ) • Uterul gravid • Aplicare
transtoracica sau pe partea anterioara a gatului • Prezenta pacemaker-ului sau a altor
stimulatoare electrice • Tumori maligne sau zone cutanate supuse iradierii • Implante
metalice ; • Tulburari circulatorii INDICATII TERAPEUTICE • Dureri postoperatorii •
Dismenoree • Sindroame dureroase musculoscheletale : mialgii , miogeloze , tendinite ,
periartrite • Durere lombara joasa si cervicalgii de tip degenerativ artrozic si discal •
Nevralgii • Boala artrozica cu diverse localizari • Algoneurodistrofia • Sechele algice dupa
hernie de disc lombara si cervicala operata • Dureri tip “membru fantoma” dupa amputatie
.
55. STIMULAREA MUSCULATURII NETEDE Musculatura neteda are particularitati
fiziologice speciale si anume : • nu are capacitate de acomodare ( acomodare neglijabila ) •
cronaxia este foarte lunga , de sute de ms . • muschii netezi au o mare capacitate de sumatie
a stimulilor electrici aplicati . Musculatura neteda se stimuleaza cu curenti exponentiali sau
triunghiulari cu panta de crestere a intensitatii impulsului foarte lunga ( 500÷800 ms ) , cu
pauza mare intre impulsuri ( un impuls la 1-4 sec. ) . Intensitatea curentului de stimulare
este de obicei de 20÷30 mA . Se folosesc electrozi plati , mari , de dimensiuni egale (
200÷400 cm2 )care se aplica pe zonele de tratat ( de regula pe abdomen ) . Sedintele de
tratament dureaza 10÷15 min ( atonii vezicale ) sau 30÷50 min ( constipatia cronica ) .
Sedintele de tratament se fac la inceput zilnic , apoi o sedinta la 2÷3 zile . Este necesar un
numar mare de sedinte ( 20÷25) . INDICATII TERAPEUTICE • constipatia cronica atona ; in
acest caz electrozii sunt plasati pe flancurile abdomenului • vezica urinara atona ; in acest
caz polul (-) se plaseaza deasupra simfizei pubiene si cel (+) in zona sacrala .
CONTRAINDICATIILE Sunt aceleasi ca la orice alta forma de electroterapiede joasa
frecventa .
56. DUREREA CONTROLUL DURERII PRIN ELECTROTERAPIE DUREREA : reprezinta o
experienta senzoriala si emotionala neplacuta asociata unei prezente sau potentiale leziuni
662
tisulare ; este o experienta strict individuala , deci variaza foarte mult de la un individ la
altul . CAILE FIZIOLOGICE ALE DURERII - receptori durerosi ( piele , articulatii , periost ,
muschi , viscere , meningec , ligamente , tendoane ) - fibre nervoase senzitive aferente - tip
Aδ – fibre rapide mielinizate ce conduc rapid impulsul pentru a declansa recatii reflexe de
aparare - de tip C – fibre amieli- nice , lente , conduc lent durerea si dau senzatia de durere
profunda (“junghi”) , imprecisa , ce nu declanseaza reactii de aparare Densitate = α
57. DUREREA In afara raspunsului nervos reflex organismul raspunde la durere prin
eliberarea unor mediatori chimici care influenteaza perceptia durerii . Toate impulsurile
dureroase sunt modulate in sistemul nervos central pana se formeaza senzatia constienta
de durere . Modularea se produce : • in sistemul nervos periferic • in maduva spinarii • in
talamus • cortical Modul de actiune al electroterapiei este explicat de teoria lui Melzack si
Wall ( 1965 ) - teoria “portii” ; • Impulsurile dureroase sunt controlate la nivelul cornului
posterior medular de o “poarta” de alte impulsuri ce vin din periferie • Impulsurile
dureroase ajung prin Aδ si C in cornul posterior medular si fac sinapsa cu neuronii ce
primesc aferenti si de la fibrele rapide Aβ . Densitate =
58. DUREREA CLASIFICAREA FIBRELOR NERVOASE Densitate = α Clasa Grupa Diametrul
(μm) Viteza de conducere (m/s) Functie/distributie A Aferente Ia Ib (α) II (βγ) III (δ) 20 5-
15 1-7 100 20-90 12-30 Primary endings ( Ia fibres ) Secondary endings ( Ib fibres )
Vibratie Atingere Durere , temperatura A Eferente A γ 17 50-100 Fibre motorii extrafuzale
Fibre motorii intrafuzale B 3 3-15 Preganglionic autonome C IV 0,5-1 0,5-2 Durere ,
temperatura
59. DUREREA Stimuland cu impulsuri electrice ( de joasa sau medie frecventa ) fibrele Aβ
impulsurile lor ajung rapid la neuronii intermediari din cornul posterior medular care
blocheaza transmisia mai departe a senzatiilor dureroase ce vin prin fibre Aδ si C TIPURI
DE DURERE Durere acuta : asociata unei leziuni tisulare Durere cronica : a) orice durere ce
persista cel putin 3÷6 luni dupa ce a actionat cauza initiala . In acest caz se produc
modificari la nivelul maduvei spinarii , de excitabilitate locala , cu hipersensitivitate locala
si prag dureros foarte scazut . b) durere caracteristica afectiunilor cronice ( ex. Artroze ) c)
somatica : este o durere musculoscheletala sau viscerala localizata sau difuza , resimtita
local sau referita neurogenica , resimtita ca o arsura , vibratie , injunghiere . Este cauzata de
leziuni la nivelul sistemului nervos . ( ex. Durere postherpetica , algoneurodistrofia ,
sindrom dureros regional tip II ) , dupa accident vascular sau leziuni vertebromedulare d)
psihogenica : durere influentata de factori psihologici , fara legatura cu leziuni tisulare reale
.
60. DUREREA TEORIA ELIBERARII DE ENDORFINE ( Eriksson si Sjölund ) Se cunoaste ca
eliberarea de endorfine in sistemul nervos central este unul dintre mecanismele fiziologice
de control al durerii . In durerile cronice exista hipoactivitatea sistemului endorfinic sau o
consumare a endorfinelor eliberate in exces . Sistemul nervos central poate fi stimulat sa
produca endorfine prin aplicatiile de TENS “tip acupunctura” ( cu frecventa redusa ) . Dupa
Sjolund si Eriksson endorfinele sunt eliberate numai la o freventa de 2÷5 Hz a curentului
TENS si cu o intensitate ce produce contractii musculare nedureroase . α
61. DUREREA TEORIA ELIBERARII DE ENDORFINE O alta teorie care explica actiunea
antialgica a curentului TENS este prezentata de Howson . Acesta a facut curbele intensitate
durata stimuland fibre nervoase tip Aα ( motorii , mielinice , rapide ) , Aδ si C . Se observa
ca impulsuri cu durate foarte mici ( mai mici de 200 μs ) pot stimula fibrele nervoase
motorii si senzitive fara a stimula fibrele lente , amielinice , dureroase . α
663
62. Artroza acromioclaviculara ; aplicatie de curent Trabert Condromalacie patelare ;
aplicatie de curent diadinamic ( DF-PS ) α
63. Artrita reumatoida cu afectarea articulatiei interfalangiene proximale a indexului ;
curent diadinamic Cefalee spondilogena ; curent Trabert α
64. Nevralgie cervicobrahiala stanga ; TENS Herpes Zoster ; curent diadinamic α
65. Lombalgie vertebrogena ; TENS Claudicatie intermitenta; Trabert pentru normalizarea
simpaticului α
66. CURENTII DE MEDIE FRECVENTA Curentii de medie frecventa au frecvente cuprinse
intre 1.000÷100.000 Hz Exista diferente importante intre efectele curentilor de joasa
frecventa si de medie frecventa . Curentii de joasa frecventa produc pentru fiecare impuls o
depolarizare a fibrei nervoase ( sau musculare ) . La fiecare impuls avem o excitatie .
Excitatiile sunt sincrone cu impulsurile . Este principiul excitatiilor sincrone. Curentii de
medie frecventa nu duc la excitatie dupa fiecare impuls , pentru ca multe impulsuri cad in
perioada de refrac- tara a fibrei nervoase ( sau musculare ) , fiind foarte rapide . Excitatia
apare dupa mai multe impulsuri . Mai multe impulsuri - excitatie α
67. CURENTII DE MEDIE FRECVENTA Este principiul sumatiei temporale sau a
depolarizarii asincrone . Depolarizarea sincrona devine , pe masura ce frecventa
impulsurilor creste , asincrona . Depolarizarea dupa principiul sumatiei temporale se
numeste Efect Gildemeister . Pentru depolarizare curentul de medie frecventa trebuie sa
actioneze un anumit timp care este cu atat mai mic cu cat intensitatea curentului este mai
mare . O alta particularitate a curentilor de medie frecventa este ca excitatia poate fi
produsa la oricare dintre cei doi poli ai curentului - principiul excitatiei apolare , deoarece
acesti curenti nu sunt polari . Curentii de joasa frecventa produc excitatia la inceput sub
catod . α
68. CURENTII DE MEDIE FRECVENTA Rezistenta cutanata este redusa la curentii de medie
frecventa (MF), de aceea aplicarea lor : • este mai bine suportata ( nedureroasa ) • poate
actiona mai profund . Rezistenta cutanata scade cu cat frecventa curentului alternativ este
mai mare . Rezistenta cutanata redusa si lipsa efectelor electrolitice permite curentului de
MF : • sa fie aplicat la intensitati mari , ce pot penetra mai profund ; • Sa fie mai bine
tolerati( mai placuti ) . Deoarece curentul isi schimba alternativ si rapid directia in tes uturi
, nu apar efecte electrolitice la electrozi si nici nu sunt excitati receptorii cutanati . Curentii
de medie frecventa pot realiza contractii musculare puternice nedureroase datorita
fenomenului incrucisarii pragurilor ( Djourno,1949 ) La frecvente de 6.000÷8.000 Hz
pragul contractieimuscularetetanice este sub pragul dureros , prin disocierea acestor 2
praguri . Muschii denervati nu pot fistimulati cu curenti de MF pentru nici o frecventa sau
intensitate folosita .
69. CURENTII DE MEDIE FRECVENTA Curentii MF se pot modula in amplitudine , adica
amplitudinea impulsurilor poate creste si scade ritmic . Modularea amplitudinii se face in
ritm de joasa frecventa ( 0÷100 Hz ). Au existat aparate ce su folosit acest tip de curenti :
Miodinaflux , Ampipuls .
70. CURENTII DE MEDIE FRECVENTA CURENTII INTERFERENTIALI Se obtin prin
interferenta a 2 curenti alternativi de medie frecventa , unul avand frecventa de 4.000 Hz ,
celalat o frecventa putin diferita ( intre 4.000 si 4250 Hz ) de obicei 4.100 Hz . Se obtine
astfel un alt curent alternativ de medie frecventa a carui amplitudine estemodulata cu o
frecventa joasa . f1 + f2 2 Ex. : f1 = 4.000 Hz f2 = 4.150 Hz f1 + ½ · Δf = 4.000 + 75 = 4.075
Hz α = f1 + ½ ·Δf = frecventa curentului rezultat
664
71. CURENTII DE MEDIE FRECVENTA CURENTII INTERFERENTIALI Frecventa cu care
variaza amplitudinea curentului rezultat la interferenta se noteaza cu AMF si este : AMF =
f1 – f2 = Δf Ex. : f1 = 4.000 Hz ; f2 = 4.150 Hz ; Δf = f2 – f1 = 150 Hz . Cele doua circuite de
curent care interfera sunt plasate perpendi- cular unul pe celalalt . Cea mai mare modulare
a curentului re- zultat se obtine pe diagonala in raport cu fiecare circuit . α
72. CURENTII DE MEDIE FRECVENTA CURENTII INTERFERENTIALI Frecventa curentilor
ce interfera se poate situa , in functie de aparat , intre 2 si 10 kHz . α
73. CURENTII DE MEDIE FRECVENTA CURENTII INTERFERENTIALI AMF poate varia in
anumite limite stabilite la fiecare aparat pentru a preveni fenomenul de acomodare . Ex. :
AMF este de 20 Hz si se fixeaza un spectru de 50 Hz . Asta inseamna ca AMF variaza intr-un
anumit interval de timp , intre 20 si 70 Hz. α
74. CURENTII DE MEDIE FRECVENTA CURENTII INTERFERENTIALI Daca spectrul este
fixat mai mare acomodarea este mai bine prevenita. Aparatele moderne sunt dotate cu
“vector”. Acesta are scopul de a mari si uniformiza aria stimulata dintre cei 4 poli si a nu
exista directii preferentiale de stimulare . Se foloseste vectorul sau vectorul izoplanar : ∙
cand tratam o suprafata de tesut mare ; ∙ cand zona de tratat este mai anfractuoasa si
simetria dintre electrozi e greu de pastrat . AMF cuprinsa intre 75÷150 Hz este resimtita de
pacient ca „placuta , usoara , confortabila” ; se foloseste pentru dureri acute sau la persoane
mai sensibile la curent ( efect antialgic ) AMF cuprinsa intre 25÷50 Hz se resimte ca „grea ,
adanca , rugoasa” si produce contractii musculare tetanice . Este folosita pentru stimularea
musculare . La intensitate subliminala se obtin efecte de relaxare musculara cu frecvente de
40-60 Hz si efecte vasculotrofice . α
75. CURENTII DE MEDIE FRECVENTA CURENTII INTERFERENTIALI EFECTE FIZIOLOGICE
• Efect antialgic , de calmare a durerii - direct , prin reducerea sensibilitatii dureroase -
indirect prin vasodilatatie • Efect de stimulare a musculaturii striate normal inervate :
provoaca contractii musculare puternice , bine suportate . • Efect vasotrofic , hiperemizant
si resorbtii : - direct , datorita „gimnasticii musculare”si prin actiunea vaselor de sange -
indirect prin actiune pe musculatura neteda a vaselor • Actiune excitomotoare de stimulare
a musculaturii netede hipotone • Efect miorelaxant si decontractant ( cu frecvente AMF
40÷60 hz si intensitate subliminala ) . Densitate = α
76. CURENTII DE MEDIE FRECVENTA CURENTII INTERFERENTIALI TEHNICA DE
TRATAMENT • Pacientul este posturat confortabil , avand regiunea de tratat expusa ; I se
prezinta procedura , durata si scopul ei . • Se verifica functionarea aparatului . Electrozii se
aleg in functie de marimea zonei de tratat ; exista electrozi : - clasici , din cauciuc
electroconductor sau autoadezivi - tip vacuum : de preferat in cazul curentilor
interferentiali pentru ca se fixeaza mai usor pe pacient - placute cu 4 poli ; se folosesc
pentru tratarea zonelor anatomice mici ( puncte dureroase , tratamente faciale ) α
77. CURENTII DE MEDIE FRECVENTA CURENTII INTERFERENTIALI TEHNICA DE
TRATAMENT - electrozi tip “manusa” . Se folosesc in aplicatii dinamice la unele tipuri de
aparate - nu este necesara cresterea inten- sitatii pe parcursul terapiei . e = α
78. CURENTII DE MEDIE FRECVENTA CURENTII INTERFERENTIALI TEHNICA DE
TRATAMENT Se fixeaza parametrii de lucru pe aparat : • AMF 75÷150 Hz – efect antialgic
25÷ 50 Hz – efect excitator • Spectru : a) un spectru larg si AMF redusa se folosesc in
patologie cronica sau subacuta ; pacientul simte o varietate de senzatii b) un spectru ingust
si AMF mare se foloseste in patologie acuta , la persoanele mai sensibile la curent •
Intensitatea curentului se fixeaza colaborand cu pacientul ; unele aparate au propria
665
telecomanda cu care pacientul isi fixeaza intensitatea dupa dorinta • Frecventa : a) de 2
kHz a curentilor de interferenta produce efect motor mai pronuntat ; senzatia de curent
resimtita este mai puternica ; se foloseste cand nu exista durere si avem nevoie numai de
efect excitator b) de 4 kHz se foloseste pentru efecte antialgice Durata unei sedinte de
tratament variaza intre 10 si 30 min . Sedintele de tratament se fac : - zilnic sau de 2-3 ori
pe zi in afectiuni acute - de 2-3 ori pe saptamana in afectiuni cronice - zilnic in afectiuni
subacute e =
79. CURENTII INTERFERENTIALI INDICATII TERAPEUTICE • Stari posttraumatice ( dupa
contuzii , entorse , luxatii , contracturi post imobilizare , rupturi sau intinderi musculare ) •
Afectiuni reumatismale degenerative , artroze , spondiloza • Afectiuni reumatismale
inflamatorii , poliartrita reumatoida , spondilita ankilozanta , spondiloartropatii •
Reumatism abarticular : tendinite , mialgii , bursite , periartrite • Hernia de disc lombara si
cervicala • Nevralgii , nevrite , semipareze post AVC • Afectiuni vasculare periferice (
sindrom de ischemie cronica periferica • Afectiuni ginecologice ( anexite , metroanexite ,
dismenoree ) • Afectiuni ale aparatului renal si digestiv ( diskinezie biliara , distonii
functionale intestinale , prostatita ) CONTRAINDICATII • Tumori maligne • Boli infectioase ,
stari febrile , inflamatii pulmonare • Casexia • Prezenta pacemaker-ului cardiac sau a altor
stimulatoare • Uterul gravid sau zona lombara la femeile insarcinate • Tromboze si
tromboflebite • Implanturi metalice e = α
80. CURENTII INTERFERENTIALI Durere lombara joasa Gonartroza e = α
81. ULTRASUNETUL Sunetul = vibratie mecanica a particulelor intr-un mediu elastic care
poate fi perceput de urechea umana ( ν = 20 Hz ÷ 20 kHz ) Ultrasunetul = vibratie mecanica
ca si sunetul cu o frecventa mai mare de 20 kHz Tratamentul cu ultrasunet reprezinta un
tratament medical cu vibratii mecanice cu o frecventa mai mare de 20 kHz In practica se
folosesc : - ν = 0,7 ÷ 3 Mhz pentru terapie si - ν = 5 ÷ 13 Mhz pentru diagnostic ( ecografie )
Ultrasonoforeza este tratamentul medical in care o substanta medicamentoasa este
introdusa in organism cu ajutorul energiei ultrasunetului . Ultrasunetul este o unda
longitudinala ( directia ei de propagare coincide cu directia in care oscileaza ) . Importanţa
practică a ultrasunetelor este legată de lungimea de undă mică a acestora. Din această
cauză ultrasunetele pot fi emise şi se propagă ca şi razele de lumină sub formă de fascicule,
spre deosebire de sunetele obişnuite care se împrăştie în toate direcţiile. Corpul uman este
un mediu elastic si deci poate fi strabatut de ultrasunete . c = viteza de propagare US ( m/s )
c = λ · f λ = lungimea de unda ( m ) f = frecventa ( Hz )
82. ULTRASUNETUL In apa si tesuturi moi viteza medie de propagare a US este de 1500
m/s . Viteza este cu atat mai mare cu cat mediul este mai dens . in aer : c = 340 m/s in os : c
= 2800 m/s in piele : c = 1519 m/s in cartilaj : c = 1665 m/s in tendoane : c = 1750 m/s in
tesut gras : c = 1478 m/s Lungimea de unda λ a ultrasunetelor este : - 1,5 mm in apa la 1 Mz
- 3 mm in tesut osos la 1 Mhz . Caracteristicile fizice ale mediilor parcurse de ultrasunet
sunt reprezentate de impedanta acustica [ Z ] a mediului respectiv . Z este deci o constanta
de material . Z = ρ · c [ rayl ] = [ kg ·m -2·s -1 ] unde ρ = densitate [ kg/m 3 ] c = viteza de
propagare [ m/s ]
83. ULTRASUNETUL PRODUCERE ULTRASUNET Orice obiect care vibreaza produce sunete
. Ultrasunetul este produs de cristale piezoelectrice ( cuart , titanat de zirconiu , titanat de
bariu ) care au proprietatea de a-si modifica grosimea atunci cand li se aplica o diferenta de
potential . Cristalul poate vibra cand i se aplica un curent care oscileaza rapid producand
ultrasunete . Acesta este efectul piezoelectric inversat . Efectul piezoelectric este
666
proprietatea cristalelor de a se incarca electric cand asupra lor se exercita o forta de
presiune . Cristalele piezoelectrice pot transforma energia electrica in energie mecanica si
invers .
84. ULTRASUNETUL Campul de ultrasonare emis de capul de ultrasonare nu este uniform .
De aceea intensitatea US emise reprezinta o intensitate medie ; miscarea probei pe pacient
uniformizeaza intensitatea . Lungimea lui depinde de marimea suprafetei capului de
ultrasonare si de lungimea de unda . Intensitatea US specificata pe aparat reprezinta
intensitatea medie masurata in apa la 5 mm de capul de ultrasonare . . Lungimea Zonei
Fresnel in cm pentru diferite marimi ale ale transductorului si diferite frecvente Diametrul
transductorului Frecventa ( MHz ) 0,75 1 1,5 3 2 5 cm 6,7 cm 10 cm 20 cm 3 11 cm 15 cm
23 cm 45 cm 5 31 cm 41 cm 63 cm 125 cm
85. ULTRASUNETUL Ultrasunetele la traversarea corpului uman sufera fenomene de : a)
reflexie b) refractie c) imprastiere d) interferenta e) absorbtie a) REFLEXIA consta in
intoarcerea in mediul initial a unei parti a fasciculului de US la traversarea unei interfete, in
functie de impedanta acustica [ Z ] a celor doua medii . Direcţia fasciculului reflectat
depinde de unghiul pe care il face fasciculul incident cu interfata . Cu cat Z este mai diferita
cu atat reflexia este mai mare . Cea mai mare reflexie se produce la interfata muschi–os
(30%) . Impedana acustica a corpului este identica cu a gelului folosit la ultrasonare
.Reflexia este la interfata : - piele - aer : 100% - tesut gras – muscular : 0,8% - transductor
(aluminiu ) - aer : 100% . b) REFRACTIA reprezinta schimbarea directiei fasciculului
incident dupa ce a strabatut o interfata. Valoarea unghiului de refractie este direct
proportionala cu diferenta de viteza a US in cele două medii si invers proportionala cu
unghiul de incidenta. Reflexia si refractia la frecventa de 1 si 3 Mhz nu difera apreciabil
pentru ca impedanta acustica a mediilor traversate este aceeasi si vitezele de deplasare ale
US nu difera foarte mult .
86. ULTRASUNETUL c) IMPRASTIEREA : In tesuturi datorita mai ales reflexiei fascicolul de
ultrasunete se imprastie . Energia de ultraso- nare actionand astfel nu numai pe directia
fascicolului ci si in vecinatate . US nu parasesc corpul pentru ca la interfata piele-aer
reflexia este 100% . d) INTERFERENTA : Datorita reflexiei ultrasunetul incident si cel
reflectat interfera , ducand la formarea unor unde stationare mai intense . In practica acest
fenomen are importanta cand tratam zone din corp cum sunt pumnul sau glezna , unde un
strat subtire de muschi este situat deasupra osului si undele stationare de interferenta
formate pot cauza iritarea periostului si produce durere . . .
87. ULTRASUNETUL e) ABSORBTIA US Efectele biologice ale US se manifesta numai daca
US sunt absorbite de tesuturi . Absorbtia se masoara prin coeficientul de absorbtie .
Absorbtia la 1 Mhz este : [ os : 3,22 ] , [ piele : 0,62 ] , [ muschi : 0,76 ] , [ tesut gras : 0,14 ] , [
apa : 0,0006 ] . Adancimea de injumatatire este distanta masurata pe directia de propagare
a US la care intensitatea fascicolului de US se reduce la jumatate . Se cunoaste in general ca
adancimea de injumatatire este de 3 cm in muschi , dar acest lucru este valabil doar cand
US este paralel cu fibrele mus- culare . Daca US este perpendicular pe fibre le musculare
adancimea de injumatatire este de 9 mm . In general terapia cu US poate atinge
profunzimea de 3 ÷ 4 cm pentru a avea efecte notabile . Adancimea de injumatatire la 1
Mhz la 3MHz os 2,1 cm ― ― ― piele 11,1 cm 4 cm cartilaj 6 cm 2 cm muschi 9 cm 3 cm tesut
gras 50 cm 16,5 cm apa 11500 cm 3833,3 cm
88. ULTRASUNETUL EFECTE BIOLOGICE EFECTUL MECANIC In tesuturi ( mediu elastic )
undele ultrasonore produc compresiuni si decompresiuni repetate cu frecventa
667
ultrasunetului , producand variatii de presiune in tesuturi , cu efect de micromasaj . Cele
mai mari presiuni intratisulare se produc la limita de separatie intre doua medii cu
impedante acustice diferite ( ex. muschi-os) . Ca urmare : volumul celular se poate modifica
cu 0,2% , permeabilitatea membranara se poate modifica , schimburile metabolice se pot
imbunatatii . EFECTUL TERMIC Micromasajul conduce la eliberarea de caldura . Incalzirea
tisulara este marcata la limita de separatie dintre tesuturi unde se produc fenomene de
reflexie si interferenta . Ultrasunetul aplicat continuu cu 1,5 W/cm2 timp de 5 minute cu un
transductor de 12,5 cm2 poate creste temperatura : - in muschi cu 3,3 0C - in os cu 9,3 0 C -
in capsula articulara cu 6,3 0C . Incalzirea ( care se produce strict sub capul de US ) se poate
evita : - folosind ultrasunetul pulsant ; - miscand continuu capul de ultrasonare . Incalzirea
tisulare produsa de US este de evitat in unele situatii patologice : artrite , entorse , luxatii ,
contuzii ( imediat posttraumatism ) .
89. ULTRASUNETUL EFECTE BIOLOGICE ENERGIE ULTRASONORA MICROMASAJ
CALDURA ( efect mecanic ) ( efect termic ) EFECTE BIOLOGICE : 1. relaxare musculare 2.
cresterea permeabilitatii membranare 3. cresterea puterii de regenerare a tesuturilor 4.
stimularea microcirculatiei 5. reducerea durerii 6. efecte asupra nervilor periferici 1.
Relaxare musculara Se produce prin : - activarea microcirculatiei si eliminarea produsilor
de catabolism ; - prin actiune directa asupra fibrelor nervoase .
90. ULTRASUNETUL 2. Cresterea permeabilitatii membranare Vibratiile ultrasonare cresc
permeabilitatea membranara atat in aplicatii continue cat si pulsate . Ca urmare : - pH
tisular se reduce ; - se pot introduce unele substante medicale in tesuturi . 3. Cresterea
puterii de regenerare a tesuturilor S-a dovedit experimental ca efectele de stimulare a
regenerarii tisulare se obtin cu 0,5 W/cm2 in aplicatie pulsata cu frecventa de 3,5 Mhz . 4.
Stimularea microcirculatiei Este produsa prin : - cresterea temperaturii ; - stimularea
musculaturii netede vasculare ; - eliberarea unor substante din celule ca o consecinta
directa a vibratiilor mecanice . 5. Reducerea durerii este produsa prin : - imbunatatirea
microcirculatiei ( inclusiv cea limfatica ) ; - relaxarea musculara ; - reducerea pH-ului
tisular ; - stimularea directa a fibrelor nervoase amielinice . 6. Efecte asupra nervilor
periferici Ultrasunetul poate modifica conducerea nervoasa atat prin cresterea cat si prin
descresterea ei .Nu au fost complet elucidate efectele asupra sistemului nervos central . A
fost descris un efect simpaticolitic , utilizat in aplicatii reflexe .
91. ULTRASUNETUL EFECTE NONTERMALE 1. Efectul de cavitatie Se produce numai cand
se folosesc intensitati mari ale US si consta in formarea de bule de gaz in tesut . Aceste bule
au marimea de 1 ÷100 μm . S-a obtinut experimental fenomenul de cavitatie in tesutul
nervos din creierul de pisica , la intensitati de 100÷180 W/cm2 . In aplicatiile in apa ale US
cavitatia duce la aparitia bulelor de gaz care trebuie indepartate . 2. Undele stationare Se
produc ca urmare a fenomenului de interferenta la limita de separatie intre doua medii cu
impedante acustice diferite si duc la obtinerea unor intensitati foarte mari ale undelor
ultrasonare ce pot distruge tesuturile . In practica acest lucru nu se produce deoarece : -
tesuturile vii au o structura extrem de neomogena ; - miscarea continua a capului de
ultrasonare evita formarea de unde stationare
92. ULTRASUNETUL MOD DE APLICARE Cuplajul direct : capul de ultrasonare se aplica
direct pe piele prin interme- diul unui gel care are urmatoarele caracteristici : - impedanta
acustica similara tesutului ; - transmitere foarte buna a US ; - chimic inactiv ; - hipoalergic si
steril ( relativ ) . Se pot folosi in afara de geluri : ulei , diverse unguente . Cuplaj indirect : -
se realizeaza prin intermediul imersiei in apa a capului de ultraso- nare si a regiunii de
668
tratat ; - se foloseste cand trebuie tratate zone anatomice mici , anfractuase , cum sunt
mana sau piciorul sau cand US nu se poate aplica direct , datorita durerii ; - temperatura
apei trebuie sa fie placuta ( 36÷37 0 C ) . - apa trebuie fiarta in prealabil , pentru eliminarea
gazelor dizolvate ; - se poate folosi si metoda '”pernei de apa” , un recipient de plastic sau
cauciuc plin ¾ cu apa , pus deasupra zonei de tratat ; o mare parte din energia US se pierde
in acest fel .
93. ULTRASUNETUL MOD DE APLICARE Parametrii folositi la tratament : - mod continuu
sau pulsat ; - intensitatea ; - frecventa; - cuplajul ; -tipul de cap de US Intensitatea US [
W/cm2 ] : Dozele terapeutice se situeaza intre 0,3÷3 W/cm2 . a) intensitate mica : < 0,3
W/cm2 ; b) intensitate medie : 0,3÷1,2 W/cm2 ; c) intensitate mare : 1,2 ÷ 3 W/cm2 .
94. ULTRASUNETUL MOD DE APLICARE Pentru US pulsat se calculeaza intensitatea medie
a pulsatiilor . Efectul miorelaxant este mai mare la US pulsat . Afectiunile acute ( ex. :
afectiuni posttraumatice , artrite ) se trateaza cu US pulsat pentru ca nu trebuie sa incalzim
tesuturile . Afectiunile cronice se trateaza cu US continuu . Intensitatea folosita la tratament
se alege dupa : - marimea zonei de tratat ; - adancimea unde se afla leziunea ( max.
0,5W/cm2 in apropierea oaselor ) ; - tipul de leziune . Frecventa de 1 MHz pentru procese
patologice situate mai profund . Frecventa de 3 MHz pentru procese patologice aflate mai
superficial .
95. ULTRASUNETUL MOD DE APLICARE Suprafata de tratat O suprafata de max. 75 ÷ 100
cm2 poate firezonabil tratata intr-o sedinta de tratament . Durata maxima a unui tratament
: 15 min . O suprafata de tesut de 3 ÷ 6 cm2 poate fi tratata in 3 ÷ 5 min . Capetele de
ultrasonare au suprafete cuprinse intre 1 ÷ 5 cm2 . Capul de ultrasonare se misca continuu
pe suprafata de tratat . Miscarea capului de ultrasonare (a) circulara ; (b) sub forma cifrei 8
; (c) transversa .
96. ULTRASUNETUL MOD DE APLICARE Sedintele de tratament sunt zilnice ( afectiuni
acute ) sau la cel mult 2 zile ( afectiuni cronice ) sau de 2 ori/saptamana . Tehnica aplicatiei
ultrasunetului • pacientul este informat despre tratament si scopurile sale ; se verifica daca
nu exista contraindicatii ; • pacientul este pozitionat pentru tratament , relaxat , fara durere
; • se inspecteaza regiunea cutanata ce urmeaza a fi tratata ; daca este nevoie se curata cu
alcool 70% ( grasimi , machiaj , etc. ) ; • se seteaza parametrii tratamentului ; • se incepe
tratamentul miscand continuu capul de ultrasonare ; • se comunica cu pacientul permanent
; • senzatiile ce se pot resimti sunt : caldure usoara , usurare a durerii , ameteli , dureri de
cap , oboseala , furnicaturi ; • la finalul terapiei se inspecteaza zona de tegument tratata
97. ULTRASUNETUL CONTRAINDICATII ABSOLUTE Urmatoarele tesuturi si organe nu se
trateaza cu US : • ochii ; • cordul ; • uterul gravid ; • creierul ( deasupra vertebrei C3 ) ; •
testiculele ; • cartilajele de crestere epifizare ( la copii ) ; se pot trata totusi cu US pulsat ; •
tumori ( in orice stadiu ) ; • tromboflebita si varice ; • stari septice si stari febrile ; • casexie
, stare generala alterata ; • afectiuni tegumentare infectioase , inflamatii alergice ; • TBC
activ ; • insuficiente de organ ( hepatica , renala , cardiaca , respiratorie ) .
CONTRAINDICATII RELATIVE • tulburari de sensibilitate ; • sechele posttraumatice ; stari
posttraumatice ; • endoproteze si materiale de osteosinteza ; • sindroame
postlaminectomie ; • diabet zaharat ( US poate cauza oboseala si o usoara reducere a
glicemiei ) .
98. ULTRASUNETUL ULTRASONOFOREZA Reprezinta introducerea unor substante
medicamentoase in organism cu ajutorul ultrasunetului . Substante folosite : • corticoizi ; •
vasodilatatoare ( nicotinat de metil ) ; • histamina ; • anestezice ( xilina ) . Ultrasunetul
669
creste permeabilitatea de membrana , nu incarca electric substantele respective ( nu apar
senzatii neplacute ) si permite penetrarea mai profunda a lor ( 6 cm ) .
99. ULTRASUNETUL TERAPIA COMBINATA Reprezinta aplicarea simultana a
ultrasunetului cu un stimul electric de joasa sau medie frecventa ; metoda a fost introdusa
de Gierlich . Avantaje : • stimulii combinati au un efect mai pronuntat decat daca actioneaza
separat ; • se castiga timp la aplicarea terapiei • completeaza efectul curentului .
Ultrasunetul se combina cu : • curent diadinamic ; • curent Trabert ; • curent de joasa
frecventa ( cu impulsuri ) ; • curent alternativ de medie frecventa . Ultrasunetul
completeaza efectul curentului prevenind aparitia fenomenului de adaptare ; stimulul
electric a mai eficient ; se poate aplica pe o durata mai lunga si cu o intensitate mai redusa .
Terapia combinata cu curent de medie frecventa : • actioneaza mai profund ; • este mai
placut suportata decat cea cu curent de joasa frecventa . Electrodul activ este capul de
ultrasonare si reprezinta polul (-) ( catodul ) . Mediul de contact trebuie sa conduca
curentul electric .
100. ULTRASUNETUL Aplicatie de ultrasunet pe originea muschiului extensor comun al
degetelor Aplicatie de ultrasunet in apa
101. ULTRASUNETUL Tratamentul unei entezopatii a tendonului patelar Tratamentul
insertiei muschiului scurt extensor radial al carpului
102. ULTRASUNETUL Tratamentul artrozei degetelor Tratamentul tendinitei muschiului
supraspinos
103. ELECTROTERAPIA DE INALTA FRECVENTA Reprezinta folosirea in scop terapeutic a
oscilatiilor electromagnetice cu frecventa mai mare de 300 kHz . Energia electromagnetica :
• nu depolarizeaza fibrele nervoase ; • este convertita in tesuturi in caldura . Diatermia =
producerea de caldura in profunzime in tesuturi ( la distanta ) . CAMPUL
ELECTROMAGNETIC Descoperit de Faraday si Maxwell ( sec. XIX ) reprezinta un camp
electric si magnetic ce se succed si se genereaza reciproc si se propaga in spatiu sub forma
undelor electromagnetice cu viteza luminii . Este caracterizatede : • lungimea de unda ( λ ) ;
• frecventa ( f ) ; c = λ · f ; ( c = 3 ·108 m/s ) . Frecventa ( in Hz ) Numele undei Lungimea de
unda ( m ) Aplicatia 3∙104 ÷ 3∙105 Unde lungi 104 ÷ 105 Radio 3∙105 ÷ 3∙106 Unde medii
104 ÷ 105 Radio 3∙106 ÷ 3∙107 Unde scurte 104 ÷ 105 Terapie cu unde scurte 3∙107 ÷ 109
Unde ultra-scurte 104 ÷ 3∙10-1 TV ; unde 69 cm 109 ÷ 3∙1011 Microunde 3∙10-1÷ 10-3
RADAR ; unde 12 cm
104. UNDELE SCURTE Undele scurte din spectrul electromagnetic au o frecventa cuprinsa
intre 10 si 100 m . Undele scurte folosite in terapie au o lungime de unda de 11,06 m si o
frecventa de 27,12 MHz , dupa cum s-a stabilit in 1947 la Conferinta de la Atlantic City .
Folosirea lor terapeutica a inceput din 1930 –Schhliephake si 1959 –Ginsburg . Efectul
undelor scurte asupra tesuturilor : • cresc energia kinetica a particulelor din organism ,
producand caldura ; • particulele ionice oscileaza rapid ( si genereaza cea mai mare
cantitate de caldura ); • dipolii sufera miscari de rotatie rapida (in special apa ) ; •
moleculele apolare sufera distorsiuni ale “norului” lor electronic .
105. UNDELE SCURTE Materialele plastice fiind apolare in cea mai mare parte se incalzesc
prea putin . Aparate de unde scurte :
106. UNDELE SCURTE Energia electromagnetica este transferata pacientului in doua feluri :
• metoda capacitiva ; • metoda inductiva . a) Metoda capacitiva : tesuturile de tratat sunt
plasate in campul de inalta frecventa intre cei doui electrozi ; b) Metoda inductiva : energia

670
electromagnetica este aplicata prin intermediul unor bobine . Segmentul de tratat este in
interiorul bobinei emitatoare Segmentul de tratat este in vecinatatea bobinei
107. UNDELE SCURTE METODA CAPACITIVA Aceasta metoda duce la incalzirea mai
pronuntata a grasimii si a pielii decat a tesuturilor musculare . Incalzirea se produce in
toate tesuturile traversate de campul electromagnetic dar cu valori diferite in functie de
proprietatile ( dielectrice ) ale fiecaruia . Pozitionarea electrozilor este importanta . Cu cat
electrozii sunt mai departati de piele cresterea de temperatura in profunzime este mai
mare si campul electromagnetic este mai uniform in tesuturi . De regula se plaseaza la
2÷4cm de piele , paraleli cu suprafata pielii .
108. UNDELE SCURTE Marimea electrozilor este importanta . Un electrod mai mic
concentreaza campul electromagnetic astfel incat un electrod mai mic poate fi folosit
pentru localizarea tratamentului . Daca unul dintre cei doi electrozi este mai aproape de
suprafata pielii , acolo se va concentra mai multa energie si se va obtine o incalzire mai
mare a pielii .
109. UNDELE SCURTE Modalitati de aplicare a electrozilor : - transversala - coplanara -
longitudinala Aceasta aplicatie este pentru o mai buna incalzire in tesutul muscular .
Aceasta aplicatie este pentru o mai buna incalzire a muschilor decat a osului sau grasimii .
110. UNDELE SCURTE Proeminentele anatomice ale corpului uman concentreaza campul
electromagnetic si se incalzesc mai tare . Implanturile metalice din tesuturi (b) si de la
suprafata lor (a) concentreaza energia electromagnetica ducand la incalzirea pronuntata a
tesutului din jurul implantului metalic .
111. UNDELE SCURTE METODA INDUCTIVA Sunt doua tehnici : • introducerea membrului
de tratat in interiorul unei bobine . In acest caz vasele de sange si fibrele musculare sunt
paralele cu liniile de camp ) ; • folosirea unei bobine ca aplicator plasat in apropierea
regiunii de tratat .In acest caz vasele de sange si fibrele musculare de tratat sunt
perpendiculare pe liniile de camp . Aceasta metoda permite incalzirea ceva mai pronuntata
a musculaturii mai profunde si o mai mare uniformitate a incalzirii tesuturilor .
112. UNDELE SCURTE - EFECTE BIOLOGICE • Stimularea circulatiei sangvine mai ales
asupra microcirculatiei ( arteriale si capilare ) ; termoterapia clasica actioneaza mai mult
pe vasele de sange mai mari ; undele scurte produc si dilatarea venelor ; • Stimularea
circulatiei limfatice ; • Stimularea proceselor metabolice locale - prin intermediul activarii
circulatorii ; - prin efect direct asupra celulelor ; • Relaxare musculara ( prin reducerea
tonusului celulelor γ gamma ) • Diminuarea durerii - direct asupra fibrelor musculare ; -
prin intermediul ameliorarii microcirculatiei . • Efecte asupra sangelui : - stimularea
fagocitozei ; - stimularea migrarii leucocitare - scaderea timpului de coagulare . • Efecte
generale ; - apar numai in cazul iradierii unor largi regiuni anatomice ; - cresterea
temperaturii( cu 1÷3 0C ) ; - scaderea TA - usoara oboseala
113. UNDELE SCURTE MOD DE APLICARE A TERAPIEI • Durata tratamentului depinde de
tipul de patologie tratat : - afectiuni acute : 1÷5 minute ; - afectiuni subacute : 10 minute ; -
afectiuni cronice : 15÷20 minute . • Sedintele de tratament se fac zilnic ( afectiuni acute ,
subacute ) sau la 2 zile ( cele cronice ) ; • Intensitatea se dozeaza in functie de tipul de
aparat si dupa senzatia de caldura resimtita de pacient . Doze : - atermice ( 5 ÷ 1o W ) ; -
oligotermice ( 10 ÷ 35 W ) ; - termice ( 35 ÷ 10o W ) ; - hipertermice ( 100 ÷ 25o W ) . •
Tratamentul se aplica pe piele ( nu prin intermediul hainelor ) ; pacientul nu trebuie sa aiba
asupra sa obiecte metalice sau materiale sintetice pe o raza de 30 cm in jurul zonei de
tratat ; pielea regiunii de tratat nu trebuie sa fie umeda ( transpirata ) sau acoperita cu
671
crème sau unguente ; nu se trateaza regiuni cu implanturi hormonale ; operatorul (
asistentul ) trebuie sa pastreze in timpul tratamentului o distanta fata de aparat de min. 1
metru .
114. UNDELE SCURTE INDICATII TERAPEUTICE - Afectiuni ale aparatului locomotor [
artroze ( gonartroza , coxartroza , omartroza , spondiloza , artrozele mainii , reumatisme
inflamatorii ( periartrite , miogeloze , mialgii ) , algoneurodis- trofia si alte sechele
posttraumatice ] ; - Afectiuni ale sistemului nervos [ mialgii , nevrite , lombosciatica , pareze
, paralizii , neuropatii , sechele dupa poliomielita , scleroza multipla ] ; - Afectiuni vasculare
[ arteriopatii ( st. I – II ) , tulburari de debut ale circulatiei de intoarcere venolimfatice ] -
Afectiuni ale aparatului renal [ prostatita , colici renale , pielocistite ] ; - Afectiuni
ginecologice [ anexite , metroanexite , parametrite , sterilitate secundara ] ; - Afectiuni ORL
si stomatologice [ sinuzite , sindrom algic , postextractie dentara , nevralgii dentare ,
gingivite , granuloame , parodontopatii ] .
115. UNDELE SCURTE CONTRAINDICATII CONTRAINDICATII ABSOLUTE Prezenta
pacemaker-ului cardiac sau a altor tipuri de stimulatoare . Persoanele ce poarta astfel de
dispozitive nu trebuie sa stea lamai putin de 3m de un aparat de unde scurte in functiune .
ALTE CONTRAINDICATII • Implante metalice tisulare ; endoproteze ; • Piese metalice aflate
pe piele ce nu se pot indeparta ; • Uterul gravid ; • Zone cu risc hemoragic • Tulburari ale
sensibilitatii termice ; • Zone ischemice tisulare ( ex. Arteriopatii stadiul III , IV sau chiar II )
; • Tumori maligne ; • Tuberculoza activa ; • Stari febrile si infectioase ; • Insuficiente de
organ severe ; • Tromboze venoase ; • Zone cu colectii lichidiene acute in tensiune (
hematoame recente , bursite acute , hemartroza ) ; • Pacientii care nu pot sta nemiscati in
pimpul procedurii ( miscari involun- tare ) .
116. UNDELE SCURTE PULSATE Undele scurte pulsate au frecventa de de baza de 27,12
MHz , lungimea de unda de 11,06 m dar nu sunt emise continuu ci cu intreruperi , in
„trenuri de impulsuri ”. Impulsurile au in general intensitate mare si durata foarte scurta ,
astfel incat caldura produsa in timpul pulsului e rapid disipata . Trenurile de impulsuri au
65 μs . Durata unui impuls este in acest caz de 0, 036 μs iar un tren de impulsuri contine
1805 impulsuri . S-a constatat ca in forma pulsata undele scurte au efecte diferite de cele
obtinute in forma continua : • nu se produce incalzire tisulara • biostimulare , accelerarea
vindecarii tesuturilor • reducerea durerii • resorbtia edemelor si a hematoamelor •
stimularea pronuntata a circulatiei periferice • vindecarea mai rapida a fracturilor •
stimularea sistemului reticuloendotelial si reticulohistiocitar , cu stimulare imunitara
117. UNDELE SCURTE PULSATE MOD DE APLICARE Durata tratamentului este mai scurta
ca la aplicatiile continue : 10÷15 minute ( depinde de tipul de aparat folosit ) . Sedintele se
fac zilnic sau la 2 zile , in total 10-12 sedinte ( in functie de evolutia clinica a cazului ) .
Afectiunile acute se trateaza cu frecvente mai reduse ale trenurilor de impulsuri < 82 Hz iar
cele cronice la frecvente mai mari . Studiile indica aparitia efectului terapeutic la o doza de
cel putin 40 kJ/24 h cu un optim la 100 kJ / 24 h . Aplicantul este o bobina invelita in
material plastic aplicata pe tegument . Undele scurte pulsate nu se aplica purtatorilor de
pacemaker sau de alte stimulatoare , pe uterul gravid sau pe zone cu neoplazii sau stari
precanceroase Undele scurte se pot aplica pe piele umeda sau pe piele cu implanturi
metalice .
118. UNDELE SCURTE CONTINUE
119. UNDELE SCURTE PULSATE
120. UNDELE SCURTE Tratament cu unde scurte
672
121. UNDELE SCURTE Tratament cu unde scurte
122. MICROUNDELE Microundele reprezinta radiatii electromagnetice avand frecvente
cuprinse intre 300 MHz ( λ = 1 m ) si 300 GHz ( cu λ = 1 mm ). Se folosesc in telecomunicatii
( telefonie mobila ) si la radare ( unde radar ) . pentru ghidarea avioanelor , satelitilor ,
navelor . Microundele folosite in scop medical au urmatoarele frecvente ( conform
Conferintei de la Atlanta ) : • 2450 MHz cu lungimea de unda λ = 12,2 cm ; • 915 MHz cu
lungimea de unda λ = 32,8 cm ; • 434 MHz cu lungimea de unda λ = 69,1 cm ; ( in aer )
Majoritatea dispozitivelor medicale folosite in fizioterapie au 2450 MHz . Microundele sunt
produse de un dispozitiv electronic numit magnetron ce genereaza un curent alternativ de
putere inalta care ajunge la o antena ce emite microunde . Fascicolul de microunde produs
de aceasta antena ( emitator ) este divergent si nu este uniform .
123. MICROUNDELE EFECTELE FIZIOLOGICE Efectele fiziologice ale microundelor in
tesuturi sunt similare cu ale undelor scurte . Efectul fiziologic este incalzirea tesuturilor
care este proportional cu cantitatea deradiatie absorbita . Microundele sunt intens
absorbite de tesuturile cu bogat continut ionic ( vase de sange , muschi ) . La contactul cu
pielea si grasimea subcutanata 50÷75 % din fascicolul de microunde este reflectat .
Fenomenul de reflexie se produce si la limita de separatie intre tesuturi diferite ( os-muschi
, grasime- muschi ) .
124. MICROUNDELE EFECTE FIZIOLOGICE Distanta de injumatatire a fasciculului de
microunde este de 3,5 cm in tesut gras si os si de 0,7 cm in tesut muscular ( la 2450 MHz ) .
Forma suprafetelor anatomice ce trebuie tratate influenteaza adancimea de penetratie .
125. MICROUNDELE EFECTE FIZIOLOGICE Microundele se folosesc pentru a incalzi
tesuturile , in special tesutul muscular , aflat mai profund . Incalzirea tesutului duce la : •
reducerea durerii ; • cresterea metabolismului tisular local ; • stimularea proceselor
reparatorii locale . Emitatoarele de microunde se pot aplica : a) direct pe piele ( pentru a
evita pierderile cauzate de reflexie ) ; b) la distanta . a) Emitatoarele care se aplica pe piele :
• au putere de emisie mai mica ( max. 25 W ) ; • au marime mai mica ( au diametrul de 1,5
cm sau 3,5 cm ) ; • se pot aplica si in cavitati naturale ( rect , vagin , conduct auditiv extern )
. b) Emitatoarele la distanta : • au putere mai mare ( 25 W ÷ 150 W ) ; • au suprafata mare
de emisie ( forma ovala , circulara ) .
126. MICROUNDELE TEHNICA DE APLICARE • Pacientul este posturat si regiunea de tratat
este expusa ; • Se explica pacientului terapia si se inspecteaza starea tegumentului ; •
Emitatorul se alege dupa marimea zonei de tratat ; • Eitatorul nu se aplica prin intermediul
imbracamintei ; • Pacientul nu trebuie sa poarte obiecte metalice asupra lui ( si mai ales in
zona de tratat ) ; • Pacientul va sta pe scaun sau pat de lemn ; • Nu trebuie sa existe in
apropierea emitatorului suprafete metalice care ar putea reflecta microundele ; • Pacientul
resimte local o caldura placuta; va semnala daca senzatia de caldura devine foarte intensa ;
• Transpiratia acumulata pe tegument se indeparteaza ( ea reflecta mare parte din radiatie
) ; • La finalul procedurii se inspecteaza zona tratata ; • Durata tratamentului este de 15÷20
min sau 30 min ( pentru incalziri foarte puternice ) ; • Intensitatea terapiei se alege dupa
senzatia de caldura resimtita de pacient ( 200 mW/cm2 produc o usoara senzatie de
caldura ) ; • Pacientul trebuie sa aiba sensibilitatea termica intacta ; • Pacientul trebuie sa
poata comunica .
127. MICROUNDELE CONTRAINDICATII • Prezinta pacemaker cardiac ( sau a altor
implanturi stimulatoare ) ; • Expunerea ochilor cauzeaza cataracta ; se poarta ochelari (
protejati de metal ) ; A nu se confunda cu cu cei de la laser sau ultraviolete !!!!! Inchiderea
673
ochilor reduce dar nu impliedica transmiterea microundelor spre ochi . • Uterul gravid ; •
Zone tisulare supuse iradierii ; • Inflamatii acute , colectii ( hemartroza , bursite , artrite ) ; •
Zone tisulare cu circulatie alterata . Pentru asistenti expunerea profesionala este neglijabila
daca in timpul functionarii emitatorului se pastreaza o distanta mai mare de 1 m in fata lui
sau 25 cm in spatele lui pentru o putere de 100 W . Pentru o putere de 200 W distantele
sunt de 1,4 m in fata si de 35 cm in spatele emitatorului .
128. RADIATIILE INFRAROSII Radiatiile infrarosii sunt radiatii electromagnetice avand
lungimea de unda cuprinsa intre 760 nm si 1 mm . In spectrul electromagnetic se afla
situate intre microunde si lumina vizibila . Radiatiile infrarosii se impart dupa lungimea de
unda in trei regiuni (sau benzi ) : A , B , C ce au caracteristici de absorbtie disticte . IRA : 760
nm ÷ 1400 nm IRB : 1400 nm ÷ 3000 nm IRC : 3000 nm ÷ 1 mm Radiatiile infrarosii tip A si
B sunt folosite terapeutic . Clasificare a radiatiilor infrarosii mai veche : - infrarosii
“apropiate” sau “scurte” : 760 nm ÷ 1500 nm - infrarosii “indepartate” sau “lungi” : 1500
nm ÷ 15000 nm Infrarosiile sunt produse de orice corp material in care exista vibratie
moleculara , inclusiv de corpul uman ( IR de tip C ) . Orice obiect incalzit emite IR si cu cat
este mai mare temperatura lui cu atat este mai mare frecventa IR emise ( si mai mica λ ) .
Radiatiile infrarosii sunt produse prin trecerea unui curent electric printr-o rezistenta care
emite .
129. RADIATIILE INFRAROSII Dispozitivele medicale ce produc IR se numesc lampi si
contin un emitator plasat intr-un reflector ( parabolic ) care formeaza un fascicul de
radiatie care se aplica pe pacient ; lampa are un suport mobil de unde se poate regla
distanta de la care se aplica terapia .
130. RADIATIILE INFRAROSII Dupa puterea de emisie lampile IR pot fi : - Lampi mici : 250
÷ 500 W -Lampi mari : 750 ÷ 1000 W Lungimea de unda de emisie a lor este situata intre
3000 ÷ 4000 nm . La suprafata pielii radiatia infrarosie ca orice unda electromagnetica
sufera procese de : - reflexie - imprastiere - refractie - absorbtie . 63 % din radiatia IR este
absorbita de piele ducand la incalzirea tesuturilor . Adancimea de penetrare in tesuturi este
intre 0,1 mm si 3 mm .
131. RADIATIILE INFRAROSII EFECTE FIZIOLOGICE a) Vasodilatare, prin efect : - direct
asupra vaselor de sange - indirect prin eliberarea de mediatori vasodilatatori b) Cresterea
metabolismului tisular c) Sudoratie d) Aparitia senzatiei de caldura ( prin stimularea
receptorilor termici cutanati si a fibrelor nervoase senzitive ) In aplicatie cronica , pe
termen lung , IR pot produce : - pigmentarea pielii - imbatranirea pielii . EFECTELE
TERAPEUTICE ALE IR - Reducerea durerii - Relaxare musculare - Accelerarea proceselor
reparatorii - Stimularea extremitatilor tesuturilor si reducerea redorilor articulare IR se
pot folosi pentru pregatirea tesuturilor inainte de proceduri kinetice ( stretching , tractiuni
, masaj , etc. )
132. RADIATIILE INFRAROSII TEHNICA DE APLICARE Pacientul este pozitionat confortabil
, avand zona de tratat expusa , se examineaza zona de tratat ( sa nu fie lezata ) si se testeaza
sensibilitatea termica local . Lampile ce produc IR au o latenta de cca. 5 min pana se
incalzesc si incep sa emita . Lampa se plaseaza la 60 ÷ 70 cm de suprafata de tratat (
lampile mari de 1000 W ) sau 45 ÷ 50 cm ( lampile mici de 250 ÷ 500 W ) . Fascicolul de IR
trebuie sa fie perpendicular pe zona de tratat . Pacientul trebuie sa resimta o senzatie de
caldura intensa , placuta ( nu arsuri ! ) . TEHNICA DE LUCRU La sfarsitul procedurii se
verifica aspectul pielii care trebuie sa fie usor hipertonic . Obiectele metalice ( ceas ,

674
bijuterii ) se indeparteaza de pe zona de tratat . Sedintele de tratament se fac zilnic . Durata
unei sedinte este de 5 ÷ 20 min ( in functie de tipul de lampa folosit ) .
133. RADIATIILE INFRAROSII CONTRAINDICATII a) Leziuni tegumentare : dermatite ,
eczeme b) Tumori sau leziuni precanceroase cutanate c) Zone tegumentare cu tulburari
circulatorii sau de sensibilitate termica d) Zone cu risc hemoragic INDICATII TERAPEUTICE
a) Reumatism cronic degenerativ ( artroze cu diverse localizari ) b) Reumatism abarticular
( mialgii , traumatisme , miogenoze , bursite , periartrite ) c) Inflamatii cronice pelvine d)
Nevralgii , nevrite e) Reumatisme inflamatorii in afara puseelor ( spondiloza ankilozanta ,
spondiloartropatii ) f) Sindroame colicative abdominale .
134. LASER LASER reprezinta acronismul “light amplification by stimulated emission of
radiation” si este o radiatie electromagnetica colimata (foarte ingusta) cu proprietati
speciale . Laserele terapeutice au lungimi de unda aflate in domeniul vizibil ( lumina rosie )
si infrarosu . Laserele se deosebesc de lumina obisnuita prin : a) Monocromaticitate : un
laser emite radiatie electromagnetica cu o singura lungime de unda b) Coerenta : undele
laser nu au numai aceeasi λ dar oscileaza “in faza”. Coerenta lor este temporala si spatiala
c) Colimare : datorita coerentei spatiale razele laser sunt paralele si fasciculul laser este
ingust , nu se imprastie. Laserul ca orice radiatie electromagnetica sufera procese de
reflexie , refractie si absorbtie . Laserele medicale folosite in fizioterapie se incadreaza in
clasa de siguranta 3B , adica trebuie folosite numai de personal experimentat , in zone
restrictionate , cu ochelari de protectie .
135. LASER MASURAREA ENERGIEI PRODUSE DE LASER - Densitatea de energie :
reprezinta energia transferata unei suprafete ; se masoara in [ J /cm 2 ]. - Putere :
reprezinta cantitatea de energie produsa in unitatea de timp [ W ] - Densitatea de putere :
puterea emisa pe unitatea de suprafata [ W /cm 2 ]. Laserii folositi in fizioloterapie au
puteri exprimate in mW ( 50 ÷ 500 mW ) . Terapia fizicala cu laser se numeste LLLT ( low
level laser therapy ) . Adancimea de penetrare a laserului depinde de lungimea de unda se
de puterea emisa . Laserii cu lumina rosie actioneaza mai superficial (penetraza 1÷2 mm) .
Laserii in infrarosu actioneaza mai profund ( 2÷4 mm) pentru 50 mW . EFECTE BIOLOGICE
a) biostimulare : laserul stimuleaza considerabil procesele reparatorii si regenerative in
organism b) antialgic Mecanismul de actiune al laserului asupra tesutului viu nu este
complet elucidat .
136. LASER APARATURA LASER Majoritatea aparatelor laser folosesc diode
semiconductoare , cum esteGaAlAs, incorporata in proba laser care este conectata la partea
de comanda a aparatului si care se aplica pe pacient . Laser : - proba laser ( are o singura
dioda ) - ”dus” are 6 sau 8 diobe - sistem de scanare - parte de comanda cu microprocesor .
Parametrii de lucru ai laserului se aleg dupa : - marimea zonei de tratat - profunzimea la
care se afla in tesut zona de tratat - tipul de patologie tratat ( acuta, cronica ) . Laserii in
infrarosu se folosesc pentru procese patologice mai profunde . Laserii cu lumina rosie se
folosesc pentru plagi sau alte patologii superficiale . Lungimea de unda a probei laser este
fixa . Dozele aplicate variaza intre 0,5 ÷4 J/cm 2 pentru leziuni acute si 4 ÷50 J/cm 2 pentru
leziuni cronice . Pentru penetrare mai adanca se folosesc puteri mari ( > 100 mW ) . Exista
lasere care emit pulsat , anumite frecvente avand efecte speciale . Ex. : laser de 10 mW
Proba laser cu suprafata de 0,12 cm 2 , densitate de putere de 10 mW/0,125cm 2 = 80
mW/cm 2 si o densitate de energie ( pentru 50 sec. de tratament ) 80 mW/cm 2 X 50 ms =
4000 mJ/cm 2 = 4 J/cm 2 .

675
137. LASER TEHNICA DE APLICARE Pacientul este pozitionat confortabil , zona de tratat
este expusa. Pacientul si asistentul poarta ochelari de protectie . Pielea regiunii de tratat
este curatata cu alcool . Proba laser se aplica in cantact strans cu pielea ,pe punctul de
tratat. Dusul se aplica la mica distanta de plaga de tratat ( sau se foloseste sistem de
scanare ) . CONTRAINDICATII - Nu se dirijeaza proba laser spre ochi - Tumori - Zone de
tegument supuse iradierii - Uterul gravid . INDICATII TERAPEUTICE - Ulcere varicoase -
Escare , plagi - Sinuzite , otite , faringite - Entorse , luxatii , sechele posttraumatice ,
intinderi si rupturi musculare - Reumatism abarticular : tendinite , bursite , periartrite ,
miogeloze , fasciite - Reumatism degenerativ : artroze cu diverse localizari - Nevralgii ,
nevrite - Sindroame dureroase dediverse etiologii prin laserpunctura - Inflamatii
orogingivale , postextractie dentara .
138. LASER
139. RADIATIILE ULTRAVIOLETE Reprezinta radiatii aflate in spectrul electromagnetic
intre lumina vizibila si razele X avand o lungime de unda cuprinsa intre 100÷400 nm . Au
fost numite asa de Johann Ritter in 1801 . Au fost folosite mult pentru tratarea tuberculozei
pana la descoperirea medicamentelor tuberculostatice . In prezent folosirea lor este mai
restransa , indicatiile dermatologice fiind pe primul plan . Ultravioletele se clasifica in trei
grupe : • UV tip A cu λ = 400÷315 nm ( biotice ) • UV tip B cu λ = 315÷280 nm • UV tip C cu
λ = 280÷100 nm ( abiotice ) Lumina solara contine toate tipurile de radiatii UV dar la
nivelul solului ajung mai ales cele tip A , deoarece cele de tip C ( mai agresive ) si partial
cele de tip B sunt oprite de stratul de oxigen-ozon al atmosferei . Lumina solara : 95 ÷ 98 %
UVA 5 ÷ 2 % UVB + UVC ( la sol )
140. RADIATIILE ULTRAVIOLETE PRODUCEREA RADIATIILOR ULTRAVIOLETE LAMPILE
CU VAPORI DE MERCUR Aceasta lampa se executa sub forma de balon acoperit in interior
cu un strat de luminofor 2 . In interiorul balonului se introduce gaz inert ra- refiat .
Descarcarea electrica ( sub forma de arc electric ) intre electrozii 3 si 4 se produce intr-un
tub de cuart si in care se realizeaza o atmosfera de argon si vaporide mercur , care in
timpul func- tionarii atinge cateva atmosfere .
141. RADIATIILE ULTRAVIOLETE LAMPILE FLUORESCENTE Sunt formate dintr-un tub ce
contine vapori de mercur , acoperit cu un strat de fosfor pe interior si cu electrozii de pe
capete supusi unei tensiuni . Aceste lampi emit mai ales UVA alaturi de lumina vizibila .
LAMPI ALPINE Sau lampi de “inalta altitudine” . Acestea contin in tuburile emitatoare tot
vapori de mercur dar spectrul UV emis se aseamana cu cel din lumina solara de la mare
altitudine ; In jurul lor in aer se produc si mica cantitati de ozon si de aceea locul unde sunt
amplasate trebuie sa fie bine ventilat . λ < 270 nm . LAMPA KROMAYER Este destinata
folosirii in contact direct cu tegumentul sau mucoasele unor cavitati naturale ale
organismului . Ultravioletele au aceleasi proprietati fizice ca si radiatiile electromagnetice (
reflexie , refractie , absorbtie , etc. ) . Ultravioletele UV se masoara prin : • Iradianta =
puterea radiatiei emise pe unitatea de suprafata ( W/cm2 ) ; se masoara cu fotometrul •
Expunerea radianta si reprezinta iradianta inmultita cu timpul de expunere ER [ J/cm2 ] = I
[ W/cm2 ] · timp [ s]
142. RADIATIILE ULTRAVIOLETE PIELEA Radiatiile ultraviolete actioneaza in principal
asupra pielii . Aceasta are trei straturi : • epiderm • derm • hipoderm a) epiderma este
formata din straturi de celule epidermale (epiteliale) care 80% sunt keracinocite ( care
stocheaza o proteina numita keratina) si alte tipuri de celule : melanocite si celule
Langerhans cu rol imunitar .
676
143. RADIATIILE ULTRAVIOLETE PIELEA O keratinocita are nevoie de 28 zile pentru a
ajunge din stratul bazal in cel cornos . Stratul cornos este format din keratinocite moarte si
are rolul: • previne pierderile de apa • protejeaza organismul de virusi si bacterii •
protejeaza organismul de UV Este acoperit de sebum , produs de glandele sebacee .
Pigmentatia pielii este data de melanina , un pigment produs de melanocite , in organite
specializate , numite melanozomi . Acesti melanozomi se deplaseaza prin procesele
dendritice ale melanocitelor ca sa ajunga in keratinocite .
144. RADIATIILE ULTRAVIOLETE PIELEA Melanina protejeaza keratinocitele de UV
absorbindu-le inainte de a ajunge la nucleu unde UV pot afecta ADN-ul . Cele mai sensibile
keratinocite sunt cele din stratul germinativ care sufera procese de diviziune intense . UV
cu λ = 290÷ 400 nm (UVB) stimuleaza productia de melanina . Celelalte straturi ale pielii :
b) derm : cuprinde vase de sange , plexuri vasculare , corpusculi tactili , fibre nervoase ,
tesut conjunctiv . c) hipoderm : tesut adipos
145. RADIATIILE ULTRAVIOLETE EFECTELE FIZIOLOGICE ALE UV Se pot clasifica in : a)
Acute ( rapide , immediate ) - eritemul actinic ( aktis = raza ) - pigmentarea ( melanogeneza
) b) Pe termen lung ( lente ) - efecte asupra pigmentarii - hiperplazia dermului ,
epidermului si stratului cornos , cu imbatranire cutanata - imunosupresie ( la nivelul pielii )
- producerea vitaminei D EFECTE PATOLOGICE • Inducerea modificarilor and ce conduc la
cancere cutanate (melanom malign) • Fotodermatoze ( urticarie solara , xeroderma ,
pigmentosum , prurigoactinic ) • Fotosensibilizare dupa consumul unor medicamente :
tetracicline , retinoizi aromatici , amiodarona , fenotiazina , furosemid , metrotrexat ,
clorochina , hihroxiclorochina , griseofulvina , ibuprofen , naproxen , celecoxib . • UVB si
UVC produc conjunctivitsa si fotocheratita („orbirea zapezii”) cu inflamaea tesutului
cornean ; cele mai periculoase pentru ochi sunt UVB cu λ=270 nm • expunerea pe termen
lung la UVA poate produce cataracta , opacifierea cristalinului .
146. RADIATIILE ULTRAVIOLETE HELIOTERAPIA Reprezinta tratamentul aplicat
intregului corp prin expunerea lui la lumina solara ( ce contine UVA , UVB si radiatii
infrarosii , alaturi de lumina vizibila ) . Este folosita inca din antichitate ( Grecia , Roma ) . In
sec. XIX a fost folosita pentru tratarea tuberculozei . Helioterapia se face progresiv prin
cresterea timpului de expunere de la 10 min. la 3 ore . Perioada din zi cea mai buna pentru
helioterapie este 9 00-11 00 dimineata . Terapia cu ajutorul razelor solare are efecte
benefice asupra organismului, reechilibrandu-l metabolic, hormonal, chiar si din punct de
vedere psihic. In ultima perioada s-a instaurat o adevarata fobie fata de expunerea la soare,
ca urmare a unor campanii de promovare a efectelor negative pe care aceasta le implica
(riscul de cancer de piele, arsuri solare etc). Dincolo de masurile de protectie pe care
oricine trebuie sa si le ia impotriva expunerii excesive la lumina solara, fobia fata de soare
este un pericol . Privarea organismului de lumina naturala este fundamental gresita, pentru
ca impiedica organismul sa-si sintetizeze vitamina D. Aceasta are proprietatile antioxidante
ale unei vitamine, insa joaca si rolul unu adevarat hormon, pentru ca intervine in
metabolismul calciului si fosforului. Vitamina D stimuleaza absorbtia intestinala a calciului
Masajul muscular tonifiant pregătește musculatura ce va fi activată, elimină punctele
dureroase
, permite eliminarea oboselii musculare.
Masajul terapeutic are efect relaxant, decontracturant și sedativ.
Beneficiile masajului medical sunt multiple: are efect miorelaxant, analgezic, mentine

677
mobilitatea articulatiilor, stimuleaza circulatia si capacitatea sangelui de oxigenare a
celulelor,
imbunatateste fluxul limfatic, procesele naturale de refacere a organismului si sistemul
imunitar, imbunatateste tonusul muscular, creste metabolismul bazal.
Se recomandă ca ședințele fizical- kinetice să fie precedate și încheiate de masaj.
Tonifierea pe zone tinta presupune concentrarea pe o anumita zona pentru a pune in
miscare
muschii corespunzatori.
Masajul manual: folosind mișcările energice; ciupit, pălmuit, tapetat, efectuate cu
rapiditate,
dar fără intensitate, se produce o stimulare

Tonifierea pe zone tinta presupune concentrarea pe o anumita zona pentru a pune in


miscare muschii corespunzatori.
Masajul manual: folosind mișcările energice; ciupit, pălmuit, tapetat, efectuate cu rapiditate,
dar fără intensitate, se produce o stimulare a fibrelor elastice și musculare, o activare a
circulației sanguine și limfatice, o revitalizare a țesuturilor (obținută printr-o mai buna hrănire a
lor datorita afluxului sanguin).
III- masaj muscular tonifiant; - tracţiuni, elongaţii;
Masajul muscular tonifiant pregătește musculatura ce va fi activată, elimină punctele dureroase
, permite eliminarea oboselii musculare.
Masajul terapeutic are efect relaxant, decontracturant și sedativ.
Beneficiile masajului medical sunt multiple: are efect miorelaxant, analgezic, mentine
mobilitatea articulatiilor, stimuleaza circulatia si capacitatea sangelui de oxigenare a celulelor,
imbunatateste fluxul limfatic, procesele naturale de refacere a organismului si sistemul
imunitar, imbunatateste tonusul muscular, creste metabolismul bazal.
Se recomandă ca ședințele fizical- kinetice să fie precedate și încheiate de masaj.
Tonifierea pe zone tinta presupune concentrarea pe o anumita zona pentru a pune in miscare
muschii corespunzatori.
Masajul manual: folosind mișcările energice; ciupit, pălmuit, tapetat, efectuate cu rapiditate,
dar fără intensitate, se produce o stimulare a fibrelor elastice și musculare, o activare a
circulației sanguine și limfatice, o revitalizare a țesuturilor (obținută printr-o mai buna hrănire a
lor datorita afluxului sanguin).
1.Framântat (petrisaj, stoarcere
1.Framântat (petrisaj, stoarcere întreruptă, rindea, ciupire)
- Este o manevră care se adresează în special mușchilor, îmbunătățindu-le mecanic calitățile,
iar prin activarea circulației sanguino-limfatice crește și schimburile nutritive și eliminarea
toxinelor.
- Constă în apucarea, ridicarea, "stoarcerea" țesuturilor moi și apoi presarea lor pe planul de
sprijin osos, urmată apoi de slăbirea presiunii dar fără a desprinde mâinile de pe zonă.
Mișcarea se reia în zonă sau în alta.Acest lucru se realizează în direcție longitudinală pe fibrele
musculare:
-în sensul circulației de întoarcere venoase și limfatice pe zonele cu masaM musculara;
- de la extremitate spre rădăcina membrelor.

678
Poate fi executată:
- cu o mâna sau cu ambele mâini, în aceeași sens, în special pentru spate și abdomen;
- cu două sau trei degete de la fiecare mână, mai ales pentru tendoane și mușchii de volum mai
mic.

Din punct de vedere tehnic poate fi realizata:


-circular ca un vârtej
- ca o cută care este "plimbată" sub forma de "val" .
- "masajul rindea", care se execută cu mișcările pe care le face tâmplarul la rindea ;

-în regiunea abdominală, framântând cuta abdominala cu mișcările pe care le fac gospodinele
spalând sau storcând rufele;
- la membre:
-apucându-le ca o bratara, sub forma unei stoarceri întrerupte .
- ca o cuta lunga ce este prinsă între palme și degete ca într-un clește și apoi este presatță pe
planul osos fără a o scapa din mâini;
- ca și ciupituri, cu două sau trei degete, de la o mâna sau de la ambele, plimbate de-a lungul
planului muscular.

2.Batere (tapotaj, tapotament)


- Constă din lovirea ușoară și ritmică a țesuturilor moi, superficiale sau profunde în funcție de
intensitatea loviturii.
- Efectele locale constau într-o vasodilatație locală cu hiperemie și creșterea excitabilității
neuro-musculare, cu activarea sistemului simpatic-parasimpatic.
În aplicare pe zone reflexe are acțiune asupra organelor interne și sistemului nervos central,
cu efect relaxant sau stimulant în funcțiie de tehnica, intensitate, durată.
3. Modalitățile tehnice de aplicare su sunt variate:
- "tocatul" ce se executa cu ambele mâini, ținute în usoara extensie, cu palmele față în față și
destul de apropiate, degetele ușor flectate, iar coatele ușor îndepărtate de corp: degetele cad
moale pe piele printr-o mișcare realizată mai mult din articulația pumnului, de la o distanță
mică, într-un ritm alert alternativ, producând un sunet asemănător lovirii cu nuielele dacă sunt
apropiate și cad cu partea lor cubitală,respectiv unul asemănător picăturilor mari de ploaie dacă
sunt răsfirate și cad cu partea lor latero-palmară;
- "tocatul tangențial", "plescăitul" , ce constă din loviri, tangențiale ușoare ale țesuturilor,
când se "alunecă" pe regiunile sensibile (abdomen de obicei) fără a pătrunde în profunzime și
care se execută cu fața palmară a degetelor;
-"bătătoritul", ce poate fi executat cu partea ventrală a pumnului sau"în ventuză", cu palmele
făcute căuș, și care se aplică pe zonele cu masa muscularță mare (spate de obicei):
- "percutatul" sau "ciocănitul", ce se realizează prin căderi perpendicular ale vârfurilor
degetelor ușor îndoite, fiind aplicată simplu pe spate și torace, iar în asociere cu o ușoară
alunecare pe peretele abdominal.

679
4.Vibrație (zguduitură, tremuratură trepidația)
- Constă în imprimarea esuturilor moi a unor miscșări oscilatorii ritmice,care realizează
deplasări mici ale acestora cu presiuni ondulatorii (ca un tremurat). Manevrele fine și prelungite
au efecte hiperemice locale și relaxante locale și generale. Dacă cresc în amplitudine și
intensitate produc și o activare circulatorie locală. Efectele de redresare circulatorie și a
propriocepției sunt asemănătoare terapiei cu factori contrastanți.
- Poate fi realizată manual sau mecanic (aparate vibratorii portabile, mese sau pături sau
scaune vibratorii). Deși acestea din urmă au oscilațiile vibratorii constante, realizarea manuală
este mai sensibilă și odată însușită tehnica efectele sunt mai pregnante.
- Tehnic se realizează:
-ca "presiune vibratorie" sub forma unui punct (cu vârful unui deget sau cu trei degete reunite)
ce se deplasează liniar pe un traiect neural sau tendino-muscular sau vascular;
-cu partea palmară a degetelor departate sau unite +/- palma, prin contracții alternative ale
agoniștilor și antagoniștilor mâinii, ce se aplică de obicei pe regiuni întinse;
-sub formă de trepidații (mișcări cu amplitudine și intensitate mai mare decât cele obișnuite),
de obicei ale toracelui și în asociere cu mișcările respiratorii: palmele se aplică pe regiunile
antero-laterale și se efectuează trepidaia spre sfârșitul expirului și în special în pauza
respiratorie.

5. Tracțiunile (manipularile)execuiaie asupra articulațiilor fac parte din terapia


manipulativă(reprezentând o mobilizare forțată care poartă elementele unei articulații peste
jocul voluntar și obișnuit al lor, pâna la limita jocului anatomic posibil, fără însă a-l depăși;
astfel se tensionează articulația și apoi se execută un plus o mișcare pasivă, rezultând de obicei
un cracment).
Manipulările pot fi executate în modurile următoare:
- Asupra rahisului:
-Din punct de vedere tehnic su sunt 3 feluri:
- directe - asupra pacientului în decubit ventral se aplică presiuni directe pe apofizele spinoase
sau transverse, care determină o relaxare rapidă;
-indirecte - mișcările și presiunile se execută asupra segmentelor vecine coloanei (bazin, umeri)
și prin intermediul lor se manipulează rahisul;
-semiindirecte, ce sunt și ele de două tipuri:
-"asistate" - presiunea locală urmeazță același sens ca și mișarea globală, fiind aplicată chiar pe
segmentul vertebral mobilizat,o "contracție" - presiunea locală este direcționată în sens contrar
mișcării globale, fiind aplicată sub segmentul vertebral mobilizat;

Manipularea este precedată de testarea direcțiilor de mișcare ale segmentului vertebral ce


trebuie mobilizat. Acest lucru se realizează pe o schemă a lui Maigne & Lesage, unde se noteaza
gradul de limitare a unei direcții de mișcare sau de intensitate a durerii, prin bararea cu liniuțe
(1-3). Mobilizarea se realizeaza pe directia "liberă".
-Flexie-Latemflexie-stângă
-Rotație- stângă-Lateroflexie-dreaptă

680
-Rotație-dreaptă

Ma sunt 3 feluri:
- directe - asupra pacientului în decubit ventral se aplică presiuni directe pe apofizele spinoase
sau transverse, care determină o relaxare rapidă;
-indirecte - mișcările și presiunile se execută asupra segmentelor vecine coloanei (bazin, umeri)
și prin intermediul lor se manipulează rahisul;
-semiindirecte, ce sunt și ele de două tipuri:
-"asistate" - presiunea locală urmeazță același sens ca și mișarea globală, fiind aplicată chiar pe
segmentul vertebral mobilizat,o "contracție" - presiunea locală este direcționată în sens contrar
mișcării globale, fiind aplicată sub segmentul vertebral mobilizat;

Manipularea este precedată de testarea direcțiilor de mișcare ale segmentului vertebral ce


trebuie mobilizat. Acest lucru se realizează pe o schemă a lui Maigne & Lesage, unde se noteaza
gradul de limitare a unei direcții de mișcare sau de intensitate a durerii, prin bararea cu liniuțe
(1-3). Mobilizarea se realizeaza pe directia "liberă".
-Flexie-Latemflexie-stângă
-Rotație- stângă-Lateroflexie-dreaptă
-Rotație-dreaptă

Masajul umărului
Pentru masajul umărului trebuie să se ia în considerare musculatura acestei regiuni, care se
împarte în trei grupuri: mușchiul supraspinos și subspinos. mușchiul deltoid, mușchiul pectoral.
Pentru ca articulația să fie ușor accesibilă masajului, bolnavul va sta pe un taburet liber din
toate părțle.
Se începe cu masajul de introducere, apoi la fiecare mușchi în parte se procedează dupa cum
urmează:
- Se face netezirea cu palma a mușchiului supraspinos, apoi a celui subspinos (se poate aplica și
tehnica pieptene). Framântatul se face cu doua degete sau rezemând mâna pe spina scapulei;
se poate face și un fel de geluire cu rădăcina mâinii de jos în sus. Baterea se face cu dosul
sau cu dunga mâinii.
- La mușchii pectorali se face netezirea, fixând cu mâna umărul apoi se aplică framântatul cu
două degete. La femei se va masa cu grijă regiunea mamară, care este foarte sensibilă. Aici se
poate face și geluire pe distanță scurtă. Fricțiunea se face numai când sunt cicatrici
postoperatorii, aderente de scheletul osos al toracelui. Se face cu unul sau două degete de-a
lungul cicatricei.
Baterea asupra acestor cicatrice nu se face niciodată, deoarece în urma interventției operatorii
sunt lipsite de țesutul muscular subiacent.
-Urmează mușchiul deltoid. Se netezește în sus, cu o mâna sau cu două mâini, apoi se aplică
petrisajul, mai mult sub formă de stoarcere facută în sus: apoi transversal. Se poate aplica și
geluirea combinată cu stoarcerea. Baterea se face cu dosul mâinii sau cu dunga degetelor. Se
trece apoi la frictiune, procedura foarte importanta pentru articulatia umarului, care se începe
cu partea anterioara a capsulei articulare.
Pentru a fi accesibila, mâna bolnavului se plaseaza la spate, în aceasta pozitie capul humeral

681
proemina, putându-se actiona direct asupra capsulei,aplicând frictiunea orizontal, vertical si
circular. Dupa aceasta, bolnavul îsi aseaza mâna pe umarul sanatos, punând astfel în evidenta
partea posterioara a capsulei articulare, astfel încât se poate patrunde cu degetul sub
acromion. Pentru a fricționa partea inferioară a capsulei articulare,bolnavul își va așeza mâna
pe umărul maseurului, care plasează ambele degete mari în axila bolnavului și cu celelalte
degete cuprinde partea superioara a umărului. Se trece apoi la fricțiunea bursei seroase a
bicepsului. Bolnavul lasă să atârne mâna de-a lungu

atârne mâna de-a lungul corpului, se palpează șanțul mușchiului deltoid între cele două porțiuni
ale deltoidului și se fricționează, eventual combinat cu vibrația, șantul bicipital.
-La sfârșit se execută mișcările particulare pentru umăr, pasive și active de promovare -
sprijinind braul la ridicare - mișcări simetrice, simultan cu brațul normal, mișcări pendulare,
eventual și mișcări sacadate. Mișcările articulației se fac în jurul axei verticale, rotația în afarță și
înăuntru,bolnavul ținând antebraul întins sau îndoit, iar umărul fixat .La mișcările
de rotație cu un singur braț, bolnavul este în poziie seșzândă, iar maseurul, așezat la spatele lui,
cuprinde și imobilizează cu o mâna trunchiul la nivelul umărului, iar cu cealaltă mâna ține
antebrațul în flexie și execută mișcări în sus, înainte, în jos și înapoi, descriind un cerc.
Rotatia ambelor brațe se face tot în poziție șezândă, însă cu brațele întinse, cu mișcări
simetrice, în jurul axei antero-postenoare se fac abducția și adducția. La s
. La sfârșit se va executa și mișcarea de pronație și supinație extinsă a antebrațului, la care
participă și musculatura umărului.

682
Curentii de medie frecventa nu duc la excitatie dupa fiecare impuls , pentru ca multe
impulsuri cad in perioada de refrac- tara a fibrei nervoase ( sau musculare ) , fiind foarte
rapide . Excitatia apare dupa mai multe impulsuri . Mai multe impulsuri - excitatie α
67. CURENTII DE MEDIE FRECVENTA Este principiul sumatiei temporale sau a depolarizarii
asincrone . Depolarizarea sincrona devine , pe masura ce frecventa impulsurilor creste ,
asincrona . Depolarizarea dupa principiul sumatiei temporale se numeste Efect Gildemeister .
Pentru depolarizare curentul de medie frecventa trebuie sa actioneze un anumit timp care este
cu atat mai mic cu cat intensitatea curentului este mai mare . O alta particularitate a curentilor
de medie frecventa este ca excitatia poate fi produsa la oricare dintre cei doi poli ai curentului -
principiul excitatiei apolare , deoarece acesti curenti nu sunt polari . Curentii de joasa frecventa
produc excitatia la inceput sub catod . α
68. CURENTII DE MEDIE FRECVENTA Rezistenta cutanata este redusa la curentii de medie
frecventa (MF), de aceea aplicarea lor : • este mai bine suportata ( nedureroasa ) • poate
actiona mai profund . Rezistenta cutanata scade cu cat frecventa curentului alternativ este mai
mare . Rezistenta cutanata redusa si lipsa efectelor electrolitice permite curentului de MF : • sa
fie aplicat la intensitati mari , ce pot penetra mai profund ; • Sa fie mai bine tolerati( mai placuti

683
) . Deoarece curentul isi schimba alternativ si rapid directia in tes uturi , nu apar efecte
electrolitice la electrozi si nici nu sunt excitati receptorii cutanati . Curentii de medie frecventa
pot realiza contractii musculare puternice nedureroase datorita fenomenului incrucisarii
pragurilor ( Djourno,1949 ) La frecvente de 6.000÷8.000 Hz pragul contractieimuscularetetanice
este sub pragul dureros , prin disocierea acestor 2 praguri . Muschii denervati nu pot fistimulati
cu curenti de MF pentru nici o frecventa sau intensitate folosita .
69. CURENTII DE MEDIE FRECVENTA Curentii MF se pot modula in amplitudine , adica
amplitudinea impulsurilor poate creste si scade ritmic . Modularea amplitudinii se face in ritm
de joasa frecventa ( 0÷100 Hz ). Au existat aparate ce su folosit acest tip de curenti :
Miodinaflux , Ampipuls .
70. CURENTII DE MEDIE FRECVENTA CURENTII INTERFERENTIALI Se obtin prin interferenta a 2
curenti alternativi de medie frecventa , unul avand frecventa de 4.000 Hz , celalat o frecventa
putin diferita ( intre 4.000 si 4250 Hz ) de obicei 4.100 Hz . Se obtine astfel un alt curent
alternativ de medie frecventa a carui amplitudine estemodulata cu o frecventa joasa . f1 + f2 2
Ex. : f1 = 4.000 Hz f2 = 4.150 Hz f1 + ½ · Δf = 4.000 + 75 = 4.075 Hz α = f1 + ½ ·Δf = frecventa
curentului rezultat
71. CURENTII DE MEDIE FRECVENTA CURENTII INTERFERENTIALI Frecventa cu care variaza
amplitudinea curentului rezultat la interferenta se noteaza cu AMF si este : AMF = f1 – f2 = Δf
Ex. : f1 = 4.000 Hz ; f2 = 4.150 Hz ; Δf = f2 – f1 = 150 Hz . Cele doua circuite de curent care
interfera sunt plasate perpendi- cular unul pe celalalt . Cea mai mare modulare a curentului re-
zultat se obtine pe diagonala in raport cu fiecare circuit . α
72. CURENTII DE MEDIE FRECVENTA CURENTII INTERFERENTIALI Frecventa curentilor ce
interfera se poate situa , in functie de aparat , intre 2 si 10 kHz . α
73. CURENTII DE MEDIE FRECVENTA CURENTII INTERFERENTIALI AMF poate varia in anumite
limite stabilite la fiecare aparat pentru a preveni fenomenul de acomodare . Ex. : AMF este de
20 Hz si se fixeaza un spectru de 50 Hz . Asta inseamna ca AMF variaza intr-un anumit interval
de timp , intre 20 si 70 Hz. α
74. CURENTII DE MEDIE FRECVENTA CURENTII INTERFERENTIALI Daca spectrul este fixat mai
mare acomodarea este mai bine prevenita. Aparatele moderne sunt dotate cu “vector”. Acesta
are scopul de a mari si uniformiza aria stimulata dintre cei 4 poli si a nu exista directii
preferentiale de stimulare . Se foloseste vectorul sau vectorul izoplanar : · cand tratam o
suprafata de tesut mare ; · cand zona de tratat este mai anfractuoasa si simetria dintre electrozi
e greu de pastrat . AMF cuprinsa intre 75÷150 Hz este resimtita de pacient ca „placuta , usoara ,
confortabila” ; se foloseste pentru dureri acute sau la persoane mai sensibile la curent ( efect
antialgic ) AMF cuprinsa intre 25÷50 Hz se resimte ca „grea , adanca , rugoasa” si produce
contractii musculare tetanice . Este folosita pentru stimularea musculare . La intensitate
subliminala se obtin efecte de relaxare musculara cu frecvente de 40-60 Hz si efecte
vasculotrofice . α
75. CURENTII DE MEDIE FRECVENTA CURENTII INTERFERENTIALI EFECTE FIZIOLOGICE
• Efect antialgic , de calmare a durerii - direct , prin reducerea sensibilitatii dureroase -
indirect prin vasodilatatie • Efect de stimulare a musculaturii striate normal inervate :
provoaca contractii musculare puternice , bine suportate . • Efect vasotrofic , hiperemizant
si resorbtii : - direct , datorita „gimnasticii musculare”si prin actiunea vaselor de sange -
indirect prin actiune pe musculatura neteda a vaselor • Actiune excitomotoare de stimulare

684
a musculaturii netede hipotone • Efect miorelaxant si decontractant ( cu frecvente AMF
40÷60 hz si intensitate subliminala ) . Densitate = α
76. CURENTII DE MEDIE FRECVENTA CURENTII INTERFERENTIALI TEHNICA DE
TRATAMENT • Pacientul este posturat confortabil , avand regiunea de tratat expusa ; I se
prezinta procedura , durata si scopul ei . • Se verifica functionarea aparatului . Electrozii se
aleg in functie de marimea zonei de tratat ; exista electrozi : - clasici , din cauciuc
electroconductor sau autoadezivi - tip vacuum : de preferat in cazul curentilor
interferentiali pentru ca se fixeaza mai usor pe pacient - placute cu 4 poli ; se folosesc
pentru tratarea zonelor anatomice mici ( puncte dureroase , tratamente faciale ) α
77. CURENTII DE MEDIE FRECVENTA CURENTII INTERFERENTIALI TEHNICA DE TRATAMENT -
electrozi tip “manusa” . Se folosesc in aplicatii dinamice la unele tipuri de aparate - nu este
necesara cresterea inten- sitatii pe parcursul ter apiei . e = α
78. CURENTII DE MEDIE FRECVENTA CURENTII INTERFERENTIALI TEHNICA DE TRATAMENT Se
fixeaza parametrii de lucru pe aparat : • AMF 75÷150 Hz – efect antialgic 25÷ 50 Hz – efect
excitator • Spectru : a) un spectru larg si AMF redusa se folosesc in patologie cronica sau
subacuta ; pacientul simte o varietate de senzatii b) un spectru ingust si AMF mare se foloseste
in patologie acuta , la persoanele mai sensibile la curent • Intensitatea curentului se fixeaza
colaborand cu pacientul ; unele aparate au propria telecomanda cu care pacientul isi fixeaza
intensitatea dupa dorinta • Frecventa : a) de 2 kHz a curentilor de interferenta produce efect
motor mai pronuntat ; senzatia de curent resimtita este mai puternica ; se foloseste cand nu
exista durere si avem nevoie numai de efect excitator b) de 4 kHz se foloseste pentru efecte
antialgice Durata unei sedinte de tratament variaza intre 10 si 30 min . Sedintele de tratament
se fac : - zilnic sau de 2-3 ori pe zi in afectiuni acute - de 2-3 ori pe saptamana in afectiuni
cronice - zilnic in afectiuni subacute e =
79. CURENTII INTERFERENTIALI INDICATII TERAPEUTICE • Stari posttraumatice ( dupa contuzii ,
entorse , luxatii , contracturi post imobilizare , rupturi sau intinderi musculare ) • Afectiuni
reumatismale degenerative , artroze , spondiloza • Afectiuni reumatismale inflamatorii ,
poliartrita reumatoida , spondilita ankilozanta , spondiloartropatii • Reumatism abarticular :
tendinite , mialgii , bursite , periartrite • Hernia de disc lombara si cervicala • Nevralgii , nevrite
, semipareze post AVC • Afectiuni vasculare periferice ( sindrom de \ ischemie cronica periferica
• Afectiuni ginecologice ( anexite , metroanexite , dismenoree ) • Afectiuni ale aparatului renal
si digestiv ( diskinezie biliara , distonii functionale intestinale , prostatita ) CONTRAINDICATII •
Tumori maligne • Boli infectioase , stari febrile , inflamatii pulmonare • Casexia • Prezenta
pacemaker-ului cardiac sau a altor stimulatoare • Uterul gravid sau zona lombara la femeile
insarcinate • Tromboze si tromboflebite • Implanturi metalice e = α

80. CURENTII INTERFERENTIALI Durere lombara joasa Gonartroza e = α


81. ULTRASUNETUL Sunetul = vibratie mecanica a particulelor intr-un mediu elastic care
poate fi perceput de urechea umana ( ν = 20 Hz ÷ 20 kHz ) Ultrasunetul = vibratie mecanica
ca si sunetul cu o frecventa mai mare de 20 kHz Tratamentul cu ultrasunet reprezinta un
tratament medical cu vibratii mecanice cu o frecventa mai mare de 20 kHz In practica se

685
folosesc : - ν = 0,7 ÷ 3 Mhz pentru terapie si - ν = 5 ÷ 13 Mhz pentru diagnostic ( ecografie )
Ultrasonoforeza este tratamentul medical in care o substanta medicamentoasa este
introdusa in organism cu ajutorul energiei ultrasunetului . Ultrasunetul este o unda
longitudinala ( directia ei de propagare coincide cu directia in care oscileaza ) . Importanţa
practică a ultrasunetelor este legată de lungimea de undă mică a acestora. Din această
cauză ultrasunetele pot fi emise şi se propagă ca şi razele de lumină sub formă de fascicule,
spre deosebire de sunetele obişnuite care se împrăştie în toate direcţiile. Corpul uman este
un mediu elastic si deci poate fi strabatut de ultrasunete . c = viteza de propagare US ( m/s )
c = λ · f λ = lungimea de unda ( m ) f = frecventa ( Hz )
82. ULTRASUNETUL In apa si tesuturi moi viteza medie de propagare a US este de 1500
m/s . Viteza este cu atat mai mare cu cat mediul este mai dens . in aer : c = 340 m/s in os : c
= 2800 m/s in piele : c = 1519 m/s in cartilaj : c = 1665 m/s in tendoane : c = 1750 m/s in
tesut gras : c = 1478 m/s Lungimea de unda λ a ultrasunetelor este : - 1,5 mm in apa la 1 Mz
- 3 mm in tesut osos la 1 Mhz . Caracteristicile fizice ale mediilor parcurse de ultrasunet
sunt reprezentate de impedanta acustica [ Z ] a mediului respectiv . Z este deci o constanta
de material . Z = ρ · c [ rayl ] = [ kg ·m -2·s -1 ] unde ρ = densitate [ kg/m 3 ] c = viteza de
propagare [ m/s ]
83. ULTRASUNETUL PRODUCERE ULTRASUNET Orice obiect care vibreaza produce sunete
. Ultrasunetul este produs de cristale piezoelectrice ( cuart , titanat de zirconiu , titanat de
bariu ) care au proprietatea de a-si modifica grosimea atunci cand li se aplica o diferenta de
potential . Cristalul poate vibra cand i se aplica un curent care oscileaza rapid producand
ultrasunete . Acesta este efectul piezoelectric inversat . Efectul piezoelectric este
proprietatea cristalelor de a se incarca electric cand asupra lor se exercita o forta de
presiune . Cristalele piezoelectrice pot transforma energia electrica in energie mecanica si
invers .
84. ULTRASUNETUL Campul de ultrasonare emis de capul de ultrasonare nu este uniform .
De aceea intensitatea US emise reprezinta o intensitate medie ; miscarea probei pe pacient
uniformizeaza intensitatea . Lungimea lui depinde de marimea suprafetei capului de
ultrasonare si de lungimea de unda . Intensitatea US specificata pe aparat reprezinta
intensitatea medie masurata in apa la 5 mm de capul de ultrasonare . . Lungimea Zonei
Fresnel in cm pentru diferite marimi ale ale transductorului si diferite frecvente Diametrul
transductorului Frecventa ( MHz ) 0,75 1 1,5 3 2 5 cm 6,7 cm 10 cm 20 cm 3 11 cm 15 cm
23 cm 45 cm 5 31 cm 41 cm 63 cm 125 cm
85. ULTRASUNETUL Ultrasunetele la traversarea corpului uman sufera fenomene de : a)
reflexie b) refractie c) imprastiere d) interferenta e) absorbtie a) REFLEXIA consta in
intoarcerea in mediul initial a unei parti a fasciculului de U S la traversarea unei interfete,
in functie de impedanta acustica [ Z ] a celor doua medii . Direcţia fasciculului reflectat
depinde de unghiul pe care il face fasciculul incident cu interfata . Cu cat Z este mai diferita
cu atat reflexia este mai mare . Cea mai mare reflexie se produce la interfata muschi–os
(30%) . Impedana acustica a corpului este identica cu a gelului folosit la ultrasonare
.Reflexia este la interfata : - piele - aer : 100% - tesut gras – muscular : 0,8% - transductor
(aluminiu ) - aer : 100% . b) REFRACTIA reprezinta schimbarea directiei fasciculului
incident dupa ce a strabatut o interfata. Valoarea unghiului de refractie este direct
proportionala cu diferenta de viteza a US in cele două medii si invers proportionala cu
unghiul de incidenta. Reflexia si refractia la frecventa de 1 si 3 Mhz nu difera apreciabil

686
pentru ca impedanta acustica a mediilor traversate este aceeasi si vitezele de deplasare ale
US nu difera foarte mult .
86. ULTRASUNETUL c) IMPRASTIEREA : In tesuturi datorita mai ales reflexiei fascicolul de
ultrasunete se imprastie . Energia de ultraso- nare actionand astfel nu numai pe directia
fascicolului ci si in vecinatate . US nu parasesc corpul pentru ca la interfata piele-aer
reflexia este 100% . d) INTERFERENTA : Datorita reflexiei ultrasunetul incident si cel
reflectat interfera , ducand la formarea unor unde stationare mai intense . In practica acest
fenomen are importanta cand tratam zone din corp cum sunt pumnul sau glezna , unde un
strat subtire de muschi este situat deasupra osului si undele stationare de interferenta
formate pot cauza iritarea periostului si produce durere . . .
87. ULTRASUNETUL e) ABSORBTIA US Efectele biologice ale US se manifesta numai daca
US sunt absorbite de tesuturi . Absorbtia se masoara prin coeficientul de absorbtie .
Absorbtia la 1 Mhz este : [ os : 3,22 ] , [ piele : 0,62 ] , [ muschi : 0,76 ] , [ tesut gras : 0,14 ] , [
apa : 0,0006 ] . Adancimea de injumatatire este distanta masurata pe directia de propagare
a US la care intensitatea fascicolului de US se reduce la jumatate . Se cunoaste in general ca
adancimea de injumatatire este de 3 cm in muschi , dar acest lucru este valabil doar cand
US este paralel cu fibrele mus- culare . Daca US este perpendicular pe fibre le musculare
adancimea de injumatatire este de 9 mm . In general terapia cu US poate atinge
profunzimea de 3 ÷ 4 cm pentru a avea efecte notabile . Adancimea de injumatatire la 1
Mhz la 3MHz os 2,1 cm ― ― ― piele 11,1 cm 4 cm cartilaj 6 cm 2 cm muschMedicul specialist
face evaluarea initiala a pacientului, intocmeste un plan de recuperare, monitorizeaza
implementarea planului de recuperare de catre kinetoterapeuti si apoi evaluarea finala. Programul
de educare/ reeducare neuropsihomotorie este elaborat si adaptat pentru fiecare pacient in parte
si poate cuprinde una sau mai multe din procedurile de mai jos: i 9 cm 3 cm tesut gras 50 cm
16,5 cm apa 11500 cm 3833,3 cm
88. ULTRASUNETUL EFECTE BIOLOGICE EFECTUL MECANIC In tesuturi ( mediu elastic )
undele ultrasonore produc compresiuni si decompresiuni repetate cu frecventa
ultrasunetului , producand variatii de presiune in tesuturi , cu efect de micromasaj . Cele
mai mari presiuni intratisulare se produc la limita de separatie intre doua medii cu
impedante acustice diferite ( ex. muschi-os) . Ca urmare : volumul celular se poate modifica
cu 0,2% , permeabilitatea membranara se poate modifica , schimburile metabolice se pot
imbunatatii . EFECTUL TERMIC Micromasajul conduce la eliberarea de caldura . Incalzirea
tisulara este marcata la limita de separatie dintre tesuturi unde se produc fenomene de
reflexie si interferenta . Ultrasunetul aplicat continuu cu 1,5 W/cm2 timp de 5 minute cu un
transductor de 12,5 cm2 poate creste temperatura : - in muschi cu 3,3 0C - in os cu 9,3 0 C -
in capsula articulara cu 6,3 0C . Incalzirea ( care se produce strict sub capul de US ) se poate
evita : - folosind ultrasunetul pulsant ; - miscand continuu capul de ultrasonare . Incalzirea
tisulare produsa de US este de evitat in unele situatii patologice : artrite , entorse , luxatii ,
contuzii ( imediat posttraumatism ) .
89. ULTRASUNETUL EFECTE BIOLOGICE ENERGIE ULTRASONORA MICROMASAJ
CALDURA ( efect mecanic ) ( efect termic ) EFECTE BIOLOGICE : 1. relaxare musculare 2.
cresterea permeabilitatii membranare 3. cresterea puterii de regenerare a tesuturilor 4.
stimularea microcirculatiei 5. reducerea durerii 6. efecte asupra nervilor periferici 1.
Relaxare musculara Se produce prin : - activarea microcirculatiei si eliminarea produsilor
de catabolism ; - prin actiune directa asupra fibrelor nervoase .

687
90. ULTRASUNETUL 2. Cresterea permeabilitatii membranare Vibratiile ultrasonare cresc
permeabilitatea membranara atat in aplicatii continue cat si pulsate . Ca urmare : - pH
tisular se reduce ; - se pot introduce unele substante medicale in tesuturi . 3. Cresterea
puterii de regenerare a tesuturilor S-a dovedit experimental ca efectele de stimulare a
regenerarii tisulare se obtin cu 0,5 W/cm2 in aplicatie pulsata cu frecventa de 3,5 Mhz . 4.
Stimularea microcirculatiei Este produsa prin : - cresterea temperaturii ; - stimularea
musculaturii netede vasculare ; - eliberarea unor substante din celule ca o consecinta
directa a vibratiilor mecanice . 5. Reducerea durerii este produsa prin : - imbunatatirea
microcirculatiei ( inclusiv cea limfatica ) ; - relaxarea musculara ; - reducerea pH-ului
tisular ; - stimularea directa a fibrelor nervoase amielinice . 6. Efecte asupra nervilor
periferici Ultrasunetul poate modifica conducerea nervoasa atat prin cresterea cat si prin
descresterea ei .Nu au fost complet elucidate efectele asupra sistemului nervos central . A
fost descris un efect simpaticolitic , utilizat in aplicatii reflexe .
91. ULTRASUNETUL EFECTE NONTERMALE 1. Efectul de cavitatie Se produce numai cand
se folosesc intensitati mari ale US si consta in formarea de bule de gaz in tesut . Aceste bule
au marimea de 1 ÷100 μm . S-a obtinut experimental fenomenul de cavitatie in tesutul
nervos din creierul de pisica , la intensitati de 100÷180 W/cm2 . In aplicatiile in apa ale US
cavitatia duce la aparitia bulelor de gaz care trebuie indepartate . 2. Undele stationare Se
produc ca urmare a fenomenului de interferenta la limita de separatie intre doua medii cu
impedante acustice diferite si duc la obtinerea unor intensitati foarte mari ale undelor
ultrasonare ce pot distruge tesuturile . In practica acest lucru nu se produce deoarece : -
tesuturile vii au o structura extrem de neomogena ; - miscarea continua a capului de
ultrasonare evita formarea de unde stationare
92. ULTRASUNETUL MOD DE APLICARE Cuplajul direct : capul de ultrasonare se aplica
direct pe piele prin interme- diul unui gel care ar e urmatoarele caracteristici : - impedanta
acustica similara tesutului ; - transmitere foarte buna a US ; - chimic inactiv ; - hipoalergic si
steril ( relativ ) . Se pot folosi in afara de geluri : ulei , diverse unguente . Cuplaj indirect : -
se realizeaza prin intermediul imersiei in apa a capului de ultraso- nare si a regiunii de
tratat ; - se foloseste cand trebuie tratate zone anatomice mici , anfractuase , cum sunt
mana sau piciorul sau cand US nu se poate aplica direct , datorita durerii ; - temperatura
apei trebuie sa fie placuta ( 36÷37 0 C ) . - apa trebuie fiarta in prealabil , pentru eliminarea
gazelor dizolvate ; - se poate folosi si metoda '”pernei de apa” , un recipient de plastic sau
cauciuc plin ¾ cu apa , pus deasupra zonei de tratat ; o mare parte din energia US se pierde
in acest fel .
93. ULTRASUNETUL MOD DE APLICARE Parametrii folositi la tratament : - mod continuu
sau pulsat ; - intensitatea ; - frecventa; - cuplajul ; -tipul de cap de US Intensitatea US [
W/cm2 ] : Dozele terapeutice se situeaza intre 0,3÷3 W/cm2 . a) intensitate mica : < 0,3
W/cm2 ; b) intensitate medie : 0,3÷1,2 W/cm2 ; c) intensitate mare : 1,2 ÷ 3 W/cm2 .
94. ULTRASUNETUL MOD DE APLICARE Pentru US pulsat se calculeaza intensitatea medie
a pulsatiilor . Efectul miorelaxant este mai mare la US pulsat . Afectiunile acute ( ex. :
afectiuni posttraumatice , artrite ) se trateaza cu US pulsat pentru ca nu trebuie sa incalzim
tesuturile . Afectiunile cronice se trateaza cu US continuu . Intensitateafolosita la tratament
se alege dupa : - marimea zonei de tratat ; - adancimea unde se afla leziunea ( max.
0,5W/cm2 in apropierea oaselor ) ; - tipul de leziune . Frecventa de 1 MHz pentru procese
patologice situate mai profund . Frecventa de 3 MHz pentru procese patologice aflate mai
superficial .
688
95. ULTRASUNETUL MOD DE APLICARE Suprafata de tratat O suprafata de max. 75 ÷ 100
cm2 poate firezonabil tratata intr-o sedinta de tratament . Durata maxima a unui tratament
: 15 min . O suprafata de tesut de 3 ÷ 6 cm2 poate fi tratata in 3 ÷ 5 min . Capetele de
ultrasonare au suprafete cuprinse intre 1 ÷ 5 cm2 . Capul de ultrasonare se misca continuu
pe suprafata de tratat . Miscarea capului de ultrasonare (a) circulara ; (b) sub forma cifrei 8
; (c) transversa .
96. ULTRASUNETUL MOD DE APLICARE Sedintele de tratament sunt zilnice ( afectiuni
acute ) sau la cel mult 2 zile ( afectiuni cronice ) sau de 2 ori/saptamana . Tehnica aplicatiei
ultrasunetului • pacientul este informat despre tratament si scopurile sale ; se verifica daca
nu exista contraindicatii ; • pacientul este pozitionat pentru tratament , relaxat , fara durere
; • se inspecteaza regiunea cutanata ce urmeaza a fi tratata ; daca este nevoie se curata cu
alcool 70% ( grasimi , machiaj , etc. ) ; • se seteaza parametrii tratamentului ; • se incepe
tratamentul miscand continuu capul de ultrasonare ; • se comunica cu pacientul permanent
; • senzatiile ce se pot resimti sunt : caldure usoara , usurare a durerii , ameteli , dureri de
cap , oboseala , furnicaturi ; • la finalul terapiei se inspecteaza zona de tegument tratata
97. ULTRASUNETUL CONTRAINDICATII ABSOLUTE Urmatoarele tesuturi si organe nu se
trateaza cu US : • ochii ; • cordul ; • uterul gravid ; • creierul ( deasupra vertebrei C3 ) ; •
testiculele ; • cartilajele de crestere epifizare ( la copii ) ; se pot trata totusi cu US pulsat ; •
tumori ( in orice stadiu ) ; • tromboflebita si varice ; • stari septice si stari febrile ; • casexie
, stare generala alterata ; • afectiuni tegumentare infectioase , inflamatii alergice ; • TBC
activ ; • insuficiente de organ ( hepatica , renala , cardiaca , respiratorie ) .
CONTRAINDICATII RELATIVE • tulburari de sensibilitate ; • sechele posttraumatice ; stari
posttraumatice ; • endoproteze si materiale de osteosinteza ; • sindroame
postlaminectomie ; • diabet zaharat ( US poate cauza oboseala si o usoara reducere a
glicemiei ) .
98. ULTRASUNETUL ULTRASONOFOREZA Re prezinta introducerea unor substante
medicamentoase in organism cu ajutorul ultrasunetului . Substante folosite : • corticoizi ; •
vasodilatatoare ( nicotinat de metil ) ; • histamina ; • anestezice ( xilina ) . Ultrasunetul
creste permeabilitatea de membrana , nu incarca electric substantele respective ( nu apar
senzatii neplacute ) si permite penetrarea mai profunda a lor ( 6 cm ) .
99. ULTRASUNETUL TERAPIA COMBINATA Reprezinta aplicarea simultana a
ultrasunetului cu un stimul electric de joasa sau medie frecventa ; metoda a fost introdusa
de Gierlich . Avantaje : • stimulii combinati au un efect mai pronuntat decat daca actioneaza
separat ; • se castiga timp la aplicarea terapiei • completeaza efectul curentului .
Ultrasunetul se combina cu : • curent diadinamic ; • curent Trabert ; • curent de joasa
frecventa ( cu impulsuri ) ; • curent alternativ de medie frecventa . Ultrasunetul
completeaza efectul curentului prevenind aparitia fenomenului de adaptare ; stimulul
electric a mai eficient ; se poate aplica pe o durata mai lunga si cu o intensitate mai redusa .
Terapia combinata cu curent de medie frecventa : • actioneaza mai profund ; • este mai
placut suportata decat cea cu curent de joasa frecventa . Electrodul activ este capul de
ultrasonare si reprezinta polul (-) ( catodul ) . Mediul de contact trebuie sa conduca
curentul electric .
100. ULTRASUNETUL Aplicatie de ultrasunet pe originea muschiului extensorprezinta
introducerea unor substante medicamentoase in organism cu ajutorul ultrasunetului .
Substante folosite : • corticoizi ; • vasodilatatoare ( nicotinat de metil ) ; • histamina ; •
anestezice ( xilina ) . Ultrasunetul creste permeabilitatea de membrana , nu incarca electric
689
substantele respective ( nu apar senzatii neplacute ) si permite penetrarea mai profunda a
lor ( 6 cm ) .
99. ULTRASUNETUL TERAPIA COMBINATA Reprezinta aplicarea simultana a
ultrasunetului cu un stimul electric de joasa sau medie frecventa ; metoda a fost introdusa
de Gierlich . Avantaje : • stimulii combinati au un efect mai pronuntat decat daca actioneaza
separat ; • se castiga timp la aplicarea terapiei • completeaza efectul curentului .
Ultrasunetul se combina cu : • curent diadinamic ; • curent Trabert ; • curent de joasa
frecventa ( cu impulsuri ) ; • curent alternativ de medie frecventa . Ultrasunetul
completeaza efectul curentului prevenind aparitia fenomenului de adaptare ; stimulul
electric a mai eficient ; se poate aplica pe o durata mai lunga si cu o intensitate mai redusa .
Terapia combinata cu curent de medie frecventa : • actioneaza mai profund ; • este mai
placut suportata decat cea cu curent de joasa frecventa . Electrodul activ este capul de
ultrasonare si reprezinta polul (-) ( catodul ) . Mediul de contact trebuie sa conduca
curentul electric .
100. ULTRASUNETUL Aplicatie de ultrasunet pe originea muschiului extensor e in cea mai
mare parte se incalzesc prea putin . Aparate de unde scurte :
106. UNDELE SCURTE Energia electromagnetica este transferata pacientului in doua feluri :
• metoda capacitiva ; • metoda inductiva . a) Metoda capacitiva : tesuturile de tratat sunt
plasate in campul de inalta frecventa intre cei doui electrozi ; b) Metoda inductiva : energia
electromagnetica este aplicata prin intermediul unor bobine . Segmentul de tratat este in
interiorul bobinei emitatoare Segmentul de tratat este in vecinatatea bobinei
107. UNDELE SCURTE METODA CAPACITIVA Aceasta metoda duce la incalzirea mai
pronuntata a grasimii si a pielii decat a tesuturilor musculare . Incalzirea se produce in
toate tesuturile traversate de campul electromagnetic dar cu valori diferite in functie de
proprietatile ( dielectrice ) ale fiecaruia . Pozitionarea electrozilor este importanta . Cu cat
electrozii sunt mai departati de piele cresterea de temperatura in profunzime este mai
mare si campul electromagnetic este mai uniform in tesuturi . De regula se plaseaza la
2÷4cm de piele , paraleli cu suprafata pielii .
108. UNDELE SCURTE Marimea electrozilor este importanta . Un electrod mai mic
concentreaza campul electromagnetic astfel incat un electrod mai mic poate fi folosit
pentru localizarea tratamentului . Daca unul dintre cei doi electrozi este mai aproape de
suprafata pielii , acolo se va concentra mai multa energie si se va obtine o incalzire mai
mare a pielii .
109. UNDELE SCURTE Modalitati de aplicare a electrozilor : - transversala - coplanara -
longitudinala Aceasta aplicatie este pentru o mai buna incalzire in tesutul muscular .
Aceasta aplicatie este pentru o mai buna incalzire a muschilor decat a osului sau grasimii .
110. UNDELE SCURTE Proeminentele anatomice ale corpului uman concentreaza campul
electromagnetic si se incalzesc mai tare . Implanturile metalice din tesuturi (b) si de la
suprafata lor (a) concentreaza energia electromagnetica ducand la incalzirea pronuntata a
tesutului din jurul implantului metalic .
111. UNDELE SCURTE METODA INDUCTIVA Sunt doua tehnici : • introducerea membrului
de tratat in interiorul unei bobine . In acest caz vasele de sange si fibrele musculare sunt
paralele cu liniile de camp ) ; • folosirea unei bobine ca aplicator plasat in apropierea
regiunii de tratat .In acest caz vasele de sange si fibrele musculare de tratat sunt
perpendiculare pe liniile de camp . Aceasta metoda permite incalzirea ceva mai pronuntata
a musculaturii mai profunde si o mai mare uniformitate a incalzirii tesuturilor .
690
112. UNDELE SCURTE - EFECTE BIOLOGICE • Stimularea circulatiei sangvine mai ales
asupra microcirculatiei ( arteriale si capilare ) ;
termoterapia clasica actioneaza mai mult pe vasele de sange m ai mari ; undele scurte
produc si dilatarea venelor ; • Stimularea circulatiei limfatice ; • Stimularea proceselor
metabolice locale - prin intermediul activarii circulatorii ; - prin efect direct asupra
celulelor ; • Relaxare musculara ( prin reducerea tonusului celulelor γ gamma ) •
Diminuarea durerii - direct asupra fibrelor musculare ; - prin intermediul ameliorarii
microcirculatiei . • Efecte asupra sangelui : - stimularea fagocitozei ; - stimularea migrarii
leucocitare - scaderea timpului de coagulare . • Efecte generale ; - apar numai in cazul
iradierii unor largi regiuni anatomice ; - cresterea temperaturii( cu 1÷3 0C ) ; - scaderea TA
- usoara oboseala
113. UNDELE SCURTE MOD DE APLICARE A TERAPIEI • Durata tratamentului depinde de
tipul de patologie tratat : - afectiuni acute : 1÷5 minute ; - afectiuni subacute : 10 minute ; -
afectiuni cronice : 15÷20 minute . • Sedintele de tratament se fac zilnic ( afectiuni acute ,
subacute ) sau la 2 zile ( cele cronice ) ; • Intensitatea se dozeaza in functie de tipul de
aparat si dupa senzatia de caldura resimtita de pacient . Doze : - atermice ( 5 ÷ 1o W ) ; -
oligotermice ( 10 ÷ 35 W ) ; - termice ( 35 ÷ 10o W ) ; - hipertermice ( 100 ÷ 25o W ) . •
Tratamentul se aplica pe piele ( nu prin intermediul hainelor ) ; pacientul nu trebuie sa aiba
asupra sa obiecte metalice sau materiale sintetice pe o raza de 30 cm in jurul zonei de
tratat ; pielea regiunii de tratat nu trebuie sa fie umeda ( transpirata ) sau acoperita cu
crème sau unguente; nu se trateaza regiuni cu implanturi hormonale ; operatorul (
asistentul ) trebuie sa pastreze in timpul tratamentuluio distanta fata de aparat de min. 1
metru .
114. UNDELE SCURTE INDICATII TERAPEUTICE - Afectiuni ale aparatului locomotor [
artroze ( gonartroza , coxartroza , omartroza , spondiloza , artrozele mainii , reumatisme
inflamatorii ( periartrite , miogeloze , mialgii ) , algoneurodis- trofia si alte sechele
posttraumatice ] ; - Afectiuni ale sistemului nervos [ mialgii , nevrite , lombosciatica , pareze
, paralizii , neuropatii , sechele dupa poliomielita , scleroza multipla ] ; - Afectiuni vasculare
[ arteriopatii ( st. I – II ) , tulburari de debut ale circulatiei de intoarcere venolimfatice ] -
Afectiuni ale aparatului renal [ prostatita , colici renale , pielocistite ] ; - Afectiuni
ginecologice [ anexite , metroanexite , parametrite , sterilitate secundara ] ; - Afectiuni ORL
si stomatologice [ sinuzite , sindrom algic , postextractie dentara , nevralgii dentare ,
gingivite , granuloame , parodontopatii ] .
115. UNDELE SCURTE CONTRAINDICATII CONTRAINDICATII ABSOLUTE Prezenta
pacemaker-ului cardiac sau a altor tipuri de stimulatoare . Persoanele ce poarta astfel de
dispozitive nu trebuie sa stea lamai putin de 3m de un aparat de unde scurte in functiune .
ALTE CONTRAINDICATII • Implante metalice tisulare ; endoproteze ; • Piese metalice aflate
pe piele ce nu se pot indeparta ; • Uterul gravid ; • Zone cu risc hemoragic • Tulburari ale
sensibilitatii termice ; • Zone ischemice tisulare ( ex. Arteriopatii stadiul III , IV sau chiar II )
; • Tumori maligne ; • Tuberculoza activa ; • Stari febrile si infectioase ; • Insuficiente de
organ severe ; • Tromboze venoase ; • Zone cu coo distanta fata de aparat de min. 1 metru .
114. UNDELE SCURTE INDICATII TERAPEUTICE - Afectiuni ale aparatului locomotor [
artroze ( gonartroza , coxartroza , omartroza , spondiloza , artrozele mainii , reumatisme
inflamatorii ( periartrite , miogeloze , mialgii ) , algoneurodis- trofia si alte sechele
posttraumatice ] ; - Afectiuni ale sistemului nervos [ mialgii , nevrite , lombosciatica , pareze
, paralizii , neuropatii , sechele dupa poliomielita , scleroza multipla ] ; - Afectiuni vasculare
691
[ arteriopatii ( st. I – II ) , tulburari de debut ale circulatiei de intoarcere venolimfatice ] -
Afectiuni ale aparatului renal [ prostatita , colici renale , pielocistite ] ; - Afectiuni
ginecologice [ anexite , metroanexite , parametrite , sterilitate secundara ] ; - Afectiuni ORL
si stomatologice [ sinuzite , sindrom algic , postextractie dentara , nevralgii dentare ,
gingivite , granuloame , parodontopatii ] .
115. UNDELE SCURTE CONTRAINDICATII CONTRAINDICATII ABSOLUTE Prezenta
pacemaker-ului cardiac sau a altor tipuri de stimulatoare . Persoanele ce poarta astfel de
dispozitive nu trebuie sa stea lamai putin de 3m de un aparat de unde scurte in functiune .
ALTE CONTRAINDICATII • Implante metalice tisulare ; endoproteze ; • Piese metalice aflate
pe piele ce nu se pot indeparta ; • Uterul gravid ; • Zone cu risc hemoragic • Tulburari ale
sensibilitatii termice ; • Zone ischemice tisulare ( ex. Arteriopatii stadiul III , IV sau chiar II )
; • Tumori maligne ; • Tuberculoza activa ; • Stari febrile si infectioase ; • Insuficiente de
organ severe ; • Tromboze venoase ; • Zone cu co lectii lichidiene acute in tensiune (
hematoame recente , bursite acute , hemartroza ) ; • Pacientii care nu pot sta nemiscati in
pimpul procedurii ( miscari involun- tare ) .
116. UNDELE SCURTE PULSATE Undele scurte pulsate au frecventa de de baza de 27,12
MHz , lungimea de unda de 11,06 m dar nu sunt emise continuu ci cu intreruperi , in
„trenuri de impulsuri ”. Impulsurile au in general intensitate mare si durata foarte scurta ,
astfel incat caldura produsa in timpul pulsului e rapid disipata . Trenurile de impulsuri au
65 μs . Durata unui impuls este in acest caz de 0, 036 μs iar un tren de impulsuri contine
1805 impulsuri . S-a constatat ca in forma pulsata undele scurte au efecte diferite de cele
obtinute in forma continua : • nu se produce incalzire tisulara • biostimulare , accelerarea
vindecarii tesuturilor • reducerea durerii • resorbtia edemelor si a hematoamelor •
stimularea pronuntata a circulatiei periferice • vindecarea mai rapida a fracturilor •
stimularea sistemului reticuloendotelial si reticulohistiocitar , cu stimulare imunitara
117. UNDELE SCURTE PULSATE MOD DE APLICARE Durata tratamentului este mai scurta
ca la aplicatiile continue : 10÷15 minute ( depinde de tipul de aparat folosit ) . Sedintele se
fac zilnic sau la 2 zile , in total 10-12 sedinte ( in functie de evolutia clinica a cazului ) .
Afectiunile acute se trateaza cu frecvente mai reduse ale trenurilor de impulsuri < 82 Hz iar
cele cronice la frecvente mai mari . Studiile indica aparitia efectului terapeutic la o doza de
cel putin 40 kJ/24 h cu un optim la 100 kJ / 24 h . Aplicantul este o bobina invelita in
material plastic aplicata pe tegument . Undele scurte pulsate nu se aplica purtatorilor de
pacemaker sau de alte stimulatoare , pe uterul gravid sau pe zone cu neoplaziisau stari
precanceroase Undele scurte se pot aplica pe piele umeda sau pe piele cu implanturi
metalice .
118. UNDELE SCURTE CONTINUE
119. UNDELE SCURTE PULSATE
120. UNDELE SCURTE Tratament cu unde scurte
121. UNDELE SCURTE Tratament cu unde scurte
122. MICROUNDELE Microundele reprezinta radiatii electromagnetice avand frecvente
cuprinse intre 300 MHz ( λ = 1 m ) si 300 GHz ( cu λ = 1 mm ). Se folosesc in telecomunicatii
( telefonie mobila ) si la radare ( unde radar ) . pentru ghidarea avioanelor , satelitilor ,
navelor . Microundele folosite in scop medical au urmatoarele frecvente ( conform
Conferintei de la Atlanta ) : • 2450 MHz cu lungimea de unda λ = 12,2 cm ; • 915 MHz cu
lungimea de unda λ = 32,8 cm ; • 434 MHz cu lungimea de unda λ = 69,1 cm ; ( in aer )
Majoritatea dispozitivelor medicale folosite in fizioterapie au 2450 MHz . Microundele sunt
692
produse de un dispozitiv electronic numit magnetron ce genereaza un curent alternativ de
putere inalta care ajunge la o antena ce emite microunde . Fascicolul de microunde produs
de aceasta antena ( emitator ) este divergent si nu este uniform .
123. MICROUNDELE EFECTELE FIZIOLOGICE Efectele fiziologice ale microundelor in
tesuturi sunt similare cu ale undelor scurte . Efectul fiziologic este incalzirea tesuturilor
care este proportional cu cantitatea deradiatie absorbita . Microundele sunt intens
absorbite de tesuturile cu bogat continut ionic ( vase de sange , muschi ) . La contactul cu
pielea si grasimea subcutanata 50÷75 % din fascicolul de microunde este reflectat .
Fenomenul de reflexie se produce si la limita de separatie intre tesuturi diferite ( os-muschi
, grasime- muschi ) .
124. MICROUNDELE EFECTE FIZIOLOGICE Distanta de injumatatire a fasciculului de
microunde este de 3,5 cm in tesut gras si os si de 0,7 cm in tesut muscular ( la 2450 MHz ) .
Forma suprafetelor anatomice ce trebuie tratate influenteaza adancimea de penetratie .
125. MICROUNDELE EFECTE FIZIOLOGICE Microu ndele se folosesc pentru a incalzi
tesuturile , in special tesutul muscular , aflat mai profund . Incalzirea tesutului duce la : •
reducerea durerii ; • cresterea metabolismului tisular local ; • stimularea proceselor
reparatorii locale . Emitatoarele de microunde se pot aplica : a) direct pe piele ( pentru a
evita pierderile cauzate de reflexie ) ; b) la distanta . a) Emitatoarele care se aplica pe piele :
• au putere de emisie mai mica ( max. 25 W ) ; • au marime mai mica ( au diametrul de 1,5
cm sau 3,5 cm ) ; • se pot aplica si in cavitati naturale ( rect , vagin , conduct auditiv extern )
. b) Emitatoarele la distanta : • au putere mai mare ( 25 W ÷ 150 W ) ; • au suprafata mare
de emisie ( forma ovala , circulara ) .
126. MICROUNDELE TEHNICA DE APLICARE • Pacientul este posturat si regiunea de tratat
este expusa ; • Se explica pacientului terapia si se inspecteaza starea tegumentului ; •
Emitatorul se alege dupa marimea zonei de tratat ; • Eitatorul nu se aplica prin intermediul
imbracamintei ; • Pacientul nu trebuie sa poarte obiecte metalice asupra lui ( si mai ales in
zona de tratat ) ; • Pacientul va sta pe scaun sau pat de lemn ; • Nu trebuie sa existe in
apropierea emitatorului suprafete metalice care ar putea reflecta microundele ; • Pacientul
resimte local o caldura placuta; va semnala daca senzatia de caldura devine foarte intensa ;
• Transpiratia acumulata pe tegument se indeparteaza ( ea reflecta mare parte din radiatie
) ; • La finalul procedurii se inspecteaza zona tratata ; • Durata tratamentului este de 15÷20
min sau 30 min ( pentru incalziri foarte puternice ) ; • Intensitatea terapiei se alege dupa
senzatia de caldura resimtita de pacient ( 200 mW/cm2 produc o usoara senzatie de
caldura ) ; • Pacientul trebuie sa aiba sensibilitatea termica intacta ; • Pacientul trebuie sa
poata comunica .
127. MICROUNDELE CONTRAINDICATII • Prezinta pacemaker cardiac ( sau a altor
implanturi stimulatoare ) ; • Expunerea ochilor cauzeaza cataracta ; se poarta ochelari (
protejati de metal ) ; A nu se confunda cu cu cei de la laser sau ultraviolete !!!!! Inchiderea
ochilor reduce dar nu impliedica transmiterea microundelor spre ochi . • Uterul gravid ; •
Zone tisulare supuse iradierii ; • Inflamatii acute , colectii ( hemartroza , bursite , artrite ) ; •
Zone tisulare cu circulatie alterata . Pentru asistenti expunerea profesionala este neglijabila
daca in timpul functionarii emitatorului se pastreaza o distanta mai mare de 1 m in fata lui
sau 25 cm in spatele lui pentru o putere de 100 W . Pentru o putere de 200 W distantele
sunt de 1,4 m in fata si de 35 cm in spatele emitatorului .

693
128. RADIATIILE INFRAROSII Radiatiile infrarosii sunt radiatii electromagnetice avand
lungimea de unda cuprinsa intre 760 nm si 1 mm . In spectrul electromagnetic se afla
situate intre microunde si lumina vizibila . Radiatiile infrarosii se impart dupa lungimea de
unda in trei regiuni (sau benzi ) : A , B , C ce au caracteristici de absorbtie disticte . IRA : 760
nm ÷ 1400 nm IRB : 1400 nm ÷ 3000 nm IRC : 3000 nm ÷ 1 mm Radiatiile infrarosii tip A si
B sunt folosite terapeutic . Clasificare a radiatiilor infrarosii mai veche : - infrarosii
“apropiate” sau “scurte” : 760 nm ÷ 1500 nm - infrarosii “indepartate” sau “lungi” : 1500
nm ÷ 15000 nm Infrarosiile sunt produse de orice corp material in care exista vibratie
moleculara , inclusiv de corpul uman ( IR de tip C ) . Orice obiect incalzit emite IR si cu cat
este mai mare temperatura lui cu atat este mai mare frecventa IR emise ( si mai mica λ ) .
Radiatiile infrarosii sunt produse prin trecerea unui curent electric printr-o rezistenta care
emite .
129. RADIATIILE INFRAROSII Dispozitivele medicale ce produc IR se numesc lampi si
contin un emitator plasat intr-un reflector ( parabolic ) care formeaza un fascicul de
radiatie care se aplica pe pacient ; lampa are un suport mobil de unde se poate regla
distanta de la care se aplica terapia .
130. RADIATIILE INFRAROSII Dupa puterea de emisie lampile IR pot fi : - Lampi mici : 250
÷ 500 W -Lampi mari : 750 ÷ 1000 W Lungimea
de unda de emisie a lor este situata intre 3000 ÷ 4000 nm . La suprafata pielii radiatia
infrarosie ca orice unda electromagnetica sufera procese de : - reflexie - imprastiere -
refractie - absorbtie . 63 % din radiatia IR este absorbita de piele ducand la incalzirea
tesuturilor . Adancimea de penetrare in tesuturi este intre 0,1 mm si 3 mm .
131. RADIATIILE INFRAROSII EFECTE FIZIOLOGICE a) Vasodilatare, prin efect : - direct
asupra vaselor de sange - indirect prin eliberarea de mediatori vasodilatatori b) Cresterea
metabolismului tisular c) Sudoratie d) Aparitia senzatiei de caldura ( prin stimularea
receptorilor termici cutanati si a fibrelor nervoase senzitive ) In aplicatie cronica , pe
termen lung , IR pot produce : - pigmentarea pielii - imbatranirea pielii . EFECTELE
TERAPEUTICE ALE IR - Reducerea durerii - Relaxare musculare - Accelerarea proceselor
reparatorii - Stimularea extremitatilor tesuturilor si reducerea redorilor articulare IR se
pot folosi pentru pregatirea tesuturilor inainte de proceduri kinetice ( stretching , tractiuni
, masaj , etc. )
132. RADIATIILE INFRAROSII TEHNICA DE APLICARE Pacientul este pozitionat confortabil
, avand zona de tratat expusa , se examineaza zona de tratat ( sa nu fie lezata ) si se testeaza
sensibilitatea termica local . Lampile ce produc IR au o latenta de cca. 5 min pana se
incalzesc si incep sa emita . Lampa se plaseaza la 60 ÷ 70 cm de suprafata de tratat (
lampile mari de 1000 W ) sau 45 ÷ 50 cm ( lampile mici de 250 ÷ 500 W ) . Fascicolul de IR
trebuie sa fie perpendicular pe zona de tratat . Pacientul trebuie sa resimta o senzatie de
caldura intensa , placuta ( nu arsuri ! ) . TEHNICA DE LUCRU La sfarsitul procedurii se
verifica aspectul pielii care trebuie sa fie usor hipertonic . Obiectele metalice ( ceas ,
bijuterii ) se indeparteaza de pe zona de tratat . Sedintele de tratament se fac zilnic . Durata
unei sedinte este de 5 ÷ 20 min ( in functie de tipul de lampa folosit ) .
133. RADIATIILE INFRAROSII CONTRAINDICATII a) Leziuni tegumentare : dermatite ,
eczeme b) Tumori sau leziuni precanceroase cuta nate c) Zone tegumentare cu tulburari
circulatorii sau de sensibilitate termica d) Zone cu risc hemoragic INDICATII TERAPEUTICE
a) Reumatism cronic degenerativ ( artroze cu diverse localizari ) b) Reumatism abarticular
( mialgii , traumatisme , miogenoze , bursite , periartrite ) c) Inflamatii cronice pelvine d)
694
Nevralgii , nevrite e) Reumatisme inflamatorii in afara puseelor ( spondiloza ankilozanta ,
spondiloartropatii f) Sindroame colicative abdominale
LASER

- reprezinta acronismul “light amplification by stimulated emission of radiation” si este o


radiatie electromagnetica colimata (foarte ingusta) cu proprietati speciale . Laserele
terapeutice au lungimi de unda aflate in domeniul vizibil ( lumina rosie ) si infrarosu .
Laserele se deosebesc de lumina obisnuita prin : a) Monocromaticitate : un laser emite
radiatie electromagnetica cu o singura lungime de unda b) Coerenta : undele laser nu au
numai aceeasi λ dar oscileaza “in faza”. Coerenta lor este temporala si spatiala c) Colimare :
datorita coerentei spatiale razele laser sunt paralele si fasciculul laser este ingust , nu se
imprastie. Laserul ca orice radiatie electromagnetica sufera procese de reflexie , refractie si
absorbtie . Laserele medicale folosite in fizioterapie se incadreaza in clasa de siguranta 3B ,
adica trebuie folosite numai de personal experimentat , in zone restrictionate , cu ochelari
de protectie .
135. LASER MASURAREA ENERGIEI PRODUSE DE LASER - Densitatea de energie :
reprezinta energia transferata unei suprafete ; se masoara in [ J /cm 2 ]. - Putere :
reprezinta cantitatea de energie produsa in unitatea de timp [ W ] - Densitatea de putere :
puterea emisa pe unitatea de suprafata [ W /cm 2 ]. Laserii folositi in fizioloterapie au
puteri exprimate in mW ( 50 ÷ 500 mW ) . Terapia fizicala cu laser se numeste LLLT ( low
level laser therapy ) . Adancimea de penetrare a laserului depinde de lungimea de unda se
de puterea emisa . Laserii cu lumina rosie actioneaza mai superficial (penetraza 1÷2 mm) .
Laserii in infrarosu actioneaza mai profund ( 2÷4 mm) pentru 50 mW . EFECTE BIOLOGICE
a) biostimulare : laserul stimuleaza considerabil procesele reparatorii si regenerative in
organism b) antialgic Mecanismul de actiune al laserului asupra tesutului viu nu este
complet elucidat .
136. LASER APARATURA LASER Majoritatea aparatelor laser folosesc diode
semiconductoare , cum esteGaAlAs, incorporata in proba laser care este conectata la partea
de comanda a aparatului si care se aplica pe pacient . Laser : - proba laser ( are o singura
dioda ) - ”dus” are 6 sau 8 diobe - sistem de scanare - parte de comanda cu microprocesor .
Parametrii de lucru ai laserului se aleg dupa : - marimea zonei de tratat - profunzimea la
care se afla in tesut zona de tratat - tipul de patologie tratat ( acuta, cronica ) . Laserii in
infrarosu se folosesc pentru procese patologice mai profunde . Laserii cu lumina rosie se
folosesc pentru plagi sau alt lumina rosie se folosesc pentru plagi sau alte patologii
superficiale . Lungimea de unda a probei laser este fixa . Dozele aplicate variaza intre 0,5 ÷4
J/cm 2 pentru leziuni acute si 4 ÷50 J/cm 2 pentru leziuni cronice . Pentru penetrare mai
adanca se folosesc puteri mari ( > 100 mW ) . Exista lasere care emit pulsat , anumite
frecvente avand efecte speciale . Ex. : laser de 10 mW Proba laser cu suprafata de 0,12 cm 2
, densitate de putere de 10 mW/0,125cm 2 = 80 mW/cm 2 si o densitate de energie (
pentru 50 sec. de tratament ) 80 mW/cm 2 X 50 ms = 4000 mJ/cm 2 = 4 J/cm 2 .
137. LASER TEHNICA DE APLICARE Pacientul este pozitionat confortabil , zona de tratat
este expusa. Pacientul si asistentul poarta ochelari de protectie . Pielea regiunii de tratat
este curatata cu alcool . Proba laser se aplica in cantact strans cu pielea ,pe punctul de
tratat. Dusul se aplica la mica distanta de plaga de tratat ( sau se foloseste sistem de
scanare ) . CONTRAINDICATII - Nu se dirijeaza proba laser spre ochi - Tumori - Zone de
tegument supuse iradierii - Uterul gravid . INDICATII TERAPEUTICE - Ulcere varicoase -
695
Escare , plagi - Sinuzite , otite , faringite - Entorse , luxatii , sechele posttraumatice ,
intinderi si rupturi musculare - Reumatism abarticular : tendinite , bursite , periartrite ,
miogeloze , fasciite - Reumatism degenerativ : artroze cu diverse localizari - Nevralgii ,
nevrite - Sindroame dureroase dediverse etiologii prin laserpunctura - Inflamatii
orogingivale , postextractie dentara .
138. LASER
139. RADIATIILE ULTRAVIOLETE Reprezinta radiatii aflate in spectrul electromagnetic
intre lumina vizibila si razele X avand o lungime de unda cuprinsa intre 100÷400 nm . Au
fost numite asa de Johann Ritter in 1801 . Au fost folosite mult pentru tratarea tuberculozei
pana la descoperirea medicamentelor tuberculostatice . In prezent folosirea lor este mai
restransa , indicatiile dermatologice fiind pe primul plan . Ultravioletele se clasifica in trei
grupe : • UV tip A cu λ = 400÷315 nm ( biotice ) • UV tip B cu λ = 315÷280 nm • UV tip C cu
λ = 280÷100 nm ( abiotice ) Lumina solara contine toate tipurile de radiatii UV dar la
nivelul solului ajung mai ales cele tip A , deoarece cele de tip C ( mai agresive ) si partial
cele de tip B sunt oprite de stratul de oxigen-ozon al atmosferei . Lumina solara : 95 ÷ 98 %
UVA 5 ÷ 2 % UVB + UVC ( la sol )
140. RADIATIILE ULTRAVIOLETE PRODUCEREA RADIATIILOR ULTRAVIOLETE LAMPILE
CU VAPORI DE MERCUR Aceasta lampa se executa sub forma de balon acoperit in interior
cu un strat de luminofor 2 . In interiorul balonului se introduce gaz inert ra- refiat .
Descarcarea electrica ( sub forma de arc electric ) intre electrozii3 si 4 se produce intr-un
tub de cuart si in care se realizeaza o atmosfera de argon si vaporide mercur , care in
timpul func- tionarii atinge cateva atmosfere .
141. RADIATIILE ULTRAVIOLETE LAMPILE FLUORESCENTE Sunt formate dintr-un tub ce
contine vapori de mercur , acoperit cu un strat de fosfor pe interior si cu electrozii de pe
capete supusi unei tensiuni . Aceste lampi emit mai ales UVA alaturi de lumina vizibila .
LAMPI ALPINE Sau lampi de “inalta altitudine” . Acestea contin in tuburile emitatoare tot
vapori de mercur dar spectrul UV emis se aseamana cu cel din lumina solara de la mare
altitudine ; In jurul lor in aer se produc si mica cantitati de ozon si de aceea locul unde sunt
amplasate trebuie sa fie bine ventilat . λ < 270 nm . LAMPA KROMAYER Este destinata
folosirii in contact direct cu tegumentul sau mucoasele unor cavitati naturale ale
organismului . Ultravioletele au aceleasi proprietati fizice ca si radiatiile electromagnetice (
reflexie , refractie , absorbtie , etc. ) . Ultravioletele UV se masoara prin : • Iradianta =
puterea radiatiei emise pe unitatea de suprafata ( W/cm2 ) ; se masoara cu fotometrul •
Expunerea radianta si reprezinta iradianta inmultita cu timpul de expunere ER [ J/cm2 ] = I
[ W/cm2 ] · timp [ s]
142. RADIATIILE ULTRAVIOLETE PIELEA Radiatiile ultraviolete actioneaza in principal
asupra pielii . Aceasta are trei straturi : • epiderm • derm • hipoderm a) epiderma este
formata din straturi de celule epidermale (epiteliale) care 80% sunt keracinocite ( care
stocheaza o proteina numita keratina) si alte tipuri de celule : melanocite si celule
Langerhans cu rol imunitar .
143. RADIATIILE ULTRAVIOLETE PIELEA O keratinocita are nevoie de 28 zile pentru a
ajunge din stratul bazal in cel cornos . Stratul cornos este format din keratinocite moarte si
are rolul: • previne pierderile de apa • protejeaza organismul de virusi si bacterii •
protejeaza organismul de UV Este acoperit de sebum , produs de glandele sebacee .
Pigmentatia pielii este data de melanina , un pigment produs de melanocite , in organite

696
specializate , numite melanozomi . Acesti melanozomi se deplaseaza prin procesele
dendritice ale melanocitelor ca sa ajunga in keratinocite .
144. RADIATIILE ULTRAVIOLETE PIELEA Melanina protejeaza keratinocitele de UV
absorbindu-le inainte de a ajunge la nucleu unde UV pot afecta ADN-ul . Cele mai sensibile
keratinocite sunt cele din stratul germinativ care sufera procese de diviziune intense . UV
cu λ = 290÷ 400 nm (UVB) stimuleaza productia de melanina . Celelalte straturi ale pielii :
b) derm : cuprinde vase de sange , plexuri vasculare , corpusculi tactili , fibre nervoase ,
tesut conjunctiv . c) hipoderm : tesut adipos
145. RADIATIILE ULTRAVIOLETE EFECTELE FIZIOLOGICE ALE UV Se pot clasifica in : a)
Acute ( rapide , immediate ) - eritemul actinic ( aktis = raza ) - pigmentarea ( melanogeneza
) b) Pe termen lung ( lente ) - efecte asupra pigmentarii - hiperplazia dermului ,
epidermului si stratului cornos , cu imbatranire cutanata - imunosupresie ( la nivelul pielii )
- producerea vitaminei D EFECTE PATOLOGICE • Inducerea modificarilor and ce conduc la
cancere cutanate (melanom malign) • Fotodermatoze ( urticarie solara , xeroderma ,
pigmentosum , prurigoactinic ) • Fotosensibilizare dupa consumul unor medicamente :
tetracicline , retinoizi aromatici , amiodarona , fenotiazina , furosemid , metrotrexat ,
clorochina , hihroxiclorochina , griseofulvina , ibuprofen , naproxen , celecoxib . • UVB si
UVC produc conjunctivitsa si fotocheratita („orbirea zapezii”) cu inflamaea tesutului
cornean ; cele mai periculoase pentru ochi sunt UVB cu λ=270 nm • expunerea pe termen
lung la UVA poate produce cataracta , opacifierea cristalinului .
146. RADIATIILE ULTRAVIOLETE HELIOTERAPIA Reprezinta tratamentul aplicat
intregului corp prin expunerea lui la lumina solara ( ce contine UVA , UVB si radiatii
infrarosii , alaturi de lumina vizibila ) . Este folosita inca din antichitate ( Grecia , Roma ) . In
sec. XIX a fost folosita pentru tratarea tuberculozei . Helioterapia se face progresiv prin
cresterea timpului de expunere de la 10 min. la 3 ore . Perioada din zi cea mai buna pentru
helioterapie este 9 00-11 00 dimineata . Terapia cu ajutorul razelor solare are efecte
benefice asupra organismului, reechilibrandu-l metabolic, hormonal, chiar si din punct de
vedere psihic. In ultima perioada s-a instaurat o adevarata fobie fata de expunerea la soare,
ca urmare a unor campanii de promovare a efectelor negative pe care aceasta le implica
(riscul de cancer de piele, arsuri solare etc). Dincolo de masurile de protectie pe care
oricine trebuie sa si le ia impotriva expunerii excesive la lumina solara, fobia fata de soare
este un pericol . Privarea organismului de lumina naturala este fundamental gresita, pentru
ca impiedica organismul sa-si sintetizeze vitamina D. Aceasta are proprietatile antioxidante
ale unei vitamine, insa joaca si rolul unu adevarat hormon, pentru ca intervine in
metabolismul calciului si fosforului. Vitamina D stimuleaza absorbtia intestinala a calciului
si reabsorbtia sa renala
e

Kinetoterapia ( kinetos = mobil, therapia = tratament) se refera la terapie prin miscare. Foloseste
ca mijloace miscarile active si pasive cu scopul de a preveni , corecta si recupera deficite
functionale ce se pot dezvolta in toate stadiile de evolutie a unei boli de natura ortopedica ,
reumatologica sau neurologica. Obiectivele de baza pe care si le propune kinetoterapia sunt:
Relaxarea
Corectarea posturii si aliniamentului corpului
Cresterea mobilitatii articulare
Cresterea fortei musculare
697
Cresterea rezistentei musculare
Coordonarea, controlul si echilibrul
Antrenarea la efort
Reeducarea respiratorie
Reeducarea sensibilitatii
Masajul
Masajul reprezinta „o prelucrare metodica a partilor moi ale corpului prin actiuni manuale sau
mecanice, in scop fiziologic sau curativo-profilactic” ( prof. dr. Adrian N. Ionescu ). Masajul
medical se poate diferentia, in functie de obiectivele, suprafata corporala si tesuturile
anatomice vizate, in masaj general si partial, pe de o parte si masaj superficial si profund, pe de
alta parte.
Stimulare multisenzoriala
Stimularea este o provocare la raspuns si are rolul de a preveni intarzierea si dezvoltarea
copilului, sprijina procesul de concentrare a atentiei.Timpul cat copilul este provocat sa
urmareasca un obiect este un timp de atentie. Cu cat se repeta de mai multe ori o activitate de
stimulare, cu atat mai mult antrenam atentia copilului.
Dintre activitatile de stimulare amintim :
folosirea jucariilor si a cartilor muzicale si/sau educative;
folosirea planselor cu diferite obiecte personale, cu legume, cu fructe;
ascultarea in permanenta a muzicii pentru copii;
pictatul cu degetele, folosirea plastelinei
atingerea si simtirea cartilor din diferite materiale, a mingilor, a cuburilor din bumbac
piscina cu bile;
Ergoterapia
Prin aceasta urmarim sa il tentam pe copilul cu manute deficiente sa-si capete sau sa-si
recapete progresiv – prin jocuri functionale minutios gradate – pense, prehensiune,
autoservire, etc.
Dezvoltarea propriei indemanari prin joc sau chiar activitati utile indicate de medic, psiholog,
kinetoterapeut, educator, permit copilului sa-si construiasaca imaginea de sine si implicit
motivatia.
Copiii deficienti trebuie invatati sa se joace, sa decopere regulile jocului prin intermediul
terapeutului si sa intre intr-o competitie monitorizata (dependenta de gradul handicapului fizic
sau / si asociat: sensorial, psihic).
Prin joc se ating la copil cu infirmitati majoritatea obiectivelor medicale (posturare, mobilizare,
executie)
Deasemenea urmarim reeducarea activitatilor din viata de zi cu zi – spalarea, imbracatul,
toaleta, alimentarea.
Logopedie
Activitati de stimulare si educare/reeducare a limbajului
Corectarea tulburarilor de pronuntie (dislalia)
evaluarea nivelului de dezvoltare a limbajului
plan de interventie – corectare/stimulare
Fizioterapia
Electroterapia

698
Electroterapia este un element important al fizioterapiei. In functie de tipul de curent si de
modul de selectare a parametrilor, curentul de stimulare poate avea efecte semnificative in:
Diminuarea durerii
Stimularea circulatiei
Cresterea troficitatii
Stimularea muschiului paretic
Stimulare muscular pentru dezvoltare sau mentinere muscular
Relaxare musculara
Iontoforeza
In cabinetul nostru se utilizeaza in tratament:
Curentul galvanic – este un current continuu, care face ca tesuturile sa fie strabatute de o
energie constanta. Curentul galvanic este folosit mai ales in stimularea circulatiei si diminuarea
durerii, dar si in iontoforeza ( procedeul prin care se introduc in organism diferite substante
medicamentoasecu ajutorul curentului electric, care le transporta prin tegiument si mucoase. )
Curentii de joasa frecventa: Terapia musculaturii spastice prin metoda Hufschmidt
Terapia musculaturii total denervate prin impulsuri exponentiale
Curentii diadinamici – c
cu efecte analgetice, hiperemiante si dinamogene, au ca indicatii principale: afectiuni ale
aparatului locomotor( intinderi musculare, redori articulare, artroze reactivate, artrite, mialgii ),
manifestari abarticulare( PSH, stiloidite, epicondilite, lombosciatica, lumbago discogen,
sindroame algodistrofice), tulburari circulatorii periferice.
Curentii Trabert – sunt curenti dreptunghiulari cu efect analgetic si hiperemiant, au ca indicatii
principale:manifestarile dureroase din radiculopatiilede cauza vertebrogena artrozica, artroze
dureroase, spondilita anchilozanta, PSH, miogeloze dureroase, stari posttraumatice( contuzii,
entorse, luxatii, intinderi tendo-musculo-ligamentare)
Curentii stohastici – sunt curenti cu stimuli aperiodici care reduc reactiile de obisnuinta a
structurilor excitabile la curent si este marit astfel efectul analgetic si durata acestuia.
Stimulare nervoasa electrica transcutanata ( TENS) – este o metoda de combatere a starilor
dureroase acute ( mai ales ) si cronice de diverse cause.
Indicatii: afectiuni reumatice, stari dureroase posttraumatice, dureri din afectiuni neurologice
periferice, nevralgii postherpetice, dureri „fantoma” dupa amputatii ale membrelor, dureri
dupa anestezie, cicatrice dureroase postoperatorii.
Curentii de medie frecventa:
Curentii interferentiali – au ca principale efecte:
efect excitomotor pe musculatura striata normoinervata
efect decontracturant obtinut prin alternanta ritmica a starii de relaxare cu cea de stimulare a
tesutului muscular
efect vasculotrofic, hiperemiant si resorbtiv
efect analgetic
efect excitomotor pe musculatura neteda
Curentii KOTS – pentru stimulare musculara
Terapia cu ultrasunete
Ultasunetele cu scop terapeutic sunt folosite la frecventa de 1 MHz

699
au 3 MHz sub forma de emisie continua sau in impulsuri cu diferite cicluri de functionare.
Efectele ultrasunetelor pot fi rezumate astfel:
Hiperemie
Accelerarea functiilor metabolice
Cresterea capacitatii de tensionare a structurilor tesutului conjunctiv
Calmarea durerii
Relaxare musculara si diminuarea spasmelor
Accelerarea procesului de vindecare
Laserterapia
In fizioterapie, cel mai utilizat este laserul cu diode in infrarosu datorita adancimii de penetrare,
efectelor biostimulante si a usurintei in manipulare. Clasificarea laserterapiei drept o forma de
terapie prin lumina se bazeaza pe efectele sale fotobiologice variate si complexe. Aceste efecte
sunt:
imbunatatirea echilibrului de energie celulara
efect antiedematos
imbunatatirea circulatiei arterio-venoase
efect de reparare a tesuturilor
efect analgetic
Domeniile medicale de aplicatie sunt multiple: oftalmologie, neurologie, ORL
gineco-urologie, cardiologie, dermatologie, ortopedie. Este folosit cu succes in bolile aparatului
locomotor: artroze, tendinite, intinderi si contuzii musculare, retractii cicatriceale, calcificari
intratendinoase.

• Sciatica
• Scolioza
• Cifoza
• Lordoza
• Spondiloza
• Osteoporoza
• Afectiuni cervicale
• Probleme ale umarului, inclusiv umar intepenit
• Restrictii de miscare ale gatului, lovitura de bici
• Probleme la nivelul soldurilor, genunchilor, gleznelor si picioarelor
• Dureri in zona centurii pelviene,pelvis inclinat si diferenta de lungime intre membrele
inferioare
• Afectiuni datorate unor activitati profesionale cu caracter repetitiv, sindromul tunelului
carpian si sindromul cotului jucatorului de tenis
• Traumatisme in urma practicarii sporturilor sau accidentelor de toate felurile
• Bursita
• Probleme digestive si intestinale
• Dureri de urechi si probleme ale articulatiei temporo-mandibulare
• Migrene si alte tipuri de dureri de cap
• Fibromialgie si sindromul oboselii cronice
• Dereglari menstruale si hormonale, infertilitate, chisturi ovariene, fibroame uterine
• Endometrioza, dismenoree

700
• Imunitate scazuta
• Alergii
• Afectiuni ale tractului respirator superior si inferior
• Afectiuni ale rinichilor, vezicii urinare, prostatei
• Enurezis
• Incontinenta urinara
• Circulatie periferica slaba
• Varice, hemoroizi
• Autism
• Sindrom Down
• Tulburari de memorie
• Stress
• Depresie
• Atacuri de panica
• Anxietate
• Lipsa apetitului alimentar
• Colici abdominale la nou-nascut
Margareta Damian
Terapeut Bowen
Telefon: 0745 93 11 68
Tg.Mures
Tehnica-Bowen_1
CATEGORIIUNCATEGORIZED
Navigare în articole
Articolul anteriorA N T E R I O R EȘECUL CA SURSĂ DE ÎNȚELEPCIUNE
Articolul următorU R M Ă T O R Potential Nou Tratament in Boala Parkinson
ARTICOLE RECENTE
(fără titlu)
Neil Diamond a fost diagnosticat cu boala Parkinson
Grija pentru cei dragi este cel mai frumos cadou
O asociație nouă, la Botoșani
Tehnologie de recuperare și reabilitare în boala
Dat fiind faptul că subiectul se află în stadiul mediu al hemiplegiei,
respectiv stadiul spastic,kinetoterapia cuprinde următoarele obiective:

“Promovarea antagonitilor prin inhibarea musculaturii spastice (agonitilor) i


facilitarea
șșș
micărilor antagonitilor
șș

Promovarea unor scheme complexe de micare


ș

Promovarea controlului musculaturii proximale în timpul unor activităi de


performană

701
țț
crescută

Promovarea începutului controlului motor al articulaiilor intermediare (cot,


genunchi)
ț
(!" #benghe, $%%&, p" ' )*hiar daca pacientul a trecut de stadiul iniial,
orte+area are un rol importat at t în profilaxia c t
ț
i în recuperarea diformităilor articulare ce survin în urma imobili+ării"
șț
Pe durata planului de recuperare, pacientul a folosit următoarele tipuri de orte+e:

-rte+a gle+ă.picior, pentru fixarea gle+nei în po+iie funcională, facilitatoare
procesului
țț
de redob ndire a po+iiei ortostatice i a recuperării mersului"
țș

-rte+ă de tip antebra m n , ce vi+ea+ă posturarea articulaiei
pumnului vi+ nd at t
țț
corectarea, c t i profilaxia diformităilor articulare
șț
-biectivele tratamentului
kinetic:. p r e v e n i r e a c o n t r a c t u r i l o r i d i f o r m i t ă i l o r
Dat fiind faptul că subiectul se află în stadiul mediu al hemiplegiei,
respectiv stadiul spastic,kinetoterapia cuprinde următoarele obiective:

“Promovarea antagonitilor prin inhibarea musculaturii spastice (agonitilor) i


facilitarea
șșș
micărilor antagonitilor
șș

Promovarea unor scheme complexe de micare


ș

Promovarea controlului musculaturii proximale în timpul unor activităi de


performană
țț
crescută

Promovarea începutului controlului motor al articulaiilor intermediare (cot,


genunchi)
ț
702
(!" #benghe, $%%&, p" ' )*hiar daca pacientul a trecut de stadiul iniial,
orte+area are un rol importat at t în profilaxia c t
ț
i în recuperarea diformităilor articulare ce survin în urma imobili+ării"
șț
Pe durata planului de recuperare, pacientul a folosit următoarele tipuri de orte+e:

-rte+a gle+ă.picior, pentru fixarea gle+nei în po+iie funcională, facilitatoare
procesului
țț
de redob ndire a po+iiei ortostatice i a recuperării mersului"
țș

-rte+ă de tip antebra m n , ce vi+ea+ă posturarea articulaiei
pumnului vi+ nd at t
țț
corectarea, c t i profilaxia diformităilor articulare
șț
-biectivele tratamentului
kinetic:. p r e v e n i r e a c o n t r a c t u r i l o r i d i f o r m i t ă i l o r
v
Contractia se produce in mod normal in urma unui stimul ce soseste de la sistemul nervos
central, prin intermediul nervilor motori.

Realizarea unei miscari (a unui act locomotor), presupune succesiunea unor evenimente
informationale si efectoare: mesaj senzitiv → mesaj motor reflex sau voluntar → contractie
musculara → mobilizarea componentelor osteoarticulare.

Elementele de baza sunt celulele nervoase, numite neuroni, in numar de mai multe milioane, care
impanzesc tot organismul uman asemanator unor conductori dintr-un aparat electric complicat.
Rolul lor este de a primi informatii dintr-un anumit punct al organismului si de a transfera aceste
informatii altor celule nervoase care sa declanseze o anumita reactie, de exemplu contractia
anumitor grupuri musculare.

In conditii de functionare normala a corpului, fibrele musculare scheletice sunt excitate de catre
fibre nervoase groase mielinice. Acestea se fixeaza pe fibrele muschiului scheletic, la nivelul
jonctiunii neuro-musculare. Cu exceptia a 2% din fibrele muschiului, exista cate o singura
jonctiune neuro-musculara pentru fiecare fibra musculara; aceasta jonctiune este localizata in
apropiere de mijlocul fibrei. Astfel, potentialul de actiune se va imprastia de la centrul fibrei
catre cele doua capete ale sale. Aceasta propagare simetrica, de la centru spre cele doua capete
este importanta, deoarece ea asigura o buna sincronizare a contractiei tuturor sarcomerelor.
Raspandirea potentialului de actiune (PA) spre interiorul fibrei musculare.
Fibra musculara scheletica este atat de groasa incat in timpul propagarii PA de-a lungul
suprafetei membranei, aproape ca nu se produce nici scurgere de curent catre profunzimea fibrei.

703
Totusi, pentru a declansa contractia, este necesara patrunderea curentului electric pana in
vecinatatea fiecarei miofibrile in parte. Acest lucru se realizeaza prin transmiterea PA prin tubii
transvetsali (tubii T), ce penetreaza fibras, strabatand-o complet dintr-o parte in cealalta. PA de
la nivelul tubilor T determina eliberarea ionilor de calciu din reticulul sarcoplasmatic situat in
imediata vecinatate a miofibrilelor. Acesti ioni de calciu vor declansa apoi contractia. Tot acest
proces poarta denumirea de cuplaj excitatie-contractie. Reticulul sarcoplasmatic are doua
componente majore: un sistem de tubi longitudinali lungi, dispusi paralel cu miofibrilele si care
se termina in niste formatiuni dilatate numite cisterne terminale, ce sunt alipite de tubii T.

Una din particularitatile reticulului sarcoplasmatic este concentratia foarte mare a ionilor de
calciu si faptul ca multi din acesti ioni sunt eliberati atunci cand tubul T adiacent este excitat. PA
al tubului T (Tubii T isi au originile la nivelul membranei celulare si se deschid la exterior; de
aceea ei sunt in comunicare cu mediul pericelular si sunt plini de lichid extracelular. Cu alte
cuvinte, tubii T reprezinta prelungiri interne ale membranei celulare externe; asa se explica
raspandirea PA atat pe suprafata membranei, cat si in profunzimea fibrei musculare, prin tubii
T.) determina o curgere de curent prin digitatiile cisternelor alipite de acel tub. In aceste puncte,
fiecare cisterna emite niste picioruse jonctionale (junctional feet) ce se ataseaza de membrana
tubului facilitand probabil trecerea dinspre tub catre cisterna a unor semnale. Este posibil ca
acest semnal sa fie chiar curentul electric al PA respectiv. Semnalul deschide brusc un numar
mare de canale de calciu existente in membranele cisternelor terminale si ale tubilor longitudinali
adiacenti. Aceste canale raman deschise doar cateva milisecunde; in acest interval sunt eliberati
in sarcoplasma ce inconjoara miofibrilele (citosol) ionii de calciu responsabili pentru contractia
musculara. Ionii de calciu eliberati din reticulul sarcoplasmati difuzeaza spre miofibrilele
adiacente unde ei se leaga puternic cu troponina C si declanseaza contractia musculara.
Odata ce ionii de calciu au fost eliberati din tubii sarcoplasmatici si au difuzat catre miofibrile,
contractia musculara va continua atat timp cat concentratia acestora in cytosol
(lichid sarcoplasmatic) ramane mare. In peretii reticulului sarcoplasmatic se afla o pompa
de calciu activa, care permanent scoate afara din citosol ionii de calciu repompandu-i inapoi in
tubulii sarcoplasmatici. Aceasta pompa poate crea un gradient al ionilor de calciu, intre reticulul
sarcoplasmatic si citosol, de 10000/l. In plus, in reticul se afla o proteina, calsechestrina, care
este capabila sa lege de 40 de ori mai mult calciu decat cel aflat in stare ionica, crescand asadar
de inca 40 de ori capacitatea de stocaj calcic a reticulului sarcoplasmatic. Transferul acesta masiv
de calciu catre reticul sarcoplasmatic produce o depletie aproape totala in calciu a lichidului din
jurul miofibrilelor. Astfel, exceptand momentul imediat dupa PA, concentratia ionilor de calciu
din citosol este mentinuta permanent la valori extrem de joase.
Concentratia normala a ionilor de calciu in citosol care scalda miofibrilele (mai in starea de
repaus, complexul troponina-tropomiozina exercita inhibitia sa asupra filamentelor de actina si
mentine muschiul relaxat.
Pe de alta parte, excitatia maximala a sistemului tubi T-reticul sarcoplasmatic provoaca
eliberarea ionilor de calciu, suficienta pentru a le creste concentratia din lichidul miofibrilar pana
la 2 x10 molar, crestere de peste 10 ori mai mare decat ar fi necesar pentru a produce contractia
maximala a muschiului. Imediat dupa aceasta, pompele metabolice efectueaza o noua depletie de
calciu. Durata totala a unui asemenea "puls" de calciu (pulsatii) este in cazul unei fibre
musculare scheletice obisnuite de aproximativ 1/20 secunde, insa la unii muschi scheletici ea
poate fi de cateva ori mai mare, dupa cum, la alte fibre musculare, aceasta durata poate fi de
cateva ori mai mica. Contractia unei fibre are loc in timpul acestei pulsatii de calciu.

704
705
706
707
2. CUM SA FOLOSITI ACEST DOCUMENT Acest ghid contine multe informatii. Il puteti folosi in
doua feluri. Unele familii prefera sa se concentreze pe stadiul DMD pe care l-a atins copilul. Altii
prefera sa inteleaga cat de mult posibil despre fiecare aspect al DMD inca de la inceput. In
aceasta sectiune si in Figura 1 puteti vedea cum privesc specialistii stadiile diferite ale DMD si
care este tipul de ingrijire pentru acel stadiu. Apoi, daca doriti sa treceti direct la partile
relevante pentru dumneavoastra, ar trebui sa le gasiti cu usurinta. La sfarsitul documentului

708
sunt doua sectiuni pe care ar putea fi important sa le aveti ca referinta: lucruri de tinut minte
daca sunt planificate interventii chirurgicale si lucruri de luat in considerare intr-o situatie de
urgenta. Sectiunile sunt colorate diferit, codul de culori potrivindu-se cu cele din figura. La
sfarsitul cartii se gaseste un glosar pentru a va ajuta sa intelegeti termenii mai dificili pe care ii
veti intilni in document sau pe cei folositi de echipa dumneavoastra de ingrijire. LUAND DMD
PAS CU PAS (Figura 1) DMD este o afectiune care sufera modificari o data cu trecerea timpului.
Doctorii si persoanele implicate recunosc adesea stadiile cheie ale evolutiei conditiei. Ei folosesc
aceste stadii cheie pentru a-si ghida recomandarile in legatura cu ingrijirea, desi aceasta
stadializare e o delimitare un pic artificiala. Totusi ea ar putea fi utila pentru a identifica tipul de
interventie necesara intr-un anumit momeent si pentru a sti la ce ar trebui sa va asteptati de la
echipa de ingrijire la momentul respectiv. Faza presimptomatica Majoritatea baietilor cu DMD
nu sunt diagnosticati in perioada presimptomatica decat daca exista cazuri in familie sau se
efectueaza analize de sange pentru alte motive. Simptomele de mers intarziat sau vorbit
intarziat sunt prezente, dar de obicei sunt subtile si, in majoritatea cazurilor, trec neobservate
sau nu sunt recunoscute in acest stadiu. Faza ambulatorie timpurie In stadiul ambulatoriu
(mersului) timpuriu, baietii arata semnele ce sunt considerate de regula semnele clasice ale
DMD - manevra Gowers (ceea ce inseamna ca au nevoie sa se sprijine cu mainile pe coapse in
timp ce se ridica de jos), mersul leganat sau mersul pe varfuri. Ei pot inca sa urce scarile, dar de
obicei aduc al doilea picior langa primul in loc sa mearga picior dupa picior. Aceste doua stadii
timpurii sunt perioada in care procesul de diagnosticare este, de obicei, in curs de desfasurare
(sectiunea 3). DIAGNOSTICUL: Sunt recomandate teste specifice pt identificarea modificarilor in
ADN sau mutatia genetica ce cauzeaza DMD. Parerea specialistilor poate fi necesara pentru
interpretarea testelor si discutarea felului in care rezultatele vor avea un impact asupra fiului
dumneavoastra si a membrilor familei. INVATAREA SI COMPORTAMENTUL: Baietii care au DMD
au sanse mai mari sa aiba probleme de acest gen. Unele se datoreaza efectului DMD asupra
creierului, altele datorita limitelor fizice. Unele medicamente cum ar fi steroizii joaca si ele un
rol in acest aspect. Sprijinul familei este esential si adesea e nevoie de ajutorul specialistilor
pentru rezolvarea problemelor de invatare si comportament (sectiunea 10). FIZIOTERAPIA:
Intalnirea cu echipa de fizioterapie (sectiunea 5) in acest stadiu timpuriu, inseamna ca regimul
de exercitii poate fi introdus gradual pentru a mentine muschii maleabil si pentru a preveni sau
minimaliza rigidizarea incheieturilor. Echipa de fizioterapie va poate sfatui asupra unor exercitii
potrivite pentru scoala, sustinand astfel participarea la procesul de invatamint. “Aceste este un
ghid despre aspectele medicale ale DMD, dar intotdeauna tineti cont ca latura medicala nu este
totul. Ideea este ca, minimalizand problemele medicale, fiul dumneavoastra isi poate continua
viata si puteti continua sa fiti o familie. Este bine de tinut minte ca majoritatea baietilor care
sufera de Duchenne sunt copii fericiti si majoritatea familiilor se descurca foarte bine dupa
socul initial al diagnosticului.” Elizabeth Vroom United Parent Projects Muscular Dystrophy The
Diagnosis and Management of Duchenne Muscular Dystrophy : A Guide for Families - March
2010 4 STEROIZII: Este momentul potrivit pentru a afla despre optiuni de tipul steroizilor
(sectiunea 4), care vor fi planificati pentru momentul in care abilitatile locomotorii ale baiatului
incep sa scada sau sa se “aplatizeze”. In planul de folosire al steroizilor este important sa se
verifice daca toate imunizarile sunt complete si daca orice factori de risc ale efectelor
secundare ale steroizilor pot fi preveniti si minimizati. Ar putea fi necesara de exemplu o
supraveghere a excesului ponderal. INIMA SI MUSCHII RESPIRATORII: In mod obisnuit, in acest

709
stadiu nu apar probleme ale inimii sau functiei respiratorii, dar supravegherea ar trebui sa fie
cosntituita din vizite regulate la doctor si stabilirea unei linii de baza (ceea ce e “normal” pentru
fiul dumneavoastra). Monitorizarea cardiaca este recomandata la diagnosticare si apoi o data la
fiecare doi ani pana la varsta de zece ani. Dupa varsta de zece ani, monitorizarea ar trebui sa fie
mai frecventa. De asemenea e important ca baiatului sa i se faca vaccin pneumococcic si
antigripal (sectiunea 7). Faza ambulatorie tarzie In stadiul ambulatoriu tarziu, mersul devine din
ce in ce mai dificil si apar mai multe probleme la urcatul scarilor si la ridicatul de jos. INVATAREA
SI COMPORTAMENTUL: Va fi necesar sprijinul permanent al profesionistilor pentru a ajuta la
gestionarea problemelor legate de invatare si comportament si ajutorul specific ar putea fi
necesar pentru strategiile de adaptare si pentru a face fata pierderii abilitatii de a merge
(sectiunea 10). FIZIOTERAPIA: Actiunile de reabilitare se vor baza pe gradul de miscare si
independenta (sectiunea 5). Daca rigiditatea incheieturilor devine mai ales o problema pentru
interventii de fizioterapie, va fi necesara interventia unui specialist in ortopedie. Este important
sa va asigurati ca exista un fotoliu rulant care ofeera sprijinul necesar pentru a promova
independeta si confortul continuu. STEROIZII: Managementul tratamentului cu steroizi este
important in acest stadiu, si trebuie aplicat acordindu-se o atentie sporita atit regimului si dozei
folosite (sectiunea 4) cat si efectelor secundare. Controlul bianual este important pentru
monitorizarea tonusului muscular si functiei motorii. Supravegherea greutatii trebuie sa aiba in
vedere tendinta de a fi supra sau subponderal si aplicarea unei interventii potrivite, daca e
nevoie (sectiunea 9). INIMA SI MUSCHII RESPIRATORII: Desi din punct de vedere respirator si
cardiac (sectiunile 7 si respectiv 8) exista in continuare un risc scazut de complicatii, dar e
necesara totusi monitorizarea celor doua functii. Echocardiograma si alte teste tipice trebuie
facute anual incepind cu virsta de 10 ani. Daca se vor constata modificari ecografice, medicul va
recomanda o interventie specifica. Faza non-ambulatorie timpurie In FAZA NON-AMBULATORIE
TIMPURIE baiatul are nevoie de un fotoliu rulant. La inceput va putea sa il foloseasca singur si sa
aiba de regula o pozitie buna (sectiunea 5). INVATAREA SI COMPORTAMENTUL In ciuda
deprecierii continue a conditiei este necesar sa se puna accentul pe independenta si sa fie
incurajata participarea normala la scoala si activitati placute din perioada adolescentei
FIZIOTERAPIA: Devine foarte importanta atentia acordata rigiditatii membrelor superioare
(umeri, coate, incheieturi si degete), precum si necesitatea unui echipament de sprijin pentru a
va ajuta fiul sa stea in picioare. Folosirea steroizilor reduce incidenta scoliozei, dar
monitorizarea acesteia este foarte importanta mai ales in urma pierderii capacitatii locomotorii.
In unele cazuri scolioza progreseaza destul de rapid, deseori in cateva luni (sectiunea 6). Poate fi
necesar ajutorul unui ortoped pentru a face fata problemelor legate de pozitia piciorului, care
pot cauza durere sau disconfort si pot limita alegerea pantofilor. STEROIZII: Mentinerea
tratamentul cu steroizi continua sa fie o parte importanta a managementului in aceasta faza
(sectiunea 4) fie ca este in continuarea inceperii tratamentului intr-o faza anteriora fie ca
tratamentul este inceput in aceasta faza. INIMA SI MUSCHII RESPIRATORII: Monitorizarea
anuala a functiei cardiace este esentiala in continuare si orice deterioarare trebuie trata prompt
(sectiunea 8). Functiile respiratorii incep sa se deterioreze dupa pierderea independentei in
mers si poate fi necesara introducerea unei serii de interventii pentru a ameliora complicatiile
determinate de insuficienta respiratorie si pentru a facilita tusitul (sectiunea 7).
Faza non-ambulatorie tarzie In faza non-ambulatorie tarzie mentinerea functiei membrelor
superioare si a unei posturi corecte este din ce in ce mai dificila si devine mai probabila aparitia

710
complicatiilor. FIZIOTERAPIA: Este important sa discutati cu fizioterapeutul in legatura cu
stabilirea celui mai bun echipament pentru mentinerea independentei si participarii la diverse
activitati. Ar putea fi necesare si adaptari suplimentare pentru facilitarea activitatilor precum
mancatul, bautul, toaleta personala si intorsul in pat. STEROIZII: Deciziile legate de tratamentul
cu steroizi, nutritie si mentinerea greutatii trebuiesc revizuite si discutate cu echipa de ingrijire.
INIMA SI MUSCHII RESPIRATORII: Este recomandata monitorizarea bianuala a functiei cardiace
si respiratorii si deseori pot fi necesare investigatii si interventii mai intense. Multi tineri afectati
de DMD traiesc vieti normale, implinite, de adult. Este important sa planificati in mod activ o
viata de adult cu sprijin, dar independenta, avand parte de toate oportunitatile si provocarile
acesteia. Sectiunea urmatoare prezinta opt domenii diferite de ingrijire in DMD

Acesta este un ghid despre aspectele medicale ale DMD, dar intotdeauna tineti cont ca latura
medicala nu este totul. Ideea este ca, minimalizand problemele medicale, fiul dumneavoastra
isi poate continua viata si puteti continua sa fiti o familie. Este bine de tinut minte ca
majoritatea baietilor care sufera de Duchenne sunt copii fericiti si majoritatea familiilor se
descurca foarte bine dupa socul initial al diagnosticului.” descurca foarte bine dupa socul initial
al diagnosticului.” Elizabeth Vroom United Parent Project Muscular Dystrophy

Ministerul Educatiei Nationsale


In timp ce termenul de paraplegie acopera o gama larga de deficiente, persoanele cele mai
afectate isi pierd capacitatea de a merge si vor petrece restul vietii lor, intr-un scaun cu rotile. O
comuna neintelegere despre paraplegici este ca ei nu isi pot misca picioarele. In timp ce este
adevarat pentru unii, alti oameni paraplegici pot fi capabili sa stea in picioare sau chiar sa
mearga, depinde cat de severa este leziunea.
In timp ce termenul de paraplegie acopera o gama larga de deficiente, persoanele cele mai
afectate isi pierd capacitatea de a merge si vor petrece restul vietii lor, intr-un scaun cu rotile. O
comuna neintelegere despre paraplegici este ca ei nu isi pot misca picioarele. In timp ce este
adevarat pentru unii, alti oameni paraplegici pot fi capabili sa stea in picioare sau chiar sa
mearga, depinde cat de severa este leziunea.
Paraplegia inseamna deteriorarea membrelor inferioare, nu pierderea completa a activitatii lor.
Unii oameni cu trauma aceasta au daune la fel de mari la partea superioara a pieptului, si nu se
pot misca sau simti ceva mai jos de nivelul leziunii. Unii sunt afectati doar de la pelvis in jos, si
pot fi capabili sa-si ridice picioarele pana la nivelul soldurilor. Altii pot doar sa fie afectati partial
mai jos de nivelul leziunii, si pot fi capabili sa mearga distante scurte cu sau fara un dispozitiv,
precum cadrul de mers sau bastonul.
O alta neintelegere des intalnita este ca paraplegici sunt invalizi. Cert este ca, cu o reabilitare
corespunzatoare si antrenament, majoritatea paraplegicilor pot reveni complet la o viata
independenta, inclusiv sa se intoarca la scoala sau munca, sa conduca o masina si sa aiba o
familie.
araplegia" reprezinta examenul cel mai complet pe care il sustine un kinetoterapeut in fata unui
pacient, pentru ca trebuie sa dea dovada de un inalt profesionalism si de imensa rabdare si
bunavointa. Scopul recuperarii lui este "de a ajuta pacientul sa se ajute singur", ceea ce
inseamna:
a-l face sa-si utilizeze partea buna a corpului pentru a compensa partea paralizata;

711
a-l face sa-si accepte handicapul, considerandu-se ca are multe resurse de a fi util lui si celor din
jur si ca viata poate sa-i ofere destule satisfactii.
Ca obiective, recuperarea paraplegicului ridica trei directii principale:
1. reeducarea vezicii si a intestinului;
2. reeducarea motorie;
3. reeducarea sensibilitatii.
1. Reeducarea vezicii si a intestinului
Asistarea tulburarilor sfincteriene este un obiectiv de prima importanta, neglijarea lui aducand
complicatii serioase, putand pune in pericol chiar viata pacientului. Afectarea mictiunii in
diverse grade este aproape regula la paraplegici. In perioada socului spinal sondajul este
obligatoriu. Daca leziunea completa a interesat zona sacrata medulara, atat detrusorul cat si
sfincterele sunt flasce. In aceste cazuri evacuarea urinei se obtine prin posturare (in sezand), cu
presiune pe abdomenul inferiior, prin contractii ale peretelui abdominal.
2. Reeducarea motorie
Controlul motor al paraplegicilor va fi realizat pe baza unei scheme de program care priveste
cele patru componente (mobilitate - stabilitate - mobilitate controlata - abilitate), la care
urmarim pozitia si miscarea, tehnici de contractie si elemente facilitatorii.
Mobilitatea (initierea miscarii)
Pozitie si miscare
Sunt utilizate diagonalele Kabat, in functie de musculatura slaba ce trebuie promovata; se
prefera schemele bilaterale si miscarea cu rezistenta a trunchiului. In functie de situatie, se aleg
posturi care elimina gravitatia sau, din contra, sunt antigravitationale, in asa fel incat sa se
poata aplica rezistenta manuala in timpul exercitiului.
Musculatura slaba cu caracter in principal tonic, nu va fi tinuta in pozitie alungita un timp
prelungit si nici nu i se va aplica o rezistenta maximala.
Musculatura slaba cu caracter principal fazic raspunde favorabil la repetatele intinderi rapide
din pozitie alungita.
Tehnici de contractie
Se selecteaza tehnicile care promoveaza initierea miscarii. Cele mai valoroase sunt: "miscarea
activa de relaxare - opunere" si "contractiile repetate" cu repetate intinderi la nivelul zonei de
alungire a muschiului. Musculatura tonica si cea fazica pot raspunde diferit la aceste tehnici.
Astfel, fesierul mijlociu raspunde mai bine la "MARO", deoarece in aceasta tehnica contractia
musculara este initiata la nivelul zonei de scurtare. In cazul in care nu se obtine un raspuns, se
vor efectua repetate intinderi in zona alungita. Pentru muschii fazici, tehnica "contractiilor
repetate" in zona alungita, ca si in intinderile repetate, faciliteaza activitatea musculara.
Elemente facilitorii
De mare importanta este utilizarea impulsurilor senzitive periferice pentru promovarea
miscarii. Trebuie realizate pe zonele cu sensibilitate conservata. Ca mijloace: vibratia, calupul de
gheata, tapotajul, atingerea blanda se asociaza intinderilor rapide ca si exercitiu cu rezistenta.
Stabilitatea
Pozitie si miscare
La paraplegici stabilitatea - mentinerea tonusului muschilor extensori postulari - este o
problema dificila. Pentru mentinrea tonusului trebuie schimbata postura spre pozitia
antigravitationala, gravitatia devenind o forta rezistiva. Odata castigata aceasta etapa, se trece

712
la exercitii de contractie. Se modifica postura in asa fel incat segmentele sa suporte greutatea
corpului, care va reprezenta forta rezistiva, aceasta postura plasand muschii tonici in stare de
intindere prelungita. Astfel de posturi care realizeaza contractii sunt: patrupedia, podul,
ortostatismul cu sprijin pe maini, ortostatismul complet. In aceste cazuri, atat incarcarea prin
greutatea corporala, cat si intinderea muschilor determina contractia.
Tehnici de contractie
Pentru facilitarea mentinerii tonusului, cea mai buna tehnica este "contractia izometrica in zona
scurtata". Pentru contractie, tehnicile cele mai indicate fiind "izometria alternanta" si
"stabilizarea ritmica".
Elemente facilitatorii
Pentru cresterea contractiei izometrice, aceste elemente sunt urmatoarele: elescoparea,
periajul, vibratiile si mentinerea contractului manual.
Mobilitatea controlata
Pozitie si miscare
Ca si pentru stabilitate, se utilizeaza aceleasi posturi cu incarcare corporala. Deplasarea
greutatii la inceput se face pe un arc foarte redus, care va creste treptat pe masura ce se va
castiga controlul. Aceste deplasari segmentare sau corporale, sunt alese dintre acelea care sunt
utilizate in timpul ambulatiei: un membru este ridicat de la suprafata de sprijin si este miscat in
toate directiile, avand grja ca centrul de greutate al corpului sa ramana mereu inauntrul
suprafetei de sprijin, sau balansul bazinului in diferite directii. In etapa urmatoare se aplica
rezistente contrand aceste miscari.
Tehnici de contractie
Pentru cresterea fortei de deplasare a greutatii corpului sa segmentelor, se utilizeaza
"inversarea lenta", ca si "inversarea lenta cu oprire". In timpul ambulatiei se solicita contractia
excentrica, pentru a carei promovare se utilizeaza,,inversarea agonistica”. Pe masura ce se
castiga primii pasi in mobilitatea controlata, se trece la alte tehnici, cum ar fi: "izometria
alternanta" si "stabilizarea ritmica", iar in final "inversarea lenta" si "inversarea lenta cu oprire".
Elemente facilitatorii
Contactul manual va fi direct pe partea corpului implicata in mobilitatea controlata. Se adauga:
vibratia, telescoparea, intinderea rapida, calupul de gheata, aplicate fie pe membrul in miscare,
fie pe cel in sprijin.
Abilitatea
Pozitie si miscare
Ambulatia in sine este exercitiu de baza. Se urmareste realizarea frecventialitatii miscarii de
mers. Etapa urmatoare este mersul in toate directiile: inainte, inapoi, in lateral, in diagonala, cu
incrucisarea picioarelor, urcand sa coborand scari.
Tehnici de contractie
"Progresia - rezistenta" este tehnica de baza a promovarii abulatiei. In momentul unei scheme
unilaterale se aplica tehnica "secventialitatii normale", pentru a asigura o corecta succesiune a
schemei de miscare de la segmentele distale spre cele proximale. Pentru antrenarea controlului
excentric al muschilor se continua cu tehnica "inversarea agonistica".
Elemente facilitatorii
Influxurile senzitive sunt retrase treptat, deoarece controlul a fost obtinut.
3. Reeducarea sensibilitatii

713
Evaluarea sensibilitatii este relativ dificila, caci comporta o totala participare din partea
bolnavului, un inalt grad de subiectivism, dar si un efort de concentrare care-l oboseste repede.
Este de preferat sa testam sensibilitatea in 2-3 sedinte de scurta durata. Trebuie create conditii
ambientale favorabile care sa nu perturbeze examinarea. Evaluarea si recuperarea deficitului
somato-senzitiv este strans legata de evaluarea si recuperarea motorie, facand parte din ea si
cade in sarcina kinetoterapeutului care va organiza, efectua si urmari programul reeducarii
deficitului senzitiv.
Etapele reeducarii motorii a pacientului paraplegic
a) reeducarea paraplegicului la pat;
b) reeducarea paraplegicului din sezand;
c) reeducarea paraplegicului pentru ortostatism si mers;
A. Recuperarea bolnavului paraplegic la pat
Procesul de recuperare a bolnavului paraplegic la pat
Desi imobilizat la pat, pacientul a depasit deja "socul spinal" si isi incepe recuperarea in spital
pentru aceasta etapa. In aceasta perioada, familia trebuie bine instruita pentru a i se asigura
bolnavului o cat mai buna reeducare functionala. Reeducarea la pat se practica in primele doua
stadii si implica:
Pozitionarea urmareste doua principale obiective:
Evitarea escarelor datorate presiunilor prelungite pe aceleasi zone (fese, sacru, spate, calcai). Se
vor schimba alternativ pozitiile corpului, se evita cutele cearceafului, se va masa si talca pielea.
Evitarea retracturilor cu instalarea pozitiilor vicioase.
Debutata ca o paralizie flasca, treptat paralizia devine spastica (interesarea neuronului motor
central), flexorii si adductorii fiind primii afectati de spasticitate.
Posturarea va fi deci: coapsele, gambele in extensie, piciorul la 90 grade fata de gamba,
coapsele in usoara abductie cu perna intre ele.
Mobilizarile pasive
In toate articulatiile si pe toata amplitudinea de miscare, se executa pe segmentele paralizate
pentru mentinerea unei bune circulatii sangvine, pentru prevenirea anchilozelor articulare, a
retracturilor musculo-tendinoase, pentru revenirea pozitiilor vicioase. Miscarile pasive se
executa lent, amplu, cu blandete, progresiv, articulatie dupa articulatie, incepand cu cele
distale.
Fiecare membru se lucreaza timp de 15 minute - 1 ora, de doua ori pe zi in primele sase
saptamani, apoi odata pe zi.
Mobilizarile active
Pentru cresterea fortei musculare la membrele superioare si trunchi, se incep, desigur, dupa
iesirea din stadiul I al socului spinal si sunt absolut necesare pentru a compensa jumatatea
inferioara paralizata.
Se executa exercitii active ample, ale membrelor superioare libere, cu baston, cu minge
medicinala, etc.
Tonifierea musculaturii se realizeaza pin exercitii izometrice si cu rezistenta, utilizand gantere,
extensoare, elastice, etc.
O atentie deosebita se acorda marelui dorsal, muschiul care face legatura intre
membrul inferior si bazin, adductor si extensor al bratului, care intra in actiune la sprijinul in

714
carje sau bare paralele, ridicator al semibazinului homolateral, antreneaza si membrul inferior
respectiv, permitand mersul in 4 timpi.
Antrenarea lui se face din decubit lateral, pacientul inercand sa ridice bazinul contra opunerii
realizate de kinetoterapeut.
Alti muschi importanti de a fi tonificati sunt: pectoralul, marele rotund, marele dintat, tricepsul
brahial, toti intrand in actiune in momentul transferului din pat, in scaunul cu rotile si invers.
Se utilizeaza tehnica de facilitate, "secventialitatea pentru intarire", dar pot fi utilizate si altele:
contractiile repetate, inversarea lenta cu oprire, inversarea agonistica.
Tonfierea si ameliorarea mobilitatii controlate a trunchiului inferior, care prin metodologia sa,
urmareste promovarea influxului nervos, de la musculatura puternica a trunchiului superior,
spre muscultura slaba a celui inferior, utilizand cunoscutele tehnici de "despicare" (chop) sau de
"ridicare" (lifting), care se vor executa din decubit, din semisezand si sezand.
Efectele se materializeaza in tonifierea musculaturii abdominale ca si a extensorilor trunchiului
inferior.
Gimnastica respiratorie
Reprezinta, de fapt, educarea repsiratiei abdomino-diafragmatice si facilitarea evacuarii
secretiilor bronsice prin posturile de drenaj atunci cand este cazul. Pentru reeducarea miscarilor
respiratorii, intre exercitii se executa miscari de respiratie sub rezistenta.
In inspiratie, rezistenta este opusa de kinetoterapeut, prin aplicarea mainilor pe fata anterioara
sau laterala a toracelui. Mainile se opun maririi volumului cutiei toracice.
In expiratie, kinetoterapeutul schimba pozitia mainilor in asa fel incat, pe de o parte, sa opuna
rezistenta rebordurilor costale, iar pe de alta parte, cu primele trei degete ale mainii stangi sa
opuna rezistenta muschiului diafragm, sub apendicele xifoid.
Respiratia cu rezistenta se foloseste pentru diminuarea activa a oboselii intre exercitii. Dupa
Steyskal Lubor, respiratia este un factor de facilitate.
In respiratia profunda se produce o relaxare a spasticitatii. Acestui moment kinetoterapeutic
trebuie sa-i acorde atentie.
Autoposturarile in pat
Respectiv antrenarea pacientului de a-si schimba singur, fara ajutor, pozitia in pat. Bolnavul isi
va mobiliza initial membrele inferioare cu mainile pe directia in care urmeaza sa-si rasuceasca
apoi corpul.
Se va trece din decubit dorsal in lateral, apoi in ventral.
Dupa primele 2-3 saptamani de paralizie flasca, treptat se instaleaza spasticitatea. Spasticitatea
este salutara, deoarece fixand postura membrelor inferioare in extensie, permite stablitatea
genunchilor in ortostatism, ajuta expulsia urinara, mentine densitatea osoasaprin forta
musculara aplicata pe os.
Trebuie luate masuri pentru a milita intensitatea spasticitatii cum ar fi:
Evitarea excitarii tegumentelor (prezenta escarelor, procese algice ale tesuturilor moi, mainile
reci si aspre ale persoanei care-l ingrijeste, frigul, etc).
Evitarea starilor de enervare, stresurile, etc.
Evitarea (tratarea) infectiei vezicale.
Promovarea cu grija a posturilor reflex-inhibitorii ale spasticitatii (pozitiile Bobath).
Amintim doua posturi dintre cele mai importante:

715
Abductia cu rotatiei externa si usoara extensie a coapsei, extensia genunchiului, dorsiflexia
piciorului si extensia degetelor.
Rotatia in sens invers a umerilor si pelvisului.
Incalzirea usoara a tegumentelor jumatatii inferioare a corpului.
Diminuand in acest fel spasticitatea, se vor putea efectua cu usurinta exercitii kinetice si in plus,
se vor evita posturile spastice disfunctionale.
B. Recuperarea pacientilor paraplegici in sezand
Procesul de recuperare a pacientilor paraplegici in sezand
Aceasta etapa se deruleaza in spital sau la domiciliu. Ridicarea in sezut este conditionata de
gravitatea leziunilor vertebrale determinate de traumatism. Fracturile instabile sau persistenta
durerilor spatelui, pot intarzia ridicarea in sezut. Cel mai tarziu, dupa 8-12 saptamani dupa
traumatism, se incepe vertializarea.
PRIMA ETAPA va fi pozitia "sezand alungit" (membrele inferioare intinse, genunchii in
extensie). Este pozitie cu suprafata mai mare de sprijin, cu stabilitate si echilibru mai
bun. Pentru inceput, sprijinul se va face si posterior pe membrele superioare, trunchiul avand o
pozitie usor oblica spre spate sau fiind sprijinit de perne sau suporti.
Pozitia "sezand alungit", cu palmele in sprijin lateral la nivelul marelui trohanter, este mai
dificila, cerand un echilibru mai bun. Aplecarea capului mult inainte, aduce centrul de greutate
mai inauntrul poligonului de sustinere, deci mareste echilibrul. Treptat, trunchiul va fi adus la
verticala fara vreun sprijin suplimentar, doar pe bazin.
Din aceasta pozitie, bolnavul va fi ajutat sa execute un program kinetic format in principal din:
Mobilizari pasive ale segmentelor membrelor inferioare paralizate, cu aceleasi motivatii ca si in
perioada reeducarii la pat (din decubit).
Deoarece se afla la cateva saptamani de la lezarea maduvii, si spasticitatea s-a instalat, se
foloseste tehnica mobilizarilor pasive, pentru a declansa reflexul de intindere "stretch-reflex",
care duce la ameliorarea spasticitatii musculare.
Intinderea muschiului se face lent, se mentine timp mai indelungat, 14-20 secunde si se repeta
de cateva ori intr-o sedinta.
Relaxarea spasticitatii care urmeaza, poate sa dureze de la 30 de minute, la cateva ore, interval
de care se profita entru alte tipuri de exercitii.
Spasticitatea ischiogambierilor este un obiectiv important: se ridica membrul inferior cu gamba
pe umarul asistentului, care face priza deasupra genunchiului, pe fata anterioara a coapsei; sa
trunchiul este ajutat sa se flecteze mult spre coapsa, mainile prind gleznele, genunchii
ramanand perfect intinsi.
Eventuala spasticitate a cvadricepsului, in general se menajeaza, caci a ajuta la transferul din
pat pe scaunul rulant.
Mobilizarile active, cu si fara ajutorul kineterapeutului, reprezinta un grupaj de exercitii cu
obiective diferite.
1. Cresterea fortei musculare la nivelul membrelor superioare, a adductorilor si abductorilor
umerilor (marele dorsal, marele rotund, marele pectoral si marele dintat), ca si a tricepsului
brahial - muschi absolut necesari sprijinului pe maini pentru ridicarea sezutului de pe pat in
vederea transferului.
Tonifierea se face cu extensoare, haltere, exercitii izometrice, etc.

716
Contractiile izometrice constau in contractii repetate ale muschiului respectiv, avand o durata
aproximativ 3s, urmata de o perioada de repaus de aceiasi durata, segmentul ramanand
imobilizat.
Ele se repeta periodic, 5-10 minute la fiecare ora.
Exercitiul de ridicare a sezutului se face din pozitia "sezand alungit", mainile sprijinindu-se pe
palme lateral de marele trohanter, sau kinetoterapeutul ajuta impingand in sus cele doua fese:
se executa izometria, solicitand pacientului sa-si mentina aceasta pozitie ridicata, cateva
secunde.
O varianta a exercitiului: mainile se sprijina pe doua carti, ceea ce obliga la o forta de ridicare
mai mare si ofera posibilitati de manevrare a trunchiului inferior mai mari.
Din pozitia de ridicare a bazinului in sprijin pe maini, se executa miscari de lateralitate, rotatie,
antero-posterioare.
Se exerseaza acelasi exercitiu din pozitia "sezand scurtat" cu picioarele atarnate la marginea
patului.
2. Pentru transfer o mana se sprijina pe pat, cealalta pe bara scaunului cu rotile si se execut
ridicarea bazinului si translarea corpului in scaun.
Aceasta performanta este insa pregatita de o serie de alte exercitii, care au drept scop
mentinerea trnchiului la verticalitate in postura "sezand alungit".
3. Mentinerea pozitiei corecte a trunchiului pe bazin din sezand alungit cere un anumit
antrenament.
Se exerseaza stabilitatea trunchiului, mentinand sprijinul mainilor in spatele corpului, pe lateral.
Pozitionarea posterioara a bratelor mareste baza de sustinere, fiind mai usor de mentinut.
Mainile in lateral scad baza de sustinere, fiind pozitia cea mai dificila.
Pentru a o usura, se apleaca mult capul si in acest fel centrul de greutate cade in interiorul bazei
de sustinere.
Din "sezand alungit" se executa balansuri antero-posterioare ale trunchiului, rotatii, lateralitati
la care kinetoterapeutul opune rezistenta.
De asemenea, din aceasta pozitie sunt indicate si exercitiile cu mingea medicinala si bastonul.
4. Deplasarea bazinului si membrelor inferioare din pozitia "sezand alungit" este o etapa
importanta.
Se urmareste deplasara greutatii corpului prin exercitii dinamico-statice.
Se lasa corpul in sprijin pe o mana, se ridica bazinul opus, se roteste trunchiul si se incearca o
tarare inainte sau inapoi a hemibazinului ridicat si a membrului inferior corespondent.
Se face apoi balans cu spijin pe cealalta mana.
Ca tehnica de facilitare se recomanda "stabilizarea ritmica".
Mai tarziu se incearca deplasarea inainte - inapoi prin impingerea bazinului si membrelor
inferioare cu sprijin pe maini.
Astfel pacientul invata sa-si miste membrele inferioare prin miscarile bazinului.
5. Adaptarea pacientului la scaunul cu rotile este o etapa intermediara, dar pentru multi
paraplegici poate fi una finala, deplasarea cu scaunul rulant ramanand definitiva.
Dupa ce pacientul a invatat sa treaca din pat in carucior si invers, antrenamentul se complica
prin invatarea trecerii din carucior pe un scaun obisnuit, pe scaunul WC-ului, sau chiar pe
podea, etc.

717
Concomitent se urmareste dobandirea unei independente cat mai mari a pacientului prin
antrenarea unor abilitati cerute de viata obisnuita, de executarea unor activitati utile.
de paraplegici in carucioare, condusul

718