Sunteți pe pagina 1din 16

UNVERSITATEA DIN BUCUREŞTI

FACULTATEA DE SOCIOLOGIE ŞI ASISTENŢĂ SOCIALĂ

SECIALIZAREA: ASISTENŢĂ SOCIALĂ

ANUL.....1..... SERIA.....1..... GRUPA.....1.....

Stereotip, prejudecată şi discriminare

PROFESOR COORDONATOR: HOLEAB (MARDARE) Elena

STUDENT: BILEC GEORGIANA ANDREEA

BUCUREŞTI. 2010

1
1. Definirea ternenilor……………………………………………………………… 3
2. Stereotipul şi prejudecata ca elemente ale schemei de grup……………………. 4
3. Stereotipurile, prejudecăţile şi discriminarea pot fi positive……………………..4
4. Cum măsurăm stereotipurile?................................................................................ 5
5. Cum măsurăm prejudecăţile?................................................................................ 6
6. Cum măsurăm discriminarea?............................................................................... 7
7. Reducerea prejudecăţilor..................................................................................... .8
8. Sexismul.................................................................................................................9
9. Rasismul.............................................................................................................. 11
10. Spaţiul empiric al
rasismului...............................................................................12

11. Românii şi
maghiarii............................................................................................13

12. Concluzie .......................................................................................................... 14

13. Bibliografie .......................................................................................................


15

2
Stereotipul se referă la dimensiunea cognitivă sau raportarea preponderent cognitivă
la un grup sau reprezentanţi ai acestuia. O serie de caracteristici considerate relevante pentru a
descrie membrii aparţinând unui grup sau unei categorii sociale. 1

Prejudecata se referă la dimensiunea afectivă sau raportarea preponderent afectivă.


2
Indivizii sunt mai predispuşi la prejudecăţi dacă au o stimă de sine redusă şi dacă
autoimaginea despre buna lor stare este ameninţată (Wills, 1981). 3

Discriminarea se referă la componentacomportamentală sau la consecinţele


comportamentale determinate de stereotipi şi prejudecăţi. Un tratament al persoanei doar în
baza apartenenţei sale la un grup sau o categorie socială.4

1. Stereotipul şi prejudecata ca elemente ale schemei de grup

Deoarece progresul perspective cognitive în psihologia social a oferit un limbaj


universal pentru integrarea diverselor domenii ale psihologiei sociale şi chiar a diferitelor
discipline ( Hamilton, Gevine şi Ostrom, 1994) este important sa facem uz de acest limbaj
universal atunci cand ne referim la stereotipuri, prejudecăţi şi discriminare.5

1
Adrian Neculau, Manual de Psihologie Socială, editura Polirom, 2004, pag. 262, 277.
2
Adrian Neculau, Manual de Psihologie Socială, editura Polirom, 2004, pag. 262, 277.
3
Septimiu Chelcea, Psihologie Socială, Note de curs: autori, lucrări şi evenimente,
pag.134
4
Adrian Neculau, Manual de Psihologie Socială, editura Polirom, 2004, pag. 262, 277.
5
Adrian Neculau, Manual de Psihologie Socială, editura Polirom, 2004, pag. 262

3
Conceptual, cred, cel mai vehiculat în psihologia social cognitivă este cel de schemă.
Se disting mai multe categorii de scheme cognitive, printer care se regăsesc şi schemele de
grup. Astfel, stereotipurile şi prejudecăţile sunt elemente ale unei scheme de grup:

• Stereotipul reprezintă conţinutul declarative al unei scheme de grup;

• Prejudecata este engrama afectivă care se presupune că este ataşată de


stereotip şi care se activează împreună cu conţinutul cognitive al acestuia.6

Relaşiile dintre cele două component ale schemei de grup nu sunt simple. Deocamdată,
datele accumulate nu sunt suficiente pentru a clarifica întru totul modul în care aceste
component se influenţează reciproc.7

2. Stereotipurile, prejudecăţile şi discriminarea pot fi pozitive

Atunci când auziţi de obicei utilizându-se cuvintele “ stereotip “, “ prejudecată “, “


discriminare”, de cele mai multe ori conotaţia lor este negativă. Altfel spus, suntem înclinaţi
să credem că aceste cuvinte se referă esenţialmente la “lucruri rele”, imagini negative faţă de
un anumit grup, o judecată nefavorabilă despre un grup, un comportament cu consecinţe
negative pentru cineva. Această uzanţă negativistă în cotidian a determinat ca şi termenii
stiinţifici respective să fie utilizaţi în sens negative, chiar de către unii psihologi sociali. 8

Însă cercetările mai recente ţin cont că stereotipul, prejudecata şi discriminarea pot fi
atât negative cât şi povitive. Mai mult decât atât, de cele mai multe ori, acestea sunt
complementare: a discrimina negative membrii outgrupului presupune în acelaşi timp a
discrimina pozitiv membrii ingrupului.9

O altă cauză a perceperii preponderant negative a celor trei termini pot fi legată de
salienţa mai mare a relaţiilor intergrupuri conflictuale care pot determina elaborarea şi

6
Adrian Neculau, Manual de Psihologie Socială, editura Polirom, 2004, pag. 262
7
Adrian Neculau, Manual de Psihologie Socială, editura Polirom, 2004, pag. 263
8
Adrian Neculau, Manual de Psihologie Socială, editura Polirom, 2004, pag. 263
9
Adrian Neculau, Manual de Psihologie Socială, editura Polirom, 2004, pag. 263

4
împărtăşirea unor stereotipuri universal despre relaţiile intergrupuri ca fiind esenţialmente
conflictuale. 10

3. Cum măsurăm stereotipurile?

Măsurarea stereotipurilor a presupus în special identificarea conţinutului acestuia


mizându-se pe diverse criteria:11

• Metoda identificării vizuale ( Rice, 1926 ). Pornind de la una dintre


cele mai vehiculate definiţii ale stereotipului propuse de Lippman – “stereotipurile
sunt imagini în mintea noastră”-, Rice (1926) a sugerat că dacă stereotipurile sunt
imagini care be ghidează lumea social, atunci existenţa sau absenţa acestora poate fi
măsurată prin metoda identificării vizuale a apartenenţei la diferite grupuri sociale.
Acest principiu este deosebit de important, mai ales atunci când se discută despre
categorizarea social implicit şi activarea automată subsecventă a stereotipului, aspect
central pentru abordarea cognitivă în psihologia social.12

• Metoda listei de trăsături ( Katz şi Bralz, 1933). Metoda este foarte


simplă şi urmăreşte în mod direct/explicit identificarea stereotipurilor consensuale
sau sociale. Desigur acest lucru nu se poate realize decât prin identificarea unor
secvenţe ale stereotipurilor personale în etapa de colectare a datelor. Metoda listei de
trăsături are o serie de neajunsuri. Cu alte cuvinte, nu este correct să spunem că, de
exemplu, ţiganii sunt muzicanţi, pentru că nu toţi posedă neapărat această înclinaţie. 13

• Metoda estimării procentuale ( Brigham, 1971). Brigham (1971)


consider că în identificarea stereotipului social nu este important să ne ghidăm după
principiul consensului, ci mai curând ar fi cazul să ţinem cont de percepţia omogenitţii
membrilor unui grup.14

10
Adrian Neculau, Manual de Psihologie Socială, editura Polirom, 2004, pag. 263
11
Adrian Neculau, Manual de Psihologie Socială, editura Polirom, 2004, pag. 263
12
Adrian Neculau, Manual de Psihologie Socială, editura Polirom, 2004, pag. 264
13
Adrian Neculau, Manual de Psihologie Socială, editura Polirom, 2004, pag. 264, 264
14
Adrian Neculau, Manual de Psihologie Socială, editura Polirom, 2004, pag. 265

5
• Metoda ratei diagnostice ( McCauley şi Stitt, 1978). O manieră
similar celei anterioare dar puţin diferită în privinţa calculului este propusă de
McCauley şi Stitt (1978). Autorii consider stereotipuri atributele distinctive. Pentru
identificarea acestora, subiecţii sunt rugaţi să estimeze mai întâi care este procentul de
persoane din grupul-ţintă care posedă o anumită caracteristică. Ulterior ei sunt rugaţi
să estimeze câte procente din populaţia globului posedă aceeaşi caracteristică .
raportul care se stabileşte între cele două estimări procentuale este definit ca fiind rata
diagnistică.15

RD

Formula pentru calculul ratei diagnostice 16

• Metoda diferenţialului semantic (Gardner, 1973). Gardner (1973)


propune utilizarea scalelor bipolar de tipul celor elaborate de Osgood pentru
identificarea universului semantic/conotativ al cuvintelor sau conceptelor. Se poate
calcula şi un indice al gradului de stereotipie individual, luându-se în calcul doar
scorurile pe scalele care au fost identificate ca fiind stereotipice.17

4. Cum măsurăm prejudecăţile?

Câteva maniere de măsurare directă, indirect sau implicit a prejudecăţilor:18

• Scala distanţei sociale (Bogardus, 1925). Scala distanşei sociale


propusă de Bogardus (1925) reprezintă o serie de afirmaţii care estimează gradul în

15
Adrian Neculau, Manual de Psihologie Socială, editura Polirom, 2004, pag. 266
16
Adrian Neculau, Manual de Psihologie Socială, editura Polirom, 2004, pag. 267
17
Adrian Neculau, Manual de Psihologie Socială, editura Polirom, 2004, pag. 267
18
Adrian Neculau, Manual de Psihologie Socială, editura Polirom, 2004, pag. 267

6
care cineva este dispus să accepte în preajma sa persoane ce fac parte din alte grupuri
sociale. În special această scala a fost utilizată pentru studiul prejudecăţii faţă de
diferite grupuri etnice. 19

• Scala rasismului modern ( McConahay, 1986). 20

• Alte modalităţi de estimare indirect a prejudecăţii. Pentru măsurarea


prejudecăţilor pot fi utilizate ţi alte modalităţi, cum ar fi scala de tip Likert, Gutman,
Thurstone sau Osgood. Este important de menţionat faptul că utilizarea acestor scale
pentru identificarea prejudecăţii nu implică o viziune implicit consensuală din partea
evaluatorilor. Altfel spus, prejudecata social (consensuală) este dedusă în secundar
din prelucrarea datelor despre prejudecăţile personale (ideosincratice). Toate aceste
mosalităţi de estimare a prejudecăţilor împărtăşesc o adeziune puternică pentru
identificarea aspectului evaluative al atitudinilor intergrupuri. Însă pentru că nu
măsoară direct afectivitatea intergrupuri, le considerăm modalităţi de măsurarea
indirect a prejudecăţilor. Identificarea indirect a afectului intergrupuri a fost posibilă
prin împrumutul unor tehnici si procedee din psihologia cognitivă.21

• Reacţia afectivă automată la expunere vizuală ( Fazio et al, 1995).


Cercetările recente au demonstrate că fiecare obiect pe care îl percepem trezeşte în noi
asociaţii affective de intensitate diferită. Altfel spus, tot ce intră în câmpul percepţiei
ne place sau ne displace, nefiind neutru din punct de vedere afectiv. Din punct de
vedere procesual, imediat după caracterizarea unui obiect perceput şi activarea unei
scheme relevante, pe lângă patternul de asociaţii cognitive se produce şi activarea
asociaţiilor afective respective. De cele mai multe ori, aceste procese se realizează
implicit sau într-o manieră automată.22

5. Cum măsurăm discriminarea?

19
Adrian Neculau, Manual de Psihologie Socială, editura Polirom, 2004, pag. 268
20
Adrian Neculau, Manual de Psihologie Socială, editura Polirom, 2004, pag. 268
21
Adrian Neculau, Manual de Psihologie Socială, editura Polirom, 2004, pag. 269
22
Adrian Neculau, Manual de Psihologie Socială, editura Polirom, 2004, pag. 270

7
Estimarea imesiunii comportamentale a atitudinilor intergrupuri nu a beneficiat de
modalităţi de identificare specific, ci mai curând generice.. astfel, pe cale de consecinţă,
comportamentul de discriminare se poate prezenta sub cel puţin trei ipostaze: sub forma unui
răspuns berbal, non-verbal, sau fiziologic. Petru detectarea sa în forma non-verbală se
foloseşte metoda generic de observaţie sistematică. Pentru captarea răspunsurilor verbale se
folosesc chestionare. Captarea manifestărilor fiziologice a atitudinilor se poate realize prin
identificarea unor reacţii cum ar fi rata pulsului, ciclul bătăii inimii, conductibilitatea pielii,
micromişcări alea juşchilorfaciali sau dilatarea pupilei.23

6.Reducerea prejudecăţilor

Prejudecăţile de grup pot fi atât de intense încât să ducă la crearea imaginii duşmanului
(Holt şi Silverstein, 1989), bazată pe credinţa pe care un grup o are despre grupurile cu care se
află în competiţie. Un model clasic de a reduce prejudecăţile de grup este de a favoriza
sporirea contactelor interpersonale. Experimental au fost puşi în contact oamenii din diferite
grupuri etnice tipice. Această interacţiune ar putea reduce atitudinile legate de prejudecăţi.
Datele iniţiale de cercetare priveau efectele locuirii interrasiale (Deutsch şi Collins,1951;
Wilner, Walkely şi Cook, 1955).24
S-a descoperit că albii locuind într-o comunitate desegregată aveau mai puţine
prejudecăţi şi o atitudine mai favorabilă faţă de alte rase decât cei care trăiau în comunităţi
segregate. Explicaţia ipotetică a fost legată de faptul că situaţia de neseparare (desegregated
situation) conduce la mai multe contacte între grupuri şi la mai multă cooperare. Creşterea
cooperării şi contactelor duce la atitudini cu mai puţine prejudecăţi.
Aceste concluzii au fost ulterior rafinate. Astăzi se ştie că simplul contact între grupuri
nu este suficient. Fără apariţia anumitor condiţii, contactul singur este insuficient pentru a
conduce la atitudini mai bune. Cook (1985) a sintetizat condiţiile minime necesare pentru ca
ipotezei contactului să producă rezultatele dorite: 25
1. Contactul trebuie să se realizeze între grupuri cu statusuri sociale egale.
23
Adrian Neculau, Manual de Psihologie Socială, editura Polirom, 2004, pag. 271
24
Septimiu Chelcea, Psihologie Socială, Note de curs: autori, lucrări şi evenimente, pag.
136
25
Septimiu Chelcea, Psihologie Socială, Note de curs: autori, lucrări şi evenimente, pag.
136

8
2. Caractersiticile manifeste ale grupului exterior (out-group-ului) trebuie să apară
persoanelor din propriul grup (in-group) ca fiind în măsură să contrazică prejudecăţile lor.
3. Situaţia de contact trebuie să creeze şansele unei activităţi de cooperare reciprocă şi
realizarea unui scop comun.
4. Situaţia trebuie să ofere destule şanse pentru contactul individual astfel ca membrii
fiecărui grup să fie percepuţi de către ceilalţi ca indivizi distincţi mai degrabă decât ca
membrii stereotip ai unui grup.
5. Normele sociale în situaţia de contact trebuie să favorizeze şi să încurajeze
cooperarea, egalitatea de grup şi egalitatea asocierii în grup. Aceste principii pot fi aplicate
pentru prevenirea conflictelor de grup în organizaţii (Schein, 1980). Aceste idei, deci, nu se
aplică doar relaţiilor dintre grupurile etnice sau rasiale.26

7.Sexismul

Sexismul este formă de discriminare având ca bază genul. În mod obişnuit, genului îi
sunt asociate anumite atribute. Ele funcţionează ca stereotipuri de gen – pentru bărbaţi:
asertivitate, independenţă, orientare spre acţiune; pentru femei: sensibilitate, dependenţă,
orientare spre familie şi spre prieteni.27

Distincţia între cele două genuri este fundamentată social: numele de botez, culorile,
cadourile, jucăriile, modelele de conduită, expectanţele familiei, ale şcolii, selecţia pe piaţa
muncii.28

Faptul că stereotipurile de gen există încă în copilărie, este un lucru evident. Dacă
stereotipurile corespund unor diferenţe reale, rămâne încă o problemă în atenţia cercetării.
Rezultatele investigaţiilor susţin existenţa diferenţelor între bărbaţi şi femei în legătură cu
diferite aspecte comportamentale, dar amplitudinea acestor diferenţe este amplificată de
stereotipuri. Mai mult, diferenţele dintre indivizii aceluiaşi gen sunt mult mai mari decât
diferenţele dintre sexe.29

26
Septimiu Chelcea, Psihologie Socială, Note de curs: autori, lucrări şi evenimente, pag.
136
27
Internet.
28
Internet
29
internet

9
Multe stereotipuri sunt legate în primul rând, de comportamentul social, de exemplu,
credinţele că femeile sunt mai sensibile, mai timide sau mai emotive, iar bărbaţii, dominatori
şi agresivi. Cercetările au stabilit că femeile sunt mult mai receptive decât bărbaţii în
identificarea trăirilor emoţionale ale altora pe baza unor indicatori non-verbali, şi mai
eficiente în transmiterea semnalelor non-verbale referitoare la trăirile lor afective.30

În legătură cu agresiunea mai ridicată a bărbaţilor, cercetările fac diferenţieri, în


funcţie de tipul de conduită luat în considerare. Privind agresiunea fizică, se constată că
bărbaţii sunt într-adevăr mai agresivi decât femeile, în special, în situaţiile în care nu există o
provocare semnificativă. Atunci când apare o asemenea stimulare, diferenţele dintre bărbaţi şi
femei se micşorează considerabil. Desigur, agresiunea poate să ia şi alte forme: acţiuni de
răspândire a zvonurilor, a bârfelor, jigniri, etc. în care femeile se implică mai frecvent.31

Factorii care activează stereotipurile de gen sunt observatorul, persoana ţintă şi situaţia
socială.

oamenii care au roluri determinate de gen sunt mai predispuşi să împartă lumea în
două tabere: masculină sau feminină;

stereotipurile de gen influenţează percepţia persoanelor ţintă şi produc deformări ale


judecăţilor sociale;

persoana ţintă, în funcţie de aparenţa fizică, mai accentuat masculină sau feminină,
poate activa mai intens stereotipurile de gen ale observatorului; numele persoanei ţintă
activează de asemenea stereotipurile de gen; de asemenea, îmbrăcămintea persoanei ţintă este
un factor important în selecţia sa pentru un post determinat de gen;

situaţiile sociale influenţează stereotipurile de gen;

stereotipurile de gen se perpetuează prin activitatea instituţiilor care operează distincţii


între femei şi bărbaţi;

rolurile sociale şi ocupaţionale contrastante accentuează diferenţele;

perceperea diferenţelor de gen este amplificată prin roluri sociale contrastante.32

30
Internet
31
Internet
32
Interne

10
Nu genul, ci rolul social influenţează percepţia socială aşa cum se vede în figura 5.10.
Rolurile sociale de gen sunt determinate de factori biologici, sociali, economici şi politici, iar
comportamentele se diferenţiază în funcţie de rolurile de gen. Percepţia comportamentelor se
realizează prin stereotipuri de gen, astfel încât comportamentul este atribuit diferenţelor de
gen şi nu diferenţelor de rol.33

F a c to r i
b io lo g ic i, R o lu r i s o c ia le A b ilită ţi ş i P e r c e p ţia s o c ia lă
s o c ia li, ( d iv iz iu n e a c o m p o r ta m e n te p r in s te r e o tip u r i
e c o n o m ic i, m u n c ii) a d e c v a te r o lu r ilo r de gen
p o litic i

Teoria rolurilor sociale şi a stereotipurilor de gen (după Eagly) 34

Rolul feminin este legat de casă, copii, ocupaţii cu statut socio-economic mai scăzut;
rolul masculin este legat de activităţi sociale, spaţiu public, putere fizică, socială şi
economică, dominare).35

8.Rasismul

Rasismul este formă de discriminare bazată pe culoarea pielii sau


moştenire etnică. Stereotipurile negative legate de rasă sau etnie influenţează
interpretarea situaţiilor sociale. Comportamentul negativ al reprezentanţilor altor
rase sau etnii este mai intens perceput şi judecat decât al exponenţilor propriului
grup. Refuzul ajutorului este manifestat mai puternic faţă de membrii altor
grupuri etnice sau rasiale. În activităţile terapeutice atitudinea faţă de client şi
sprijinul acordat acestuia este influenţat de prejudecăţile rasiale. Ele
funcţionează şi în mediile educaţionale.36

33
Internet
34
Internet
35
Internet
36
Internet

11
Rasismul se transmite noilor generaţii prin învăţare, distorsionează
percepţia şi comportamentul, face victime şi de multe ori, se întoarce împotriva
celor care îl provoacă.37

Deşi este în declin, rasismul persistă în forme mascate. Rasismul modern


se manifestă atunci când oamenii încearcă să îşi raţionalizeze comportamentul
rasist. Simptomele sale deschise pot fi ascunse, dar bazele rămân neschimbate.38

Mulţi indivizi sunt ambivalenţi în acest punct de vedere. Ar dori să fie


percepuţi deschişi, fără prejudecăţi, dar în prezenţa exponenţilor altor grupuri
etnice sau rasiale dezvoltă stări de anxietate, de disconfort. Declară că sunt de
acord cu principiile egalităţii, dar în practică se opun prieteniilor sau mariajelor
mixte, angajări în activităţi social-politice, sau în funcţii de conducere a
reprezentanţilor altor etnii sau rase.39

Rasismul modern, aparent invizibil este dureros şi umilitor. În procesul de


angajare profesională, minorităţile rasiale sau etnice se confruntă cu îndoieli faţă
de competenţele lor, cu expectanţe reduse, greu de depăşit, cu refuz. Atunci
când oamenii sunt victime ale rasismului îşi amplifică stereotipurile negative faţă
de opresor. Ei atribuie standardele lor de viaţă scăzute, discriminărilor. Atribuirea
insuccesului personal unor factori externi este unul din aspectele logicii
atribuirii.40

Depăşirea rasismului implică în primul rând reducerea prejudecăţilor,


valorificând în acest sens ipoteza contactului intergrupal (statut egal, interacţiuni
directe, activităţi de cooperare, norme sociale comune).41

9.Spaţiul empiric al rasismului

Într-o primă aproximaţie , putem deosebi patru niveluri ale


rasismului:

1. La un prim nivel, este mai corect să vorbim despre


infrarasism decît despre rasism constituit. În acest caz, fenomenul
este în acelaşi timp minor şi aparent dezarticulat. Se remarcă

37
Internet
38
Internet
39
Internet
40
Internet
41
Internet

12
prezenţa doctrinelor, propagarea prejudecăţilor şi a opiniilor,
adeseori mai degrabă xenofobe decît cu adevărat rasiste sau legate
mai mult de identităţi comunitare decît rasiale. În această fază nu
este foarte clar stabilită comunicarea infrarasială de la o formă la
alta; fiecare dintre aceste forme pare să aparţină unei logici
autonome; de exemplu, nu pot fi percepute cu claritate legăturile
dintre activitatea unor ideologi relativi marginaliţi emergenţa unor
acte de violonţă izolate, promovate de indivizi sau de mici grupuri
apărute în urma unor circumstanţe mai mult sau mai puţin fortuite şi
cu idei extrem de puţin elaborate.42

2. La un al doilea nivel, rasismul rămâne tot fragmentat ,


dar este deja mult mai precis sau mai manifest. El apare ca atare,
exprimat cu claritate, măsurabil de pildă în songaje de opinie.
Doctrina este mai răspândită, ea inspiră publicaţii mai numeroase,
anumite cercuri, grupuri de influenţă. Violenţa mai frecventă,
suficient de repetitivă ca să nu mai fie privită ca fenomen secundar,
acţiune a unor dezechilibraţi, efect al unei situaţii în mare măsură
întâmplătoare, a unor conjuncturi foarte speciale.43

3. La un al treile nivel rasismul devine principiul de acţiune


al unei forţe politice sau parapolitice; când devine el însuşi politică,
influenţând dezbateri şi manifestări de violenţă mobilizând sectoare
ample ale populaţiei, creân contextul favorabil unei violenţe
amplificate sau utilizând el însuşi această violenţă ca instrument
într-o strategie de preluare a puterii.44

4. În sfârşit, ultimul nivel este atins din momentul în care


statul însuşi se organizează pe baza unor orientări rasiale, dezvoltă
activităţi politice şi programe de excludere, de distrugere sau de
discriminare masivă, face apel la savanţi sau la intelectuali care sunt
chemaţi să contribuie la acest efort, mobilizează resursele sistemului

42
Michel Wieviorka, Spaţiul Rasismului, editura Humanitas, 1994, pag 67,68.
43
Michel Wieviorka, Spaţiul Rasismului, editura Humanitas, 1994, pag 68
44
Michel Wieviorka, Spaţiul Rasismului, editura Humanitas, 1994, pag 68

13
juridic pentru a-şi afirma categoriile rasiale, structurează instituţiile
pe baza acestor categorii.45

10.Românii şi maghiarii

Există atât în rândul etnicilor români cât şi în rândul etnicilor maghiari grupuri
etnocentrice tentate să favorizeze propriul grup de apartenenţă şi să discrimineze grupul etnic
de non-apartenenţă. În cazul românilor din Transilvania acest grup este îngrijorător de
numeros egalînd ca pondere grupul etnicilor echilibraţi.46

Şi în cazul românilor şi în cazul maghiarilor tendinţele etnocentrice se creează prin


amplificarea imaginii pozitive auto-percepute, precum şi prin amplificarea imaginii negative a
out-grup-ului, atributele de autoidentificare mai intens favorizate în cazul etnocentricilor
maghiari sunt: harnici, demni de încredere, cinstiţi, etnocentricii români valorizează mai
intens atriubutele de autoidentificare primitori şi harnici, maghiarii etnocentrici ii văd pe
români ca fiind ipocriţi, ostili, ipoctiţi, orgolioşi, leneşi şi religioşi, în timp ce românii
etnocentrici îi văd pe maghiari ca fiind egoişti, orgolioşi, ipoctiţi, ostili şi uniţi.47

11.Concluzie

Consider că nu este bine să discriminăm o persoană sau un grup de persoane deoarece


în acelaşi timp putem fi şi noi discriminaţi. În ţară sunt multe discriminări, de exemplu:
discriminarea negrilor, discriminarea ţiganilor, discriminarea unor grupuri etnice cum ar fi
maghiarii, ungurii.

45
Michel Wieviorka, Spaţiul Rasismului, editura Humanitas, 1994, pag 68
46
Gabriel Bădescu, Mircea Kivu, Monica Robotin, Barometrul Relaţiilor Etnice 1994-2002,
Colecţi Diversitate Etnoculturală în România, pag. 112.
47
Gabriel Bădescu, Mircea Kivu, Monica Robotin, Barometrul Relaţiilor Etnice 1994-2002,
Colecţi Diversitate Etnoculturală în România, pag. 112.

14
Consider că ar trebui să fim mai buni cu persoanele provenite din alte grupuri în afară
de cel de al nostru sau din alte etnii faţă de cea a noastră. Dacă am fi mai buni nu ar mai exista
discriminarea.

1. Adrian Neculau, Manual de Psihologie Socială, editura Polirom, 2004

2. Gabriel Bădescu, Mircea Kivu, Monica Robotin, Barometrul


Relaţiilor Etnice 1994-2002, Colecţi Diversitate Etnoculturală în
România, Cluj, 2005

3. Internet

4. Michel Wieviorka, Spaţiul Rasismului, editura Humanitas, 1994

15
5. Septimiu Chelcea, Psihologie Socială, Note de curs: autori, lucrări şi
evenimente

16