Metafizică

De Radu Ivanov

Era doar o vrajă pe atunci,

Un infinit neîntrecut.
Noi doi stăteam cuminți,
Eram într-o așteptare
Iar steaua parcă devenea mai mare.

Iar luna devenea deranjantă,

Și părul tău devenea deranjant.
Gândirea mi se ducea în infinime,
Iar corpul mi se estompa treptat
In infinitul ce se scurgea neîncetat.

Când te jucai cu mâinile prin păr,

Ți-aș fi spus așa:
Lasă-mă să pun mâna lângă mâna ta,
Să-mi pun corpul lângă corpul tău,
Abisul meu lângă abisul tău,
Și eu atât ți-aș fi spus, să facem noi un infinit.

Povestire poezească

De Radu Ivanov

Necuvintele se lăsaseră între noi,

Și parcă literele ochilor noștri deveneau
mai clare, dar și neclare.
Când ne întâlneam, parcă nu mai eram...noi.
 Salutul neîncetat ce mi-l dădeai,
Salut vinovat sau...nevinovat,
Ochii tăi, ce intrau în ochii mei...
Asta parcă sună a dorință ștearsă de tăcere, sau...poate...a tăcere ștearsă de dorință.

Și nici soarele din spatele tău nu mă orbea îndeajuns, cum nici nu îți auzeam râsetul îndeajuns.
Niciodată să nu te ascunzi în umbra vreunui copac care nu poate să meargă,
Cum nici eu nu mă voi ascunde în umbra păsărilor ce nu pot să zboare.

Călătorie

De Radu Ivanov

Ce faci tu, în lumină?

Mai bine ți-ai spăla lent sufletul în mine,
Căci tu ești ochiul meu,
Și nu l-aș da pe niciun drum.
 Am mers pe loc în neştiință,
Și ploaia însăși, ne-a umbrit,
Și vântul însăși, ne-a păcălit...
De parcă eram în primăvara iernii.

Între doisprezece lumi,

Doar una are lumină,
Doar una e curată,
Una este lumea,
Și copacii ei sunt sfinți.

Nici corăbii nu se apropie,

Nici stafii,
Dar nici verdeață...

Curăță-te!
E murdar în jurul tău,
Dar poate iubirea mea e ceva mai curată.

Observație

De Radu Ivanov

Era o ființă frumoasă.

Dar părul îi era mai frumos decât strălucirea,
Ochii îi erau mai frumoși decât părul,
Buzele îi erau mai frumoase decât ochii,
Gâtul îi era mai frumos decât buzele,
Dar gâtul îi era mai fin decât aerul,
Iar umerii îi erau mai frumoși decât gâtul.

Sânii ei îmi păreau mai frumoși decât umerii,

Iar șoldurile ei mi se păreau dezumbrite de sânii ei.
Genunchii ei mi se păreau copilăroși,
Ca umbra ce o ține închisă în ea,
Iar gleznele mi se păreau jucăușe de-a dreptul,
Și tălpile îi rămâneau neatinse de sărutări.
 Iubito,
Eu îți spun că există viteza statică pe Pământ,
Cum tu exiști in zilele mele.
Și parcă geana îți era mai scumpă decât cărămida,
Și secundele ochilor tăi erau mai scumpe
Decât orele trupului tău,
La fel cum lumile noastre erau mai scumpe la un loc,
Decât lumea reală.

Șlefuiește-mi ochiul cu obrazul tău,

Dar să o faci doar când
Ne șlefuim buzele pe bănci,
Fată cuminte ce ești tu.

Asfințit de deal

De Radu Ivanov

Mișca raza-n asfințitul mort,

Fără nicio umbră, fără niciun...scop.
Pe cer in doi se fac norii grei
Si merge becul dinspre cei.

Ies caii pe la izvoare

Si moare spicu-n dinții lor
Si-nvie apa-n gatul lor,
Vine-n zbor foarte înșelătoare,
O mișcare neiertătoare.