TITANIC VALS (TUDOR MUŞATESCU)

BIOGRAFIE:
Poet, prozator, dramaturg și umorist român, născut în 1903, în Câmpulung-Muscel şi decedat în
1970, în Bucureşti. Provenind din familia unui avocat, Tudor Muşatescu a moştenit înclinaţia literarară
a mamei sale şi de aceea va absolvi la rândul său Facultatea de Litere şi Filozofie a Universităţii din
Bucureşti. Cuprins de patima scrisului încă de pe băncile şcolii, va compune epigrame, schiţe şi chiar
romane, însă succesul său s-a datorat teatrului. Acesta înseamnă totul pentru el; ajunge dramaturg,
traducător, director de scenă, de conducător și chiar proprietar al unei companii teatrale. Debutează ca
dramaturg în 1923, la Paris, cu piesa Focurile de pe comori. Astfel, piesele de teatru ale lui Mușatescu,
cu deosebire comediile ,,Titanic-Vals”, ,,...escu” și melodrama ,,Visul unei nopți de iarnă”, au un
răsunător succes și în străinătate, fiind mai apoi ecranizate. Criticii de specialitate l-au considerat un
fidel continuator, al comediei caragialene de moravuri, în perioada dintre cele două Războaie
Mondiale, prin tipologia, situațiile și dialogurile spirituale. Scriitorul a fost căsătorit cu actrița Kitty
Stroescu, fiul lor, Bogdan Mușatescu, fiind actor al Teatrului Naţional până în 2016, când trece la cele
veşnice. Tatăl său a murit la 4 noiembrie 1970 în Bucureşti.

TITANIC VALS:

Comedie de moravuri, a fost publicată pentru prima data în revista Universul literar, nr. 13, din
25 martie 1928. Personajele: 1. Spirache- 40 de ani, funcţionar la prefectură, om cu familie, slujbă şi
cumsecădenie; 2. Dacia- soţia lui Spirache, foarte activă, voluntară, nemulţumită şi supusă mamei
sale; 3. Chiriachiţa- soacra lui Spirache; 4. Sarmisegetuza- 22 de ani, fiica lui Spirache, supranumită
şi Miza; 5. Gena- fiica lui Spirache din prima căsătorie, şchioapă şi talentată la pictură; 6. Traian-
băiatul cel mare al lui Spirache; 7. Decebal- 12 de ani, băiatul cel mic al lui Spirache; 8. Petre Dinu-
24 de ani, funcţionar la poşta locală;

Titanic Vals începe cu o discuţie normală între numeroşii membri ai familiei Spirache. Acesta,
soţ iubitor şi devotat, se dovedeşte a fi foarte ascultător faţă de Dacia şi Chiriachiţa, două tipuri
comice clasice, cel al soţiei cicălitoare, respectiv al soacrei autoritare. În scenă intervin cei patru copii
ai familiei: Traian, cocheta şi fandosita Sarmisegetuza, Decebal, mezinul familiei şi nu în ultimul rând,
Gena, fiica lui Spirache din prima căsătorie, cel mai liniştit membru al familiei, moştenind caracterul
tatălui său. După ultima discuţie, legată de numele speciale ale copiilor alese de către bunic, aproape
toţi pleacă în diferite locuri, acasă rămânând doar Gena, care-l ajută la teme pe fratele mai mic,
Decebal.
1
 Sunt întrerupţi însă, de prietenul lui Traian, Dinu, care era îndrăgostit de Sarmisegetuza (Miza)
şi care se foloseşte de orice pretext pentru a o vedea, neştiind că şi Gena, la rându-i îl iubea în secret.
Discuţia dintre Dinu şi Gina este întreruptă de întoarcerea acasă a Mizei. Aceasta din urmă îi cere
Genei să-i lase să vorbească între patru ochi, determindu-l astfel pe Dinu să-i mărturisească
dragosteafaţă de ea. Dinu pleacă de la această întâlnire cu Miza, în culmea fericirii, căci iubita îi
propusese căsătoria. Gena revine în scenă şi o întreabă pe sora ei ce a determinat-o să ia decizia
măritişului. Miza îi mărturiseşte că de fapt nu-l iubeşte pe Dinu, însă e însărcinată un oarecare Gigi,
militar care nu ştia ca va fi tată. Însă Gina, din dorinţa de a-l salva pe Dinu din aceasta capcană, dar şi
pentru că-l iubea, îi propune surorii sale un plan anume, cele două să plece pentru o vreme in
provincie, până se va naste copilul, iar Gina să treacă copilul Mizei pe numele ei. Miza acceptă planul,
anulându-şi căsătoria cu Dinu, iar Gina este alungată de familie, căci are copil din flori. În
continuare, intriga se compune dintr-o suită surprinzătoare de lovituri de teatru.

Mai întâi, o catastrofă maritimă, naufragiul vaporului Tracia, se transformă într-un triumf
deoarece printer cei morţi se numără şi fratele lui Spirache, bogatul unchi Tache, lăsând întregii familii
enorma sa avere. Clanul umilului funcţionar urcă brusc pe scara socială, iar soacra şi soţia lui Spirache
visează la o carieră politică a acestuia, anume aceea de deputat, funcţie pe care chiar şi reuşeşte să o
obţină. Cea de-a doua veste, care vine ca un trăznet este că s-a găsit un alt testament al unchiului
Tache, conform căruia averea sa i-ar reveni nu lui Spirache, ci primului nepot din familie, de fapt
bastardul Mizei, ,,ruşine” preluată de Gena, pentru care a fost alungată de acasă. Aflând de prevederea
testamentară, Chiriachiţa şi Dacia o reprimesc în casa pe Gena, împreună cu micul „moştenitor”, până
atunci renegat. Aparent veridic, scenariul îi apartine, însă lui Spirache, care pusese la cale falsificarea
testamentului, pentru a-şi vedea familia reunită.

Spirache dă dovadă, în mod paradoxal de o anumită vocaţie politică şi diplomatică, prin modul
ingenious de a înfrânge ipocrizia şi parvenitismul propriei familii. Aceasta se vede şi din episodul în
care, plin de curaj ţine în faţa alegătorilor un discurs în care îi roagă pe aceştia să nu-l voteze. Acest
gest surprinzător impresionează atât de mult, încât toţi se îndreaptă spre secţiile de votare, acordându-i
votul. Fără voia sa, Spinache devine un fel de ,,regizor din interior” al piesei lui Tudor Muşatescu, ce
se sfârşeşte cu o frumoasă poză de familie.

2
3