Sunteți pe pagina 1din 2

FLORI DE MUCIGAI

de Tudor Arghezi
Aparut in secolul XX , modernismul este reactie impotriva traditionalismului. Eugen
Lovinescu definea modernismul ca o „mişcare literară ieşită din contactul mai viu cu
literaturile occidentale şi, îndeosebi, cu literatura franceză”, accentuând ideea că este vorba
despre contactul cu literaturile occidentale de după 1880. La baza acestui proces de
modernizare a literaturii române stă principiul sincronismului propus in 1919.
Modernismul este curentul literar ce cuprinde creatii literare in care isi face
prezenta expresia artistica a unui spirit cu idei si conceptii noi. De cele mai multe ori, acest
spirit neaga traditia, iar din acest punct de vedere, romantismul este curentul literar cu care
incepe modernitatea. Atitudinea modernista este deci prin definitie anticlasica
Trecerea spre modernizare avea in vedere o multitudine de schimbari.Spatiul rural va fi
inlocuit de cel urban iar categoria taranului este inlocuita de cea a intelectualului. Se prefera
proza psihologica cu timp bivalent,neologismele si se produce ambiguizarea mesajului. Si la
nivelul poeziei se vor face schimbari, rima devine alba, masura versurilor variabila si apare
ingambamentul.
Reprezentati ai modernismului la nivelul prozei in Romania sunt Liviu Rebreanu,Hortensia
Papadat-Bengescu si Camil Petrescu iar la nivelul poeziei Tudor Arghezii, Lucian Blaga si Ion
Barbu.
Tudor Arghezi este unul dintre reprezentanţii de seamă ai
m o d e r n i s m u l u i r o m â n e s c c e s e i m p u n e p r i n promovarea esteticii urâtului care
aduce după sine inovarea întregului imaginar poetic, precum şi a limbajului
.Acesta a fost gazetar,a avut propriul ziar”Bilete de papagal” .Ca prozator s-a remarcat cu
romanele Cimitirul Buna Vestire și Ochii Maicii Domnului
Volumul „Flori de mucigai”este inspirat din experienţa trăită de Arghezi
între zidurileînchisorii Văcăreşti, în care a petrecut câteva luni, din motive politice. Lumea
pe care a descoperit-o aici, o lume decăzută, lipsită de speranţă, a fost conturată în
poezii precum „Galere”, „ Ion Ion, „Cina”, „Cântec mut”. Ea şi-a păstrat totuşi o
scânteie de umanitate care o face să -şi dezvăluie oanume frumuseţe Arghezi
considerând că „ pretutindeni şi în toate este poezie”.Urâtul din lume se poate deci transfigura
artistic, transformându-se în frumosul artei.
Titlul volumului aminteşte de Les fleurs du mal (Florile răului) ale lui Charles
Baudelaire, dar ideea sugerată este aceea că frumosul poate „creşte” şi din urât, aşa cum
florile cresc deasupra mucegaiului.Poezia cu titlu omonim este un oximoron,alcatuit din doua
substantice, florile ce semnifica viata,puritate li se atribuie motivul mucigaiului ce fixează
imaginarul poetic în sfera spaţiului închis, umed, specific închisorilor, propice „florilor de
mucigai”, pete de culoare în cadrul unui univers tern, mohorât, dezolant.

Tema poeziei este o arta poetica.O creatie literara in care autorul isi exprima crezul
literar,concepria depre arta, poezie, importanta cuvintului si misiunea artistului in lume.Eul
liric marturisind renuntarea la maniera traditionala de a scrie despre lucruri frumoase ci
alege sa evidentieze estetica uratului. Tema este sustinuta printr-un camp semantic al ideii de
creatie: „Şi m-am silit să scriu cu unghiile de la mâna stângă”
Alcatuita din doua grupari strofice inegale prima ilustrand crezul artistic arghezian, iar
cealalta neputinta artistului de a crea in cadrul ostil,impropriu creatiei “tencuiala”,parete de
frigida goala” “pe intuneric,in singuratate” “cu puterile neajutorate”.
Metafora care are la baza unghia, instrument al scrisului, este o antiteza intre „unghia
ingereasca”, reprezentand modul traditional de a scrie, si „unghia pe firida” sau unghiile de la
mana stanga, metafore prin care se reda optiunea eului liric pentru estetica uratului.
Câteva simboluri religioase (taurul, leul şi vulturul) trimit la cei trei evanghelişti (Luca,
Marcu şi Ioan).Cele doua enumeratii sunt un paralelism sintactic in care se simte filonul
religios din sufletul eului liric pentru ca evoca personale biblice.Traseul religios din sufletul
eului liric.
Stihurile sunt „fara an”, devenind general valabile si capatand valoare atemporala.
Metaforele „stihuri de groapa” si, respectiv, „foame de scrum” se refera la incatusarea
stihurilor, si reflecta nevoia spiritual de creatie .Nevoia de a scrie despre realitatile grotesti ale
inchisorii e redata princonstructia pleonastica „sete de apa”.
Momentul pierderii inspiratiei divine, este redat prin metafora „mi s-a tocit unghia
ingereasca”.Pierderea este datorată coborârii în iad; chiar lăsată să crească, această rămăşiţă
a sacrului incearcă recuperarea inspiraţiei de natură divină, dar ostilitatea mediului face
imposibil acest lucru „nu a mai crescut”, ori a fost convertită în instrument diavolesc („sau nu
o mai am cunoscut”).
In a doua grupare strofica cadrul exterior este unul sumbru la fel de ostil ca şi acela din
prima strofă. Spaţiul interior şi spaţiul exterior se află în consonanţă: „Era întuneric. Ploaia
bătea departe, afară..
Noul „instrument” de creaţie este generator de suferinţă („Şi mă durea mâna ca o ghiară
/ Neputincioasă să se strângă”), unghia se transforma intr-o ghiara , metafora a
demonicului..Dorinta de comunicare si nevoia de impartasire a gandurilor era atat de mare
incat eul liric accepta ajutorul demonic refuzand-ul pe cel divin“Si m-am silit sa scriu cu
unghiile de la mana stanga” astfel demonstrand ca adevarul artist poate in orice conditii sa
scrie si ca adevarata arta poetica poate transforma uratul in frumos.
Tipul de lirism este cel subiectiv, in text putandu-se identifica marci lexico-gramaticale
ale prezentei eului liric: forme de pronume la persoana intai singular „mi” „ma” si verbe la
persoana intai singular „am scris” „am lasat-o”.
La nivel prozodic, poezia respecta trasaturile modernismului, desi Arghezi nu utilizeaza
ingambamentul: masura este variabila, organizarea strofica este inegala, iar rima este alba.
Modernismul fiind o orientare artistică novatoare, opusă tradiţionalismului, primul
dintre elementele sale îl constituie sursa de inspiraţie: lumea închisorilor alcătuită dintr-o
adevărată faună umană. În zugrăvirea ei, autorul a utilizat ambiguizarea mesajului, unghia
apare ca element de scris, foame de scrum reflecta nevoia spirituala pentru creatie. Utilizarea
neologismelor “frigida” “neputincioasa” si tema specifica, arta poetica alcatuiesc elementele
moderniste ale poeziei.
In opinia mea, Tudor Arghezii este unul dintre cei mai mari poeti modernisti care
reuseste sa transforme cu fiecare ocazie materia in spirit iar uratul in frumos oferind un pic
de diversitate poeziei cum ar fi nerespectarea elementelor de prozodie. Totodata acesta isi
pune un gram din trairile lui in fiecare poezie pe care o scrie.
In concluzie, poezia „Flori de mucigai” este o arta poetica reprezentativa pentru
modernismul interbelic prin tema inovatoare (estetica uratului), prezenta metaforei cheie
(unghia), organizarea strofica inegala si masura variabila.

S-ar putea să vă placă și