UNIVERSITATEA DE ŞTIINȚE AGRICOLE ŞI

MEDICINĂ VETERINARĂ „ION IONESCU DE LA BRAD”

IAŞI
FACULTATEA DE ZOOTEHNIE

PROIECTARE TEHNOLOGICĂ
LA DISCIPLINA
CREŞTEREA OVINELOR ŞI CAPRINELOR

Coordonator:
Prof.univ.dr. Constantin Pascal
Student: Iacob Silviu-Teodor

Iaşi
2014-2015

1
 Fișa Proiectului Tehnologic

Tema proiectului :

Elaborarea proiectului tehnologic pentru o fermă de producție de

ovine din grupa lână semifină, din rasa Țigaie, situate în zona șes, Județul
Neamț, langă Municipiul Roman cu capacitate de 366 capete.

Directia de exploatare a ovinelor: lână semifină, carne, lapte.

2
 Cuprins

1. Memoriu justificativ: ......................................................................................................4

1.1 . Importanța și rolul creșterii ovinelor: .............................................................5
1.2. Rasa Țigaie ......................................................................................................6
2. Programarea structurii și evoluției efectivelor de ovine: ................................................9
2.1.Programarea reproducției și fundamentarea ei tehnică: ..................................10
2.2. Programarea evoluției lunare a efectivelor de ovine.......................................11
3. Programarea producțiilor: .............................................................................................28
3.1. Recoltarea și valorificarea producției de lână: ...............................................29
3.2. Programarea producției de lapte: ...................................................................29
3.3. Recoltarea si valorificarea producției de lapte ..............................................30
3.3.1 Sistemul de muls, stâna şi strunga - organizare, dotare și funcţional ......31
4. Programarea tehnologii de creștere și exploatare a ovinelor: ......................................32
4.1. Fluxul tehnologic de producție anual: ...........................................................32
4.2. Specificul întreținerii ovinelor pe categorii:..................................................33
5. Dispunerea construcțiilor în amplasament și proiectarea a adăposturilor ....................35
5.1. Calculul necesarului de apă ...........................................................................36
6. Programarea și organizarea bazei furajere ..................................................................37
6.1. Rații de hrană .................................................................................................37
6.2. Nutrețuri utilizate în hrana ovinelor ...............................................................43
6.3. Tehnica furajării ovinelor ..............................................................................43
6.4 Stabilirea necesarului de furaje .......................................................................45
7. Venituri din vanzarea mieilor și reformelor ..................................................................46
8. Bilanț economic ...........................................................................................................47
9. Concluzii .......................................................................................................................48
9. Bibliografie..................................................................................................................49

3
 1. Memoriu justificativ

Oile sunt animale ce sunt, relativ usor de crescut, nu sunt pretentioase cu privire la
tipul de hrana si au o rezistenta crescuta la boli si la climate unde precipitatiile sunt foarte
mari. Oile sunt surse importante de carne, lana si lapte.

Carnea de miel este foarte apreciată în tara noastra dar mai ales de popoarele
arabe ce consuma cu precadere acest tip de carne. Lapte și brânza de oaie, care se
comercializeaza la prețuri avantajoase.

Investiț ia este motivată de faptul că în această zonă, este singura unitate cu astfel
de obiectiv şi animale de prăsilă,

Hrana se poate asigura relativ uşor în zonâ, datorită suprafeţelor mari de teren
agricol şi pasune , ceea ce duce la:
-asigurarea furajelor din producţie proprie;
-asigurarea ritmică, uniformă şi la nivel optim a hranei;
-extinderea culturilor duble şi succesive;
-practicarea unui păsunat rational şi extinderea pajiştilor cultivate.

Înfiinţarea unei astfel de ferme contribuie la refacerea efectivelor de ovine din

acesta zona atât calitativ cât şi numeric. Eficienţa investiţiei presupune investiţii mici,
cheltuieli de întreţinere reduse. Se pretează la îmbinarea raţionala cu alte ramuri
zootehnice sau vegetale cu o rentabilitate ridicată.

Oaia este specia cu cele mai reduse cerinţe pentru întretinere, iar utilizarea
înhranã a aditivilor furajeri se face în mică măsură.

Păsunea oferă cel mai ieftin furaj iar în perioada de stabulaţie, furajele de volum
ocupă un loc însemnat în hrana animalelor.

Cunoaşterea valorificării producţiilor ovine va determina creşterea veniturilor şi

sporirea eficienţei economice.

Această specie valorifică cel mai bine păşunile şi fâneţele, din care o bună parte
se află în zona ses. Acesta este motivul alături de producţia diversificată, care face din
creşterea ovinelor o ramură foarte importantă a zootehniei, având o tradiţie atât de veche.

4
 1.1. Importanța și rolul creșterii ovinelor

Multiplele producții ce se obţin ca urmare a creșterii și a exploatării ovinelor,

precum și calitatea deosebită și valoarea biologică ridicată a acestora, dar și
economicitatea obținerii lor, au făcut ca încă din cele mai străvechi timpuri speciile de
ovine și caprine să fie extrem de apreciate, bucurându-se totodată și de o atenț iedeosebită
din partea crescatorilor. Actualmente, la nivel international și național, creșterea ovinelor
reprezintă oactivitate de bază și o ramură principală a zootehniei și are o contribuție
deosebită în dezvoltarea economică a statelor crescătoare, participând în mod direct,
alături de celelalte sectoare specifice creșterii animalelor, la îmbunătațirea nivelului de
trai al fermierilor.

Cu toate că de-a lungul timpului obiectivele creșterii ovinelor au suferit

modificări sub influența diferitelor etape ale istoriei, crescătorul a căutat mereu să
selecționeze, să amelioreze și să perfecționeze, pentru creștere în interesul sau, doar acele
animalecare corespundeau scopului urmărit. Procedându-se în acest fel s-au creat și
perfecționat diferite tipuri de rase specializate pentru diferite producții existând în
prezent, pe glob, conform multor date publicate în literatura de specialitate, peste 750 de
rase de ovine, având diferite direcţii de exploatatre ( carne, lapte, lână, pielicele,blănuri ).
De asemenea, selecția severă colaborată cu asigurarea unor condiții de creștere,
întretinere, exploatare și alimentație la parametrii optimi au permis crearea unor rase cu
performanț e de producție și de reproductie remarcabile. Așa este cazul raselor englezești
care dispun de calitați pentru producția de carne deosebite, a raselor germane și franceze
de lapte care produc peste 400 l pe durata unei lactaț ii normale, a rasei Karakul care
produce pielicele de o valoare estetică și comercială remarcabilă, a raselor Romanov,
Blueface Leicester, Friza și Finnish Landrace care au procentul de prolificitate de peste
200%.

Cu toate acestea, pe plan internațional, datorită condițiilor diferite, de la țară și

adesea în arealul aceluiași stat, producțiile totale și medii înregistrează diferențieri
accentuate în funcț ie de gradul de intensivizare al agriculturii dar și de realizările
înregistrate în direcţia explatării și a ameliorării ovinelor, la care se adaugă și factorii
naturali de influență.

5
 1.2. Rasa Țigaie

Rasa Tigaie s-a format în sud-estul Marii Caspice, prin domesticirea speciei
salbatice Arkar (Ovis vignei arcar).

În prezent se gaseste în efective mari în tarile din Europa centrala si de rasarit

(Polonia, Jugoslavia, Bulgaria, Ungaria, Cehia, Slovacia, România, Republica Moldova si
sudul Ucrainei). La noi în tara, pâna în anul 1950, rasa Tigaie se crestea în efective mari
în sudul Moldovei si în Dobrogea. Dupa aceasta prin dezvoltarea industriei textile a
crescut cerinta de lâna semifina si ca urmare a început actiunea de "tigaizare" a oilor
Turcane în toate zonele de ses, depresionare, colinare si chiar de deal.

Pe parcursul unei perioade îndelungate, în strânsa legatura cu posibilitatile de

furajare, clima si în interesul crescatorilor, s-au format doua ecotipuri: Tigaia de ses si
colina mai masiv, mai precoce si cu productia de lâna mai mare, dar mai putin rezistenta
la ploi reci si Tigaia de munte, mai putin dezvoltata, cu lâna mai groasa, rezistenta la
conditiile montane de clima.

Are capacitate remarcabilă de aclimatizare. Oile Tigaie sunt mai putin rezistente
la frig, ploi reci si pododermatite, în comparatie cu cele din rasa Turcana, dar sunt mai
bine adaptate la climatul cald si secetos si ca urmare, se cresc mai bine în zona de ses,
depresionara si colinara.
În functie de culoarea cojocului de lâna si a jarului, exista patru varietati de
culoare: bucalaie, ruginie, bela si neagra.

Varietatea bucalaie (cea mai numeroasa) are talie înalta; este mai robusta si mai
rezistenta decât celelalte varietati. Lâna este de culoare alba; jarul brun-castaniu. Lâna
este putin mai groasa, mai aspra si mai slab ondulata, în comparatie cu celelalte varietati
Se creste în conditi de mediu mai grele, cu precipitatii bogate si clima mai rece.

6
 Varietatea ruginie se gaseste în numar mai redus în cadrul rasei. Lâna este de
culoare alba, iar jarul este roscat. Constitutia este mai putin robusta decât la varietatea
bucalaie. Lâna este putin mai fina si mai matasoasa decât la varietatea bucalaie.

La varietatea bela lâna si jarul sunt de culoare alba; este cel mai putin reprezentata
sub aspect numeric în cadrul rasei. Constitutia este în general fina; rezistentă este
inferioara fata de celelalte varietati ale rasei Tigaie.

La varietatea neagra lâna si jarul sunt de culoare neagra. Aceasta varietate rezistă
mai bine la conditiile grele de crestere, în comparatie cu celelalte varietati. Capacitatea de
îngrasare este buna, carnea de calitate foarte buna. Defectul major este culoarea neagra a
lânii.

Ecotipul de ses a ocupat zone întinse în Banat, Transilvania, sudul Munteniei,

sudul Moldovei si Dobrogea.

În Banat s-au selectat, în conditii bune de furajare, oi Tigaie bucalaie cu jarul

castaniu închis, masive (50-70 kg), foarte bune pentru lapte (120-200 l lapte/lactatie) si
pentru îngrasat, tineretul ovin mascul atingând 40 kg greutate vie la cinci luni.

Prin actiunea de merinorizare care a început masiv dupa anul 1960, aproape toate
oile Tigaie din aceste zone ale României au fost absorbite de diferite rase din tulpina
Merinos spre oi cu lâna fina. În momentul de fata oi Tigaie bucalaie din Banat se mai
gasesc în numar mare numai în Banatul Sârbesc si în sudul si vestul Ungariei. De aici au
fost importate în efective mici în tara noastra, în Banat si sudul Olteniei.

Oile Tigai, varietatea bucalaie de talie mijlocie, se gasesc în zona de vest a tarii,
doar în zona Socodor - judetul Arad. În centrul Transilvaniei, mai ales în zona Turda si
zona Covasna, se întâlneste varietatea ruginie, producatoare de lapte, cu o dezvoltare
medie (45-55 kg).

Ecotipul de munte s-a format în zonele depresionare si premontane din judetele

Prahova, Harghita, Covasna si Mures. Acest ecotip, în efective mai mici, mai ales
varietatile alba si neagra, se creste în zonele premontane, unde predomina oile Turcana,
cu scopul de a obtine lâna semifina pentru nevoile crescatorilor.

Oile din ecotipul de munte sunt mai putin dezvoltate cu o lâna mai groasa (34-37
microni), sunt vioaie si rezistente, putând însoti vara oile Turcane pe pasunile alpine.
Tipul morfologic este mezomorf si dolicomorf spre mezomorf, cel fiziologic
respirator-digestiv; cel productiv lâna lapte carne, carne-lapte-lâna si lapte-carne-lâna.
Talia este mijlocie pâna la mijlocie spre mare.
Tigaia bucalaie de Banat, talia la berbeci 65-70 cm iar la oi mame 60-65 cm,
greutatea poate atinge 100-120 kg la berbeci.
Tigaia de munte, greutatea la berbeci 55-80 kg iar la oi mame 60-62 kg.
Tigaia de ses si coline greutatea la oi mame este cuprinsa între 50-70 kg.

7
 Tigaia de munte greutatea la oi mame este cuprinsa între 30-50 kg.

Capul este potrivit de lung si drept, mai rar usor berbecat; urechile sunt de marime
mijlocie purtate orizontal; jarul de pe fata alb, ruginiu sau castaniu nuantat si negru.
Culoarea jarului de pe cap si membre este diferita în functie de varietati.
Majoritatea berbecilor au coarne puternice, în forma de spirala, oile au doar în
proportie de 10-20% coarne mici. Gâtul mijlociu ca lungime si grosime, nu are falduri
cutanate. Trunchiul este mijlociu sau mijlociu spre mare cu aspect uneori piriform si
acoperit cu lâna semifina.
La ecotipul de munte crupa este îngusta, usor oblica, jigourile slab dezvoltate; la
ecotipul de ses, mai masiv, crupa este mai dreapta si mai dezvoltata.
Constitutia este, la majoritatea indivizilor, fina spre robusta, la ecotipul de șes.
Ugerul este globulos, coada lunga si acoperita cu lâna, iar pielea de pe trunchi este fara
pliuri.Este bine adaptata la zonele de ses si de deal cu un regim de precipita?ii moderat.
Cele mai rezistente sunt oile tigaie din ecotipul de munte care au o lâna mai rara ?i ceva
mai groasa.

La sfârsitul primaverii, vara si la începutul toamnei suporta cu bine ploile dar

ploile lungi si reci uda cojocul de lâna pâna la piele si pot contracta pneumopatii.
Este o rasa exploatata în functie de ecotip pentru carne-lapte-lâna (tigaie de
Banat), lapte-carne-lâna (tigaie de Peretu) sau lâna-lapte-carne (tigaie de Slobozia).

Lâna. Oile produc 1,5-3 kg lâna (plusvariantele 4-4,5 kg), iar berbecii 3-5 kg cu o
fine?e de 30-35 microni; aceasta este folosita pentru producerea fibrelor utilizate în
confectionarea paturilor si a stofelor mai groase.

Carne. La nastere mieii au greutatea de 2-5 kg, la 30 zile 8-12 kg, iar la 90 zile,
18-30 kg. Sporul mediu zilnic se situeaza între 150-200 g. În perioada de alaptare mieii
din ecotipurile masive, furajati suplimentar, realizeaza sporuri mai ridicate, între 250-300
g.Consumul specific este de 5,8-6,3 UN.

Lapte. Productia medie totala variaza în limite foarte largi între 50-150 kg (Tigaie
de munte 50-70 kg; Tigaia bucalaie de Banat 120-150 kg; Tigaia de Peretu 100-140 kg;
Tigaia de Slobozia 80-120 kg) în 6-7 luni de lactatie, fiind considerata, rasa autohtona cu
cel mai ridicat potential în aceasta directe. Recordul este de 248 kg/lactatie. Continutul în
grasime este 7%, iar în proteina de 6,5%, costituind o materie prima excelenta pentru a
produce telemea, cascaval, iaurturi si brânza grasa.

În numărul total al ovinelor din România, oile din rasa Țigaie dețin o pondere de
5,34%, a doua ca mărime după rasa Țurcană (80,5%), potrivit ultimului raport al
ANARZ, publicat în urma controalelor efectuate până la 31 martie 2013.

8
 2. Programarea structurii și evoluției efectivelor

Anexa

La fişa proiectului tehnologic

1. Programarea efectivelor de ovine

a. Efectivul de ovine total şi pe categorii, existent la începutul anului şi cel

programat pentru sfârşitul anului.

Nr. Categoria de ovine Efectivul existent la Efectivul programat

Crt. începutul anului pentru sfârsitul anului
(nr./greutate medie kg) (nr./to)

1 Berbeci reproducători 11 11
2 Oi adulte 275 270
3 Tineret femel 0-3 luni
4 0-6 luni
5 6-9 luni 130
6 9-12 luni 35 24
7 12-18 luni 45 35
8 Tineret mascul 0-3 luni
9 Tineret ovin la îngrăşat
10 Ovine adulte
recondiţionate
11 Total efectiv de ovine 366 470

b. Programul de monte şi fătări

Specificare Luna Total

1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 anual
Monta Anul Oi 43 190 42 275
Precedent Mioare 5 32 8 45
Total 48 222 50 320
Anul Oi 45 185 40 270
curent Mioare 7 20 8 35
Total 52 205 48 305

9
 2.1. Programarea reproducției și fundamentarea ei tehnică

Reproductia ovinelor reprezintă o verigă importantă în tehnologia de exploatare a

acestora și de modul cum se realizează aceste obiective depinde rentabilitatea creșterii
oilor. În ultimele decenii, reproducția la ovine s-a îmbunătățit datorită aplicării la scară
larga a însămânțărilor artificiale, iar pe de altă parte, datorită cercetării știintifice în
combaterea sterilității și îmbunătățirii indicilor de reproductie.

Manifestarea instinctului genezic apare odată cu pubertatea sau maturitatea

sexuală atunci când este capabil să fecundeze (masculul) sau să rămână fecundat(femela).
Vârsta optimă de utilizare la reproductie este atunci când organismul a ajuns la maturitate
fiziologică, iar greutatea corporală reprezintă minim 75% din greutatea specifică
categoriilor adulte.

Durata de folosire la reproductie pentru rasele cu lână fină este cuprinsă între 6-8
ani. Ciclul sexual la ovine este poliestric și dureazã 18 zile împărțit în 4 stadii: proestru,
estru, metestru, anestru, fiecare cu o durată variabilă.

S-a constatat că 85% din oile care dau naștere la un miel în perioada de vară,
manifestă călduri după parturitie, încă din perioada de alăptare, permițând realizarea a 2
fătări pe an fără tratamente hormonale.

În ultimele decenii s-au facut cerecetări privind nașterea fără fecundare sau
clonarea, astfel în 1986 s-a obținut prima clonă la oi, folosind celule de embrioni, formați
din 16 și 32 diviziuni reușindu-se să se obțină un embrion identic.

10
11
12
13
14
15
16
17
18
19
20
21
22
23
24
25
26
27
 3. Programarea producțiilor

Programarea producției de lână în cadrul acestei ferme se face prirmavara - vara

(între 15 mai- 15 iunie), când timpul este suficient de călduros, fără vânt rece și fără
temperaturi scăzute. Momentul optim al tunsului este indicat și de apariția la baza suvitei
a unei porț iuni de 1-1,5 cm de lână nou crescută primavara și denumită ,,lâna de pai”.
Are diametrul mai redus, usucul mai puțin consistent, ceea ce usurează tunsul. De modul
de organizare și de efectuarea tunsului depinde în mare măsură, atât cantitatea cât și
calitatea lânii, cât și de efectivul de animale din unitate.

Cadrul organizatoric impune unele măsuri tehnico-organizatorice. În acest, sens

se întocmeşte planul de tunsori cu ordinea de desfășurare pe categorii, stabilirea
componenţei echipei de tuns, stabilirea inventarului necesar, instruirea personalului
implicat, şi la sortarea şi depozitarea lânii până la predare.

Acţiunea de tuns se desfăşoară în speţii special amenajate şi ca regulă generală

acestea trebuie să fie curate, fără umiditate în exces, bine ventilate şi să poată permite
cântărirea şi sortarea primară a lânii.

În cadrul speciei se programează la început batalii, oile sterpe, mioarele, oile

mame şi berbecii de reproducție. Înainte cu 12 ore de tuns oile sunt supuse unei diete
pentru evitarea unor accidente produse de încarcarea tubului digestiv. Pentru ca tunsul sa
se efectueze corespunzător se recomandã urmatoarele:

- în seara premergătoare tunsului, turmele programate la tuns se țin la adăpost

pentru a preveni umezirea lânii;
- tunsul lânei trebuie să se facã uniform pe tot corpul și la distantă de 5-10 mm de
suprafața pielii ;
- nu se trece de doua ori pe aceiași suprafață pentru a nu tăia lâna;
- nu este permisă tunderea și depozitarea lânii umede;

Magaziile de depozitare nu trebuie să aibă umiditate în exces şi să fie bine

ventilate, iar balotul de lână va avea ataşată o plăcuţă, pe care vor fi înscrise cantitatea şi
clasa de calitate.

Categoria Număr de indivizi Cantitatea de lână pe Cantitatea de

animal (kg) lână
totală (kg)
Berbeci reproducători 11 4 44
Oi 275 2,5 687,5
Mioare 45 2 90
Total 331 821,5

28
 3.1 Recoltarea ș i valorificarea producț iei de lână
După tuns lâna este recoltată, iar în interior este pus un bilețel pe care au fost
înscrise numele tunzătorului și numărul matricol al oii și este adusă la cantar. Cojocul se
cântărește și se înregistrează greutatea acestuia, după care va fi trecut pe masa de sortare.
Sortarea lânii se face dupa anumite criterii, finețe, lungime, uniformitate, rezistență,
nuanța de culoare, cantitatea de impurități vegetale și minerale din masa lânii.

Scopul acestei sortări este ca lâna rezultată sa fie cât mai omogenă dinpunct de
vedere al însușirilor calitative, cea cu defecte fiind depozitată separat. Ca urmare a
tunsului oile devin mai ușoare, suportă căldura cu ușurintã și favorizează dezvoltarea
corporală și a stării generale. Lâna recoltată se vinde unor întreprinderi de prelucrare a
lânii, prețurile variind în funcție de cerințele pieții.

Lâna recoltată se mai poate valorifica prin societățile de prelucrarea lânii prin
prețuri negociabile, în funcție de cerințele pieții. După recepție în societate, lâna se spală,
se usucă, se toarce iar lâna rezultată după aceste operații se folosește la fabricarea stofelor
din lână, a păturilor de lână, covoarelor și a diferitelor tricotaje. În felul acesta lâna se
valorifică la un preț superior.

3.2 Programarea producţiei de lapte

Laptele de oaie a fost utilizat ca şi aliment încă din cele mai vechi timpuri. Astăzi
laptele de oaie şi derivatele obţinute ca urmare a diverselor tehnologii de prelucrare, este
considerat aliment de bază în hrana omului în multe ţări din Asia, Africa de Nord si chiar
Europa. Laptele prezintă valoare biologică ridicată atât în hrana mieilor, cât şi la
fabricarea diverselor sortimente pentru consum intern şi extern.

În fermă mulsul oilor se realizează după un program bine stabilit şi începe după ce
mieii au fost sacrificaţi sau înţărcaţi.

La început oile vor fi mulse de trei ori pe zi (dimineaţa, la prânz şi seara), după
care odată cu scăderea producţiei de lapte se va reduce şi numărul mulsorilor.

Numar de capete Producţia de lapte a unei oi Cantitatea totală de lapte pe

(Oi) (litri) efectiv (litri)
275 65 17875

17875 litri / 4 litri (pentru 1 kg brânză) = 4468,75 kg brânză

17875– 4468,75 = 13406,25 / 12 = 1117,18 kg urdă

29
 Venituri din vânzarea producţiilor

Producţia Cantitatea (kg) Lei/kg Total (Ron)

Brânză 4468,75 14 62562,5
Urdă 1117,18 12 13406,16
Lână 821,5 4 3286
Total - 79254,66

3.3 Recoltarea şi valorificarea producţiei de lapte

Recoltarea laptelui se face prin muls manual executat in trei faze. Pentru muls se
vor utiliza găleţi din materiale inoxidabile, lemn, material plastic sau tablă zincată
prevăzute cu cupe pentru a evita pierderea laptelui şi obţinerea unui lapte igienic.

Mulsul se va executa rapid deoarece durata emisiei lactogene durează câteva zeci
de secunde: 60 de secunde dimineaţa, 30-40 secunde la prânz şi seara. Timpul total de
muls trebuie să fie de 90 minute dimineaţa şi 60-75 minute la prânz şi seara. Pe toată
durata procesului de muls se urmăreşte respectarea măsurilor de igienă a laptelui. Laptele
recoltat este colectat în bidoane şi se transportă la centrele de valorificare.

Coagularea sau închegarea laptelui reprezintă procesul prin care se realizează

separarea cazeinei şi a altor substanţe din lapte în scopul obţinerii brînzei. Sub acţiunea
acidifierii lactice şi a proteolizei determinate de enzimele din cheag, laptele trece din
stare lichidă într-o masă gelatinoasă, elastic şi de o anumită consistenţă.

Prin prelucrarea tradiţională sau industrial a laptelui de oaie imediat după muls
rezultă o serie de derivate, utilizate frecvent în alimentaţia omului, iar brânzeturile
obţinute prin prelucrarea laptelui sunt foarte apreciate de majoritatea consumatorilor.
Metodele utilizate sunt diferite de la sortiment la sortiment şi de la o regiune la alta sau
de la o ţară la alta.

În România, în urma prelucrării laptelui de oaie, se obţine caşul proaspăt, brânza

telemea, brânza putină, brânza de burduf şi caşcaval. Toate produsele obţinute din
prelucrarea laptelui de oaie se valorifică în magazine specializate la preţuri negociabile.
Temperature de păstrare fiind de 0-80 C în depozite sau vitrine frigorifice.

30
 3.3.1 Sistemul de muls, stâna şi strunga - organizare, dotare și
funcţional

Sistemul de muls este cel manual, varianta laterală. Aplicarea acestui procedeu
permite obţinerea unui lapte mai igienic, deoarece fecale nu pot ajunge în găleata de
muls, iar mulgătorul nu îşi murdăreşte mâinile prin imobilizarea animalului.

Presupune amenajarea unui culoar prevăzut de un perete cu mai multe uşite

(strunga) prin care oile, vin câte una pe platform de muls. Toate acestea sunt prevăzute cu
un acoperiş numit comarnic.

Pentru ca oile să fie reţinute cu uşurinţă pe durata mulsului este necesar ca

platform de staţionare să fie confecţionată din scândură dispusă uşor înclinată către
cioban. Se mai poate amenaja şi alte compartimente, din car eunul destinat prelucrării
laptelui, iar al doilea mai întunecat şi răcoros denumit chişcărie utilizat pentru a depozita
caşul şi urda.

Toate elementele construite sunt dispuse pe un teren uşor înclinat astfel încât apa
pluvială să se scurgă rapid.

31
 4. Programarea tehnologiei de creștere și exploatare a
ovinelor

4.1 Fluxul tehnologic anual de producție

Organizarea fluxului tehnologic în cele două sisteme de întreținere (pășune,

stabulație) durează 7 luni la pășune și 5 luni în stabulație. Activităţile cele mai importante
în creşterea şi exploatarea oilor sunt organizarea reproducţiei, fătarea oilor şi creşterea
tineretului, furajarea, exploatarea, adăpostirea şi prevenirea bolilor.

Fazele fluxului tehnologic sunt:

1. Categoria berbeci de reproducţie

 pregătirea pentru montă se face cu hrănire stimulativă, se verifică

cantitatea și calitatea materialului seminal;
 perioada de montă;
 perioada de repaus.

2. Categoria de oi și mioare

Îngrijirea oilor în perioada de gestaţie necesită respectarea unor norme specific de

hrănire şi îngrijire.

 pregătirea pentru montă constă în aducerea oilor într-o stare bună deîntreț
inere;
 perioada de montă care are loc în lunile: septembrie, octombrie,
noiembrie;
 gestația: se acordã o îngrijire deosebită ș i se asigură supraveghereaatentă
a oilor. Se asigurã spațiu suficient și nu se administrează furaje mucegăite
și apă rece;
 perioada fătărilor
 pregatireă pentru fătăre vizează instruirea personalului de îngrijire și
supravegherea fătărilor 24 din 24 deore;
 identificarea şi izolarea oilor înainte de fătare;
 pregătirea adăposturilor prin asigurarea compartimentului pentru oi
gestante, maternității și compartimentului de întreținere a oilor fătate cu
miei de vârsta de peste 30 zile.

3. Categoria miei sugari cu vârstã de 0 – 30 zile.;

32
 Cuprinde două etape:

 perioada de sugar ;
 perioada de tineret;

După fătare îngrijirea mieilor până la varsta de 28-30 zile urmăreşte obişnuirea la
supt a mielului, alăptarea cu colostru vindecarea ombilicului, igiena suptului, starea de
sănătate a mielului şi capacitatea de alăptare a oilor mame .

După vârsta de 30 de zile , mieii sunt stimulate să consume furaje fibroase şi

concentrate (hrănirea suplimentară a mieilor ). Înţărcarea se face în serii în funcţie de
dezvoltarea corporală şi lotizaţi pe sexe. Pricipiile activităţii în această perioadă este
asigurarea unei hrăniri corespunzătoare, care să asigure creşterea şi dezvoltarea
tineretului.

4. Categoria tineret ovin care cuprinde tineretul femel de 3 - 18 luni și

tineretul mascul înţărcat.

5. Perioada de tuns a oilor care se desfăşoară în lunile mai-iunie.

4.2 Specificul întreţinerii ovinelor pe categorii

Pentru asigurarea cerinţelor de viaţă a ovinelor adăposturile trebuie să asigure

condiţii optime pentru îndeplinirea funcţiilor organice principale şi trebuie să
îndeplinească următoarele condiţii:

- să fie suficient de mare pentru a asigura suprafaţa optimă de cazare;

- să asigure luminozitate corespunzătoare în interioarul adăpostului;

- să asigure evacuarea aerului viciat din adăpost;

- să menţină temperatura în interiorul adăpostului convenabilă pentru

fiecare categorie de ovine;

- să menţină o atmosferă uscată;

- să permită campartimentarea în perioada fătărilor;

- să permită amplasarea hrănitorilor şi administrarea furajelor, precum şi

evacuarea aşternutului cu dejecţii;

33
 Unitatea constructivă destinată cazării ovinelor în periada de stabulaţie o
reprezintă saivanele. Adăpostul este semideschis în forma literei ,,U”, fiind prevăzut cu
două compartimente, unul deschis unde stau oile gestante până aproape de fătare,
tineretul ovin şi berbecii şi unul închis complet şi amenajat pentru fătări, care trebuie să
reprezinte cel puţin 30 % din suprafaţa adăpostului pentru a asigura condiţii optime de
microclimat în perioada fătărilor.

Amenajarea interioară a saivanului constă în împărţirea încăperii în boxe pentru

fiecare categorie de ovine şi stari fiziologice.

Administrarea furajelor se face în iesle, de formă liniară cu frontul de furaje pe

ambele părti, asigurându-se un spațiu de furajare de 15-25 cm / individ. Ieslea este
prevazută în partea superioară cu grătar pentru administrarea furajelor fibroase, iar la
partea inferioară cu un jgheab în care se administrează concentratele. Adăparea se face cu
apă de la reţea administrată în jgheaburi, iar consumul zilnic de apă este: berbeci
reproducţie 6 litri, oile mame 5 litri, tineret prăsilă 4 litri şi pentru miei 0-3 luni 0,5 litri.
Întreținerea se face pe așternut permanent

Înainte de scoaterea oilor la pașune, acestea se obișnuiesc cu furaj verde cosit și

administrat la esle.

Pentru perioada de pașunat pe pajiști se amplasează construcții simple tip

,,sopron” pentru adăpostirea oilor când vremea este nefavorabilă și pe timp de noapte,
asigurându-se o suprafată de 0,5 m 2 pentru oi și 0,4 m 2 pentru tineret ovin.

34
 5. Dispunerea construcțiilor în amplasament și
proiectarea adăposturilor

Amplasarea adăposturilor

Pentru alegerea locului pe care urmează să se amplaseze exploataț ia de ovine și

implicit adăposturile, trebuie să se țină seama de următoarele cerințe:

 Suprafața terenului trebuie să fie suficient de mare pentru a permite amplasarea

tuturor construcțiilor anexe, avându-se în vedere și perspectivele de extindere și
dezvoltare a exploataț iei;

 Terenurile să fie în apropierea culturilor pentru furaje și pajiști;

 Terenul să nu fie umed, nici inundat în urma precipitațiilor sau topirii zăpezilor;

 Să se cunoască capilaritatea solului și capacitatea lui de reținere a apei, precum și

adâncimea la care se găsește nivelul apei freatice (nivelul maxim să nu fie mai puțin
de 50 cm față de talpa fundației adăpostului);

 Să existe surse de apă suficiente și ușor accesibile;

 Terenul să fie situat în vecinătatea căilor de comunicații și a centrelor populate;

 Adăposturile să fie în apropierea surselor electrice pentru alimentarea cu curent

electric;

 Pe terenul exploatației să nu treacă rețele electrice de înaltă tensiune, drumuri sau

cai ferate;

 Terenul trebuie să fie bine însorit, să se afle în partea ferită de vânt față de centrul
populat și să aibă o pantă naturală de 0,5-3,0% spre sud, sud-est, sud-vest în funcție
de relief și directia vanturilor dominante;

 Adaptarea reliefului terenului constituie o condiție care duce la realizarea unor

economii în construcția adăposturilor, de aceea vor fi amplasate cu lungimea mai
mare paralel cu curbele de nivel evitându-se denivalările mari între capetele
adăpostului;

35
 5.1 Calculul necesarului de apă

Asigurarea necesarului de apă în cadrul exploatației la pășune constituie o

activitate esențială. Pentru consumul zilnic de apă sunt necesare următoarele cantități:

 Berbeci de reproducț ie – 6 litri;

 Oile mame – 5 litri;

 Tineret prăsilă – 4 litri;

 Miei 0-3 luni – 0,5 litri;

Asigurarea apei în perioada de stabulație se realizează prin sisteme de alimentare

diferite, racorduri la rețeaua de apă sau amenajări de puțuri de apă cât și instalații de
pompare.

Categoria Cantitatea de apă Numărul de zile Anual apă (m3)

consumată/zi furajate
Berbeci 6 litri 1460 8,76
Oi adulte 5 litri 14320 71,6
Tineret prasilă 4 litri 46440 185,76
Miei 0-3 luni 0,5 litri 13875 34,6
Total - 300,72

36
 6. Programarea și organizarea bazei furajere
6.1 Rații de hrană

Raţie de hrană pentru oi în lactatie perioada de vară

Valoarea nutritivă a nutreţurilor Nutreţ Norme de hrană

Kg Kg 1.16 106 106 7 4 2.6
brut SUI
Kg UFL PDIN PDIE Ca P UIO UFL PDIN PDIE Ca P UIO
SU
0.172 0.89 108 95 7 3.5 1.05 Pajişte de ses 7.5 1.3 1.16 109 110.5 8.45 4.55 1.36
Total 7.5 1.3 1.16 109 110.5 8.45 4.55 1.36

Raţie de hrană pentru oi repaos mamar,calduri si inceput de gestatie

Valoarea nutritivă a nutreţurilor Nutreţ Norme de hrană

Kg Kg 0.71 57 57 4 3 1.6
Kg UFL PDIN PDIE Ca P UIO brut SUI UFC PDIN PDIE Ca P UIO
SU
0.192 0.7 58 68 5.5 3 1.44 Pajişte 3.72 0.714 0.5 41.41 48.55 3.93 2.14 1.03
de ses
0.874 1.03 74 84 4 1 - Ovaz 0.22 0.2 0.21 14.8 16.8 0.8 0.2 -
0.95 240 185 Fosfat 0.0043 0.0041 0.98 0.76
dicalcic
Total 3.94 0.918 0.71 56.21 65.35 5.71 3 1.03

37
 Raţie pentru berbeci pregătire montă si monta

Valoarea nutritivă a nutreţurilor Nutreţ Norme de hrană

Kg Kg 1,12 92 92 4,6 3,5 2
Kg UFL PDIN PDIE Ca P UIO brut SUI UFL PDIN PDIE Ca P UIO
SU
0,176 0.89 94 89 7.5 4 1.12 Pajişte 0.176 1.35 1.2 126.9 120.15 10.12 5.4 1.51
de deal
0.874 1.03 74 84 4 1 - ovaz 0.4 0.35 0.36 25.9 29.4 1.4 0.35 -
0,95 - - - 240 185 - Fosfat 0.0071 0.0067 1.6 1.25
dicalcic
Total 0.58 1.7 1.56 152.8 149.5 13.12 7 1.51

Raţie petru berbeci perioada de vara

Valoarea nutritivă a nutreţurilor Nutreţ Norme de hrană

Kg Kg 1.0 86 86 6.2 5.3 2.3
brut SUI 4
Kg UFL PDIN PDIE Ca P UIO UFL PDIN PDIE Ca P UIO
SU
0.192 0.7 58 68 5.5 3 1.44 Pajişte de şes inflorire 7.76 1.49 1.04 86.42 96.56 8.19 4.47 2.15
deplina
0.95 240 185 fosfat 0.005 0.0045 1.08 0.83
Total 7.765 1.495 1.04 86.42 96.56 9.27 5.3 2.15

38
Raţie pentru berbeci reproducători repaos sexual perioada de iarna

Valoarea nutritivă a nutreţurilor Nutreţ Norme de hrană

Kg Kg 1.04 86 86 6.2 5.3 2.3
Kg UFL PDIN PDIE Ca P UIO brut SUI UFC PDIN PDIE Ca P UIO
SU
0.85 0.73 67 68 9.5 3 1.49 Fan natural 1.67 1.42 1.04 95.14 96.56 13.4 4.26 2.12

0.95 - - - 240 185 - fosfat 0.0059 0.0056 - - - 1.34 1.04 -

Total 1.676 1.426 1.04 95.14 96.56 14.74 5.3 2.3

Raţie de hrană pentru oi 4-3 saptamani inainte de fatare

Norme de hrană
Valoarea nutritivă a nutreţurilor Nutreţ Kg Kg 0.97 112 112 8.6 4.2 1.32
brut SUI
Kg UFL PDIN PDIE Ca P UIO UFL PDIN PDIE Ca P UIO
SU
0.85 0,67 112 94 15.5 2.5 1.2 Fan lucerna 1.3 1.11 0.75 124.3 104.3 17.2 2.775 1.3

0.86 1.27 82 120 3.5 0.3 - porumb 0.2 0.17 0.22 13.9 24 0.59 0.051 -
0.95 240 185 fosfat 0.007 0.0074 1.77 1.37 -
Total 1.5 1.29 0.97 138.2 128.3 19.5 4.2 1.3

39
 Raţie pentru oi lactatie perioada de iarna

Valoarea nutritivă a nutreţurilor Nutreţ Norme de hrană

Kg Kg 0.8 93 93 7 2.8 2.2
Kg SU UFL PDIN PDIE Ca P UIO brut SUI UFL PDIN PDIE Ca P UIO
0,85 0,67 112 94 15,5 2,5 1,2 Fân 1.05 0.89 0.6 99.6 83.66 13.7 2.225 1.06
lucernă
0.85 0.73 67 68 9.5 3 1.49 Fan 0.3 0.27 0.2 18.09 18.36 2.56 0.81 0.4
natural
Total 1.08 1.16 0.8 117.69 1.2.02 16.36 3.03 1.46

Raţie pentru tineret ovin 3-6 luni

Valoarea nutritivă a nutreţurilor Nutreţ Norme de hrană

Kg Kg 0.72 69 69 4.6 1.9 1.2
Kg UF PDIN PDI Ca P UIO brut SUI UFL PDIN PDIE Ca P UIO
SU L E
0.166 0.92 108 95 7 4 0.95 Pajişte 4.69 0.78 0.72 84.24 74.1 5.46 3.12 0.74
de ses
total 4.69 0.78 0.72 84.24 74.1 5.46 3.12 0.74

40
 Raţie tineret ovin 6-9 luni

Valoarea nutritivă a nutreţurilor Nutreţ Norme de hrană

Kg Kg 0.87 71 71 5.2 2.2 1.45
Kg UFL PDIN PDIE Ca P UIO brut SUI UFL PDIN PDIE Ca P UIO
SU
0,172 0,83 84 85 6,5 3,5 1,05 Pajiste de ses 6.10 1.05 0.87 88.2 89.25 6.82 3.67 1.102

Total 6.10 1.05 0.87 88.2 89.25 6.82 3.67 1.102

Raţie tineret ovin 9-12 luni

Valoarea nutritivă a nutreţurilor Nutreţ Norme de hrană

Kg Kg 0.99 76 76 6.5 2.8 1.45
Kg SU UFL PDIN PDIE Ca P UIO brut SUI UFC PDIN PDIE Ca P UIO
0,172 0,83 84 85 6,5 3,5 1,05 Pajiște 6.91 1.19 0.99 99.96 101.15 7.73 4.16 1.24
de ses
Total 6.91 1.19 0.99 99.96 101.15 7.73 4.16 1.24

41
Raţie tineret ovin 12-18 luni perioada de pasunat

Valoarea nutritivă a nutreţurilor Nutreţ

Norme de hrană
Kg Kg 1.18 90 90 9 3.5 1.55
Kg SU UFL PDIN PDIE Ca P UIO brut SUI UFL PDIN PDIE Ca P UIO
0,172 0,83 84 85 6,5 3,5 1,05 Pajiște 8.25 1.42 1.18 119.2 120.7 9.23 4.97 1.49
de ses
Total 8.25 1.42 1.18 119.2 120.7 9.23 4.97 1.49

Raţie pentru tineret ovin 12-18 luni (per. Iarnă, stabulatie)

Valoarea nutritivă a nutreţurilor Nutreţ Norme de hrană

Kg Kg 1.18 90 90 9 3.5 1.55
Kg SU UFL PDIN PDIE Ca P UIO brut SUI UFC PDIN PDIE Ca P UIO
0,85 0,65 67 68 9,5 3 1,49 Fân 1.26 1.07 0.7 71.69 72.76 10.16 3.21 1.5
natural
0.874 0.98 74 84 4 1 - ovaz 0.5 0.489 0.48 36.18 41 1.95 0.489 -
Total 1.76 1.559 1.18 107.87 113.76 12.11 3.699 1.5

42
 6.2 Nutrețurile utilizate în hrana ovinelor

Datorita particularităților de conformație a aparatului bucal și a tubului digestiv,

ovinele valorifica cu maximum de eficienț ă toate categoriile de furaje și îndeosebi cele
fibroase (fânuri, paie, vreji, coceni, pleava). De aceea, principala sursa pentru baza
furajeră la ovine, o constituie paș unile și fâneț ele naturale, cele cultivate și ocazionale,
fânurile și grosierele, grăunțele, reziduurile industriale, nutrețul combinat și cel însilozat,
bine conservate.

Fânurile naturale sau cultivate se administreaza ovinelor adulte în cantitate de

până la 3 kg, dacă 50% sunt leguminoase, iar tineretului până la 1,5 kg/zi, ca atare sau în
amestec cu grosierele măcinate. Când se administrează împreună cu furajele grosiere,
cantitatea ingerată se reduce cu cca. 1/3-1/2.

Grosierele ca paiele de cereale, cocenii, vrejii de mazăre, de fasole sau de soia se

administrează în cantitate de cca. 2 kg oilor adulte și 1 kg tineretului sub forma tocată și
în amestec cu fânurile.

Nutrețul însilozat format din porumb în faza de lapte-ceară sau cereale imature
poate fi administrat în cantitate de 2-5 kg oilor adulte și 1-2 kg tineretului, deoarece
stimuleaza ritmul de crestere a fibrelor de lana și secreția lactogena. Cu cca. 2-3
saptamani înainte de fătare, cantitatea se reduce la cca. 1 kg/zi, mărindu-se cea de
concentrate.

Furajele concentrate se administreaza pentru echilibrarea rației în principii

nutritivi, de regulă în proporție de cca. 10-15% sub formă de: porumb, orz, mazăre,
șroturi, tărâțe, gozuri etc., în cantitate 300 g/zi oilor și 500 g/zi berbecilor în repaus
sexual.

6.3 Tehnica furajării ovinelor

Ratiile furajere pentru ovine se întocmesc pe baza normelor în vigoare pentru

diferite categorii de animale.

Furajarea berbecilor reproducatori trebuie efectuată în așa fel încat aceștia să se

găsească tot timpul anului într-o bună stare de întreținere sau „condiție de reproducție” și
nu de îngrășare. În acest scop, necesarul se majoreaza cu cca. 25% în funcție de rasă, de
greutatea corporală, de producția de lână și de activitatea sexuala.

Nutreturile cele mai indicate pentru berbeci sunt cele verzi, în special
leguminoasele, folosite ca atare sau sub forma cosită și usor pălită, suculentele, silozul de
porumb, nutrețurile concentrate în care se încorporeaza CPVM-uri. În repaus sexual se
pot folosi și vreji de leguminoase sau alte grosiere, pajiș ti de bună calitate, sfecla etc., iar
în faza de activitate intensă se administrează suplimentar 1-2 ouă și 0,5 litri lapte

43
smantanit pe cap și zi. La berbecii cu greutate mai mare de 80 kg, pentru fiecare 10 kg
greutate vie în plus, se adauga câte 0,25 kg substanț ă uscată, 0,20 unități nutritive și 25 g
proteină.

Furajarea oilor. Rațiile furajere se alcatuiesc în funcție de categoria fiziologică și

nivelul producț iilor. În perioada de pregătire și de montă se administrează masă verde de
bună calitate și în cantitate suficienta la care se adaugă amestec de nutrețuri concentrate
pentru echilibrarea raportului energo-proteic al rației. Pentru o oaie cu greutatea corporala
de 50 kg necesarul este de 2,4 kg S.U., 1,8 U.N., 180 g P.B., 5 litri apă și 10 g sare.

Nutrețurile cele mai indicate în această perioadă sunt fânul de lucernă sau de
borceag (1-1,5 kg), vrejii de leguminoase (1,0 kg), cocenii (1,0 kg) și silozul sau sfecla
furajera (1 kg).

Furajarea oilor în faza de lactație. În faza de lactație, se recomandă nutrețuri cu

acțiune stimulativă ca: masa verde (8-10 kg) sau fânuri de calitate (1,5 kg), vreji de
leguminoase (1 kg), siloz sau rădăcinoase (3-4 kg/cap/zi). Se mai pot administra cca. 2-
2,5 kg nutrețuri fibroase din care 50% fânuri naturale sau cultivate de bună calitate în
amestec cu 1-2 kg rădăcinoase sau siloz de porumb și 0,3 kg concentrate (porumb,
mazăre, gozuri, etc.). În sezonul de păș unat, în situația în care masa verde este de bună
calitate și în cantitate suficientă, nu se mai administrează concentrate. Volumul rației în
această fază trebuie să fie în medie 4 kg SU/l00 kg greutate vie.

Furajarea tineretului de prăsilă. În ultima vreme s-a considerat că tineretul

destinat pentru prasilă trebuie să fie crescut în condiții apropriate de tipul industrial de
îngrașare pentru a asigura un spor de cca. 150-250 g cu un consum de specific de 5 U.N.
în funcție de rasă, astfel ca la 8-10 luni o mare parte din acestea să fie apt pentru
reproducție. Până la 8 luni, pentru fiecare U.N. se administreaza cate 1 kg S.U., 6,6 g Ca,
4,5-5 g P, iar după aceasta vârstă, câte 1,2 kg SU, 4,5-5 g Ca, 3-3,5 g P. Pentru tineretul
din rasele de carne-lână ș i de carne, normele pentru greutatea corporala se majorează cu
0,10-0,15 UN si 10-15 g P.B.D. Necesarul de hrana poate fi acoperit în perioada de
stabulație cu 0,5-1,0 kg fân de leguminoase dat ca atare sau în amestec cu graminee; 0,5-
1,0 kg vreji de leguminoase, 1 kg siloz sau rădăcinoase și după caz și cca. 200-250 g
concentrate.

Furajarea tineretului ovin la îngrășare. În acest caz se folosesc cele două sisteme
de îngrașare: sistemul intensiv de îngrașare de la 12 la 45 kg în care necesarul pe zi este
de 1,3 kg SU, 1,42 UN si 150 g PBD care poate fi asigurat cu 250 g fânuri, 1000 g
cereale cultivate și 300 g concentrate proteino-vitamino-minerale (CPVM).

În sistemul semintensiv necesarul zilnic este de 1,4 kg SU, 1,21 UN si 120 g PBD
ce se poate asigura din masa verde, fânuri, suculente, amestec concentrat si concentrate
proteino-vitamino-minerale în cantități variabile.

44
 6.4 Stabilirea necesarului de furaje

Nutrețul Cantitatea Preț /tonă Preț total Producția la Suprafața

tone ha necesară (ha)
Pajiște de șes 548.236 - - 15 36.54
Pajiște de deal 2.78 - - 14.5 0.2
Fân natural 10.06 400 4024 3,5 2.88
Fân lucernă 36.02 700 25214 7,5 4.8
Ovăz 9.484 600 5690 2 4.74
Fosfat dicalcic 0.274 2400 657.6 - -
Porumb boabe 3.34 600 2004 4.4 0.8
Total - - 37589.6 - 49.96

45
 7. Venituri din vânzarea mieilor și reformelor

Categoria Cantitatea kg Preț /kg viu (lei) Total lei

Miei îngrășați 5500 14 77000

Oi Reforme 2470 12 29640
Total vânzări 106640

46
 8. Bilanț economic
1. Venituri :

 Brânză – 62562,5lei;

 Urdă – 13406,16 lei;

 Lână – 3286 lei;

 Venituri din vânzarea mieilor îngrășați și oilor reformă – 106640 lei

 Subvenții (40 lei pe cap ) = 366 cap. * 40 lei/cap =14640 lei

Venituri totale = 200534,66 lei

2. Cheltuieli:

 Furaje: 37589,6 lei

 Salarii: 4 muncitori *1000 lei * 12 luni = 4800 lei

 Asistență sanitar-veterinară: 828 capete * 7 lei cap/an= 5796 lei

 Consum energie electrică: 442 kw (tuns) + 2878 kw (iluminat)=3320 kw * 0,46

lei/kw = 1527 lei

 Alte cheltuieli (piese de schimb, materiale de uz general): 5000 lei

Total cheltuieli = 54712,6 lei

Beneficiu (total venit-total cheltuieli) = 200534,66 lei – 54712,6 lei = 145822,06

lei
Impozit pe profit (16%) = 34997,29 lei

Profit net = 145822,06 lei – 34997,29 lei = 110824,77 lei

47
 Concluzii

Creșterea ovinelor a fost este și va fi întotdeauna o activitate profitabilă deoarece

piața pentru carne și produsele lactate obținute de la acestea este într-o continuă creștere.

Se obțin venituri mari ca urmare a particularităților biologice ale acestei specii și a

productivității muncii.

Creșterea ovinelor este o afacere profitabilă cu o piață de desfacere largă în țara

noastră cât și piață de export cu potențial uriaș.

Pe viitor se dorește marirea efectivelor prin achizitionarea oilor de prăsilă.

Pornind de la un efectiv de 366 de capete am obținut un profit net în anul curent

de 110824,77 lei.

48
 Bibliografie

1. Constantin Pascal (2007), - Tehnica aprecierii și evaluării performanțelor

productive la ovine și caprine.Ed.ALFA, Iași;

2. Constantin Pascal (2007), - Creșterea ovinelor și caprinelor.Ed.Pim,Iași;

3. Nicolescu A.,Pivodă C.A.,(2004) - Soluții tehnologice constructive și de

mecanizare adecvate exploatațiilor mici și mijlocii de ovine și caprine. Program agral;

4. http://www.eufinantare.info/stiri/noi7/oieritul.html;

5. http://www.stiriagricole.ro/rase-de-oi-rasa-tigaie-2192.html

6. http://industriacarnii.ro/stiri/zootehnie/463-rasa-tigaie

49