ChimieorganicaIntrebarisiraspunsurivolumulIeditiaaIIIa PDF

See discussions, stats, and author profiles for this publication at: https://www.researchgate.
net/publication/325677532
Chimie organica – Intrebari si raspunsuri, Volumul I, Editia a III-a, revizuita si

adaugita
Book · December 2017
CITATIONS READS
0 629
6 authors, including:
Marius Bumbac Octavian Buiu

Valahia University of Târgoviste 167 PUBLICATIONS 850 CITATIONS
48 PUBLICATIONS 69 CITATIONS
SEE PROFILE
SEE PROFILE
Cristina Nicolescu
Valahia University of Târgoviste
28 PUBLICATIONS 16 CITATIONS
SEE PROFILE
Some of the authors of this publication are also working on these related projects:
Novocell View project
PN-III-P1-1.2-PCCDI-2017-0476: ARHEOCONS - P4 - Microclimatic monitoring assessment of internal and external impacts, assessment of sustainability and
environmental impact on patrimony materials View project
All content following this page was uploaded by Marius Bumbac on 14 October 2018.
The user has requested enhancement of the downloaded file.

Bogdan - Cătălin Şerban Marius Bumbac
Iosif Schiketanz Mihai - Viorel Popescu
Cristina Mihaela Nicolescu Octavian Buiu
CHIMIE ORGANICĂ
ÎNTREBĂRI ŞI RĂSPUNSURI
Volumul I
Ediţia a III-a, revizuită şi adăugită
2017
Familiilor noastre
CUVÂNT ÎNAINTE
Cartea pe care v-o propunem, intitulată “Chimie organică - întrebări şi răspunsuri”,
ajunsă de acum la a treia ediţie, revizuită şi adăugită, diferă sensibil, atât ca format cât
şi din perspectiva conţinutului, de cărţile de chimie organică publicate până acum în
România.
Lucrarea este structurată în trei capitole, toate problemele propuse spre rezolvare
fiind prezentate sub forma unor întrebări. Primul capitol conţine 156 de probleme-
întrebări, precum şi soluţiile aferente. Această primă parte a cărţii vizează atât
segmentele tradiţionale ale chimiei organice (sinteze organice, mecanisme de reacţie,
stereochimie, grupuri de simetrie, aromaticitate, scheme de reacţie, determinarea
structurii compuşilor organici, analiză instrumentală, acizi şi baze), cât şi întrebări
despre aspecte insolite ale chimiei organice, multe dintre ele întâlnite în viaţa de zi cu
zi, în bucătărie, la un grătar, într-un salon de cosmetică sau într-un laborator de analize
medicale.
Astfel, cei care vor „lucra” acest capitol vor afla (dacă nu cumva ştiau deja)
despre:
 Liganzi macrociclici (eteri coroană, ciclodextrine, calixarene, cucurbiturili,
hemicucurbiturili, pilararene, eteri lariat, podazi, criptanzi, carceranzi, etc.) precum şi
despre aplicaţiile multiple ale acestora. Cititorul va remarca faptul că aceşti compuşi, cu
structuri moleculare sofisticate, au aplicaţii dintre cele mai diverse, de la fabricarea
ţigaretelor până la condiţionarea pastelor de dinţi şi a deodorantelor, de la industria
farmaceutică şi a suplimentelor alimentare, până la industria alimentară.
 Compuşi cu aplicaţii medicale (acid alginic, acid hialuronic, albumina serică
umană, interferoni, acid uric, fibrinogen, eritropoetină, toxină botulinică,
prostaglandine, oxitocină).
 Forme alotropice ale carbonului, cu aplicaţii practice multiple (nanotuburi de
carbon, tuburi colosale de carbon, grafene, fulerene).
 Substanţe chimice care sunt prezente pe etichetele a numeroase produse
comerciale, unele dintre ele fiind prezentate abuziv ca adevărate „sperietori” pentru
sănătatea omului (parabeni, triclosan, bisfenol A, zaharină, dodecilsulfat de sodiu, etc.).
Merită subliniat faptul că, nu de puţine ori, în cuprinsul acestui capitol, se demontează
prejudecăţi, mituri şi chemofobii cu privire la mulţi dintre aceşti compuşi.
 Reacţii chimice mai puţin cunoscute (reacţii letargice, reacţii template,
transpoziţia cvasi-Favorskii, reacţii de automerizare, caramelizare, transpoziţie
semipinacolică).
 Compuşii toxici care se generează la prepararea cărnii pe grătar şi cum s-ar
putea limita formarea lor.
 Reacţiile Maillard şi importanţa acestor procese chimice complexe,
incomplet elucidate.
 Rolul etilenei în metabolismul plantelor şi cum se valorifică acest aspect în
industria alimentară.
 Administrarea intravenoasă a unei soluții diluate de etanol în cazul
intoxicației cu metanol.
 Legătura dintre consumul alimentelor aditivate cu glutamat monosodic
(MSG) şi „sindromul bucătăriei chinezeşti”.
 …şi despre multe altele.
III
Capitolele doi şi trei conţin, fiecare dintre ele, câte un test grilă. Toate cele 100 de
itemuri ale fiecărui test, propuse spre rezolvare, prezintă un singur răspuns corect,
soluţia indicată fiind însoțită, în majoritatea situațiilor, de o justificare detaliată.
În ce priveşte natura întrebărilor conținute în cele două teste grilă, câteva lămuriri
merită subliniate:
1) Dincolo de problemele clasice (serii de reactivitate, mecanisme de reactie şi
intermediari, stereochimie, acizi şi baze, etc.), întrebările conținute fac apel şi la noțiuni
mai puțin întâlnite în cărțile de chimie organică precum ebulioscopie, crioscopie,
factorul van’t Hoff, legea lui Raoult, cinetică chimică, pile de combustie, grupuri de
simetrie, termodinamică chimică, legea lui Graham, etc. Am optat pentru această
abordare din două motive. În primul rând, foarte mulți dintre pasionații de chimie
organică, potențialii cititori ai acestei cărți, susțin examene grilă pentru admiterea în
marile universități europene şi americane sau evaluări de tip GRE (Graduate Record
Examination), unde aceste tipuri de întrebări apar frecvent. În al doilea rând,
provocările lumii moderne incumbă abordări pluridisciplinare, granița dintre
specializări şi competențele stricte dispărând, adesea.
2) Întrebările conținute în testele grilă aduc în fața cititorilor clase de compuşi organici
mai puțin întâlnite, însă foarte importante. Astfel, ei vor afla despre:
 Poluanți organici persistenți (POPs), agenți antistatici, opioide semisintetice.
 Substanțe persistente, bioacumulative şi toxice, compuşi cancerigeni,
antociani, antocianidine, saponine sau toxine redutabile.
 Agenți de intercalare ai ADN-ului, agenți de ranforsare, sescviterpene, lipide
nesaponificabile, agenți de sechestrare, etc.
Imaginile moleculelor care sunt prezentate în carte au fost reproduse, conform
protocolului standard, cu permisiunea Protein Data Bank.
Bibliografia cuprinde 549 titluri de cărti, articole, patente, materiale prezentate la
conferinţe precum şi adrese web care ne-au fost utile în elaborarea acestei cărţi.
Cartea conţine, probabil, erori şi omisiuni, sperăm, inesenţiale.
Dacă veţi savura măcar o parte dintre întrebările propuse spre analiză, dacă veţi fi
stârniţi să citiţi mai multă chimie organică, dacă veți consulta materialele oferite de
organismele internaționale abilitate atunci când veți afla din ziare sau de la televizor
despre aşa-zisele substanțe toxice sau cancerigene, atunci, fără indoială, cartea îşi va fi
atins obiectivele propuse.
Rugăm lectorii (mulţi sau puţini, însă cu siguranţă statornici şi pasionaţi) să ne
transmită observaţiile lor la următoarele adrese de e-mail:
bogdan.serban@bisinnova.com, mariusbumbac@gmail.com
Autorii,
Decembrie 2017
IV
„When you hold this book you are holding molecules. When you drink coffee you are
ingesting molecules. As you sit in a room you are bombarded by a continuous storm of
molecules. When you appreciate the color of an orchid and the textures of a landscape
you are admiring molecules. When you savour food and drink you are enjoying
molecules. When you sense decay you are smelling molecules. You are clothed in
molecules, you eat molecules, and you excrete molecules. In fact, you are made of
molecules.”
P.W Atkins, Atkins’Molecules, Second Edition

Cambridge University Press, 2003
„Nu căuta răspunsuri imposibile, mai bine schimbă-ți întrebările”

Confucius
CUPRINS
Lista cu abrevieri şi simboluri ................................................................. 1
CAPITOLUL 1:
Probleme - întrebări.................................................................................. 9
CAPITOLUL 2:
Test grilă A ............................................................................................. 231
CAPITOLUL 3:
Test grilă B ............................................................................................... 305
VI
Lista de Abrevieri și Simboluri
Abrevieri
A adenină
Ac acetil
acac acetilacetonat
ADH alcool dehidrogenază
ADN acid deoxiribonucleic
ADP adenozin difosfat
A.E. atom economy (economie de atomi)
AGEs advanced glycation end-products (produşi finali ai glicării avansate)
AIBN azoizobutironitril
ALA acid alfa linolenic
ARN acid ribonucleic
Asn asparagină
Asp acid aspartic
ATP adenozin trifosfat
B[a]P benzo[a]piren
B[b]Flu benzo[b]fluoranten
9-BBN 9-borabiciclononan
BEN Balkan endemic nephropathy (nefropatie balcanică endemică)
BHT butylated hydroxytoluene (2,6-di-terț-butil-p-crezol)
BINAP 2,2'-Bis(difenilfosfină)-1,1’-binaftil
Boc2O di-terţ-butil bicarbonat
BPA bisfenol A
(Bpin)2 bis(pinacolato)diboran
BsCl clorură de brosil
BTAC-228 clorură de docosiltrimetilamoniu
BTX botulinum toxin (toxină botulinică)
t-Bu terț-butil
1
C citozină
CAs carbonic anhydrases (anhidraze carbonice)
cat. catalizator
CB[n] cucurbituril
CDC Centers for Disease Control and Prevention (Centrul pentru Controlul
şi Prevenirea Bolii din SUA)
CDI 1,1’-carbonildiimidazol
Cis cisteină
CNTs carbon nanotubes (nanotuburi de carbon)
COX-1 ciclooxigenază-1
COX-2 ciclooxigenază-2
CTX1B ciguatoxina
CVD chemical vapor deposition (depunere chimică din stare de vapori)
2D bidimensional
Da Dalton
DABCO 1,4-diaza-biciclo[2.2.2]octan
dba dibenzilidenacetonă
DBU 1,8-diazabiciclo[5.4.0]undec-7-enă
DCC diciclohexilcarbodiimidă
DDQ 2,3-dicloro-5,6-diciano-1,4-benzochinonă
DHA docosahexaenoic acid (acid docosahexaenoic)
DIBAH hidrură de diizobutilaluminiu
diglim dietilen glicol dimetileter (1-metoxi-2-(2-metoxietoxi)etane)
DMAC dimetilacetamidă
DMAP 4-dimetilaminopiridină
DME 1,2-dimetoxietan
DMF dimetilformamidă
DMSO dimetilsulfoxid
E factorul lui Sheldon
E+ agent electrofil
E1cB eliminare unimoleculară prin bază conjugată
E2 eliminare bimoleculară
ECHA European Chemicals Agency (Agenția Europeană a Compușilor
Chimici)
EDTA acid etilendiaminotetraacetic
2
Ei eliminare internă
ENR enoyl-acyl carrier protein reductase (enoil-acil reductază)
EPA Environmental Protection Agency (Agenția pentru Protecția Mediului
din USA)
EPA (acid gras) acid eicosapentaenoic
EPO eritropoetină
eq. echivalent
Et etil
FDA Food and Drug Administration (Agenția Americană de Reglementare
a Industriei Alimentare și Farmaceutice)
19
F- RMN rezonanţă magnetică nucleară de fluor
FLPs frustrated Lewis pairs (perechi de acid-bază Lewis nesatisfăcute)
Flu fluoranten
fod 6,6,7,7,8,8,8-heptafluoro-2,2-dimetil-3,5-octandionat
G guanină
Gli glicină
Gln glutamină
Glu acid glutamic
GMP 5’-guanilatul disodic
GRAS Generally Recognized as Safe (compus acceptat ca fiind sigur)
HCAs heterocyclic amines (amine heterociclice aromatice)
HDDA hexadehydro Diels-Alder reaction (reacţie hexadehidro-Diels-Alder)
Hemicuc[n] hemicucurbiturili
His histidină
HLB hydrophilic-lipophilic balance (balanța hidrofil- lipofil)
HMF hidroximetilfurfural
HMPT hexametilfosfor triamidă
HOPG highly oriented pyrolytic graphite (grafit pirolitic cu orientare înaltă)
HPLC high-performance liquid chromatography (cromatografie de lichide de
înaltă performanţă)
1
H-RMN rezonanţă magnetică nucleară de proton
HSA human serum albumine (albumina serică umană)
HSAB Hard Soft Acid Base (acizi şi baze dure şi moi)
IARC International Agency for Research on Cancer (Agenția Internațională
pentru Cercetarea Cancerului )
Ile izoleucină
3
IMP inosine monophsphate / inosinic acid (inozin monofosfat / acid
inozinic)
i-Pr izopropil
IQ 2-amino-3-metilimidazo[4,5-f] chinolină
IR infraroşu
IUPAC International Union of Pure and Applied Chemistry (Uniunea
Internațională de Chimie Pură și Aplicată)
LD50 doza medie letală
LDPE low density polyethylene (polietilenă de joasă densitate)
Leu leucină
LiHMDS litiu bis(trimetilsililamidă)
Lis lisină
LNDD Le Laboratoire National de Depistage de Dopage (Laboratorul
Național pentru Depistarea Dopingului din Franța)
m- meta
MAO monoaminooxidază
MCPBA acid meta-cloroperbenzoic
Me metil
MeIQ 2-amino-3,4-dimetilimidazo[4,5-f]chinolină
MeIQx 2-amino-3,8-dimetilimidazo[4,5-f] chinoxalină
Mg(TMP)2 tetrametilpiperidina de magneziu
MRE mass reaction efficiency (eficiența masei de reacție)
MSG monosodium glutamate (glutamat de sodiu)
MU microunde
MVC metil vinil cetonă
MWNTs multi-walled carbon nanotubes (nanotuburi de carbon cu pereţi
multipli)
NAD+ nicotinamidă adenin dinucleotidă - forma oxidată
NADH nicotinamidă adenin dinucleotidă - forma redusă
NBS N-bromosuccinimidă
NCI National Cancer Institute (Institutul național pentru lupta împotriva
cancerului SUA)
Ni(TMTAA) (5,7,12,14-tetrametildibenzo-[b,i]-1,4,8,11-tetraazaciclotetradecenă)Ni(II)
NMO N-metilmorfolin N-oxid
NMP N-metil-2-pirolidonă
4
Nu- nucleofil
o- orto
o-DCB orto-diclorobenzen
ODP ozone depletion potential (potențialul de diminuare a stratului de ozon)
OLED organic light-emitting diode (diodă emiţătoare de lumină pe bază de
material organic)
oxo-DA oxo-Diels-Alder
p- para
PA picric acid (acid picric)
PAHs polycyclic aromatic hydrocarbons (hidrocarburi aromatice policiclice)
PAGE polyacrylamide gel electrophoresis (gel de poliacrilamidă pentru
electroforeză)
PBTs persistent, bioaccumulative and toxic substances (substanțe toxice,
persistente și bioacumulative )
PCy3 tricyclohexylphosphine (triciclohexilfosfină)
PDE-5 fosfodiesterază-5
PEDOT-PSS poli(3,4-etilendioxitiofen) polistiren sulfonat
PEGilat funcţionalizat cu polietilenglicol
Pic- anion picrat
PG prostaglandină
Ph fenil
PhIP 2-amino-1-metil-6-fenilimidazo[4,5-b] piridină
POPs persistent organic pollutants (poluanți organici persistenți)
PPA poliphosphoric acid (acid polifosforic)
PPO polyphenol oxidase (polifenol oxidază)
ppt părți per trilion
Pro prolină
PUFAs polyunsaturated fatty acids (acizi grași polinesaturați)
PVC polyvinyl chloride (policlorură de vinil)
PVP polivinilpirolidonă
Py piridină
ROS Reactive Oxygen Species (specii reactive ale oxigenului)
SC sinteză convergentă
ScCO2 supercritical CO2 (dioxid de carbon supercritic)
Sc(OTf)3 triflat de scandiu (trifluorometansulfonat de scandiu)
5
SDS sodium dodecyl sulphate (dodecilsulfat de sodiu)
Ser serină
SIDA sindromul imunodeficienţei dobândite
SL sinteză liniară
SN1’ substituţie nucleofilă unimoleculară acompaniată de transpoziţie alilică
SN2’ substituţie nucleofilă bimoleculară acompaniată de transpoziţie alilică
SVHC substances of very high concern (substanțe care prezintă motive
deosebite de îngrijorare)
SWNTs single-walled carbon nanotubes (nanotuburi de carbon cu un singur
perete)
T timină
TBAF fluorură de n-tetrabutilamoniu
TBAI iodură de tetra-n-butilamoniu
TBS terţ-butil dimetilsilil
TDDA reacţii tetradehidro-Diels-Alder
TFA acid trifluoroacetic
TFAA trifluoroacetic anhydride (anhidridă trifluoroacetică)
THF tetrahidrofuran
TIPS triizopropilsilil
Tir tirozină
T.M. target molecule (moleculă țintă)
TM
trade mark (marcă înregistrată)
TMP 2,2,6,6-tetrametilpiperidină
TMSCl trimetilclorosilan
TMSOTf trifluorometansulfonic trimetilsilil ester
TosMIC 4-toluensulfonilmetil izocianură
TPAP perrutenat de tetra-n-propilamoniu, [N(C3H7)4]+[RuO4]-
TsCl p-toluensulfoclorură
TsOH acid p-toluensulfonic
TTX tetrodotoxină
U uracil
UE Uniunea Europeană
UI unitate internaţională
XO xantin oxidază
6
Simboluri
 randament
n hapticitate
Δ reflux
hn reacție fotochimică

C1 grup punctual de simetrie
cM concentrația molară
D Debye (unitate de masură pentru momentul de dipol)
 deplasare chimică în spectrometria RMN (ppm)
 “entgegen = opus” – notație utilizată pentru diferențierea izomerilor

 geometrici
F constanta lui Faraday
fo factor de viteză parțială pentru poziția orto
fm factor de viteză parțială pentru poziția meta
fp factor de viteză parțială pentru poziția para
 randament cuantic
g accelerație gravitațională
G variaţia entalpiei libere de reacţie
i factor van’t Hoff
k constantă de viteză
K constantă de echilibru
Ka constantă de aciditate
Ke constantă ebulioscopică
Kf constantă crioscopică
KH constanta lui Henry
M masă moleculară
Mw masă moleculară medie gravimetrică
Mn masă moleculară medie numerică
7
 moment de dipol
n- radical la atomul de carbon primar al unui lanț alifatic neramificat
n număr de undă în spectrometria IR (cm-1)
p.f. punct de fierbere
pKa −lgK
 presiune osmotică
R rectus
Re faţă rectus
 constantă de substituent
ρ constantă de reacție
S Sinister
sec- radical la atomul de carbon secundar hibridizat sp3
Si faţă sinister
terț- radical la atomul de carbon terțiar hibridizat sp3
Z “zusammen = împreună” – notație utilizată pentru diferențierea
izomerilor geometrici
 deplasarea unei perechi de electroni
sinteză
mezomerie
echilibru
xn etapă de reacție repetată de n ori
derularea unor etape de sinteză descrise anterior

deplasarea unui singur electron
[O] oxidare
[H] reducere
structura
chimica intermediar de reacţie instabil
8
CHIMIE ORGANICĂ - ÎNTREBĂRI ŞI RĂSPUNSURI
Probleme - Întrebări
ÎNTREBAREA 1
Cum se pot obţine alchilpiridinele?
Soluţie:
Piridina nu este un substrat foarte reactiv în condiţiile unei alchilări clasice Friedel-
Crafts. Totuşi, există câteva metode de sinteză a alchilpiridinelor, care decurg cu
randamente satisfăcătoare:
a) încălzirea piridinei cu halogenuri de alchil:

CH3
CH3I 300oC
+
+
N N I- N CH3 N
CH3
Se obţin amestecuri de mono şi dialchilpiridine.
b) alchilarea piridinei cu acizi carboxilici:
1. AgNO3, H2SO4, H2O

+ R COOH +
2. (NH4)2S2O8
N N N R
Mecanismul este radicalic:
2Ag+ + S2O82- 2Ag2+ + 2SO42-
R COOH + Ag2+ R COO + Ag+ + H+

R COO R + CO2
c) acilarea piridinei, urmată de reducere:
9
2 (CH3CO)2O 
2 CH3 C N N C CH3
Zn
N O O
CH2 CH3
H COCH3
Zn/AcOH
+
N N N
CO
CH3
d) alchilarea Ziegler a piridinei:
BuLi 
Bu
N N N Bu
H
Li
e) reacţia sărurilor de piriliu cu amoniac:
CH3 CH3 R
NH3
+ CH3
CH3 C C CH3
CH3 O CH3 CH3 O NH2
Cl- O H2N
CH3
- H2O
CH3 N CH3
ÎNTREBAREA 2
Câţi stereoizomeri prezintă fiecare dintre compuşii următori:
10
CH2 CH3
CH CH3 CH3O N CH2 CH3
O2N COOH B
O2N COOH
OCH3
CH CH3 CH3
CH2 CH3
A C
OCH3
NO2
Cl
OCH3
Fe CH CH
CH3
D E F
Soluţie:
A: şase stereoizomeri (trei racemici: RRR-SSS, RSR-SRS, RRS-SSR)

B: doi stereoizomeri (un racemic)
C: opt stereoizomeri (patru racemici: endo-endo, endo-exo, exo-exo, endo-endo)
D: patru stereoizomeri (forme mezo: endo-endo, endo-exo, exo-exo, exo-endo)
E: doi stereoizomeri (un racemic)
F: opt stereoizomeri (patru racemici: cis-cis, cis-trans, trans-trans, trans-cis)
ÎNTREBAREA 3
Cum poate fi realizată conversia Ar CHO ArH ?
11
Soluţie:
H2SO4
Ar CHO ArH + CO
Reacţia decurge cu randamente satisfăcătoare în cazul trialchil şi

trialcoxibenzaldehidelor.
ÎNTREBAREA 4
Cum poate fi realizată conversia R CH2 NO2 R C N?
Soluţie:
NaBH2S3
R CH2 NO2 R C N
ÎNTREBAREA 5
Ce sunt eterii coroană? Cum se sintetizează aceşti compuşi şi ce aplicaţii au?
Soluţie:
Eterii coroană sunt oligoeteri sintetici, cu molecule de tipul (-CH2-CH2-O-)n, unde
n≥3:
O O
O O O
O
O O O
O
O dibenzo-12-coroana-4
21-coroana-7
O
O O
O O
O O O O
O O O O
O O O O
O
diciclohexil-24-coroana-8
30-coroana-10
12
Eterii coroană au fost sintetizaţi în premieră de către chimistul american Charles
Pedersen, care publică prima lucrare din această serie în anul 1967.
Există numeroase strategii de sinteză a eterilor coroană, câteva dintre acestea fiind
sumarizate în cele ce urmează:
HO OH O O
LiClO4
+
Cl O O Cl O O
12-coroana-4
HO O OH O O
NaOH
+
Cl O O Cl O O
O
15-coroana-5
O O
HO O O OH t-BuOK
+ O O
TsO O O OTs
O O
18-coroana-6
BF3 gazos
12-coroana-4 + 15-coroana-5 + 18-coroana-6
O MBF4
Natura cationului din fluoroborat influenţează apreciabil proporţia eterilor coroană

în amestecul final de reacţie.
Alături de eterii coroană se obţin şi cantităţi variabile de produşi liniari. Utilizarea
cationilor metalelor alcaline conduce la îmbunătăţiri semnificative ale randamentelor de
reacţie.
Eterii coroană au numeroase aplicaţii în sinteza organică, fiind utilizaţi drept
catalizatori de transfer interfazic:
Cl F
NO2 NO2
18-coroana-6
+ KF
CH3CN
NO2 NO2
13
O Cl O CN
C C
18-coroana-6
+ NaCN
CH2Cl2
-NaCl
Alte domenii în care eterii coroană se utilizează extensiv sunt:

 separări analitice (separări prin membrane lichide cu transportori macrociclici,
separări prin extracţie cu solvenţi, separări cromatografice, procese de mascare);
 electrochimie (electrozi ioni-selectivi, electrozi metal-complex, etc.);
 stabilizatori de polimeri.
ÎNTREBAREA 6
Ce este albumina serică umană (HSA)? Care este rolul ei în organism şi de ce este
importantă dozarea acesteia?
Soluţie:
Albumina reprezintă cel mai important component proteic din plasmă şi este
sintetizată de celulele parenchimului hepatic. Este o proteină globulară, solubilă în apă,
non-glicozilată, cu masa moleculară M=66.437 Da.
Structura albuminei serice umane complexate cu acid palmitic

(Protein Data Bank ID: 1E7H)
Are un rol multiplu în organism, fiind responsabilă, printre altele, cu:
 menţinerea presiunii oncotice;
 transportul a diverşi compuşi (hormoni, acizi graşi liberi, medicamente, etc.);
 tampon de pH.
Nivelul normal de albumină serică se situează în intervalul 3,4-5,4 g/dL. Nivelul
scăzut al albuminei (hipoalbuminemie) poate fi cauzat de o scădere a sintezei de albumină
de către ficat (ciroză, malnutriţie, alcoolism cronic) sau o pierdere a albuminei la nivelul
rinichilor (sindrom nefrotic) sau pielii (arsuri extinse).
14
Un nivel crescut al albuminei (hiperalbuminemie) poate fi corelat cu o dietă bogată
în proteine. Totodată, hiperalbuminemia poate reprezenta un indicator pentru o
deshidratare severă.
Albumina serică umană este disponibilă sub forma de soluţii de concentraţie 5-25 %
şi este utilizată în terapeutică pentru refacerea şi menţinerea volumului plasmatic la
pacienţii care au pierdut sânge.
ÎNTREBAREA 7
Ce este acidul alginic? Ce aplicaţii practice are acest compus?
Soluţie:
Acidul alginic este o polizaharidă naturală, cu formula moleculară (C6H8O6)n,
compusă din unităţi de acid -D-manuronic (M) şi acid -L-guluronic (G), legate între
ele prin legături 1-4. Aceşti monomeri pot fi dispuşi în unităţi M şi G consecutive (M-M-
M-M-M) sau (G-G-G-G-G), sau aleatoriu (M-G-G-M-G-M-G):
COOH COOH COOH COOH COOH

O O O O O
OH OH OH OH O OH OH O OH OH O OH OH O
O
Formula structurală a anui segment –M-M-M-M-M-

(poli-M)
O O O O O
COOH COOH COOH COOH COOH O
O O O O
OH OH OH OH OH OH OH OH OH OH
Formula structurală a anui segment –G-G-G-G-G-

(poli-G)
COOH COOH
O O O O
COOH O COOH
O O O
OH OH OH OH OH OH OH OH
Formula structurală a anui segment mixt –M-G-M-G-M-
Acidul alginic se extrage din pereţii celulari ai algelor brune, prin macerare într-o
soluţie alcalină. Datorită faptului că este biocompatibil, biodegradabil, non-toxic şi non-
alergenic, acidul alginic are numeroase aplicaţii practice:
 este un aditiv alimentar (E400), fiind utilizat ca stabilizator, agent de îngroşare, de
gelifiere;
 intră în compoziţia anumitor preparate farmaceutice (Gaviscon, Bisodol, etc.);
 ingredient în compoziţia a numeroase produse cosmetice;
 material de amprentă în stomatologie;
15
 chelator pentru cationi de metale grele precum cadmiu, mercur, plumb.
Alginatul de sodiu (E401) reprezintă un ingredient fundamental în gastronomia
moleculară, sferificarea fiind un procedeu care utilizează acest compus.
Alţi aditivi alimentari derivaţi ai acidului alginic sunt alginatul de potasiu (E402),
alginatul de amoniu (E403), alginatul de calciu (E404), precum şi alginatul de propilen-
glicol.
ÎNTREBAREA 8
Ce este acidul hialuronic? Dar hialuronidazele? Ce aplicaţii medicale au aceşti

compuşi?
Soluţie:
Acidul hialuronic este un polimer natural liniar, compus din unităţi de acid D-
glucuronic şi N-acetilglucozamină, legate între ele, alternativ prin legături glicozidice -
1,3 şi -1,4.
-
O H
H
C O CH2OH
O O HO O
H H
H H O
HO O
OH H NH
H H H
C
O CH3
n
Structura acidului hialuronic
Masa moleculară a acidului hialuronic diferă în funcţie de provenienţa acestuia şi

variază între 104 şi 107 Da.
Acidul hialuronic se sintetizează, în genere, prin fermentaţie microbiană. În corpul
uman, acidul hialuronic se găseşte în piele, lichid sinovial, cordon ombilical, umoarea
vitroasă, fiind o componentă esenţială a lichidului extracelular.
Este biocompatibil, biodegradabil, non-toxic, non-alergenic şi prezintă excelente
proprietăţi de hidratare şi lubrifiere.
Acidul hialuronic are numeroase aplicaţii medicale şi dermato-cosmetice, fiind utilizat în:
 tratamentul durerilor de genunchi provocate de osteoartrită. Acidul hialuronic
acţionează ca un veritabil lubrifiant al articulaţiilor, amortizând şocurile;
 postoperator, în chirurgia oftalmologică (transplant de cornee, cataractă), pentru
vindecarea ţesuturilor;
 ca ingredient în numeroase creme, loţiuni, şampoane datorită excelentelor proprietăţi
reparatoare a ţesuturilor, precum şi a faptului că este un agent de hidratare foarte bun;
 chirurgia dermato-cosmetică, ca “filler” (agent de umplere) pentru pomeţi, buze,
riduri, cute fine, redând supleţea şi elasticitatea pielii;
16
 prognosticul mai multor patologii (cancer de sân, cancer de prostată).
Structura hialuronidazei umane 1

(Protein Data Bank ID: 2PE4)
Hialuronidazele reprezintă o familie de enzime care catalizează hidroliza acidului

hialuronic, crescând astfel permeabilitatea tisulară. Cresc absorbţia medicamentelor
introduse subcutanat şi intramuscular. Se utilizează în chirurgia oftalmologică, în
conjuncţie cu anestezice locale.
ÎNTREBAREA 9
Ce sunt carbenele persistente?
Soluţie:
Carbenele persistente reprezintă o categorie specială de carbene, cu o stabilitate

atipică pentru această clasă de compuşi.
Asemănător carbenelor obişnuite, carbenele persistente pot exista atât în stare de
triplet, cât şi în stare de singlet.
Stabilitatea carbenelor persistente este atât de natură electronică, cât şi de natură sterică.
Cele mai cunoscute carbene persistente au formula generală (R2N)2C:
N N
N N
17
N N
O
N N O
N
N N
ÎNTREBAREA 10
Aldehidele alifatice reacţionează în condiţiile reacţiei Darzens (baza utilizată fiind

EtONa), dar randamentele de obţinere ale esterilor glicidici respectivi sunt
nesatisfăcătoare. Cum poate fi îmbunătăţit randamentul acestor reacţii?
Soluţie:
Procedura experimentală care asigură un randament satisfăcător (~80 %) este reacţia

-halogenoesterului cu litiu bis(trimetilsilil)amidă, LiN(SiMe3)2, în tetrahidrofuran, la
temperatura de -78 oC şi apoi adăugarea aldehidei la această soluţie.
În aceste condiţii reacţionează cu randamente semnificative nu numai aldehidele
alifatice, dar şi aldehidele aromatice, precum şi cetonele.
ÎNTREBAREA 11
Cum poate fi realizată conversia R CN R H?
Soluţie:
Na/NH3
R CN R H R: C6H5 CH2 , (CH3)3C
C6H5 , (C6H5)3C
Na/Fe(acac)3
R CN R H R: CH3 , CH3 CH2
ÎNTREBAREA 12
Câţi stereoizomeri prezintă compusul următor?
CH3 CH2 CH C
4
Cl
18
Soluţie:
Compusul are patru atomi de carbon asimetrici. Ipotetic, ar trebui să existe 24=16
stereoizomeri. În realitate, există doar cinci stereoizomeri:
R S R S R
R C R S C S R C S R C S R C S
R S R S S
(+) (+) (mezoforma)
- -
ÎNTREBAREA 13
Cum poate fi obţinută cu randament satisfăcător o amină secundară (fără a fi

contaminată cu amină primară şi terţiară) utilizând un derivat halogenat ca agent de
alchilare al atomului de azot?
Soluţie:
2- 1. H3O+
R X + N CN R2N CN R2NH
2. HO-
Secvenţa de reacţii implică alchilarea cianamidei de calciu cu doi moli de derivat
halogenat, urmată de hidroliză şi decarboxilare. Randamentul se îmbunătăţeşte dacă
reacţia se efectuează în condiţiile catalizei prin transfer interfazic.
ÎNTREBAREA 14
Câţi stereoizomeri prezintă fiecare dintre compuşii de mai jos?

OCH3
F OCH3
CH3O OCH3
CH3 CH C H Cl Br
3
OCH3
OCH3 Br
OCH3
A B C D
Soluţie:
A: patru stereoizomeri:
H H H H
R C R S C S R C R S C S
R S S R
(+)
- (+)
-
19
B: trei atomi de carbon asimetrici: opt stereoizomeri;
C: trei atomi de carbon asimetrici: opt stereoizomeri;
D: doi atomi de carbon asimetrici şi doi atomi de carbon pseudoasimetrici (atomii de

carbon 2 şi 5). Compusul prezintă patru forme mezo şi două perechi de enantiomeri
(opt stereoizomeri în total).
ÎNTREBAREA 15
Cum poate fi realizată conversia R CHO R H?
Soluţie:
Aldehidele alifatice şi aromatice pot fi decarbonilate cu ajutorul catalizatorului

Wilkinson, RhCl(PPh3)2:
RhCl(PPh3)2
R CHO R H
ÎNTREBAREA 16
Cum explicaţi formarea compusului
CH3 CH2 CH2 CH CH CH2 CH2 CH CH CH2 CH2 CH3
atunci când se efectuează sinteza anodică Kolbe a propionatului de sodiu în prezenţa

butadienei?
Soluţie:
-e- - CO2
(+) CH3 CH2 COO- CH3 CH2 COO CH3 CH2
CH3 CH2 + CH3 CH2 CH2 CH CH CH2
CH3 CH2 CH2 CH CH CH2 + CH2 CH CH CH2 CH2 CH3
CH3 CH2 CH2 CH CH CH2 CH2 CH CH CH2 CH2 CH3
ÎNTREBAREA 17
Care dintre compuşii de mai jos sunt chirali? Câţi stereoizomeri prezintă fiecare
dintre compuşii chirali de mai jos?
20
Et COOH
Et C C C
C C C C Et Et
Et Et
A B
CH3 CH2 CH CH CH CH CH3 HC C HC C CH C C C C CH2 OCH3
OMe OEt Br Br Cl Cl
C D
Br
HOOC NO2
HOOC NO2 O2N NO2
HOOC COOH
CH Ph
Et
E F
Soluţie:
Sunt chirali compuşii C, D şi E.
C: opt stereoizomeri:
(+)-Z-(+) (+)-E-(+) (+)-Z-(-) (+)-E-(-)
(-)-Z-(+) (-)-E-(+) (-)-Z-(-) (-)-E-(-)
D: opt stereoizomeri:
(+)-Z-Z (-)-Z-Z (+)-E-Z (-)-E-Z
(+)-Z-E (-)-Z-E (+)-E-E (-)-E-E
E: patru stereoizomeri: două perechi (±).
ÎNTREBAREA 18
Ce sunt perechile acid-bază Lewis frustrate?
Soluţie:
Perechile acid-bază Lewis frustrate (frustrated Lewis pairs, FLPs) reprezintă un

corolar al teoriei Lewis, care deschide perspective surprinzătoare în teoria generală a
reactivităţii chimice, precum şi în cataliză.
Acest concept se referă la incapacitatea acizilor şi bazelor Lewis împiedicate steric
de a forma aducţi clasici acid-bază:
21
THF + -
(C6F5)3B + P(CH3)3 (CH3)3P B(C6F5)3
aduct clasic
(C6H5)3B THF - O
+ P (C6H5)3B +
P
aduct de perechi Lewis frustrate
După cum se observă, pentru a micşora tensiunea sterică, restul de THF (rezultat
din atacul nucleofil al t-Bu3P) se interpune între acidul şi baza Lewis.
ÎNTREBAREA 19
Ce sunt calixarenele? Cum se sintetizează şi ce aplicaţii au?
Soluţie:
Calixarenele, o clasă de liganzi macrociclici aparţinând familiei

[1n]metaciclofanilor, îşi au originea în chimia fenol-formaldehidelor, apărută de mai bine
de un secol.
Cele mai cunoscute calixarene conţin în structura lor unităţi de fenol p-substituit şi
punţi metilenice (provenite din formaldehidă).
OH
OH HO
OH
OH HO
OH
OH HO
OH
HO
p-tert-butilcalix[4]arenã
p-tert-butilcalix[7]arenã
Aşa cum sugerează şi numele (semnificaţia cuvântului calix din limba greacă este
potir), aceşti compuşi adoptă o structură spaţială sub forma unei cupe:
22
R
R R
R
Există o multitudine de sinteze optimizate ale compuşilor de tip calixarenic, „one-

step” sau „multi-step”, conduse în mediu acid sau în mediu bazic:
a) sinteza „one-step” a p-terţ-butilcalix[6]arenei în mediu bazic:
OH
OH
HO
KOH
+ CH2O
(37%) 0,34 echivalenti baza /
OH HO
echivalenti fenol
OH OH
p-tert-butilcalix[6]arena
b) sinteza „one-step” a p-terţ-butilcalix[8]arenei în mediu bazic:
OH OH
OH
OH
NaOH
+ (CH2O)n
OH
OH
OH OH OH
p-tert-butilcalix[8]arena
c) sinteza „multi-step” a p-hexametil-p-terţ-butilcalix[7]arenei în mediu acid:
23
CH3 CH3 CH3
CH3 OH
Br2 HCHO
NaOH HCl
Br Br CH2OH
OH OH OH
CH3 CH3 CH3 CH3

CH3 OH
HCHO
NaOH HCl
Br Br CH2OH
OH OH OH OH
CH3 CH3 CH3 CH3 CH3 CH3
HCHO
NaOH
Br Br CH2OH
OH OH OH OH OH OH
CH3 CH3 CH3
CH3 OH
HCHO
HCl NaOH
Br
OH OH 2 OH
CH3 CH3 CH3
CH3 OH
Br CH2OH HCl
OH OH 2 OH
CH3 CH3 CH3 CH3 CH3 CH3
HCHO
NaOH
Br Br CH2OH
OH OH 3 OH OH OH OH
3
24
CH3 CH3 CH3
CH3 OH
HCHO
HCl NaOH
Br
OH OH 4 OH
CH3 CH3 CH3
OH
Br CH2OH HCl
OH OH 4 OH
CH3 CH3 CH3 CH3
HCHO H2, cat.

NaOH
Br Br CH2OH
OH OH 5 OH OH OH OH
5
CH3 CH3
HCl, AcOH
CH2OH
OH OH 5 OH
OH
OH HO
OH
HO
OH
HO
p-hexametil-p-tert-butilcalix[7]arenã
25
Datorită proprietăţilor de complexare cu diferite specii chimice, calixarenele au
numeroase aplicaţii în chimia analitică (extracţii, transport prin membrane lichide),
microelectronică (corodarea anizotropică a siliciului), cataliză, electrochimie (realizarea
senzorilor electrochimici), detecţia de gaze, medicină.
ÎNTREBAREA 20
Ce sunt hemicucurbiturilii? Cum se sintetizează şi ce aplicaţii au?
Soluţie:
Hemicucurbiturilii (abreviaţi cu hemicuc[n]) sunt compuşi macrociclici constituiţi

din unităţi de etilenuree conectate prin punţi metilenice, într-o conformaţie alternată:
N N CH2 N N CH2
O
n
Sinteza optimizată a hemicuc[6] constă în reacţia dintre etilenuree şi soluţie de

formaldehidă 37 % (cantităţi echimolare), în prezenţă de HCl 4N, la temperatura camerei:
O
N N
N N
N O N
CH2O 37% O O
HN NH O
HCl 4N, 25oC N
N
O cateva minute
N N
N N
O
hemicucurbit[6]uril
conformatie alternata
Sinteza optimizată a hemicuc[12] constă în reacţia dintre etilenuree şi formaldehidă

37 %, în HCl 1N, la 55 oC, timp de trei ore:
26
O
O
N N N N
N
N O N
N N
O
N O
N O
HCl 1N N
HN NH + CH2O o
O
55 C
O N
O N O
N N
O
N N
N N
N N N
O
O
hemicurcubit[12]uril
conformatie alternata
Hemicuc[6] nu formează complecşi cu cationii, acest lucru datorându-se, probabil,
conformaţiei alternate. Această moleculă poate complexa anioni (precum Cl- sau SCN-)
sau moleculele neutre precum alcoolul propargilic.
ÎNTREBAREA 21
Cum se poate sintetiza 4-bromo-2-carboxidifenilsulfona pornind de la materii prime

accesibile?
Soluţie:
CH3 CH3 CH3

NO2 NH2
HNO3 Fe + HCl (CH3CO)2O
H2SO4
CH3 CH3
NHCOCH3 NHCOCH3
Br2 H2O/H+
Br
27
1. NaNO2/HCl, 0-5oC
CH3 S CH3
NH2 2. C2H5 O C S -K + SH
Cl2
3. KOH, EtOH,  AcOH
Br Br
4. H2SO4, H2O
CH3 CH3
SO2Cl
CrO3
Br SO2
AlCl3
Br
COOH
Br SO2
4-bromo-2-carboxidifenilsulfona
ÎNTREBAREA 22
Cum se poate sintetiza 3-bromo-2-carboxidifenilsulfona pornind de la materii prime
accesibile?
Soluţie:
CH3 CH3 CH3 CH3

Br Br Br Br
H2SO4 Br2 H2O/
 AlBr3
SO3H SO3H
Br CH3 Br CH3
1. Mg H2O2/AcOH
S SO2
2. C6H5-SH
28
Br COOH
KMnO4
SO2
ÎNTREBAREA 23
Ce sunt ciclodextrinele? Ce aplicaţii au aceşti compuşi?

Soluţie:
Ciclodextrinele reprezintă o clasă de oligozaharide ciclice, nereducătoare, compuse
din 6 până la 100 unităţi de -glucopiranoză, legate între ele prin unităţi 1-4. Cele mai
cunoscute ciclodextrine sunt cele compuse din 6, 7 şi respectiv 8 unităţi de glucopiranoză,
cunoscute în literatura de specialitate ca  şi 
O HO HO
O O O
OH O
O OH HO
HO HO HO HO HO
HO O
HO
O HO O O HO
OH
OH OH O
HO
O O HO
O
O OH HO OH
OH
HO OH
OH
O O
OH O
HO HO HO O
OH OH
OH OH O
O HO O
OH
O OHO
OH O OH
O
-ciclodextrină -ciclodextrină
O
HO
OH O
O HO HO
O OH HO
O
HO HO
OH
O O
HO OH
O OH
HO O
HO OH O
O OH
OH
OH
O
OH OH HO O
OH O HO O
O OH
-ciclodextrină
29
Aceşti compuşi prezintă cavităţi intramoleculare toroidale relativ hidrofobe şi pot

complexa în interiorul acestora o mare varietate de specii chimice, fenomenul fiind
cunoscut sub denumirea de încapsulare moleculară.
Ciclodextrinele se sintetizează prin hidroliza enzimatică a amidonului, în prezenţă
de ciclodextrin glicoziltransferază. Se formează un amestec de  şi  ciclodextrine,
precum şi urme de ciclodextrine constituite dintr-un număr mai mare de unităţi de
glucopiranoză.
Datorită abilităţilor de complexare, precum şi a faptului că sunt non-toxice, non-
alergene şi nu prezintă riscuri majore pentru sănătate la un consum moderat,
ciclodextrinele au aplicaţii variate, fiind utilizate în:
 Industria alimentară. Ciclodextrinele se utilizează pentru stabilizarea aromei
alimentelor, pentru mascarea gusturilor şi mirosurilor neplăcute, pentru îmbunătăţirea
calităţii şi tehnologiei procesării alimentelor.
 Industria tutunului. Aromele necesare în fabricarea ţigaretelor se utilizează adesea
sub forma compuşilor de incluziune ai acestora cu -ciclodextrină. Polimeri pe bază de
ciclodextrine pot fi utilizaţi la fabricarea filtrelor ţigaretelor.
 Industria produselor cosmetice şi de uz casnic. Ciclodextrinele se utilizează cu
succes la condiţionarea pastelor de dinţi, a deodorantelor. Datorită proprietăţii de a forma
compuşi de incluziune cu detergenţi, se pot utiliza ca agenţi de despumare. Hidroxipropil
-ciclodextrina reprezintă ingredientul activ din compoziţia unor deodorante de cameră.
 Industria farmaceutică şi a suplimentelor alimentare. Ciclodextrinele se utilizează
pe scara largă în eliberarea controlată a medicamentelor, precum şi ca suplimente
alimentare.
 Agricultură. Insecticidele, ierbicidele, fungicidele se pot utiliza, cu multiple
avantaje, sub forma produşilor de incluziune cu ciclodextrine. De asemenea,
ciclodextrinele se utilizează cu succes la condiţionarea agenţilor de coacere a fructelor.
 Separatologie analitică. Ciclodextrinele se utilizează ca faze staţionare în
cromatografia de lichide de înaltă performanţa (HPLC) şi în cromatografia de gaze.
Datorită faptului că sunt chirale, se utilizează în separări de enantiomeri.
ÎNTREBAREA 24
Care este mecanismul transformării?
CHO COOMe COOMe

NaOMe, MeOH (68%)
+
MeO , 6 h
COOMe MeO COOH
OH
OH
30
Soluţie:
COOMe - COOMe
H2C HC
-
+ MeO
H2C H2C
COOMe COOMe
O H
C - COOMe
H COOMe
HC CH
+ O
H2C - CH2
MeO COOMe MeO MeO C
OH OH O
H COOMe H COOMe
CH CH
MeO-
O CH2 O CH2
-MeO- -MeOH
MeO - MeO
MeO O O
OH OH
-
O O
H C OMe H C OMe
-
C C
O CH2 O CH2
MeO MeO
O O
OH OH
O
H C OMe
C COOMe
MeOH
- CH2
-MeO-
MeO O MeO COOH
O
OH OH
Reacţia este cunoscută în literatură sub numele de reacţia Stobbe.
ÎNTREBAREA 25
Cum se poate realiza transformarea?
31
OH OH
O O
Soluţie:
OH Cl
O O CH N
SOCl2 2 2
2 eq.
CHN2 CH2Cl
O O
HCl AcOH, Zn
Br
O O
Br2
AcOH, HBr (cat.)
OH
O O
Py,  CrO3, AcOH
- CH3COCOOH
32
ÎNTREBAREA 26
Ce sunt pilararenele? Cum se sintetizează şi ce aplicaţii practice au?
Soluţie:
Pilararenele sunt liganzi macrociclici constituiţi din unităţi de hidrochinonă

conectate prin punţi metilenice:
OH
CH2
OH n
structura pilararenelor
Pilar[5]arena se poate sintetiza conform următoarei scheme:
OC2H5 OC2H5 OH
(CH2O)n CH2 BBr3 CH2
FeCl3, CHCl3 exces
OC2H5 OC2H5 OH
5 5
Pilararenele au aplicaţii în eliberarea controlată a medicamentelor, sinteza de

cristale lichide, fabricare de senzori, terapia cancerului cervical, etc.
ÎNTREBAREA 27
Ce sunt eterii lariat? Ce aplicaţii au aceşti compuşi?
Soluţie:
Eterii lariat (în limba engleză “lariat” înseamnă lasou, funie) sunt liganzi
macrociclici polieterici care posedă grupări donoare, ataşate inelului de bază prin
intermediul unor catene flexibile.
33
O R
O R n
O O O O N
OCH3 -Et 2,3
OCH3 -iBu 2,3
O O O O O O
O O
n
O OH
H O S
O
O O
O O
O
Aceste catene laterale flexibile pot fi legate covalent de atomi de azot (eteri lariat cu
atomii de azot pivot) sau de atomi de carbon (eteri lariat cu atomi de carbon pivot).
Aceşti compuşi posedă abilităţi de complexare superioare pentru speciile cationice,
comparativ cu liganzii macrociclici fără catenele laterale.
Eterii lariat au aplicaţii în separatologie analitică (extracţii selective, transport prin
membrane lichide).
Unii compuşi de tip eter lariat prezintă activităţi antitumorale şi anti-SIDA.
ÎNTREBAREA 28
Ce sunt podanzii?
Soluţie:
Podanzii sunt compuşi care au catenă deschisă, similar coronanzilor şi criptanzilor:
O O
O O
O O
O O
O O
OH HO
Me Me
Afinitatea pentru cationi a podanzilor (şi, în general, capacitatea de complexare)

este mai mică în comparaţie cu analogii ciclici ai acestora, datorită lipsei preorganizării.
34
Capacitatea de complexare a podanzilor creşte semnificativ dacă la capetele catenei
există grupări rigide (de exemplu, resturi aromatice) care conferă un grad suplimentar de
organizare a moleculei („end group concept”):
O
O O
HOOC COOH
O N O
O O
O
MeO O OMe
O
O
O
MeO
ÎNTREBAREA 29
Ce sunt coronanzii? Ce aplicaţii au?
Soluţie:
Coronanzii reprezintă o clasă de liganzi macrociclici care au în structura lor un

singur inel şi pot conţine orice heteroatom (în comparaţie cu eterii coroană):
S O
S S S S
S S O O
S O
tiocoronanzi
35
R
N H H
O O N N
N N
N N H H
R R
O
azacoronanzi
Ph Ph O O
P P P P
Ph Ph
O O
P P
Ph Ph O
coronanzi cu fosfor
Coronanzii se utilizează pe scară largă în separatologia analitică (transport de analiţi

prin membrane lichide, separări cromatografice, procese de mascare), electrochimie
(electrozi ion-selectivi, electrozi metal-complex, etc.), senzori.
ÎNTREBAREA 30
Ce sunt criptanzii? Ce aplicaţii au aceşti compuşi?
Soluţie:
Criptanzii reprezintă o clasă de liganzi macrociclici care conţin lanţuri polieterice

legate între ele prin atomi de azot cap de punte:
O O
N O O N
O O
Structura criptandului [2.2.2] (1,10 diaza-4,7,13,16,21,24-

hexaoxabiciclo[8.8.8]hexacosan)
Uzual, compusul de mai sus este denumit criptand [2.2.2], numerele din paranteze
indicând numărul de atomi de oxigen de pe fiecare catenă care leagă atomii de azot cap
de punte.
36
Etimologia cuvântului (cuvântul grecesc cryptos semnifică peşteră) sugerează
arhitectura specială a acestor compuşi.
De asemenea, sunt descrişi în literatura de specialitate şi criptanzi cu atomi de sulf
şi azot în punţi, precum şi criptanzi cu atomi de carbon cap de punte.
Există mai multe strategii de sinteză a criptanzilor, două dintre acestea fiind descrise
în cele ce urmează:
O O
O O
NEt3, C6H6
NH2 H2N dilutie inalta LiAlH4
1) + NH HN
Cl Cl
O O
O O O O O
O
O O Cl Cl O O
O O
O O
O O BH3.THF
NH HN N O O N
NEt3, C6H6
dilutie inalta O O
O O
O O O O
- + + - 1. H+
H 3B N O O N BH3 N O O N
2. HO-
O O O O
O O O O
NH2 H2N K2CO3

2) + N O O N
OTs OTs CH3CN
O O O O
Criptanzii sunt agenţi de complexare mai selectivi decât eterii coroană analogi,
complecşii acestora cu cationii metalelor alcaline sau alcalino-pământoase purtând
denumirea de criptaţi.
Criptanzii se utilizează în separatologia analitică, ca agenţi de complexare în
extracţia lichid-lichid, la fabricarea de electrozi ion-selectivi.
37
ÎNTREBAREA 31
Cum poate fi sintetizat albastrul indantren, pornind de la materii prime disponibile?
NH O
O HN
O
Albastru indantren
Soluţie:
O
Cl COOH Cl
AlCl3 PPA, 
O +
O
O
O O
Cl NH2
NH3, 200oC
O O
O
O
NH O
NH2 KOH, 250 C o
O O HN
O +
H2N
O
O
Notă:
Creşterea temperaturii la 300 - 350 oC conduce la formarea flavantrenului:
38
O O
NH2 KOH, 300-350oC N

O + O
N
H2N
O O
Flavantren
ÎNTREBAREA 32
Ce sunt carceranzii? Dar hemicarceranzii? Ce aplicaţii au aceşti compuşi?
Soluţie:
Carceranzii reprezintă molecule de tip container sau capsulă (host molecule), capabile
să încapsuleze o specie oaspete (guest molecule). Această clasă de compuşi neuzuali a fost
descrisă în premieră în literatura ştiinţifică de către D. J. Cram în anul 1985.
Complexul supramolecular format se numeşte carceplex şi este stabil chiar şi la
temperatură ridicată. Etimologia cuvântului este sugestivă în acest sens, denumirea
compusului derivând din latinescul „carcer”, care se traduce prin „închisoare”.
Este important de reţinut că molecula încapsulată rămâne permanent în interiorul
volumului intern al carcerandului.
Hemicarceranzii reprezintă molecule de tip container sau capsulă (“host molecule”)
capabile să încapsuleze o moleculă oaspete (“guest molecule”), care poate intra şi ieşi din
volumul intern al hemicarcerandului în condiţii de reacţie definite.
Complexul format de hemicarcerand cu o moleculă oaspete se numeşte
hemicarceplex.
Sinteza unui astfel de compus se prezintă după cum urmează:
Cl SH
O O O O
O O O O
Cl HS Cs2CO3, Ar
+
Cl SH DMF, THF
O O O O
O O O O
Cl HS
39
S
S
carcerand
S
carceplex
Hemicarceranzii au aplicaţii interesante în chimia preparativă şi aplicativă:

 stabilizează în cavitatea lor molecule extrem de reactive, precum ciclobutadiena,
care pot fi astfel izolate la temperatura camerei;
 datorită abilităţilor de complexare, se pot utiliza cu succes în eliberarea controlată
a medicamentelor;
 dacă este suficient de largă, cavitatea internă a hemicarcerandului poate juca rol de
catalizator pentru diferite procese chimice.
Carceranzii prezintă o paletă mai restrânsă de aplicaţii, datorită încapsulării
definitive a moleculei oaspete. Aplicaţiile recente ale carceranzilor vizează electronica
moleculară şi sinteza de maşini moleculare.
ÎNTREBAREA 33
Ce formule structurale au compuşii notaţi cu litere în schema de mai jos:
Cl Cl HO O
P
N N NaH
Cl Cl + O A
P P (C8H16P3N3Cl4O5)
N
Cl Cl HO O
40
B (C10H22O5P3N5Cl2)
H2N CH2 CH2 NH2
A C (C18H38O10H8P6Cl6)
D (C20H44O10P6N10Cl4)
H
S N
HS SH
A E F
(C24H48P6N6S4Cl4) (C32H64P6N6S6)
Soluţie:
Cl Cl Cl Cl
P P
N N N N
Cl Cl
P P P P
O N O O ON
N N
H H
CH2 CH2
O O O O
O O
A B
Cl Cl Cl Cl
P P
N N N N
Cl NH CH2 CH2 NH Cl
P P P P
O N O O N O
O O O O
O O
C
O NH CH2
O CH2 NH O O
N PCl P N Cl
O P N N P O
Cl N P P N Cl
O O NH CH2 CH2 NH O O
41
O O Cl Cl O O
P N S CH2 CH2 S CH2 CH2 S N P
O N P P N O
O O Cl Cl O O
O O N N O O
O N P P N O
O O N N O O
ÎNTREBAREA 34
Care este formula moleculară a compuşilor notaţi cu litere în schema de mai jos:
O
OH
EtBr, K2CO3 NaBH4 BBr3, CH2Cl2
A B
DMF i-PrOH (C18H18O2)
OH
O
O O
NaH, Br CH2 COOEt 1. NaOH, EtOH, N2 Cl C C Cl
C D E
2. HCl C6H6
4,13-diaza-18[coroana]6 BH3, THF 1. CF3COOH, THF

F G H I
Et3N, benzen, dilutie inalta 2. NEt4OH, H2O
Soluţie:
O
O O
O O
O
A B
42
OH O CH2 COOEt
OH O CH2 COOEt
C D
O CH2 COOH O CH2 COCl
O CH2 COOH O CH2 COCl

E F
O
-
BH3
+
N N
O O O O O O
O O O O O O
+
N N
-
BH3
O
G H
N
O O O
O O O
N
I
ÎNTREBAREA 35
Care sunt perechile de liganzi diastereotopici pentru fiecare dintre compuşii de mai
jos?
Me Me Cl H
C CH3 C CH CH2 CH3
C CH2 CH3 CH2 CH C
C Cl H CH3
H Cl
A B C D
43
Cl Cl O
C Br H
(S)-bromură de sec-butil (S)-bromură de n-pentil
C
H Br H H
E F G H
CH3
H C Cl CH3 CH3
C
H C H
C
H C Cl H Cl
CH3
I J
Soluţie:
Me Me Cl H H
C C
C CH2
C Cl C
H Cl H CH2 CH3
A B C
o pereche de liganzi nu are liganzi o pereche de liganzi
diastereotopici diastereotopici diastereotopici
CH3
CH3 CH3 Cl Cl
C H C Br C
C HS C HR C
H CH2 CH3 CH3 H Br
D E F
o pereche de liganzi o pereche de liganzi o pereche de liganzi
diastereotopici diastereotopici diastereotopici
CH3 CH3
O
Br H H C Br H C Cl CH3 CH3
C
HS C HR HR C HS
C
H H HS C HR H C Cl H Cl
CH3 CH3
G H I J
o pereche de liganzi două perechi de o pereche de liganzi o pereche de liganzi
diastereotopici liganzi diastereotopici diastereotopici diastereotopici
44
ÎNTREBAREA 36
Care sunt perechile de liganzi enantiotopici pentru fiecare dintre compuşii de mai
jos? Care este configuraţia fiecăruia dintre liganzii enantiotopici prezentaţi?
CH3
Br
Br F OCH3 H C Br
CH2
Br C Br F C F CH3 C CH3 CH2
CH2
H F H H C Br
CH3
CH3
A B C D E
CH3 CH3 CH3 OH

Cl C H H C OCH3 H C H
H H C Cl H C OCH3 CH3 C CH3
H H CH3 CH3 H
F G H I
Soluţie:
Br
Br F OCH3
HS C HR
Br C Br F C F S
CH3 C CH3
HS C HR R
H F H
CH3
A B C D
nu are liganzi nu are liganzi
enantiotopici enantiotopici
S
CH3 CH3 CH3
CH3 CH3
HS C Br H C BrS H C Br
Cl C H
H C H H C H H C H H
H C Cl
HR C Br H C BrR H C Br
HS HR CH3
CH3 CH3 CH3
R
E F G
nu are liganzi
enantiotopici
45
S
CH3 CH3 CH3 OH OH
HS C OCH3 H C OCH3 S H C OCH3 HS C HR H C H
S R
HR C OCH3 H C OCH3 R H C OCH3 CH3 C CH3 CH3 C CH3
CH3 CH3 CH3 H H
R
H I
ÎNTREBAREA 37
Ce sunt dextranii? Ce aplicaţii au aceşti compuşi?
Soluţie:
Dextranii, polizaharide cu formula moleculară (C6H10O5)n, sunt constituiţi din
unităţi de D-glucopiranoză unite în special prin legături 1-glicozidice. Un număr
relativ mic de legături sunt 1-4- şi 1-3-glicozidice, diferind după modul de sinteză al
dextranului.
OH
O CH2 OH O CH2

O OH O
OH OH
O 

OH O CH2 HO O
OH OH
Structura dextranului
Dextranul se obţine din zaharoză, prin biosinteză în prezenţa bacteriei Leuconostoc
mesenteroides. Dextranul astfel obţinut se hidrolizează enzimatic (cu endodextranaze)
sau acid (HCl), până la masele moleculare de 40 şi respectiv 70 kDa.
O
O CH2 OH O CH2
O OH O
OH OH
O
OH O CH2 HO O
OH O
CH2
CH OH
CH2
O
O CH2 OH O CH2
O OH O
OH OH
OH O
CH2 CH CH2 O O CH2 HO O
OH OH
exemplu de fragment din Sephadex (denumire comercială pentru dextranul vândut de
compania suedeză Pharmacia începând din 1959)
46
Dextranul se prezintă ca o pulbere albă, solubilă în apă, în soluţii de săruri, dar
insolubilă în mulţi solvenţi organici.
Dextranul are aplicaţii multiple în:
 medicină – se administrează sub formă de soluţii perfuzabile pentru ameliorarea
circulaţiei sangvine, cât şi pentru efectul antitrombotic. Se utilizează, de asemenea, ca
soluţie perfuzabilă în nutriţia parenterală. Complexul format din hidroxid de fier şi
dextran se utilizează ca antianemic în medicina veterinară;
 separatologie analitică – dextranul reticulat cu epiclorhidrină se utilizează ca fază
staţionară, sub denumirea comercială de Sephadex, în cromatografia de excluziune
sterică;
 senzori- datorită biocompatibilităţii, se utilizează în imobilizări de biosenzori.
ÎNTREBAREA 38
Ce sunt rezorcinarenele? Ce aplicaţii au aceşti compuşi?
Soluţie:
Rezorcinarenele sunt liganzi macrociclici obţinuţi prin ciclocondensarea

rezorcinolului cu aldehide, în mediu acid:
HO OH
HO OH
HO OH R R
H+
+ R CH O
R R
HO OH
HO OH
Recent, s-au elaborat noi metode de sinteză a rezorcinarenelor, utilizând un catalizator de

tipul acidului sulfuric molibdat şi aldehide aromatice cu următoarele structuri:
CHO
CHO CHO
OH CHO Cl
OCH3
Cl
Acidul sulfuric molibdat se poate obţine conform procedurii:
47
ONa OSO3H
O Mo O + 2 HSO3Cl O Mo O + 2 NaCl
ONa OSO3H
Utilizarea acestui catalizator conduce la randamente semnificativ îmbunătăţite (85-

90 %), timpi de reacţie sensibil mai mici, puritate ridicată a rezorcinarenelor şi, ceea ce
este foarte important, permite efectuarea reacţiei în absenţa solvenţilor (solvent-free
synthesis).
Rezorcinarenele se utilizează la obţinerea chemosenzorilor optici, a membranelor
selective, a fazelor staţionare în HPLC, a tectonilor supramoleculari, etc.
Datorită abilităţilor de complexare, se utilizează în extracţia de cationi ai metalelor
grele.
ÎNTREBAREA 39
Care dintre compuşii de mai jos nu prezintă caracter aromatic?
O
+
N
H N
O
H
A B C D E
+ H
N
N
N N
N H H
H
F G H I J
SO3H
H OH H
H
B
B
+
N
H H
HO3S
K L M N O P
Soluţie:
Nu prezintă caracter aromatic compuşii B, D, E, G, I, K, N, O.
48
ÎNTREBAREA 40
Care sunt feţele heterotopice pentru compuşii de mai jos:

a) pentanal;
b) di-n-butilcetonă;
c) 2-iodopropenă;
d) 1,1-dibromoetenă;
e) cis-4-octenă;
f) metil etil cetonă;
g) maleat de metil;
h) fumarat de metil;
Soluţie:
C4H9 Re H H Si C4H9
C C
a)
O O
C4H9 C4H9
b) C Nu are feţe heterotopice.
O
CH3 Re I I Si CH3
C C
c)
C C
H H H H
H H
C
d) Nu are feţe heterotopice.
C
Br Br
C3H7 Re H H Si C3H7
C C Două perechi echivalente de feţe
e)
C C enantiotopice.
C3H7 Si H C3H7 Re H
C2H5 Re CH3 CH3 Si C2H5

C C
f)
O O
H Re COOCH3 CH3OOC Si H
g) C C
C C
H Si COOCH3 CH3OOC Re H
49
H Re COOMe MeOOC Si H
C C
h)
C C
MeOOC Re H H Si COOMe
ÎNTREBAREA 41
Care este stereochimia produşilor obţinuţi prin adiţia anionului cianură pe feţele
Re şi Si ale pentanalului? Dar dacă se adiţionează bisulfitul de sodiu?
Soluţie:
C4H9
C4H9 H C4H9 H R
C C C
H
NC OH NC
O OH
Si
CN -
C4H9
C4H9 H C4H9 H S
C C C
H
HO CN HO
O CN
Re CN -
C4H9
C4 H 9 H C4H9 H S
C C C
H
NaO3S OH NaO3S
-
O O OH
Si
S
O O H
C4H9
C4H9 H C4H9 H R
C C C
H
O HO SO3Na HO
O SO3Na
Re S
H O O
50
ÎNTREBAREA 42
Ce sunt reacţiile letargice?
Soluţie:
Reacţiile letargice, sintagmă introdusă în literatura de specialitate de către D. E.

Pearson şi O. D. Keaton în 1962, reprezintă acele reacţii care decurg extrem de lent,
durând săptămâni sau luni, la temperatura camerei, şi care nu pot fi accelerate prin
ridicarea temperaturii datorită producerii reacţiilor secundare. Exemplul cel mai relevant
îl reprezintă sinteza cetoximelor împiedicate steric.
Reacţia se efectuează în mediu puternic bazic:
O-K+
Ar C R + NH2OH Ar C R + H2O
O N
OH
OH
Cetonele supuse oximării, timpii de reacţie, precum şi randamentele obţinute sunt

prezentate în tabelul următor:
timp de reacţie
structura compusului carbonilic , %
(h)
C 16 450
O
C CH3 98 32
O
C CH3 81 420
O
Încercarea de a efectua reacţiile de oximare la reflux a condus la randamente mai

mici datorită, probabil, reacţiilor secundare (de exemplu, descompunerea hidroxilaminei
în amoniac, apă şi alţi produşi care pot rezulta din sinteză).
51
ÎNTREBAREA 43
Ce sunt cvasienantiomerii? Dar cvasiracemaţii?

Soluţie:
Cvasienantiomerii sunt compuşii chimici optic activi, asemănători din punct de
vedere structural, de tipul M-A şi M-B, în care unitatea structurală comună (M) are
chiralitate de sens opus (de exemplu, (R)-2-bromobutanul este cvasienantiomer cu (S)-2-
iodobutan).
HOOC CH2 H2C COOH

C C
HOOC HOOC
Cl Br
H H
cvasienantiomeri
Cvasienantiomerii care se găsesc într-un amestec în raport molar 1:1 reprezintă
cvasiracemaţii.
ÎNTREBAREA 44
Câte semnale distincte prezintă compuşii de mai jos în spectrele 1H-RMN sau
19
F-RMN?
CH3 H CH3 H H 2C CH2

CH3 CH CH2
C C C C
H 2C O O
CH3 H Br H
A B C D
Br Br H Br
CH3 CH CH2 CH3
CH2 CH CH2 OH C C C C
Cl
H H H Br
E F G H
OH Cl
CH CH2 Cl (CH3)3C F (CH3)3C F
dizolvat în SbF5
I J K K’
(CH3)2CH F
(CH3)2CH F CFCl2 CFCl2 CFCl2 CFCl2
dizolvat în SbF5
(19F-RMN, la 25 oC) (19F-RMN, la -120 oC)
L L’ M M’
52
CF2Br CBr2CN CF2Br CBr2CN

(19F-RMN, la 25 oC) (19F-RMN, la -98 oC)
N N’
Care este multiplicitatea semnalelor în cazul compuşilor K, K’, L, L’, M, M’, N, N’?
Soluţie:
H Hb c
a H H
C H - trei semnale (cei doi atomi
C a
H H
de hidrogen vinilici sunt
C C - două semnale H
H C C diastereotopici şi dau
C H 1
Br H b semnale diferite H-RMN)
H H
Hb H
d c - patru semnale (cei
H C C H
a H H Hb
doi protoni metilenici
- două semnale H C C C Ha
din ciclul epoxidic
H C O H O sunt diastereotopici)
H
Hd Hb Br Br
C C C O H a - cinci semnale C C - un semnal
e H H
H Hc H
e d b a
H Br H H H H
- cinci semnale (atomii
C C - un semnal H C C C C H de hidrogen b şi c sunt
H Br diastereotopici)
H Cl Hc H
a Hd Hc H a
H Hc e
O H e
H C C Cl
H H H - şase semnale Cl H b - şase semnale
bH H fH Hd
Hd Hf He
(CH3)3C F - un semnal (dublet, datorită cuplajului cu atomul de F)
53
(CH3)3C F În SbF5 are loc reacţia:

-
dizolvat în SbF5 (CH3)3C F + SbF5 (CH3)3C+SbF6
În spectrul 1H-RMN se înregistrează un semnal, de data aceasta
fiind, însă, singlet.
(CH3)2CH F - două semnale (doi dubleţi şi respectiv doi multipleţi datorită

cuplajelor H-H şi H-F)
(CH3)2CH F În SbF5 are loc reacţia:

+ -
dizolvat în SbF5 (CH3)2CH F + SbF5 (CH3)2CH SbF6
În spectrul 1H-RMN apar tot două semnale, însă doar un dublet
şi, respectiv, un multiplet, datorită dispariţiei cuplajului cu atomul
de fluor.
CFCl2 CFCl2 - un semnal (19F-RMN la 25 oC) – interconversia conformerilor

este rapidă.
- două semnale (19F-RMN la -120 oC) – interconversia
conformerilor este diminuată.
F F F
Cl Cl F Cl Cl F
Cl Cl Cl Cl Cl Cl
F Cl Cl
achiral chiral chiral
Datorită echivalenţei atomilor de fluor din toţi conformerii posibili, cele două semnale
nu apar deplasate unul față de celălalt.
CF2Br CBr2CN - un semnal (19F-RMN la 25 oC) – interconversia conformerilor

este rapidă.
- două semnale (19F-RMN la -98 oC) – interconversia
conformerilor este diminuată semnificativ.
Br Br Br
Br Br NC Br Br CN
F F F F F F
CN Br Br
achiral chiral chiral
19
În spectrul F-RMN se obţin două dublete (corespunzând celor doi conformeri chirali),
precum şi un singlet (pentru conformerul achiral).
54
Această multiplicitate este obţinută datorită neechivalenţei atomilor de fluor din
conformerii chirali.
ÎNTREBAREA 45
Care dintre următorii compuşi prezintă maxime de absorbţie în spectrul IR la

_
n  3000 cm 1 ?
HOH2C
O
O O
HOH2C OH HO OH O CH2OH
O O
OH HO
OH
HO
O O
A
HOH2C OH CH2OH
HO
O O
OH HO
OH HO O
O
O HO HO
HOH2C OH CH2OH
O O
O
CH2OH
B C
-ciclodextrină
COOH
Br Br
Cl Cl
D E F G
Br CH2 C C CH2 Br CH3 CH2 C N

O
H I J
CH3 CH3
N O C O CH3
CH3 C NH2
O
K L M N
55
O O
O
N CH3 CH2 CH2 NH2
H O O N
O P R S T
Cum se pot sintetiza compuşii E, F şi G pornind de la materii prime accesibile?
Soluţie:
_
Prezintă maxime de absorbţie la n  3000 cm 1 compuşii A, C, D, E, F, G, K, L,
N, O, R, S, T.
Sinteza compusului E:
O
COOH Zn(Hg), HCl COOH PPA
O
AlCl3
acilare 
O
O Br O
EtOOC CH2 OZnBr
CH2 C OEt H+
Zn
COOEt
EtOOC CH2 OH
H+ NaOH(aq)
COO-Na+ O
COOH
H+ PPA
56
Zn(Hg), HCl Pd, 
E
piren
Sinteza compusului F:
Br MgBr
Mg/Et2O 1. PBr3
O
2. H2O/H3O+ OH
NaCN H2O/H2SO4 SOCl2

Br CN - NH3 COOH
AlCl3 H2/cat. H2SO4, 

F
COCl
inden
O OH
Sinteza compusului G:
Cl
, AlCl3 H2SO4 fumans Br2, AlBr3
SO3H
Br Br Br Br
H2SO4 diluat 1. KMnO4, NaOH/
2. H3O+
SO3H
COOH COOH
Br Br Br Br
Cl2, AlCl3
Cl Cl
57
ÎNTREBAREA 46
Care este ordinea crescătoare a frecvenţelor de vibraţie pentru legăturile indicate în

compuşii de mai jos:
O O
O
a) O
O
O
A B C
O O O
H
b) N H
N N
H
A B C
H
c) CH3 CH2 CH3 C CH
CH3 CH2 C C H
H CH3
A B C
O
O O O
d) CH3 CH CH C
H
A B C D
Soluţie:
a) B<C<A c) A < B < C
b) A<B<C d) A < D < C < B
ÎNTREBAREA 47
Cum se explică apariţia picului m/z = 74 la înregistrarea spectrului de masă al
hexanoatului de metil?
Soluţie:
Apariţia picului m/z = 74 se explică printr-o transpoziţie McLafferty:
58
CH2
H +
CH3
HC O
CH3 CH2 CH CH2 +
CH2 C CH3
CH2 O
H +
O
+
C CH3
CH2 O
m/z = 74
ÎNTREBAREA 48
Ce sunt cucurbiturilii? Cum se pot sintetiza aceşti compuşi şi ce aplicaţii au?
Soluţie:
Cucurbiturilii sunt liganzi macrociclici constituiţi din unităţi de glicouril

(tetrahidraimidazo[4,5-d]imidazol-2,5-dienă) conectate prin punţi metilenice. Numele lor
derivă din similitudinea structurală pe care o au cu dovleacul, o plantă din familia
cucurbitaceelor:
o
O 3,9 A
N N CH2
o
CH CH 5,8 A o
9,1 A
N N CH2
O n
Structura CB[n], unde n poate fi 5, 6, 7, 8, 9, 10
Cucurbiturilii au fost sintetizaţi pentru prima oară, în anul 1905, de Behrend prin
condensarea glicourilului cu formaldehidă, în mediu acid. Glicourilul se obţine la rândul
său din uree şi glioxal:
O O O
H2N NH2 HN NH N N CH2

CH2O
OHC CHO CH CH CH CH
H2SO4
H2N NH2 HN NH N N CH2
O O O n
glicouril
59
Structura moleculară a cucurbiturililor a fost elucidată de către Freeman, în anul
1981. Prezenţa grupelor carbonil asigură proprietăţi hidrofile, în vreme ce cavitatea
internă are proprietăţi hidrofobe.
Cucurbiturilii formează complecşi cu alte molecule atât prin interacţii ion-dipol şi
legături de hidrogen, cât şi prin interacţii hidrofobe.
Datorită proprietăţilor de complexare şi aptitudinii de a funcţiona ca molecule
gazdă, cucurbiturilii au numeroase aplicaţii în farmacologie (eliberare controlată de
medicamente), chimie organică (sinteze asimetrice), cataliză supramoleculară. Recent,
cucurbiturilii au fost utilizaţi cu succes ca stabilizatori pentru coloranţi şi molecule
fluorescente, crescând fotostabilitatea acestora.
ÎNTREBAREA 49
Ce semnifică atacul în poziţia ipso?
Soluţie:
În modelul substituţiei electrofile a benzenului monosubstituit se discută, de obicei,
de atacul reactantului electrofil (E+) în poziţiile orto, meta, para. Atacul în poziţia ipso
se referă la atacul în poziţia în care preexistă substituentul X:
X
ipso
orto
meta
para
+ E+ alte
E X reactii
a
X E
e
Nu- H Nu
E +
b X
d E
- X+
c
+ H
X
E
X E
E
+
X -H + H
60
Se pot imagina mai multe scenarii pentru stabilizarea ionului areniu rezultat prin
atacul în poziţia ipso:
Reacţia a: ionul areniu pierde E+ şi revine la compusul iniţial;
Reacţia b: ionul areniu pierde X+;
Reacţia c: ipso-substituentul suferă o migrare 1,2 urmată de pierderea unui proton;
Reacţia d: reactantul electrofil suferă o migrare 1,2 urmată de pierderea unui proton;
Reacţia e: reacţia ionului de areniu cu un nucleofil (au fost izolaţi derivaţi de
ciclohexadienă).
Câteva reacţii de substituţie electrofilă aromatică care decurg prin atac în poziţia
ipso sunt exemplificate mai jos:
+ H+
+
C6H5 C6H5 +
O O
OH OH
HO3S O2N
HNO3
H2SO4
Substituţia nucleofilă aromatică poate avea loc prin atac în poziţia ipso:
Cl OCH3
O2N O2N
-
+ O CH3
- Cl-
NO2 NO2
Intermediarii obţinuţi sunt complecşi Meisenheimer:
-
Cl O Cl OCH3 O Cl OCH3
+ +
O2N - N - - N
- O O
+ O CH3
+ +
NO2 N - N -
O O O O
61
O Cl O Cl O Cl OCH3
OCH3 OCH3 +
+ + - N
- N - N -
O O O
- - Cl-
+ +
+ N -
N - - N -
O O O O O O
OCH3
O2N
NO2
ÎNTREBAREA 50
Ce sunt interferonii? Ce aplicaţii au aceşti compuşi?
Soluţie:
Interferonii sunt proteine aparţinând clasei citokinelor, sintetizaţi în mod normal în

unele celule din organism, ca răspuns la prezenţa unor factori patogeni precum virusuri,
bacterii, paraziţi, precum şi a tumorilor. Există mai multe tipuri de interferon, cele mai
cunoscute şi utilizate în terapeutica medicală fiind ,  şi .
interferon uman -2a recombinant

(Protein Data Bank ID: 1ITF)
62
interferon uman  interferon  de bovină, recombinant

(Protein Data Bank ID: 1AU1) (Protein Data Bank ID: 1RFB)
Interferonii pot fi obţinuţi atât prin tehnici clasice (din celulele sanguine şi din
fibroblaste), cât şi prin tehnici de recombinare genică.
Denumirea generică a acestor proteine provine din capacitatea de a interfera cu
replicarea virală care are loc în celulele gazdă infectate. Datorită acţiunii antivirale,
antiparazitare, antimicrobiene, antiproliferative şi imunomodulatoare, interferonii se
utilizează în tratamentul a numeroase afecţiuni, printre care putem aminti: scleroza
multiplă, hepatita virală B, C şi D, melanoame maligne, cancer (renal, hepatic), leucemia
cu celule păroase, mielom multiplu, sarcomul Kaposi, etc. Tratamentul cu interferon
prezintă, adesea, numeroase efecte secundare: alopecie, depresie, inapetenţă, diaree,
edeme, subfebrilitate, dureri de muşchi, secreţie nazală, frisoane, dureri musculare,
osoase, decompensarea diabetului zaharat, etc.
Pentru asigurarea unor concentraţii constante în timpul tratamentului, interferonul
standard se administrează adesea în varianta PEGilată (funcţionalizat cu
polietilenglicoli). În pofida disponibilităţii evident în creştere, graţie tehnologiilor de
recombinare genică, terapia cu interferon este încă relativ scumpă.
ÎNTREBAREA 51
Ce este mecanismul SN1’? Dar mecanismul SN2’?
Soluţie:
Mecanismul SN1’ se referă la substituţia nucleofilă a substraturilor alilice, care

decurge rapid, dar este acompaniată de transpoziţii alilice:
63
+ Nu-
R CH CH CH2 X R CH CH CH2 Nu + R CH CH CH2
- X-
Nu
Formarea celor doi produşi de reacţie se explică prin faptul că intermediarul de tip
alilic (carbocation) este un hibrid de rezonanţă:
+ +
R CH CH CH2 R CH CH CH2
Reacţiile care decurg prin mecanism SN1’ implică adesea perechi de ioni:
CH3 CH CH CH2 OH
NaOH 0,8N 60%
CH3 CH CH CH2 Cl
25oC
CH3 CH CH CH2
OH
40%
CH3 CH CH CH2
NaOH 0,8N OH
CH3 CH CH CH2 62%
25oC
Cl
CH3 CH CH CH2 OH
38%
Dacă reacţiile ar decurge prin intermediul carbocationilor mezomeri liberi ar trebui

să se obţină acelaşi raport al alcoolilor izomeri. Această distribuţie a produşilor de reacţie
(„product spread”), explicabilă prin formarea de perechi de ioni, scade sau este absentă
dacă se măreşte polaritatea solventului. Creşterea polarităţii solventului va conduce la
mărirea stabilităţii carbocationilor liberi.
Substituţia nucleofilă la atomul de carbon alilic poate decurge şi printr-un mecanism
clasic SN2. Substituţia acompaniată de transpoziţii este substituţie nucleofilă SN2’:
R1 R3 R1 R3
R1 C C C X R1 C C C R3
- X-
- R2 R3 Nu R2
Nu
ÎNTREBAREA 52
Ce este cine substituţia?
64
Soluţie:
Cine substituţia reprezintă o reacţie de substituţie (de obicei în seria aromatică) în

care noua grupare („entering group”) intră într-o poziţie adiacentă grupării care pleacă
(„leaving group”).
Un exemplu în acest sens îl reprezintă reacţia o-bromoanisolului cu ionul amidură,
în amoniac lichid:
OCH3 OCH3
-
Br
NH2
NH3
NH2
Cine substituţia poate fi interpretată pe baza mecanismului de reacţie:
OCH3 OCH3 OCH3

Br Br
-
NH2 - NH3 -
H - Br-
2,3 - dehidroanisol,
intermediar de tip benzin
OCH3 OCH3 OCH3

- H
NH3
-
-
NH2 - NH2 NH2
NH2
I
Formarea carbanionului I se explică prin stabilizarea acestuia de către gruparea

OCH3 (efect inductiv atrăgător de electroni). Alte exemple de cine substituţii sunt
prezentate mai jos:
NO2
COOH
KCN
EtOH, H2O
Me Me
COOH
NO2
KCN
EtOH, H2O
65
H OMe
NO2
MeONa
MeOH
NO2 NO2
CH(COMe)2
O2N NO2 O2N
CH2(COMe)2
Et3N
N O N O
NO2 Me NO2 Me
ÎNTREBAREA 53
Ce este tele substituţia?
Soluţie:
Tele substituţia reprezintă o reacţie de substituţie în care noua grupare („entering

group”) intră la distanţă mai mare de un atom faţă de gruparea care pleacă („leaving
group”).
Câteva exemple de tele substituţie sunt prezentate mai jos:
NH2
N NH3 N
N N
N N
N N
Br
X
N N NH2
N KNH2 N
NH3(l)
X = Cl, Br
ÎNTREBAREA 54
Ce este mecanismul E1cB?
66
Soluţie:
Mecanismul de reacţie E1cB se referă la un tip de reacţie de eliminare unimoleculară
ce implică şi o bază conjugată:
H
bazã -
C C L C C L
L - "leaving group"
-
C C L C C
În vreme ce în cazul mecanismului E2 grupările L şi H se elimină simultan, iar în

cazul mecanismului E1, gruparea L părăseşte molecula prima, în cazul mecanismului
E1cB se formează un carbanion (baza conjugată a substratului).
Se disting trei cazuri limită de mecanism E1cB:
(E1cB)R: Etapa I este reversibilă, carbanionul format poate reface substratul.

(E1cB)I: Etapa II este ireversibilă.
(E1)anion: Etapa I este rapidă, mecanismul se poate lua în calcul când se formează
carbocationi stabilizaţi.
Câteva exemple de reacţii ce decurg prin mecanism E1cB sunt prezentate în cele ce
urmează:
- -
O H O R O - X-
a) C C C O
X - ROH X
HO-, NaOH -
b) R C CH2 CH2 X R C CH CH2 X
- H2O - X-
O O
R C CH CH2
O
Unele reacţii ce decurg prin mecanism E1cB presupun existenţa unor carbanioni
implicaţi în perechi de ioni:
Br Br Br Br +
DMF
C C + Et3N - C C Br C C H + Et3NHBr-
H H H
+
Et3NH
67
ÎNTREBAREA 55
Ce sunt tuburile de carbon colosale? Cum se sintetizează şi ce aplicaţii au aceşti
compuşi?
Soluţie:
Tuburile de carbon colosale reprezintă un nou tip de material tubular pe bază de
carbon. În comparaţie cu nanotuburile de carbon, tuburile de carbon colosale au diametre
care variază între 40 şi 100 μm, precum şi o lungime de ordinul centimetrilor, fiind
vizibile cu ochiul liber. Pereţii tuburilor de carbon colosale sunt constituiţi din pori
macroscopici rectangulari, în formă columnară.
Se obţin prin depunere chimică din stare de vapori, utilizând ca precursor un
amestec de etilenă şi ulei de parafină, încălzit la 850 oC.
Datorită excelentelor proprietăţi electrice şi mecanice, tuburile de carbon colosale
sunt testate în vederea obţinerii de materiale compozite uşoare, cu rezistenţă mărită
(pentru industria auto şi aeronautică), la obţinerea de veste antiglonţ, la dispozitive
electronice, etc.
ÎNTREBAREA 56
Ce este fibrinogenul?
Soluţie:
Fibrinogenul este o glicoproteină plasmatică, cu o masă moleculară de aproximativ

340 kDa, esenţială în coagularea sângelui. Este compus din trei perechi de polipeptide
(două Aa, două Bb, şi două ), legate prin 29 punţi disulfidice. Sintetizat de către celulele
parenchimului hepatic (1,7-5g/zi), fibrinogenul este convertit la fibrină în timpul
procesului de coagulare a sângelui. Potrivit clinicii Mayo, valoarea concentraţiei
fibrinogenului reprezintă un marker pentru maladii cardiovasculare. Valorile normale ale
fibrinogenului sunt considerate cele între 200-400 mg/100 mL sânge.
Hiperfibrinogenemia poate indica un risc crescut de infarct miocardic sau accident
cerebrovascular. Sedentarismul, fumatul, suplimentarea cu estrogen, uleiul de peşte, pot
modifica valorile fibrinogenemiei.
Fibrinogen uman
(Protein Data Bank ID: 1M1J)
68
ÎNTREBAREA 57
Ce sunt nanotuburile de carbon? Cum se obţin, cum se funcţionalizează covalent şi

ce aplicaţii au aceşti compuşi?
Soluţie:
Nanotuburile de carbon (CNTs) sunt o formă alotropă a carbonului, cu o structură
cilindrică (o reţea de inele benzenice în formă de tub având la capete câte o jumătate de
moleculă de fulerenă).
O
C O CH2 (CH2 O CH2)n CH2 OH
CNT
H +,  CH2 CH2 O CH2 CH2

n
OH OH
PEG
COO (CH2)17 CH3 COOC6H5
+
OH, H , 
H3C (CH2)17 OH
H +, 
CNT
CNT
COOH
HNO3

CNT
CNT
COONa COCl
NaOH, 25oC, 1h SOCl2, DMF
CNT CNT
COO (CH2)17 CH3
CH3 (CH2)17 Cl CH3 (CH2)17 OH

120oC, 5 zile Et3N, 100oC, 8 zile
CNT
Metode de funcţionalizare covalentă a nanotuburilor de carbon
69
Nanotuburile de carbon pot fi cu un singur perete (single-walled carbon nanotube,
SWNT), sau cu pereţi multipli (multi-walled carbon nanotube, MWNT). MWNT
reprezintă un ansamblu de SWNT cu diametre diferite, concentrice.
Printre metodele de sinteză ale CNT-urilor putem aminti: descărcarea în arc electric,
depunerea chimică din stare de vapori (chemical vapor deposition, CVD), vaporizare
laser.
Funcţionalizarea covalentă a nanotuburilor de carbon este importantă atât din
perspectiva creşterii solubilităţii CNT-urilor, cât şi a creşterii reactivităţii chimice.
O
R C Cl, AlCl3 Li, MeOH, MCl3
R C C R CNT
F2 H H
O O 25-600oC
F F
CNT CNT
CNT
F F
R R RO OR
RMgX RONa
CNT
CNT CNT
R
R
RNH NHR +
N N
RNH2 R
reducere
electrochimicã
CNT CNT
70
EtOOC COOEt
EtOOC COOEt
CNT
EtOOC COOEt
DBU CH
Br
Reactie
Bingel
Cl Cl O3 O O
CHCl3, NaOH O O
Cl Cl O O
CNT CNT CNT

NaBH4
O
S O
O HO OH
cicloaditie [4+2] HO OH
Diels Alder
CNT
CNT
Datorită excepţionalelor proprietăţi electrice, termice, optice, nanotuburile de

carbon se utilizează pe scară largă în: electronică (obţinere de nanodiode), senzori chimici
şi biochimici, cataliză (suport pentru catalizator), farmacologie (eliberare controlată de
medicamente), separări (nanofiltrări), optică neliniară, etc.
ÎNTREBAREA 58
Ce este grafena? Cum se sintetizează acest compus? Ce aplicaţii practice are acest
compus?
Soluţie:
Grafena reprezintă un monostrat de atomi de carbon (2D), hibridizaţi sp2 şi ordonaţi
într-o structură planară, de tip hexagonal:
71
Structura grafenei
Grafena se poate sintetiza prin mai multe metode:

a) exfolierea mecanică a grafitului pirolitic cu orientare înaltă (HOPG);
b) exfolierea chimică, proces ce constă în intercalarea de atomi de metale alcaline între
straturile grafitice, urmate de exfolierea acestora, prin ultrasonare, în diferiţi solvenţi
organici sau anorganici (acid acetic, anhidridă acetică, acid sulfuric concentrat);
c) piroliza etoxidului de sodiu;
d) depunerea chimică din stare de vapori (CVD) utilizând un amestec de gaze
precursoare (acetilenă, metan şi hidrogen);
e) sinteza chimică a grafenei, proces ce constă în oxidarea grafitului în prezenţa
KMnO4 şi a acidului sulfuric. Reacţia de oxidare are ca efect creşterea distanţelor
interplanare din oxidul de grafit. Exfolierea oxidului de grafit prin ultrasonare conduce
la oxidul de grafenă care, prin reducere cu hidrazină, conduce la oxidul de grafenă redus.
Deşi în literatura de specialitate oxidul de grafenă redus se mai numeşte şi grafenă, totuşi,
între cele două substanţe există diferenţe semnificative de structură şi proprietăţi.
1. KMnO4, H2SO4
2. ultrasonare
grafit
72
O OH O
COOH
O OH
HOOC COOH
OH HO OH NH2 NH2
HOOC OH O O
OH
HOOC COOH
O OH
O OH
OH COOH OH
COOH
HO
HOOC COOH
OH OH
oxid de grafenă redus

(grafenă)
Datorită excepţionalelor proprietăţi optice, electrice şi mecanice, grafena se

utilizează în electronică, design-ul bateriilor şi celulelor fotovoltaice, sinteza materialelor
compozite, a senzorilor biochimici, a senzorilor de gaze, ultrafiltrări, optoelectronică
(OLEDs, cristale lichide), eliberare controlată a medicamentelor, terapia cancerului, etc.
ÎNTREBAREA 59
Ce este eritropoetina? Ce aplicaţii medicale are?
Soluţie:
Eritropoetina (EPO) este un hormon glicoproteic care stimulează producţia

globulelor roşii. Eritropoetina este sintetizată, în principal, de către rinichi. Mici cantităţi
de EPO se produc şi la nivel hepatic, în celulele perisinusoidale. Masa moleculară a EPO
este 30-34 kDa, masa lanţului peptidic constituent fiind de 18 kDa.
Stimularea măduvei osoase cu eritropoetina sintetică, obţinută prin inginerie
genetică (tehnologie ADN recombinant) ameliorează nivelul hemoglobinei permiţând
astfel evitarea sau scăderea frecvenţei transfuziilor în:
 anemie datorată insuficienţei renale cronice sau altor patologii renale;
 anemie datorată radioterapiei sau chimioterapiei;
 anemie datorată tratamentului cu antiretrovirale;
Administrarea de EPO conduce la creşterea volumului sanguin al hemoglobinei,
care se traduce printr-o cantitate mai mare de oxigen transportat şi, în final, prin creşterea
capacităţii de efort (merită amintit faptul că o creştere a hemoglobinei cu 0,3 g/dL are
drept consecinţă o creştere a capacităţii de efort cu 1 %). Pentru acest motiv, EPO a fost
utilizată ani la rând de către cei care practică sporturi de anduranţă (ciclism, maraton,
biatlon, triatlon), fiind pe lista substanţelor interzise. Datorită cvasisimilarităţii
structurale, multă vreme nu s-a putut diferenţia eritropoetina endogenă de cea sintetică,
posibilele cazuri de dopaj neputând fi depistate. Este meritul Laboratorului Naţional
73
Francez Antidoping (LNDD - Le Laboratoire National de Dépistage du Dopage) de a fi
elaborat în anul 2000 o metodologie de diferenţiere a celor două tipuri de EPO (există
diferenţe structurale subtile, datorate modificărilor posttranslaţionale). Dopingul cu EPO
este foarte periculos, ducând la creşterea vâscozităţii sângelui şi, în final, la posibile
evenimente trombotice cardiovasculare (infarct miocardic acut, accident vascular
cerebral).
Structura eritropoetinei umane, determinată cu ajutorul

spectroscopiei de rezonanţă magnetică nucleară aplicată proteinelor (protein NMR)
(Protein Data Bank ID: 1BUY)
ÎNTREBAREA 60
Ce este toxina botulinică ? Ce aplicaţii medicale are?
Soluţie:
Toxina botulinică (BTX) este o proteină produsă de bacteria anaerobă Clostridium

botulinum, fiind una dintre cele mai periculoase neurotoxine cunoscute până în prezent.
Există opt tipuri de toxină botulinică (A, B, C [C1, C2] D, E F, G, H). Doza medie letală
(LD-50) este de 1.3–2.1 ng/kg corp în cazul administrării intravenoase sau intramusculare
şi 10–13 ng/kg corp în cazul inhalării toxinei.
Structura cristalină a neurotoxinei botulinice de tip A

(Protein Data Bank ID: 3BTA)
74
Botulismul este o boală foarte gravă şi apare datorită ingestiei de alimente
contaminate cu toxină botulinică (de obicei conserve produse în gospodăria proprie, peşte
sărat sau afumat în condiţii casnice, cârnaţi preparaţi în casă).
În pofida toxicităţii deosebite, toxina botulinică se utilizează în scop terapeutic, fiind
indicată în tratamentul a numeroase afecţiuni precum: spasm hemifacial, distonie cervicală,
blefarospasm, cefalee, hipersalivaţie, fisuri anale, bruxism, neuropatii diabetice, etc.
În ultimii ani, toxina botulinică se utilizează în dermatocosmetologie în tratamentul
ridurilor feţei, corectarea asimetriilor faciale, hiperhidroză, etc.
ÎNTREBAREA 61
Ce sunt auxinele? Ce aplicaţii au aceşti compuşi?

Soluţie:
Auxinele, fitohormoni cu nucleu indolic, au o importanţă capitală în creşterea şi
dezvoltarea plantelor, intervenind în procese ca: diviziunea celulară, geotropism,
transportul şi depozitarea substanţelor în diferite organe ale plantei, fototropism,
hidrotropism, etc. Auxina cea mai intâlnită în regimul vegetal este acidul 3-indolilacetic:
CH2 COOH
N
H
acid 3-indolilacetic
În unele plante, alături de acidul 3-indolilacetic, se mai găsesc şi alte auxine înrudite:
COOH
CH2 CH2 COOH CH2 CHO
CH2 C
O
N N
H H N
H
acid-3-indolil propionic aldehida 3-indolil acetică acid 3-indolpiruvic
În prezent se sintetizează numeroşi compuşi cu activitate auxinică:

CH2 COOH CH2 COOH
CH2 COOH
Cl Cl
Cl
Cl Cl
acid 2,4
acid 2,4,5 triclorofenoxiacetic acid 1-naftilacetic
diclorofenoxiacetic
(2, 4, 5 – T)
(2, 4 – D)
75
Atât auxinele naturale, cât şi cele sintetice, se utilizează pe scară largă în agricultură
şi horticultură, ca stimulatori de creştere, precum şi ca ierbicide.
ÎNTREBAREA 62
Ce este dodecilsulfatul de sodiu? Ce aplicaţii are acest compus?
Soluţie:
Dodecilsulfatul de sodiu (laurilsulfatul de sodiu, SDS sau NaDS) este un surfactant

anionic cu formula moleculară:
CH3 (CH2)11 O SO3Na
SDS se poate sintetiza conform următoarei scheme de reacţie:
CH3 (CH2)11 OH + SO3(g) CH3 (CH2)11 O SO3H

alcool lauric
CH3 (CH2)11 OSO3H + NaOH CH3 (CH2)11 O SO3Na
Este utilizat pe scară largă în compoziţia complexă a produselor de curăţare, precum

şi a celor de îngrijire personală (pastă de dinţi, şampon, cremă de ras, spumă de baie, etc.)
Dodecilsulfatul de sodiu este utilizat ca denaturant al proteinelor în electroforeza cu
gel de poliacrilamidă (SDS-PAGE, sodium dodecylsulfate - polyacrylamide gel
electrophoresis)
ÎNTREBAREA 63
Ce este PEGilarea? Ce aplicaţii are această tehnică de funcţionalizare?
Soluţie:
PEGilarea reprezintă un proces de funcţionalizare covalentă a unor medicamente
(de obicei proteine sau peptide utilizate în terapeutica medicală) cu polietilenglicol
(PEG).
Polietilenglicolul reprezintă o opţiune rezonabilă pentru funcţionalizarea
medicamentelor datorită faptului că este inert, prezintă o solubilitate bună în apă,
mobilitate mai mare în soluţie, imunogenitate scăzută şi nu este toxic.
Administrarea medicamentului PEGilat conferă câteva avantaje semnificative:
 creşte solubilitatea în apă a medicamentului hidrofob;
 PEGilarea determină scăderea vitezei cu care substanţa activă este eliminată din
organism, micşorând astfel frecvenţa de administrare a medicamentului;
 creşte stabilitatea medicamentului;
 reduce imunogenitatea.
Prima etapă a PEGilării este funcţionalizarea polietilenglicolului.
76
Câteva exemple de PEGilare a unor proteine sau peptide (notate generic H2N R )
sunt prezentate mai jos:
NaBH4CN
PEG O H + H2N R PEG O HN R
pH neutru sau
slab alcalin
O
pH=8,5 - 9,5
PEG O CH CH2 + H2N R PEG O CH CH2 HN R
O OH
pH = 8
PEG O O SO2 CF3 + H2N R PEG O HN R
ÎNTREBAREA 64
Care este mecanismul de reacţie pentru esterificarea de mai jos:
O Cl
C
Cl 1. Et3N
HO CH2 (CH2)n CH2 CH2 COOH +
2. DMAP, 
Cl Cl
O O Cl
C
O HO
+
n Cl Cl
Soluţie:
O +
- HNEt3
HO (CH2)n O H + NEt3
Cl
O
C Cl
O Cl
- Cl
HO (CH2)n O
77
- Cl
O O
HO (CH2)n O C Cl
- Cl-
Cl
Cl
CH3
O N N
CH3
HO (CH2)n O Cl
C
O
Cl Cl
CH3
+
N
CH3 O
-
O N
HO (CH2)n N
HO (CH2)n O Cl
- + CH3
C O Cl + N
O CH3
C
O
Cl Cl
Cl Cl
CH3
+
N
O CH3
-
(CH2)n N O N
+ CH3 H +
OH N O
CH3
n
O
CH3
- H+ O
+ N N
CH3
n
ÎNTREBAREA 65
Ce este motivul structural al unei proteine?
Soluţie:
Combinaţiile câtorva elemente ale unor structuri secundare dintr-o proteină, cu un
aranjament geometric specific, se numesc structuri supersecundare sau motive
78
structurale. Motivele structurale pot fi comune mai multor proteine, fără a fi un mijloc
de predicţie a funcţiei biologice a proteinelor. Motivele structurale asemănătoare pot
apărea în proteine cu diferite funcţii.
Motivul structural nu trebuie confundat cu motivul secvenţial (o anumită secvenţă
de aminoacizi comun unor proteine).
Principalele motive structurale sunt:
a) -hairpin - două lanţuri de aminoacizi care adoptă configuraţia , orientate
antiparalel şi legate între ele (terminaţia N a unui şir este legată de capătul C al celuilalt
şir) printr-o secvenţă de doi până la cinci aminoacizi.
Protein Data Bank ID: 1HAA

-hairpin („ac de păr ”)
b) helix hairpin - două lanţuri de aminoacizi care adoptă configuraţia helix, legate
între ele (terminaţia N a unui şir este legată de capătul C al celuilalt şir) printr-o secvenţă
de doi până la cinci aminoacizi. 
Protein Data Bank ID: 1EI0

helix hairpin („ac de păr ”)
c) cheie grecească - patru şiruri  orientate antiparalel legate prin secvenţe scurte de
aminoacizi. Numele este datorat asemănării cu un şablon ornamental prezent în operele
de artă din Grecia.
Protein Data Bank ID: 1CSQ

greek key (cheie grecească)
79
d) -meandră - şiruri  antiparalele unite prin secvenţe scurte de aminoacizi.
Protein Data Bank ID: 1FGN

-meandră
e) şiruri paralele legate între ele de un -helix prin intermediul unor

secvenţe de aminoacizi.
Joint Center for Structural Genomics:

TM0207



f) şiruri antiparalele legate între ele cu un -helix prin intermediul unor
secvenţe de aminoacizi.
Protein Data Bank ID: 1FSD




80
g) helix-loop-helix - un „loop” în structura proteinelor îl reprezintă motivul în care
doi atomi de C a două lanţuri separate de câteva legături peptidice (până la cinci) ajung
la distanţă mică unul de altul (< 7Å)
Protein Data Bank ID: 1HP8

helix-loop-helix (helix-turn-helix)

h) psi-loop - între două lanţuri , antiparalele (ac de păr ) se interpune un alt lanţ ,
structura fiind stabilizată prin legături de hidrogen. Astfel, proteinele se organizează în
forma literei greceşti .
Protein Data Bank ID: 2L69

psi-loop
i) -barrel - structură cilindrică de tip butoi
Protein Data Bank ID: 4CU4 Protein Data Bank ID: 1DC9
-barrel („butoi ”)
81
j) TIM Barrel - o structură în care alternează între ele opt lanţuri  paralele şi opt -
helix. Structura apare în triozofosfat izomerază şi este comună mai multor proteine.
Protein Data Bank ID: 2X1T

TIM Barrel (butoi tip triozofosfat izomeraza)
k) zinc finger - este un motiv structural în care unul sau mai mulţi atomi de zinc sunt
coordinaţi pentru a stabiliza plierea moleculei.
Protein Data Bank ID: 4ZNF Protein Data Bank ID: 1ZAA
zinc finger („deget cu Zn”)
l) coiled coil (spirală înfăşurată) - motivul structural spirală înfăşurată este reprezentat
de două până la şapte -helix care se înfăşoară una jurul alteia ca într-o sfoară.
Protein Data Bank ID: 1UIX Protein Data Bank ID: 2HY6
82
ÎNTREBAREA 66
Ce este domeniul structural al unei proteine?
Soluţie:
Domeniul structural reprezintă o secvenţă din structura unei proteine care poate evolua,
funcţiona şi exista independent de restul moleculei. Majoritatea proteinelor conţin mai multe
domenii structurale. Un domeniu structural poate apărea în mai multe proteine.
Lungimea domeniilor poate varia de la 25 până la 500 aminoacizi. Caracteristicile
lor comune sunt structura compactă, funcţia proprie şi plierea specifică. De fapt, plierea
specifică este cheia care deosebeşte domeniile structurale între ele şi cauza executării de
funcţii diferite în macromoleculă. Într-o proteină constituită din domenii multiple fiecare
domeniu îndeplineşte funcţia proprie sau poate acţiona într-o manieră concertată cu
domeniile învecinate din structura macromoleculară.
Diferenţa dintre motivele structurale şi domeniile structurale este dată de funcţia
îndeplinită de acestea. Motivele structurale reprezintă doar caracteristici structurale care
se pot repeta în mai multe proteine, în timp ce domeniile structurale sunt regiuni
funcţionale ale proteinelor. Un domeniu funcţional poate conţine unul sau mai multe
motive funcţionale.
piruvat kinaza – proteină în care sunt prezente

trei domenii structurale
(Protein Data Bank ID – 1PKN)
În cadrul structurilor terţiare ale proteinelor, domeniile structurale reprezintă

unităţile de bază care sunt conectate între ele prin regiuni „loop” (secvenţe scurte de
aminoacizi).
ÎNTREBAREA 67
În forma iniţială reacţia Kolbe-Schmitt se efectua în vas deschis (presiune

atmosferică), la o temperatură de 180 - 200 oC (Kolbe, 1860).
Cum explicaţi faptul că, în aceste condiţii de reacţie, doar jumătate din fenolul
introdus în proces este convertit, după acidulare, în acid salicilic?
83
Soluţie:
O- Na+ OH
COO-Na+
1 atm, 180-200oC
(1) + CO2
OH O- Na+ OH
- + - +
COO Na COO Na
+-
(2) + Na O +
Fenolul obţinut în reacţia (2) este antrenat de excesul de bioxid de carbon.

În consecinţă, la efectuarea reacţiei în vas deschis doar jumătate din fenolul introdus
în proces se transformă, după acidulare ulterioară, în acid salicilic.
ÎNTREBAREA 68
Ce se formează prin încălzirea salicilaţilor de potasiu şi sodiu la 230 oC? Cum se

comportă p-hidroxibenzoatul de sodiu dacă este încălzit la 280 oC? Cum explicaţi
desfășurarea acestor reacţii chimice?
Soluţie:
OH
230oC
2 COO- K+ K+ -O COO- K+ + OH + CO2
OH O- Na+
230oC
2 COO- Na+ COO- Na+ + OH + CO2
O- Na+
280oC
2 HO COO- Na+ COO- Na+ + OH + CO2
Reacţia Kolbe este o reacţie reversibilă la temperatură înaltă, fiind controlată

termodinamic.
Natura cationilor utilizaţi (litiu, sodiu sau potasiu) are o influenţă decisivă asupra
echilibrului stabilit între anionii izomeri orto-para:
84
O-
-
COO- O COO-
Ionii de sodiu şi de litiu, având volum mic, chelatizează cu ambele grupe anionice
stabilizând forma orto, în timp ce ionul de potasiu chelatizează într-o proporţie mai mică
datorită volumului mai mare (la temperatură înaltă, chelatizarea nu mai este posibilă).
ÎNTREBAREA 69
Ce sunt parabenii? Cum se sintetizează şi ce aplicaţii au aceşti compuşi?
Soluţie:
Parabenii sunt esteri ai acidului p-hidroxibenzoic, denumiţi în mod tradiţional prin

numele radicalului alchil, urmat de sufixul paraben: de exemplu, butilparaben,
hexilparaben, etc.:
COOCH3 COOCH2CH3 COOCH2CH2CH3 COOCH2CH2CH2CH3
OH OH OH OH
metilparaben etilparaben propilparaben butilparaben
Sinteza clasică a parabenilor constă în esterificarea acidului p-hidroxibenzoic cu

etanol, în cataliza acidă:
COOH COOR
montmorilonit K10
+ ROH + H2O

OH OH
Alte metode de preparare sunt prezentate în cele ce urmează:
COOH COOCH3
H2SO4
+ CH3OH
MU
OH OH
85
COOH COOCH2CH2CH2CH3
ZnCl2
+ CH3 CH2 CH2 CH2 OH + H2O
MU
OH OH
Parabenii sunt utilizaţi pe scară largă drept conservanţi, atât în condiţionarea

produselor cosmetice, cât şi în industria alimentară, fiind activi, în genere, faţă de drojdii
şi mucegaiuri. Uzual, pentru a obţine rezultate satisfăcătoare, se utilizează un amestec
de mai mulţi parabeni şi alte substanţe conservante, pentru a asigura produselor un
spectru antimicrobian cât mai larg.
Recent, siguranţa utilizării parabenilor a fost pusă în discuţie de un studiu apărut în
Journal of Applied Toxicology, potrivit căruia au fost detectaţi parabeni în tumorile
sânului. Concluzia acestui studiu părea cu atât mai îngrijorătoare, în contextul în care
deja se discuta despre activitatea estrogenică a parabenilor (se cunoaşte influenţa
nivelului estrogenului în cancerul de sân). Studiul a stârnit interes şi polemici în
comunitatea ştiinţifică. De pildă, acesta nu dovedea o cauzalitate directă între prezenţa
parabenilor în ţesutul afectat şi apariţia cancerului. De asemenea, nu furniza informaţii
despre posibila existenţă a parabenilor în ţesuturile sănătoase din proximitatea tumorei.
În plus, existau deja studii cu privire la activitatea estrogenică a parabenilor care
dovedeau că aceasta este mult mai mică decât s-a crezut iniţial (de pildă, butilparabenul
are o activitate estrogenică de 10.000 până la 100.000 de ori mai mică decât estradiolul).
În concluzie, deşi au existat suspiciuni, se poate afirma că nu există studii ştiinţifice
care să certifice o legătură indisolubilă între utilizarea de parabeni şi apariţia cancerului
la sân.
FDA consideră parabenii ca fiind conservanţi siguri şi eficienţi cel puţin pentru
industria cosmetică, iar utilizarea lor este permisă de legile europene.
ÎNTREBAREA 70
Ce aplicaţii are dioxidul de carbon în chimia organică?
Soluţie:
Dioxidul de carbon are multiple utilizări în chimia organică preparativă, fiind

utilizat ca reactant, catalizator şi, respectiv, solvent.
 CO2 – reactant – poate participa în reacţii cu:
- derivaţi organomagnezieni
HX
R MgX + CO2 R C OMgX R C OH
O O
86
Uzual, dioxidul de carbon se adaugă în reacţie sub formă de zăpadă carbonică.
Procedura este utilă în sinteza compuşilor carboxilici marcaţi izotopic (CO2 marcat este
disponibil comercial).
Adiţia de CO2 la compuşii organometalici geminali conduce la formarea de acizi
malonici:
M COOH
1. 2CO2
R CH R CH
2. H+
M COOH
- aldimine metalate:
1. 2CO2
R N C R' R' C COOH
2. H+
Li O
Aldimina metalată se obţine din reacţia unui compus organolitic cu izonitrilul

corespunzător:
-
R N+ C + R' Li R N C R'
Li
- fosforilide:
R'
1. H2O/HO-
R' R' R CH COOH
+ + 2. H+
R C PPh3 + CO2 R C PPh3 R
-  R
COO- C C C
R, R' = H R' R'
- amine:
Py
R NH2 + CO2 R NH C NH R
HPO(OPh)2
O
+
R NH2 + CO2 R NH COO- NH3 R
O CH3
R2NH + CO2 + CH2 CH O CH2 CH3 R2N C O CH O CH2 CH3
- alcoxizi:
R O- + O C O R O C O-
O
- fenoxizi (reacţia Kolbe-Schmitt):
87
O-Na+ OH
COOH
o
1. 125 C, 6 atm.
+ CO2
2. H+
acid salicilic
 CO2 poate funcţiona şi drept catalizator. Câteva exemple de reacţii de acest gen sunt
prezentate în cele ce urmează:
OH
H2O, CO2 (20 bar)
O
50oC, 9h, 85%
OH
HO O HO OH
H2O, CO2 (20 bar) O
O HO
O o
60 C, 6h, 80% OH + 2
O OH HO OH
O HO
OH
H2O, CO2 (20 bar)

50oC, 35h, 95%
Toate exemplele de mai sus reprezintă catalize acide:
CO2 + H2O HCO3- + H+
Datorită formării şi ionizării acidului carbonic, mediul este uşor acid.
 CO2 în stare supercritică este utilizat, pe scară largă, ca solvent în chimia organică
datorită faptului că este ieftin, uşor disponibil, non toxic şi neinflamabil.
Câteva reacţii care se desfăşoară în mediu de CO2 în stare supercritică (ScCO2) sunt
prezentate în cele ce urmează:
Cl Cl
NO2 NH2
H2, ScCO2
Pd/C
CHO
OH O2, ScCO2
Pd/Al2O3
88
O
6,5 %, Sc(OTf)3
+
O ScCO2, 50oC, 15 h
+
O
O O
O
endo exo
Selectivitatea, randamentul, viteza de reacţie sunt parametri sensibil îmbunătăţiţi

pentru multe din reacţiile efectuate în dioxid de carbon în stare supercritică.
 CO2 ca agent extractant
Hidroliza cetalului ciclohexanonei reprezintă un exemplu de reacţie în care ScCO2
a fost utilizat cu succes ca agent extractant:
O
O O 20 bar CO2, H2O
+
65oC, 4h, 96% HO OH
Amestecul brut de reacţie conţine apă, ciclohexanonă, etilenglicol, însă numai

ciclohexanona are o solubilitate semnificativă în ScCO2, fiind posibilă, astfel, separarea
acesteia de restul amestecului prin extracție în ScCO2.
De asemenea, cafeina poate fi extrasă din boabele de cafea utilizând extracţia cu
ScCO2.
 fază mobilă în procesele cromatografice
ScCO2 este utilizat ca fază mobilă în cromatografia cu fluide supercritice.
 agent de răcire
O suspensie de CO2 solid (gheaţă carbonică) într-un solvent organic este utilizată în
chimia organică ca amestec refrigerant.
ÎNTREBAREA 71
Ce sunt prostaglandinele? Ce aplicaţii au aceşti compuşi?
Soluţie:
Prostaglandinele sunt o familie de compuşi derivaţi ai acizilor graşi, având o

structură comună de acid prostanoic:
89
COOH
CH3
acid prostanoic
Fiziologul suedez Ulf von Euler este cel care a descoperit şi izolat aceşti compuşi
în anul 1930. Numele de prostaglandine provine din faptul că, iniţial, s-a crezut că aceste
molecule provin exclusiv din prostată, deşi astăzi se cunoaşte că prostaglandinele pot fi
sintetizate în orice celulă a corpului. Cele mai cunoscute prostaglandine sunt F1α, F2 α, E1,
abreviate ca PG F1 α , PGF2 α, şi PGE1:
HO HO
COOH
COOH
CH3 CH3
HO OH HO OH
prostaglandina F1 prostaglandina F2
O
COOH
CH3
HO OH
prostaglandina E1
Prostaglandinele intervin ca mediatori într-o multitudine de fenomene fiziologice

şi patologice: activarea răspunsului inflamator, producerea de febră, durere, fenomene de
coagulare a sângelui, vasodilataţie, contracţia musculaturii netede digestive. Analogii de
prostaglandine reprezintă agenţi terapeutici eficace, utilizându-se în gastroenterologie
(pentru efectul protector al mucoasei gastrice, fiind utile în tratamentul ulcerului
gastroduodenal), obstetrică-ginecologie (pentru declanşarea naşterii sau întreruperea
sarcinii), oftalmologie (tratamentul glaucomului), tratamentul hipertensiunii pulmonare,
etc. Prostaglandinele reprezintă, de asemenea, şi ţinte terapeutice.
Antiinflamatoarele nesteroidiene, prin inhibarea ciclooxigenazelor (COX-1, COX-
2, enzime necesare în sinteza prostaglandinelor), sunt utile în tratamentul durerii şi
inflamaţiei.
ÎNTREBAREA 72
Ce sunt ceramidele? Ce aplicaţii au aceşti compuşi?
90
Soluţie:
Ceramidele reprezintă o familie de lipide constituite dintr-o moleculă de sfingozină

((2-amino-4-octadecene-1,3-diol)) şi un acid gras:
OH
HO
NH2
sfingozina
O
H
N
HO
OH
ceramida C6
O
H
N
HO
OH ceramida C16
Dincolo de importanţa lor ca element structural în membrana celulară, ceramidele
au rol semnificativ în diferenţierea, proliferarea şi apoptoza celulelor. Ceramidele
reprezintă constituenţii majori ai pielii în stratum corneum, precum şi ai vernix caseosa,
stratul de grăsime care acoperă pielea nou-născutului.
Ele au un rol important în reţinerea apei în matricea celulară, prevenind apariţia
ridurilor şi atenuându-le pe cele existente. Astfel, foarte multe produse cosmetice
destinate îngrijirii pielii conţin ceramide. Recent, s-au comercializat suplimente şi
produse alimentare (biscuiţi şi băuturi răcoritoare) pe bază de ceramide.
Studiile ştiinţifice şi testele de corneometrie (măsurarea potenţialului bioelectric al
pielii care variază cu cantitatea de apă din ţesuturi) relevă că după trei luni de administrare
a suplimentelor cu ceramide, hidratarea s-a îmbunătăţit semnificativ (35,1 %, comparativ
cu 0,85 % la administrarea unui placebo).
ÎNTREBAREA 73
Ce aplicaţii are monoxidul de carbon în chimia organică preparativă?
Soluţie:
Monoxidul de carbon are aplicaţii diverse în sinteza organică, fiind utilizat în:
 reacţia cu borani, pentru sinteze de alcooli şi aldehide:
91
O
HO CH2 CH2 OH H2O2
a) R3B + CO CR3 B R3C OH
100 - 125oC NaOH
O
1. LiBH4
R3B + CO R CH2 OH
b) 2. H2O2/HO-
1. LiAl(OMe)3H
R3B + CO R CHO
c) 2. H2O2/NaH2PO4-Na2HPO4
 reacţia cu săruri de diazoniu:
+ Pd(OAc)2
Ar N N BF4- + CO Ar COOH
NaOAc
 reacţia cu amine:
a) Et3N.H2Se
Ar NH2 + CO Ar NH CHO
Creşterea timpului de reacţie, creşterea presiunii de CO, creşterea temperaturii

măresc randamentul reacţiei.
Catalizatorul poate fi generat in situ conform reacţiei:
Ar NH2 + CO + Se + Et3N Ar NH C NH Ar + Et3N.H2Se
O
+ - O2
b) 2 R NH2 + Se + CO R NH3 R NH C Se
O
R NH C NH R + H2O + Se
O
c) R NH2 + CO + PdCl2 R N C O + Pd + 2HCl
Reacţia decurge în secvenţa:
R NH2 + CO R NH CHO
R NH CHO + PdCl2 R N C O + Pd + 2HCl
92
d) 2R NH2 + CO + 2S R NH C NH R + H2S
O
 reacţia cu nitrili:
Et3N
R CN + Se + CO + H2O R C NH2 + CO2
Se
1. Et3N
R CN + Se + CO + H2O R C NH R'
2. R' NH2
Se
 reacţia cu bis(trifluoroacetatul) de ariltaliu:
PdCl2
ArTl(CF3COO)2 + ROH + CO Ar C OR
O
 reacţia cu imine şi trialchilborani:
Co2(CO)8
R3B + C N R' + CO R C N C
O R' H
 reacţia cu cetone şi compuşi organolitici:
-110oC H3O+
C O + RLi + CO R C C R C C
O OLi O OH
 reacţia Gattermann - Koch:
AlCl3
Ar H + CO + HCl Ar CHO
CuCl
 reacţia cu alchene:
H COOH
H+
a) C C + CO + H2O C C
100 - 350oC
500 - 1000 atm.
reactie Koch
H CHO
Co2(CO)8
C C + CO + H2 C C
b) presiune
H CH2 NR2
complex de Rh
c) C C + CO + H2O + R2NH C C
93
d) PdCl2
C C + CO + ROH ROOC C C COOR
HgCl2
 reacţia de carbonilare:
CO R' X
a) R X + Na2Fe(CO)4 RCOFe(CO)4- R C R'
O
CO Ar2I+X-
b) R X + Na2Fe(CO)4 RCOFe(CO)4- R C Ar
O
SbCl5/SO2
c) R X + CO + R' OH R C OR'
- 70oC
O
ÎNTREBAREA 74
Cum poate fi sintetizat alcoolul următor pornind de la alcool etilic şi etilenglicol ca

surse de materie organică?
OH
Soluţie:
400 - 450oC
2 C2H5OH + 2H2O + H2
SiO2/Ta2O5
diglim
3
TiCl4, (C2H5)2AlCl BH3.Et3N
trimerizare C6H6 130-200oC
butadiena
1,5,9-ciclododecatriena
94
O
B O
CO, 70 atm, 150oC

B
HO CH2 CH2 OH
H2O2, NaOH OH
95% EtOH
ÎNTREBAREA 75
Ce sunt anhidrazele carbonice?
Soluţie:
Anhidrazele carbonice (CAs) reprezintă o categorie de metaloenzime care

catalizează una dintre reacţiile chimice simple, dar fundamentale, care are loc în celulele
vii, și anume interconversia reversibilă dintre dioxidul de carbon şi anionul bicarbonat,
conform reacţiei:
anhidraza carbonica
H2O + CO2 HCO3- + H+
O enzimă de acest tip a fost identificată prima dată în anul 1933.
Structura anhidrazei carbonice II umane, complexate cu bicarbonat

(Protein Data Bank ID: 2VVB)
Există mai multe familii de anhidraze carbonice, numite alfa, beta, gamma şi deşi
există similitudini structurale minime între membrii aparţinând familiilor diferite, merită
remarcat faptul că enzimele îndeplinesc aceleaşi funcţii şi conţin ionul de zinc ca situs
activ.
Anhidraza carbonică joacă un rol crucial în reglarea acidităţii sângelui, în respiraţie,
etc.
95
Modul cum acţionează anhidraza carbonică este un exemplu foarte interesant de
combinare a teoriilor Brønsted - Lowry şi HSAB (hard soft acid bases).
Molecula de apă, deşi un acid foarte slab, pierde un proton rezultând anionul hidroxid.
Această deprotonare este orchestrată de prezenţa cationului de zinc care acţionează ca un acid
Lewis (acid Lewis de tip borderline) asupra atomului de oxigen din molecula de apă ce va fi
deprotonată (atomul de oxigen acţionând ca o bază tare Lewis).
Astfel, protonul apei devine suficient de acid pentru a reacţiona cu atomii de azot
din inelele de imidazol aparţinând resturilor de histidină (acestea acţionează ca baze
Brønsted). Anionul hidroxil generat poate reacţiona cu bioxidul de carbon cu formarea
anionului bicarbonat.
În reacţia de formare a anionului bicarbonat, catalizată de anhidraza carbonică, se
formează şi un proton. Acesta este înlocuit de ionul de sodiu, bicarbonatul fiind
reabsorbit. Prin administrarea de inhibitori ai anhidrazei carbonice (medicamente care
suprimă activitatea acestei enzime), ionii de sodiu şi potasiu sunt eliminaţi sincron cu
echivalentul de apă, producându-se diureza. Aceste medicamente sunt utilizate ca
diuretice, antiepileptice, în tratamentul glaucomului, al osteoporozei, al afecţiunilor
neurologice, etc. Câteva exemple de inhibitori de anhidrază carbonică sunt prezentate
mai jos:
O O
S S
O N
SO2 NH2 N N
Ac HN SO2 NH2
S
NH
Brinzolamidă Acetazolamidă
CH3 O S O
S
H SO2 NH2
H
NH
Dorzolamidă
Recent, a fost izolată din alge marine un tip de anhidrază carbonică care conţine
cadmiu. Descoperirea unei asemenea molecule a fost cu atât mai surprinzătoare cu cât
este îndeobşte acceptat faptul ca acest metal este toxic şi nu are funcţii biologice.
ÎNTREBAREA 76
Ce este oxitocina? Ce aplicaţii medicale are?
96
Soluţie:
Oxitocina, hormon peptidic descoperit de omul de ştiinţă italian Nicholas Farraye
în anul 1835, este sintetizată de hipotalamus şi eliberată în sânge de lobul posterior al
glandei pituitare. Din punct de vedere al structurii chimice, oxitocina este o nonapeptidă
ciclică cu secvenţa: cisteină-tirozină-izoleucină-glutamină-asparagină-cisteină-prolină-
leucină-glicin-amidă (Cis-Tir-Ile-Gln-Asn-Cis-Pro-Leu-Gli-NH2). Are o masă
moleculară de 1007 daltoni, unitatea internaţională (UI) de oxitocină fiind de
aproximativ 2 micrograme de peptidă pură.
Preparatul de sinteză, similar cu hormonul oxitocic hipofizar, este utilizat în
terapeutică pentru inducerea şi menţinerea travaliului, provocând contracţii uterine de tip
fiziologic. De asemenea, stimulează mioepiteliul glandei mamare, favorizând ejecţia
laptelui. Oxitocina actionează ca neurotransmiţător în creier, cercetările recente punând
în lumină faptul că acest hormon joacă un rol capital în viaţa reproductivă şi în
comportamentul social al tuturor mamiferelor.
Adesea, este numit hormonul fericirii şi al ataşamentului, oxitocina fiind
responsabilă pentru buna comunicare în cuplu precum şi pentru apariţia instinctului
matern.
Structura cristalină a complexului neuropsihină- oxitocină

(Protein Data Bank: 1NPO)
ÎNTREBAREA 77
Ouzo (ούζο), băutură tradiţională grecească, este un lichid incolor ce capătă un

aspect alb-lăptos în contact cu apa. Cum puteţi explica acest fenomen?
Ouzo Ouzo + apă
97
Soluţie:
Această băutură alcoolică, similară cu arak-ul şi absintul, este folosită ca aperitiv în

Grecia şi Cipru. Efectul de înălbire se datorează prezenţei anetolului (component al
uleiului esenţial din anason), ingredient de bază în procesul de fabricare. Anetolul este
foarte solubil în alcool etilic, dar nu şi în apă. În momentul în care concentraţia de alcool
scade, prin adăugare de apă, sub 38 % în volum, acest ulei esenţial hidrofob formează o
microemulsie stabilă de tip ulei-în-apă, ale cărei picături sunt capabile să difuzeze lumina,
dând aspectul alb-lăptos al băuturii.
CH3
CH3
O
trans-anetol
ÎNTREBAREA 78
Care sunt regulile lui Baldwin şi ce implicaţii au?
Soluţie:
Regulile lui Baldwin sunt reguli empirice bazate pe observaţii experimentale asupra
cineticii reacţiilor de ciclizare, cât şi asupra raţionamentelor stereochimice. Ele au fost
propuse pentru prima dată de către chimistul britanic Sir Jack Baldwin în 1976. Aceste
reguli relevă importanţa distanţelor interatomice cât şi a orientării legăturilor chimice (a
orbitalilor moleculari). Ele au rolul de a prezice produsul de reacţie atunci când există
multiple căi de reacţie posibile:
O
O
5-endo-trig 5-exo-trig
OEt
OEt O
N N
NH2
H H
Nomenclatură:
Prefixul numeric are scopul de a indica dimensiunea ciclului format în urma reacţiei.
Prefixele endo şi exo utilizate în nomenclatura acestor reacţii indică modul în care
legătura chimică luată în discuţie se desface (endo-în interiorul sau exo-în exteriorul
ciclului care se formează):
-
Y
5-endo 4-exo
-
X Y X Y X Y X
98
Sufixele: dig, trig şi tet au rolul de a indica geometria atomului de carbon atacat:
 Digonal petru hibridizare sp
 Trigonal pentru hibridizare sp2
 Tetragonal pentru hibridizare sp3
Exemple:
4 4
5
Y 3 4
3 Y 3
5
5
6 2
2 X 2
X X Y
1 1
1
6-endo-trig 5-exo-tet 5-exo-dig
Reguli:
Regula nr. 1:
 Toate reacţiile exo-tet sunt favorizate. Acest lucru se datorează faptului că nu există nici un
factor stereoelectronic ce poate împiedica reacţia. Perechea neparticipantă de electroni a
atomului donor X poate interacţiona cu uşurinţa cu orbitalul σ* al legăturii C-Y.
 Toate reacţiile endo-tet sunt defavorizate.
Regula nr. 2:
 Toate reacţiile exo-trig sunt favorizate. Acest lucru se datorează uşurinţei cu care
electronii neparticipanţi ai atomului donor X pot interacţiona cu orbitalul de antilegătură
π* al legăturii C=Y.
 Reacţiile 3-5-endo-trig sunt defavorizate. Molecula nu are geometria necesară
pentru ca perechea de electroni neparticipanţi ai atomului donor X să poată interacţiona
cu orbitalul π* al legăturii C=Y. Reacţiile endo-trig devin posibile doar atunci când
dimensiunea ciclului format este mai mare:
H
N 6-endo-tet N
O O
Regula nr. 3:
 Reacţiile 3-4-exo-dig sunt defavorizate
 Reacţiile 5-7-exo-dig sunt favorizate
 Reacţiile 3-7-endo-dig sunt favorizate
Pentru uşurinţă, aceste reguli au fost comprimate în următorul tabel:
99
dig trig tet
endo exo endo exo endo exo
3     
4     
5      
6      
7     
De reţinut este faptul că aceste reguli sunt pur empirice bazate pe rezultate
experimentale şi raţionamente sterochimice. Termenul „defavorizat” nu indică faptul că
reacţiile sunt interzise, ci faptul că cinetica lor de reacţie este mai lentă comparativ cu
reacţiile „favorizate”. Există numeroase excepţii, iar în general, reacţiile „defavorizate”
necesită distorsionări ale legăturilor chimice. De asemenea, aceste reguli nu se aplică
pentru elementele din perioada a 3-a a sistemului periodic (de ex. sulf).
Regulile lui Baldwin pot fi aplicate şi pentru enolaţii cetonici, însă nomenclatura a
trebuit adaptată, întroducând şi prefixele enolendo şi enolexo:
 dacă produsul de reacţie conţine gruparea carbonil în interiorul ciclului format, se
foloseşte prefixul enolendo.
 dacă produsul de reacţie conţine gruparea carbonil în exteriorul ciclului format, se
foloseşte prefixul enolexo.
Exemple:
6-enolendo-exo-tet
-
O Br O
-
O 6-enolexo-exo-trig
O
O O-
Reguli:
 reacţiile 6-7-endoenol-exo-tet sunt favorizate
 reacţiile 3-5-enolendo-exo-tet sunt defavorizate
 reacţiile 3-7-enolexo-exo-tet sunt favorizate
 reacţiile 3-7-enolexo-exo-trig sunt favorizate
 reacţiile 6-7-enolendo-exo-trig sunt favorizate
 reacţiile 3-5-enolendo-exo-trig sunt defavorizate
Exemplu:
Br O
5-exo-tet 5-endoenol-exo-tet
> 70% - 0%
O O
100
ÎNTREBAREA 79
Telomerii sunt unităţi de ADN care protejează terminaţiile cromozomilor. Cu

fiecare diviziune celulară, telomerii se scurtează până la o dimensiune critică când se
declanşează apoptoza celulară. Celulele canceroase îşi păstrează însă lungimea
telomerilor datorită unei enzime cunoscută sub numele de telomerază.
OSO3Na OSO3Na
HO HO
NH NH
MeO2C OH O OH
N N
HO OH HO OH
HO HO
dictyodendrin A dictyodendrin B
Astfel, în momentul de faţă se caută compuşi organici ce pot acţiona ca inhibitori

de telomerază în tratamentele împotriva cancerului. Doi astfel de compuşi sunt
dictyodendrin A şi B, alcaloizi identificaţi în buretele marin Dictyodendrilla
verongiformis. Aceştia pot fi sintetizaţi conform următoarelor scheme de reacţii:
Br
I n-BuLi, PhMe 1. Fe, FeCl2, EtOH, HCl
A B
MeO 2. Boc2O, Et3N, MeCN
Br OMe
NO2
1. Mg(TMP)2 2LiBr , THF 1. TMSOTf, 2,6-lutidina, CH2Cl2

C D
2. CuI, Pd(PPh3)4 2. DDQ, PhMe
MeO MeO
3.
I Br
KOH, DMF
101
AgOTf, THF 1. (Bpin)2, [PdCl2(dppf)] CH2Cl2, AcOK, dioxan
E F
MeO 2. [PdCl2(dppf)] CH2Cl2, NaOH, dioxan
Ot-Bu
CO2Me
Br N3
Alchilare Friedel-Crafts I
o-C6H4Cl2 1. BCl3, pentametilbenzen, CH2Cl2 1. BCl3, TBAI, CH2Cl2

G H
reflux 2. Cl3CCH2OSO2Cl, DABCO, CH2Cl2 2. Zn, MeOH, HCO2NH4
dictyodendrin A
O NO2
OH i-PrBr, K2CO3 MeONa, MeOH, 70oC
I J
DMF, 100oC MeO
CHO
1. TosMIC, NaH, THF, -30oC Fe, HCl CH2Cl2, Et3N, DMAP

K L M
MeO EtOH O
2. Cl
Br OMe
OMe
reflux
TiCl3 / 2 KC8, DME hv, MeCN, Pd/C NBS, THF 1. MeLi, THF, -78oC
N O P
Py, reflux PhNO2 0oC 2. n-BuLi
1. p-MeOC6H4CHO TPAP, NMO BCl3 Cl3CCH2OSO2Cl

Q R S T V
2. H+, H2O CH2Cl2 CH2Cl2 DABCO, CH2Cl2
1. BCl3, TBAI, CH2Cl2

dictyodendrin B
2. Zn, HCO2NH4, MeOH
Care sunt structurile necunoscute din schemele de reacţii prezentate mai sus?
102
Soluţie:
MeO
OMe OMe
Br
Br Br
BocHN N OMe
O 2N
Boc
Br OMe Br OMe
OMe
A B C
MeO MeO
Br Br
MeO2C
N OMe N OMe
OMe
MeO
OMe
MeO
MeO
D E
Ot-Bu
MeO MeO Ot-Bu
N3
NH
MeO2C OMe MeO2C OMe

N N
MeO OMe MeO OMe
MeO MeO
F G
103
O O NO2
MeO O
S
O CCl3 Oi-Pr
O
NH
I
MeO2C OMe
N
O NO2
Oi-Pr
MeO OMe
MeO
MeO
H J
OMe OMe
O NO2 O NH2
Oi-Pr Oi-Pr
N N
MeO MeO
K L
OMe
Oi-Pr
MeO
OMe
MeO NH
O HN O OMe
N
Oi-Pr
OMe
MeO
MeO
M N
104
Oi-Pr Oi-Pr
MeO MeO
NH NH
OMe OMe
Br
N N
OMe OMe
MeO MeO
O P
Oi-Pr Oi-Pr
MeO MeO
N Li NH
OMe HO OMe
Li
N N
OMe MeO OMe
MeO MeO
Q R
Oi-Pr OH
MeO MeO
NH NH
O OMe O OMe
N N
MeO OMe MeO OMe
MeO MeO
S T
105
O
O
MeO S
O CCl3
O
NH
O OMe
N
MeO OMe
MeO
V
ÎNTREBAREA 80
Sildenafil Citrat (ViagraTM) este un inhibitor selectiv al fosfodiesterazei 5 (PDE-5)

şi este prescris pentru tratamentul disfuncţiilor erectile şi a hipertensiunii arteriale
pulmonare. Acest medicament a fost descoperit şi sintetizat pentru prima dată de către
cercetatorii de la Pfizer. Sinteza acestui medicament este prezentată în schema de mai
jos:
OEt
COOH HN N CH3
ClSO3H CDI
A B C
EtO2C CO2Et CH3NHNH2 HNO3 NH3 H2

D E F G H I
EtONa, 40oC o
EtOH, 5 C H2SO4 EtOH Pd/C
O CH3
N
OEt HN
N
+C t-BuOK
N
J
t-BuOH
Sildenafil
O2S
N
N
CH3
Compusul D (C5H10O) are următoarele caracteristici spectrale:
106

Compus IR, n (cm-1), CCl4 1
H-RMN, ppm), CDCl3
D 2,4 2,13 1,6 0,93
1716
(C5H10O) triplet singlet multiplet triplet
Care sunt compuşii intermediari din sinteza Sildenafilului?
Soluţie:
O
1,6
Compusul D:
2,13 2,4 0,93
OEt OEt O
OEt COOH
N
COOH
N
O2S O 2S
N N
SO2Cl
N N
CH3 CH3
A B C
O CH3 O CH3
O O
N N
EtO N EtO N
EtOOC
O2N
E F G
O
CH3
H2N
N
OEt O
N
O CH3 O CH3
N
N N H
H2N N H2N N
O2N H2N O2S

N
N
CH3
H I J
107
ÎNTREBAREA 81
Care este mecanismul transformării de mai jos:
O HBr, CH3COOH
Br 150oC, 7h, 21% Br
Soluţie:
O O
+
+ H + H
Br Br
-H+
HO H HO
Br Br
+
+ H+ H2O Eliminare 1,4
Br Br
- H2O
- H+
108
ÎNTREBAREA 82
Cum se poate realiza transformarea:
CH3
OH C O
OH
H H H H
H H H H
O O
Nandrolon Gestonorona
(19-nortestosteron) progestativ utilizat în
hipertrofia de prostatã
Soluţie:
OH OH
H H H H
HO CH2 CH2 OH
H H TsOH O H H
O
O
O NC
OH
H H H H
CrO3 1. NaHSO3
O 2. NaCN H H
O
O O
H3C
NC C O
OH OH
H H H H
CH3MgBr
O H H H H
O
O O
109
H3C
C O
OH
H H
HCl
H H
O
ÎNTREBAREA 83
Nilutamida, un medicament utilizat în tratamentul cancerului de prostată în fază

avansată, are structura de mai jos:
F3C O
CH3
O2N N CH3
NH
Cum se poate sintetiza acest compus plecând de la materii prime accesibile?

Soluţie:
CH3 CCl3 CF3 CF3
Cl2 NaF HNO3

AIBN H2SO4
NO2
CF3 CF3 CF3 CF3

O2N
Fe/HCl AcCl HNO3
+
H2SO4
NH2 NHAc NHAc NHAc
majoritar NO2
CF3 CF3
O
O2N -
O2N
H2O/HO Cl C OEt
NHAc NH2
110
CF3 EtOOC F3C O
O2N CMe2 CH3
H2N
O2N N CH3
NH C OEt NH
O O
2,2-dimetilglicocolatul de etil se poate obţine astfel:
Br2 H2O/HO- 1. (CH2)6N4

Me2CH COOH Me2C COBr Me2C COOH
P rosu 2. HCl, 
Br Br
EtOH, H+
Me2C COOH Me2C COOEt
NH2 NH2
ÎNTREBAREA 84
Cum se pot sintetiza următorii compuşi?
CN
CN NC
Cl Cl -
HC NH3+ O3S CH3
CN NC
A B C
două căi de sinteză
CH3
CN
CH3 C CN
CH3 CH2 C NH2
CH3
CN
D E
Soluţie:
Sinteza compusului A:
O
COOEt
O2/V2O5 2EtOH 2NH3
o o O +
400 C-500 C H - EtOH
- H2O COOEt
O
111
O
C NH2 CN
2SOCl2
- 2SO2
C NH2 - 4HCl CN
O
Sinteza compusului B:
NH2 NHCOCH3 NHCOCH3 NHCOCH3
Cl Cl
(CH3CO)2O HNO3 Cl2
Py H2SO4 cat.
NO2 NO2
NHCOCH3 NHCOCH3
Cl Cl Cl Cl
Sn + HCl 1. HNO2, H+ H2O/H+
2. H3PO2
NH2
NH2 CN
Cl Cl Cl Cl
1. HONO, H+
2. CuCN
reactie Sandmeyer
O altă variantă preparativă a 2,6-diclorobenzonitrilului utilizeză ca materie primă

toluenul:
CH3 CH3 CH3 CH3

Cl Cl Cl Cl
HNO3 Cl2 Sn + HCl
H2SO4 AlCl3
NO2 NO2 NH2
CH3 CN
Cl Cl Cl Cl
1. HNO2, H+ NH3, O2
2. H3PO2 Pt, 
112
Sinteza compusului C:
NaHCO3 NaCN
Cl CH2 COOH Cl CH2 COO-Na+ NC CH2 COO-Na+
- CO2 - NaCl
- H2O
HCl EtOH NH3

NC CH2 COOH NC CH2 COOEt
H+ - EtOH
PCl5 NaNO2, AcOH

NC CH2 CONH2 NC CH2 CN
-POCl3 H2O
-2HCl
NC NC p-TsOH
Al(Hg), THF
C N OH HC NH2 C
NC NC
Sinteza compusului D:
NaCN HCN HCN

CH3 CH2 Cl CH3 CH2 C N CH3 CH2 C NH
CN- CN-
CN
CN
CH3 CH2 C NH2
CN
Sinteza compusului E:
CH3 CH3 CH3

Mg 1. CO2 1. NH3
CH3 C Cl CH3 C MgCl CH3 C COOH
2. H2O/H+ 2. 
CH3 CH3 CH3
CH3 CH3
O P2O5
CH3 C C CH3 C CN
- H2O
CH3 NH2 CH3
113
ÎNTREBAREA 85
Mescalina sau 3,4,5-trimetoxifenetilamina este un alcaloid psihedelic izolat din

Lophophora williamsii, o specie de cactus răspândită în nordul Mexicului, în America
Centrală precum şi în zona fluviului Rio Grande.
Amerindienii utilizează de peste 3 000 de ani spinii uscaţi ai cactusului (mescal
buttons) în cadrul ritualurilor religioase, pentru obţinerea unor stări psihice spectaculoase.
Cele mai frecvente efecte ale consumului de mescalină sunt: viziuni colorate, alterarea
dimensiunilor obiectelor, depresie şi euforie, stări de visare sau alertă, senzaţia
desprinderii de sol, etc.
Curând după izolarea şi identificarea ei în anul 1897 de către chimistul german
Arthur Heffter şi sinteza din 1919, mescalina a început să fie utilizată substanţial în
cercurile artistice şi intelectuale ale vremii.
Unul dintre cei mai cunoscuţi consumatori ai mescalinei a fost scriitorul englez
Aldous Huxley, care a descris experienţa sa privind utilizarea acestui drog în eseul „The
doors of perception”.
Cum poate fi sintetizată mescalina pornind de la:
a) p-crezol;
b) acid galic.
Soluţie:
CH3 CHBr2 CHO
Br2 H3O+ NaOCH3, Cu2Cl2

a) Cl CH3OH
Br Br Br Br
OH Cl OH OH
CHO CHO
Me2SO4, NaOH CH3NO2

H 2O NaOH
MeO OMe MeO OMe
ONa OMe
CH CH NO2 CH2 CH2 NH2
LiAlH4
MeO OMe MeO OMe

OMe OMe
Mescalina
114
COOH COOH COOCH3
1. NaOH
b) +
2. CH3I exces
HO OH H3CO OCH3 H3CO OCH3
OH OCH3 OCH3
CH2OH CH2OTs
1. LiAlH4 TsCl KCN

2. H2O Py
H3CO OCH3 H3CO OCH3
OCH3 OCH3
CH2CN CH2CH2NH2
1. LiAlH4
2. H2O
H3CO OCH3 H3CO OCH3
OCH3 OCH3
Mescalina
ÎNTREBAREA 86
Care sunt structurile compuşilor notaţi cu litere din următoarele scheme de reacție?
Br S
OHC B(OH)2
[Pd(dba)3] NBS
N A
PCy3, K3PO4 C28H19NO2S2 THF
dioxan/H2O 90%
100oC, 18h
Br
HOOC B(OH)2
NC CN, Et3N
B C D
Pd(dppf)Cl2.CH2Cl2 CH3CN
K2CO3
115
Br
O
S B
O
OHC N E
Pd(dppf)Cl2 . CH2Cl2
K2CO3
CH3OH/toluen
Br
70oC
Ag2O, NaOH POCl3, DMF NC CN, Et3N

F G H
EtOH
Br
OHC S B(OH)2
POCl3 Ag2O, NaOH
N I J
DMF Pd(dppf)Cl2 . CH2Cl2
K2CO3
NC CN, Et3N
K L
EtOH, 80oC
Soluţie:
CHO CHO
S S
N Br N
S S
CHO CHO
A B
116
CHO
HOOC N
S
CHO
C
CN
S
CN
HOOC N
CN
S
CN
D
S S
OHC N HOOC N
S S
E F
117
CHO
HOOC N
S
CHO
CN
S
NC
HOOC N
NC
S
CN
H
Br Br
OHC N HOOC N
I J
118
CHO
HOOC N
CN
S
NC
HOOC N
ÎNTREBAREA 87
Care sunt structurile compuşilor notaţi cu litere în schema de mai jos?
O
C CH2 OAc
OH
H
TsCl, Py OsO4
A AcONa B
H AcOH
O
Me2CO, H+ HOCl NaOH HF SeO2

C D E F G H
Notă: În reacţia cu tetroxidul de osmiu a compusului B este atacată numai legătura

16.
119
Soluţie:
O O
C CH2 OAc C CH2 OAc
OTs
H H
H H
O O
A B
O O
C CH2 OAc C CH2 OAc
OH O Me
H OH H O Me
H H
O O
C D
O O
C CH2 OAc C CH2 OAc
HO Me O Me
O O
H O H O
Me Me
Cl H H
O O
E F
O O
C CH2 OAc C CH2 OAc
HO Me HO Me
O O
H O H O
Me Me
F H F H
O O
G H
ÎNTREBAREA 88
Ce este tiramina? Cum se poate prepara tiramina pornind de la: a) anetol
b) fenol?
120
Soluţie:
Tiramina sau 4-hidroxifenetilamina este o amină care se găseşte în corpul uman
precum şi în anumite alimente şi băuturi alcoolice, fiind metabolizată de enzima
monoaminooxidază (MAO):
OH
CH2 CH2 NH2

tiramină
În laborator, tiramina poate fi sintetizată facil prin decarboxilarea tirozinei (termic
sau enzimatic):
OH
COOH
- CO2
NH2
HO
CH2 CH2 NH2
tirozina tiramina
Printre alimentele şi băuturile alcoolice care conţin tiramină sau bacterii ale căror
enzime convertesc tirozina în tiramină putem aminti: salamul, cârnaţii, brânzeturile
îmbătrânite şi fermentate, sosurile de soia, saramura de peşte, hering, batog, ciocolată,
carnea, vinul, berea vinetele, etc.
Nivelul de tiramină din alimente depinde de tipul de procesare precum şi de modul
de conservare al acestora.
Administrarea de inhibitori de monoaminooxidază (utilizaţi încă cu succes în
tratamentul depresiilor), asociată cu consumul de alimente cu conţinut ridicat de tiramină,
poate declanşa crize de hipertensiune arterială.Acest exemplu relevă importanţa ajustării
dietei unei persoane care primeşte un anumit tratament medicamentos.
Sinteza tiraminei, pornind de la anetol ca materie primă de bază, parcurge
următoarele etape:
CH CH CH3 CHO CH CH NO2
1. O3, Zn CH3NO2 H2/Ni

2. AcOH HO-
OMe OMe OMe
121
CH2 CH2 NO2 CH2 CH2 NH2
1. HI, 
2. HO-
OMe OH
Sinteza tiraminei, pornind de la fenol, se poate desfăşura conform etapelor:

OH OH OH
CN, AlCl3 1. NaOH, H2O, reflux

2. HCl
CN COOH
OH OH
NH2 NH2.H2O NaNO2

HCl, 25oC
O O
+ -
C NH NH2 C N N N
OH OH
75-80oC 1. HCl/H2O
2. NaOH
CH2 CH2 NH2

N C O
ÎNTREBAREA 89
Cum poate fi sintetizată 2,7-octandiona pornind de la fructoză ca unică sursă de

materie organică?
Soluţie:
HO CH2 CH2OH
O HO CH2 O CHO
H2SO4 , Amberlist-15
HO
OH -3H2O
OH HMF
122
O
2 H2O
+ HCOOH
H2SO4 COOH
acid levulic
O O
2KOH sinteza Kolbe
2 2 - +
COOH COO K -2CO2
ÎNTREBAREA 90
Căror grupuri punctuale de simetrie aparţin următorii compuşi?

a) CH4 j) Anionul ciclopentadienilic
b) CH2Cl2 k) Ciclobutadienă
c) CHCl3 l) Cation de tropiliu
d) C2H4 m) Ciclohexan (formă scaun)
e) C2H2 n) Ciclohexan (formă baie)
f) C2HD o) Adamantan
g) Alenă p) DABCO
h) Benzen q) Fulerenă C60
i) Piridină r) CH3+
Soluţie:
a) CH4 Td j) D5h
C2
Cl Cl
b) C2v k) D4h
H H
C7
c) C3v l) C2
D7h
123
d) D2h m) D3d
e) C2H2 D∞h n) C2v
C∞v
f) C2HD o) Td
g) D2d p) D3h
C6
C2
h) D6h q) Ih
C2 C2
C60
i) C2v r) D3h
Notă: Doar elementele de simetrie necesare atribuirii apartenenţei grupului de simetrie

punctual au fost reprezentate în diagramele de mai sus.
ÎNTREBAREA 91
Ce sunt reacţiile template? Ce este efectul template?
Soluţie:
Clasa reacţiilor template cuprinde toate transformările care au loc între două sau
mai multe centre de coordinare ale aceluiaşi ion metalic. În absenţa ionului metalic
aceiaşi compuşi organici ar conduce la produşi de reacţie diferiţi.
Efectul template subliniază rolul cationului metalic în sinteza compusului organic
datorită preorganizării impuse liganzilor organici de către sfera de coordinaţie a ionului
metalic.
În figura de mai jos este prezentată o reacţie template:
124
Br 2+
N S N S
Ni + Ni 2Br-
N S N S
Br
Un dezavantaj important al reacţiilor template este, în unele cazuri, dificultatea de

a scoate ionul metalic din cavitatea nou creată.
ÎNTREBAREA 92
În laboratorul de chimie organică a fost sintetizat un compus organic conform

următoarei reţete:
Într-un balon cu fund rotund de 100 mL au fost adăugate: 1,0 g de acetat de nichel(II)
tetrahidrat, 1,8 g de 1,2-diaminobenzen, 1,7 mL 2,4-pentadiona şi 25 mL de 1-butanol.
Amestecul de reacţie, de culoare mov, a fost adus la reflux timp de 8 ore, după care a fost
răcit la -5 ºC, formându-se un precipitat la baza balonului. Produsul de reacţie a fost
filtrat, spălat cu metanol rece şi lăsat la uscat, rezultând 1,2 g de cristale foarte fine de
culoare mov închis.
În urma analizei IR şi 1H-RMN (200 MHz, CDCl3) a cristalelor rezultate au fost
înregistrate următoarele spectre:
125
a) Care este structura produsului de reacţie?

b) Puteţi atribui semnalele spectroscopice structurii propuse?
c) Puteţi propune un mecanism care să ilustreze formarea produsului de reacţie?
d) Ce produşi de reacţie secundari se pot forma în această reacţie?
e) Cărui grup de simetrie punctual aparţine acest compus?
f) Cum se poate realiza conversia:
O
NH2 N C NH
2
NH2 N
Pirazinamida,
medicament
utilizat in tratamentul
tuberculozei
g) Care este mecanismul transformării:
NH2 O N CH3
H2SO4
+
- 2H2O
NH2 O N CH3
Soluţie:
N N
Ni
a)
N N
Ni(TMTAA)
126
b)

IR, n (cm-1), film 1
H-RMN, ppm), CDCl3
benzi caracteristice
3053.88 – C-H aromatic 6.78-6.55 4.85 2.15 1.5 7.3
2953.39 – C-H alchenă protoni protoni protoni protoni protoni
2916.51 – C-H alifatic localizați pe vinilici grupare apă solvent
1529.81 – C=C aromatic nucleul metil (impurităţi
1456.83 – C=N imină aromatic din CDCl3)
H B
H
H2 + -
O O HN O HN HO
N O O
c) Ni 2+
Ni 2+
Ni2+
N N N
H2 H2 H2
HN +
OH2 O N N N
O x4
2+ 2+ 2+
Ni Ni Ni
N N
N N
B H H
N N N N N N
2+ +
Ni Ni Ni
N N N N N N
B H H Ni(TMTAA) Ni(TMTAA)
d) Un produs secundar al acestei reacţii este un derivat de benzodiazepină. Acesta se

obţine prin formarea unei a 2-a legături iminice intramoleculare:
benzodiazepină
127
Datorită proprietăţii tip template a acestei reacţii, derivatul de benzodiazepină se
formează în cantitate redusă.
e) D2h
NH2 N N COOH
CHO 2NaHSO3 KMnO4
f) +
CHO Na2S2O3 HO-, 80oC
NH2 N N COOH
80oC
O
N COOH N COOMe N C NH
, xilen CH3OH, H+ NH3 2
- CO2
N N N
+
O O O O H
g) -
+ H OSO3H + HSO4
H OH
+ +
NH2 H O NH C CH3 -
C CH3 OSO3H
+
O - H2SO4
NH2 O NH2
CH3 CH3
+
NH C OH NH C OH2
C CH3 H OSO3H C CH3
O - -OSO3H O
NH2 NH2
CH3 CH3
+
N C - N C
C CH3 OSO3H H OSO3H
H C CH3
NH2 O - H2SO4 O - -OSO3H

NH2
CH3
N C N CH3
C CH3 OSO3H
H CH3
NH2 O+ +
N
- H2SO4
H OH
H
128
N CH3 N CH3
H OSO3H
CH3 CH3
- -OSO3H +
N N OH2
OH
H H
N CH3 N CH3
OSO3H
+ - H2SO4
N CH3 N CH3
H
ÎNTREBAREA 93
Cum poate fi realizată transformarea
NH2 S C6H5
fără a utiliza derivaţi halogenaţi sau alcooli intermediari?
Soluţie:
NH2, NHR, NR2 sunt „leaving groups” extrem de slabe, pentru acest reactiv
substituţia directă a grupării amino este imposibilă. Abilitatea de „leaving group” a
grupării amino creşte prin conversia în ditosilat:
TsCl/NEt3 1. NaH
NH2 DMF NHTs 2. TsCl
Ph S-Na+
Ph
NTs2 S
ÎNTREBAREA 94
În ce constă metoda Katritzky de îmbunătăţire a abilităţilor de „leaving group” a

grupării amino?
Soluţie:
Metoda Katritzky constă în tratarea aminei cu o sare de piriliu (uzual se foloseşte

sarea de 2,4,6-trifenilpiriliu). La încălzirea sării, anionul („counterion”) acţionează ca
nucleofil:
129
C6H5 C6H5

R NH2 +
+ +
C6H5 O C6H5 C6H5 N C6H5
Y-
RY-
C6H5
+ R Y
H5C6 N C6H5
În anumite situaţii se utilizează tetrafluoroboratul sării de piriliu (anionul este

nonnucleofil), nucleofilul de interes adăugându-se ulterior:
C6H5
R1COONa
BF4- R1 COOR
+ 200oC
C6H5 N C6H5
R
C6H5 C6H5
- 150oC 120oC
I R I Br- R Br
+ +
C6H5 N C6H5 C6H5 N C6H5
R R
C6H5
ONa
OR
+
N solutie
R dioxan
100oC R = n-C12H25
n-C6H13
C6H5
S
S
EtO C S-H+
+ EtOH, 80oC EtO C S R
C6H5 N C6H5
R
130
C6H5
SCN-
R SCN
+ , 1,1-5 h
C6 H 5 N C6H5
R
C6H5
NaN3
BF4- R N3
+ DMF, 120oC
C6 H 5 N C6H5
R
ÎNTREBAREA 95
Deşi acetalii, cetalii şi ortoesterii sunt hidrolizaţi în mediu acid, tioacetalii

SR'
R SR1
( R CH ) şi tiocetalii ( C ) sunt rezistenţi la un astfel de tratament. Ce
SR' R SR1
reactivi se utilizează pentru hidroliza acestor compuşi?
Soluţie:
Printre reactivii utilizaţi la hidroliza tioacetalilor şi respectiv a tiocetalilor putem

aminti: HgCl2, HgO-BF3, H2O2-HCl, terţ-BuBr-Me2SO, (PhSeO)2O, PbO2-BF3-eterat,
Me2SO-HCl-dioxan.
ÎNTREBAREA 96
Ce este acidul uric? Cum se poate sintetiza acidul uric pornind de la:
a) uree şi cianoacetat de etil;
b) acid barbituric;
Cum se pot realiza transformările:
Adenina Purina
Acid uric
Xantina Hipoxantina
Guanina
Ce importanţă are dozarea acidului uric (seric sau urinar) în evaluarea stării de
sănătate a unui pacient?
131
Soluţie:
Acidul uric (2,6,8-trihidroxipurina) este un compus solid, incolor şi inodor, cu

formula moleculară C5H4N4O3, care poate fi reprezentat prin formulele:
OH
O
H
N H N
N N
OH
O
HO N N N
O N
H H
H
forma lactimica forma lactamica
Este insolubil în apă, alcool şi eter, dar se dizolvă uşor în acid sulfuric. Excrementele
păsărilor şi ale şerpilor sunt bogate în acid uric.
Se poate obţine din guano, îngrăşământ organic natural care se găseşte în cantităţi
apreciabile în America de Sud, şi care provine din acumularea excrementelor (fecale şi
urină) produse de păsări şi lilieci.
Insectele produc acid uric prin catabolismul proteinelor, acestea fiind la originea
iridescenţei fluturilor.
Categorii largi de organisme utilizează acidul uric ca materie primă pentru sinteza
unor pigmenţi, denumiţi pterine, cu nuanţe şi culori dintre cele mai spectaculoase.
Aceste tipuri de molecule au fost izolate în premieră din aripile fluturilor (pteron
este un cuvânt grecesc care semnifică aripă):
OH OH
N OH N OH
N N
H2N N N H2N N N OH
xantopterina leucopterina
(galbena) (albã cu fluorescenta albastra)
Sinteza acidului uric, pornind de la uree şi cianoacetat de etil, parcurge următoarele

etape:
O
EtOOC CH2
H2N CH2 C2H5O-Na+
HN C N
C NH2 CN
O NH2
O
132
O O
HNO2
HN NH H N NH2
N N
O H O H
O NO O NH2 Cl C OR
4[H] O
H N NH2 H N NH2
N N
O H O H
O H
O NH C O N O
OR
- ROH N
H N NH2 H N
H
N N
O H O H
acid uric
Acidul uric se poate transforma în adenină prin următorul set de reacţii:
O Cl
H
H N N
N POCl3 N POCl3
O O
O N N Cl N N
H H
H
2,6-diclor-8-hidroxipurina
Cl NH2 NH2
N N N
N NH3 N HI N
Cl Cl
Cl N N Cl N N N N
H H H
2,6,8-triclorpurina adenina
133
Acidul uric se poate transforma în purină astfel:
O H Cl
H N N N
N N HI N
O Cl
O N N Cl N N N N
H H H
H
2,6,8-triclorpurina purina
Conversia acid uric → hipoxantină implică următoarea schemă de reacţie:
O H Cl
H N N
N N KOH
O Cl
O N N Cl N N
H H H
2,6,8-triclorpurina
OH OH
N N
N HI N
Cl
Cl N N N N
H H
diclorhipoxantina hipoxantina
Conversia acid uric → guanină implică următoarele reacţii chimice:
O H OH
H N N
N N NH3
O Cl
O N N Cl N N
H H
H
diclorhipoxantina
OH OH
N N
N HI N
Cl
H2N N N H2N N N
H H
cloroguanina guanina
134
Acidul uric se poate transforma în xantină astfel:
O H Cl
H N N
N N EtONa
O Cl
O N N Cl N N
H H H
2,6,8-triclorpurina
OEt OH
N N
N HI N
Cl
EtO N N HO N N
H H
xantina
Acidul uric rezultă din degradarea acizilor nucleici, constituind produsul final al
metabolismului purinelor. O creştere a nivelului de acid uric în sânge, faţă de intervalul
de referinţă general acceptat, se numeşte hiperuricemie şi poate avea cauze multiple:
medicaţie diuretică, dietă bogată în purine (sardine, hamsii, organe, sparanghel, fasole
boabe, linte, bere, ciuperci, carne de vacă, scoici, mazăre), consum excesiv de băuturi
alcoolice, medicaţie imunosupresoare, insuficienţă renală, obezitate, etc.
Hiperuricemia poate declanşa crize de gută (formă de artrită provocată de depunerea
uraţilor în regiunea unor articulaţii).
Dozarea acidului uric este importantă în monitorizarea tratamentului gutei,
evaluarea insuficienţei renale, monitorizarea tratamentului citostatic, etc.
Una dintre opţiunile terapeutice antigutoase o reprezintă administrarea de inhibitori
ai xantin oxidazei (XO). Această enzimă (care conţine fier, molibden şi are o masă
moleculară de 270 kDa) generează specii reactive de oxigen (ROS) şi catalizează
oxidarea hipoxantinei la xantină şi, ulterior, la acid uric:
Structura xantin oxidazei

(Protein Data Bank ID: 3NVW)
135
Astfel, prin administrarea de medicamente care blochează activitatea enzimei (de
ex.: Allopurinol) se reduce nivelul acidului uric în sânge.
N
NH
N NH
Structura chimică a Allopurinolului, medicament care tratează
hiperuricemia prin inhibarea xantin oxidazei
Scăderea nivelului seric de acid uric (hipouricemie) se poate întâlni în boala Wilson,
xantinurie (deficit de xantin oxidază), unele neoplasme, dietă săracă în zinc, unele anemii,
etc.
ÎNTREBAREA 97
Ce sunt ligninele? Ce aplicaţii au aceşti compuşi?
Soluţie:
Lignina (derivat din lignum, cuvânt latin care înseamnă lemn) este un biopolimer,
cu masa moleculară între 700-100 000 Da, care însoţeşte celuloza în diferite ţesuturi şi
organe ale plantelor. Este menţionată în premieră în anul 1813 de către botanistul suedez
A.P. de Candolle.
Câteva particularităţi legate de răspândirea şi structura ligninei merită subliniate:
a) este al doilea cel mai răspândit biopolimer din natură, după celuloză;
b) dintre toţi biopolimerii aflaţi în pereţii celulari ai plantelor, lignina este singura care
nu este constituită din unităţi monomere de tip carbohidrat;
c) lignina se distinge, printre ceilalţi biopolimeri constituenţi ai biomasei, prin prezenţa
funcţiunilor aromatice. Mai precis, lignina este compusă din trei tipuri de monomeri,
derivaţi de fenilpropan (monolignoli):
CH3O
OH OH
HO HO
alcool p-cumarilic alcool coniferilic
CH3O
OH
HO
OCH3
alcool sinapilic
136
d) ligninele diferă prin tipul şi numărul unităţilor structurale constituente, având
structuri diferite, în funcţie de planta de provenienţă;
e) lignina este un polimer dendritic, cu o structură complexă.
Lignosulfonaţii (generaţi în cadrul procesului de obţinere a celulozei din lemn care
foloseşte bisulfit) sunt utilizaţi ca dispersanţi, agenţi complexanţi sau de emulsificare.
În comparaţie cu lignosulfonaţii, ligninele sintetizate în cadrul procesului Kraft se
utilizează ca agenţi de dispersie pentru coloranţi şi pesticide.
De asemenea, lignina este utilizată ca materie primă în sinteza unor compuşi
valoroşi precum vanilina, DMSO, xilitol, acid humic, negru de fum.
OCH3 H3CO
OH
HO
OH OCH3 OCH3
O
O OCH3
OH HO O
HO
OH
O HO OR OH
OCH3 H3CO
H3CO O
O
O HO OCH3
RO OH
O
OH
O OH H3CO OH OH
H3CO O
O OCH3
HO O HO
HO
HO HO
O OH OCH3
HO
O
O
H3CO HO
H3CO OH OO
OH
H3CO
H3CO
O OCH3
Structura unui fragment din molecula ligninei
ÎNTREBAREA 98
Ce este efectul Baker-Nathan?
Soluţie:
Efectul Baker-Nathan se referă la cinetica anumitor reacţii chimice, în care
reactivitatea unor serii de substraturi nu poate fi explicată raţional în termeni de efecte
electronice inductive ale substituenţilor.
Efectul a fost descris în literatura de specialitate în anul 1935 de către J. W. Baker
şi W. S. Nathan. Studiind reacţia piridinei cu diverse bromuri de benzil p-substituite, cei
137
doi cercetători au găsit o succesiune inversată a vitezelor de reacţie în raport cu cea
prezisă de efectul inductiv al substituenţilor din poziţia para:
+
R CH2 Br + N R CH2 N
Br-
R: CH3 > CH3 CH2 > CH3 CH CH3 > CH3 C CH3
CH3
Stricto sensu, în termeni de efecte electronice, bromura de benzil p-terţ-butil

substituită ar trebui să fie cea mai reactivă.
Baker şi Nathan au pus aceste rezultate experimentale pe seama hiperconjugării:
H H+ H+ H+ H
H H
H C H C H C H C H
(-) (-)
(-)
Hiperconjugarea poate explica astfel faptul că derivatul bromurat cu gruparea metil

este cel mai reactiv (trei legături C-H disponibile pentru hiperconjugare) şi cel cu
gruparea terţ-butil cel mai puţin reactiv (nicio legătură C-H disponibilă pentru
hiperconjugare).
Cercetări recente au demonstrat că efectul Baker-Nathan, deşi adeseori întâlnit în
soluţie, nu operează şi în fază gazoasă, ordinea reactivităţii fiind complet inversată.
Concluzia acestor cercetări a fost că la originea acestui efect nu se află hiperconjugarea,
ci efectele sterice datorate solvatării diferenţiate.
ÎNTREBAREA 99
Care sunt cele două mecanisme probabile pentru transpoziţia de mai jos?
R1 R 4 R 4 R1
H+
R2 C C O R2 C C O
R3 R3
Cum se poate face distincţia între aceste mecanisme?
138
Soluţie:
4
R1 R4 R 1 R4 R1 R
+
a) R2 C C O + H+ R2 C C O H R2 C C OH
+
R3 R3 R3
R4 R4 R4
+ +
R2 C C OH R2 C C OH R2 C C O
+
3 1 3 1 -H
R R R R R3 R1
După cum se observă, în mecanismul propus mai sus, cele două grupări alchil
migrează în direcţii opuse.
R1 R4 R1 R4 R2 R4
+ +
b) R2 C C O + H+ R2 C C O H R1 C C
R3 R3 R3 OH
R3 R 2 R4 R4
+
+ -H
R1 C C R4 R1 C C R2 R1 C C R2
+
O OH R3 O R3
H
Acest mecanism presupune existenţa unor intermediari de tip epoxid. De remarcat

este şi faptul că cele două grupări alchil migrează în aceeaşi direcţie.
Se poate discrimina între cele două mecanisme folosind cetonă marcată cu 14C la
gruparea carbonil. Dacă operează primul mecanism, este limpede că atomii de carbon
marcaţi izotopic se vor regăsi în gruparea carbonil. În cazul în care transpoziţia are loc
prin intermediul epoxizilor, atomii de carbon marcaţi izotopic se vor regăsi în poziţia 
faţă de gruparea carbonil.
ÎNTREBAREA 100
Ce este transpoziţia cvasi-Favorskii?
Soluţie:
Transpoziţia cvasi-Favorskii se referă la -halocetone care nu conţin atomi de

hidrogen în poziţia ’ faţă de cealaltă parte a grupării carbonil:
139
R2
R1 C C R3
O Cl
Este evident că în acest caz nu se poate forma intermediarul de tip ciclopropanonă.

Mecanismul acceptat (numit şi mecanism semibenzilic) este următorul:
R2 R1 R2 R1
- 4
OR
R1 C C R3 R4O C C R3 -
R4O C C R3
- Cl
O Cl O Cl O R2
-
ÎNTREBAREA 101
Ce este transpoziţia semipinacolică?
Soluţie:
Transpoziţia semipinacolică este o reacţie de transpoziţie înrudită cu transpoziţia

pinacolică clasică, în care substratul este un alcool heterosubstituit de genul:
R2 R3
R1 C C R4
OH X
unde X poate fi: Cl, Br, I, NH2, Ts etc.

Mai jos sunt prezentate două exemple de transpoziţie semipinacolică:
C6H5
H O C CH2 + Ag+ AgI + C6H5 CH2 C CH3
- H+
CH3 I O
CH3 C6H5 CH3 C6H5

HNO2/H+ -N2
CH3 C CH CH3 C CH CH3 C CH C6H5
- 2H2O + - H+
OH NH2 H O N N O CH3
140
ÎNTREBAREA 102
Cum explicaţi că un măr, dar şi alte fructe şi legume, odată curăţate de coajă sau
tăiate felii, lăsate în aer, încep să se brunifice? Cum poate fi evitat acest fenomen?
Soluţie:
Prin curăţarea cojii sau tăierea în felii, se eliberează o enzimă, numită polifenol
oxidază (PPO):
Structura cristalină a polifenol oxidazei obţinută din viţă de vie (Grenache)

(Protein Data bank ID: 2P3X)
În prezenţa oxigenului din aer, această enzimă catalizează formarea de pigmenţi
bruni, numiţi melanine. Procesul, altminteri foarte complex, se numeşte brunificare
enzimatică. Foarte simplificat, setul de reacţii care conduce la formarea polimerilor bruni
de tip melaninic poate fi schematizat astfel:
OH OH
O2
proces enzimatic
R R OH
OH O
O2
- H2O
R OH proces enzimatic R O
O aminoacizi, proteine,
chinone, fenoli polimeri bruni
reactii de condensare de tip melaninic
R O oxidativa nonenzimatica
Chinonele formate în produsul de oxidare sunt ele însele colorate, totuşi brunificarea
este asigurată în mare parte de polimerii melaninici formaţi în procesul de condensare
nonenzimatică.
141
Brunificarea enzimatică decurge optim când pH-ul are valori cuprinse între 5 și 7,
la încălzire, (sub temperatura la care PPO se inactivează). Prezenţa cuprului sau fierului
accelerează procesul (lesne de remarcat dacă se execută tăierea fructului cu un cuţit uşor
oxidat sau la contactul cu un vas de cupru).
Brunificarea enzimatică poate fi evitată utilizând:
a) acid ascorbic – vitamina C acţionează ca antioxidant şi reacţionează cu oxigenul din
aer, suprimând astfel oxidarea compuşilor fenolici;
b) sulfiţi – aceşti compuşi previn formarea compuşilor melaninici;
c) acidul citric – prin scăderea pH-ului (pH<3) se inhibă activitatea enzimei;
d) apa – menţinerea fructului intr-o baie de apă limitează cantitatea de oxigen care intră
în contact cu ţesutul expus.
ÎNTREBAREA 103
Una dintre sintezele clasice ale bazelor Schiff constă în condensarea compuşilor
carbonilici cu amine primare. De ce este important pH-ul în controlul cineticii acestei
reacţii?
Soluţie:
Pentru a înţelege rolul pH-ului în sinteza bazelor Schiff va trebui să formulăm un

mecanism de reacţie plauzibil:
H
+
H N H
O O
R3
C + H A C
R1 R2 - A- R1 R2
R2 R2 R2
+
R1 C OH A- R1 C OH H A R1 C OH2
+
H N H - HA H N - A- H N
R3 R3 R3
carbinolamina
R1 R2
C A- R1
C N R3
-H2O H N+ - HA R 2
3
R baza Schiff
La o analiză atentă a mecanismului de reacţie propus se constată că:

a) dacă pH-ul este prea ridicat (o concentraţie mică de protoni), gruparea carbonil nu
va fi protonată, după cum nici carbinolamina nu se va protona;
142
b) dacă pH-ul este scăzut (o concentraţie mare de protoni), amina va fi protonată şi nu
va putea funcţiona ca nucleofil. Experimental se demonstrează că viteza de reacţie este
maximă la o valoare a pH ~ 4,5.
ÎNTREBAREA 104
Ce este polivinilpirolidona? Cum se sintetizează şi ce aplicaţii are acest compus?
Soluţie:
Polivinilpirolidona (PVP) este un polimer solubil în apă şi alţi solvenţi polari,

obţinut prin polimerizarea vinilpirolidonei, în mediu bazic, în prezenţă de H2O2:
H2O2, NaOH
n
O O
N N
CH CH2 CH CH2
n
M = 40.000 - 60.000
Monomerul supus polimerizării se poate sintetiza conform următoarei scheme de

reacţie:
CH2O, Cu2C2 H2/Ni

HC CH HO CH2 C C CH2 OH
100oC, 5 atm. o
100 C, 200 atm.
210oC, Cu-Cr
HO CH2 CH2 CH2 CH2 OH
O
O
NH3 HC CH, N2
200oC, 200 atm. O 150-180oC, 15-20 atm. O
N N
H
CH CH2
Alternativ, se poate utiliza N-2-hidroxietil-pirolidona:
H2N CH2 CH2 OH SOCl2

O 180-190oC O
O N
CH2 CH2 OH
KOH
O O
N N
CH2 CH2 Cl CH CH2
143
Polivinilpirolidona are multiple utilizări:
 în medicină, cu înlocuitor de plasmă sintetică. De asemenea, complexul polivinil
pirolidona-iod (Povidone-iodine, Betadină) este un antiseptic eficace, cu acţiune
microbiană prelungită (datorită eliberării treptate a iodului conţinut);
 în producerea de membrane destinate dializei şi procesului de purificare a apei;
 în cosmetică, fiind un ingredient în unele şampoane, paste de dinţi, geluri de păr, etc;
 în agricultură, ca liant şi agent de complexare;
 în industria farmaceutică, ca agent de condiţionare a medicamentelor (liant);
 în industria alimentară, cu rol de emulgator, stabilizator, agent de îngroşare şi
glazurare (E1201);
 în aplicaţii industriale, ca aditiv special în fabricarea de baterii, ceramică, cerneluri,
etc.
ÎNTREBAREA 105
Ce sunt reacţiile Maillard?
Soluţie:
Reacţiile Maillard, denumite astfel după biochimistul francez Louis Camille

Maillard (1878-1936) reprezintă reacţiile dintre aminoacizi şi zaharuri reducătoare.
Reacţiile Maillard au loc uzual la temperaturi ridicate şi sunt responsabile în mare
parte pentru aroma şi culoarea pâinii, cafelei prăjite, prăjiturilor, orezului gătit, berii,
cartofilor prăjiţi. Alături de caramelizare, reprezintă o altă formă de brunificare non-
enzimatică.
Aceste reacţii chimice au loc zilnic în orice bucătărie, brutărie sau patiserie din
lume, fiind, de departe, transformările cel mai des puse în practică.
Pentru a înţelege mai bine acest fenomen este suficient să menţionăm faptul că
aspectul galben brun al pâinii cumpărate de la brutărie sau culoarea şi savoarea cartofilor
prăjiţi se datorează reacţiilor Maillard.
J. E. Hodge (1914-1996), chimist afro-american, născut în Kansas City, este cel care
a elucidat mecanismul reacţiilor Maillard (cunoscut acum în literatura de specialitate ca
secvenţa Hodge). Articolul său, intitulat „Chemistry of browning reactions in model
systems”, apărut în anul 1953, în “Journal of Agricultural and Food Chemistry” este citat
în literatura de specialitate de peste 1400 de ori şi a fost numit “Citation classic” de către
Science Citation Index, în anul 1979.
În conformitate cu teoria propusă de Hodge, reacţiile Maillard implică trei etape:
a) reacţia unei monozaharide reducătoare cu un aminoacid:
CHO CH N R
H C OH H C OH
H2N R
HO C H H2N R HO C H este notarea simplificata
H C OH - H2O H C OH a aminoacidului
H C OH H C OH
CH2OH CH2OH
144
b) transpoziţia Amadori, cu formare de cetozamine:
H H H H H
+
CH2 NH R
C N R C N R H+ C N R
H C OH H C OH C O
C O H
HO C H H+ HO C H HO C H - H+ HO C H
H C OH H C OH H C OH
H C OH
H C OH H C OH H C OH
H C OH
CH2OH CH2OH CH2OH CH2OH
cetozamina
c) Cetozaminele formate suferă diverse reacţii de deshidratare, scindare, transpoziţie,

adiţie, polimerizare cu formare a mii de compuşi responsabili pentru aroma, culoarea şi
textura alimentului respectiv.
Printre aceştia, putem menţiona:
CH3 C C CH3
HO CHO
O O O
hidroximetilfurfural diacetil
N CH3
O
6-acetil-2,3,4,5- N O
tetrahidropiridina 2-acetilpirolina
Natura şi proporţiile compuşilor rezultaţi în reacţiile Maillard sunt influenţate de o

serie de factori precum: pH-ul, temperatura de procesare, tipul de aminoacid, respectiv
de monozaharidă, prezenţa oxigenului, a apei, etc.
Unii dintre compuşii rezultaţi în urma reacţiilor Maillard sunt toxici sau potenţial
carcinogeni. Un exemplu în acest sens îl reprezintă acrilamida, compus decelat în cartofii
prăjiţi la o temperatură mai mare de 120oC.
Reacţiile Maillard se desfăşoară, de asemenea, şi în corpul uman. Ele reprezintă o
etapă în formarea produşilor finali de glicare avansată (AGEs), responsabili, cel puţin în
parte, pentru complicaţiile diabetului zaharat, a fibrozei pulmonare, precum şi a
maladiilor neurodegenerative.
ÎNTREBAREA 106
Ce este caramelizarea?
145
Soluţie:
Caramelizarea reprezintă un proces fizico-chimic de descompunere termică şi
brunificare a zahărului, utilizat pe scară largă în industria alimentară pentru obţinerea
aromelor şi gusturilor caracteristice.
Produsul obţinut, caramelul, se utilizează într-o gamă largă de produse precum
prăjiturile, bomboanele, băuturile răcoritoare, chipsurile, etc.
Ca şi reacţiile Maillard, caramelizarea reprezintă un tip de brunificare non-enzimatică.
Din punct de vedere chimic, caramelizarea este un proces complex, care generează
sute de compuşi noi, rezultaţi în urma unor reacţii de condensare, anomerizare,
deshidratare, fragmentare, polimerizare, etc.
Caramelizarea depinde de pH, de temperatura de procesare (fiecare zaharidă are
propria temperatură de caramelizare) precum şi de prezenţa altor substanţe.
ÎNTREBAREA 107
Anumite fructe în stare naturală (papaya, kiwi, ananas) sau extracte ale acestora sunt
folosite în bucătărie pentru frăgezirea cărnii, ca soluţie de înlocuire a procedeului mecanic
(secţionarea în felii subţiri sau pregătirea cu ajutorul ciocanului de bătut carne). Cum
explicaţi acest fenomen?
Soluţie:
Fructele menţionate (dar şi altele) conţin enzime de tipul cistein proteazelor
(papaina din papaya, bromelina din ananas), care au capacitatea de a degrada proteinele
în fracţiuni peptidice mai mici sau aminoacizi, atacând ţesutul conjunctiv şi frăgezind
carnea.
Tehnic vorbind, bucăţile de carne feliată se introduc în sucul de fructe şi se menţin
20-30 de minute, la rece. Contactul prelungit cu sucul de fructe poate face carnea prea
moale, spongioasă. De asemenea, se comercializează amestecuri de enzime (extracte de
fructe şi agenţi de condiţionare) care au rolul de a frăgezi carnea (de altfel, proteazele
sunt folosite pe scară largă în industria alimentară, reprezentând mai mult de jumătate din
totalul enzimelor comercializate). Trebuie menţionat faptul că acest mod de frăgezire a
cărnii impune anumite precauţii (alergii la ananas sau faptul că bromelina poate interfera
cu consumul de antibiotice sau cu o medicaţie de tip antiagregant plachetar).
Structura cristalina a complexului papaina -E64-c

(Protein Data Bank ID : 1PPP)
146
ÎNTREBAREA 108
În timpul preparării cărnii la grătar au loc o serie de reacţii chimice cu formare de

compuşi toxici pentru organismul uman. Care sunt aceşti compuşi, cum se formează şi
cum s-ar putea limita generarea acestora?
Soluţie:
Numeroase investigaţii şi analize chimice minuţioase au evidenţiat producerea, în

carnea preparată la grătar, a hidrocarburilor policiclice aromatice (PAHs), precum şi a
aminelor heterociclice aromatice (HCAs).
Hidrocarburile policiclice aromatice se formează din grăsimi, proteine, glucide sau
compuşi cu structură steroidală (colesterol), prin încălzirea acestora la temperaturi
>500oC.
Câteva dintre structurile PAH-urilor decelate în carnea friptă la grătar se prezintă în
cele ce urmează:
Fluoranten Benzo[b]fluoranten Benzo[a]piren

Flu B[b]Flu B[a]P
Materiile prime pentru sinteza PAH-urilor sunt corelate cu temperatura la care se

procesează carnea la grătar. Astfel, la temperaturi de circa 500 oC, PAH-urile provin, în
genere, din glucide, în vreme ce la temperaturi mai mari (700 oC), sinteza acestora se
realizează din acizi graşi.
Multe dintre PAHs s-au dovedit a avea proprietăţi mutagene, cancerigene şi
teratogene, astfel încât ingerarea acestor substanţe poate fi periculoasă.
Aminele heterociclice reprezintă o altă clasă de compuşi organici care se generează
în timpul preparării cărnii la grătar. Sinteza acestora porneşte de la creatinină, aminoacizi,
glucide, încălzite la o temperatură de 125 oC - 300 oC.
Câteva din formulele structurale ale unor amine heterociclice prezente în carnea
pregătită la grătar sunt prezentate mai jos:
NH2
CH3 N
N N CH
3
NH2
N N
N
(PhIP) (IQ)
2-amino-1-metil-6-fenilimidazo[4,5-b] 2-amino-3-metilimidazo[4,5-f]
piridină chinolină
147
NH2 NH2
N N
CH3 N N CH N CH
3 3
N N CH3
(MeIQx) MeIQ
2-amino-3,8-dimetilimidazo[4,5-f] 2-amino-3,4-dimetilimidazo[4,5-f]
chinoxalină chinolină
Studiile recente confirmă o relaţie cauzală între consumul acestor amine

heterociclice (considerate a fi carcinogene) şi incidenţa cancerelor de colon, rect,
prostată, pancreas, etc.
Există mai multe trucuri pentru a limita formarea de compuşi toxici în timpul
preparării cărnii la grătar:
- prevenirea contactului direct între carne şi flacăra deschisă;
- impunerea unei temperaturi de procesare mai scăzute (frigerea cărnii realizându-se
într-o perioadă de timp mai mare);
- utilizarea, pentru obţinerea focului, a unui lemn de esenţă mai tare (se obţin
concentraţii mai scăzute de PAHs);
- folosirea unei folii de aluminiu cu mici perforaţii, care va împiedica scurgerea
grăsimii direct în flacără (se evită formarea de compuşi toxici în cantităţi mai mari);
- utilizarea de carne cu conţinut scăzut de grăsime;
- utilizarea, într-o primă etapă, a cuptorului cu microunde, limitându-se astfel timpul
în care carnea se procesează pe grătar;
- marinarea, în prealabil, a cărnii, cu diverse condimente. Studii recente evidenţiază
faptul că marinarea în bere neagră reduce formarea de PAHs cu până la 68 %.
ÎNTREBAREA 109
Carnea animalelor tinere este mai moale în comparaţie cu a celor bătrâne. Cum
explicaţi, din punct de vedere chimic, acest fapt?
Soluţie:
Explicaţia constă în legarea covalentă a lanţurilor de colagen (cross-linking), proces

care are loc într-o proporţie cu atât mai mare cu cât vârsta animalului este mai înaintată.
Schema procesului este redată mai jos:
deaminare
oxidativa
+ C H
H3N
O
148
CHO
condensare C
+ crotonica C
C H C H
O O
Cu cât numărul de legături între lanţurile colagenice este mai mare, cu atât carnea
va fi mai tare.
ÎNTREBAREA 110
Cum explicaţi lăcrimarea pe care fiecare dintre noi o experimentează atunci când
taie ceapă? Cum se poate evita acest inconvenient?
Soluţie:
Acest fenomen, curios la prima vedere, se datorează faptului că, în timp ce se taie
ceapa, se degajă propantial-S-oxid, un compus volatil, lacrimogen, care reacţionează cu
apa şi formează acid sulfuric, producând senzaţia neplăcută de arsură în ochi:
+ -
CH3 CH2 CH S O
Formula structurală a propantial-S-oxid
Merită menţionat faptul că ceapa nu conţine propantial-S-oxid. Acest compus se

formează odată cu tăierea cepei şi eliberarea enzimelor şi a apei necesare cascadei de
reacţii chimice:
COOH
+ aliinaza
CH3 CH CH S CH2 CH CH3 CH CH S OH
- H2O
O NH2
S-1-propenil-L-cistein sulfoxid acid-1-propenil sulfenic
factor lacrimogen + -
sintaza CH3 CH2 CH S O
propantial-S-oxid
Există mai multe modalităţi de a evita iritarea şi lăcrimarea ochilor:

- răcirea cepei, înainte de tăiere. Prin răcire se va evapora mai puţin propantial-S-
oxid. De asemenea, enzimele necesare reacţiilor chimice se vor denatura.
- tăierea cepei sub un jet de apă (compusul lacrimogen format va reacţiona înainte de
a lua contact cu ochii);
- purtarea unor ochelari, deja comercializaţi de firme specializate.
149
ÎNTREBAREA 111
Care sunt mecanismele următoarelor reacţii chimice?
O O
O H2SO4 CH3 O
a)
HO CH3 HO
eter
b) CH3 CH2 Br + Mg CH3 CH2 MgBr
CH2 COOEt CH2 COOEt 1. 2EtO-

c) +
CH2 COOEt CH2 COOEt 2.H2O, H+/
O
O
O CH3
CH3 Ph C O O H
d)
CH2Cl2 O
Soluţie:
+
O O H
H
H O SO3H
a) O O O -H+
- HSO4-
HO CH3 CH3
H H
O O
H O SO3H
O O + H
O O
- HSO4-
CH3 CH3
+
O H O
-
O OH O SO3H O OH
CH3 -H2SO4 CH3
150
b) Mecanismul sintezei reactivilor Grignard este radicalic, de tip SET (single electron
transfer):
CH3 CH2 X + Mg CH3 CH2 X + Mgs
-
CH3 CH2 X CH3 CH2 + X
-
X + Mgs XMgs
CH3 CH2 + XMgs CH3 CH2 MgX
O
-
O O OEt
EtO
H
c) EtO EtO- EtO O
OEt -EtOH OEt
O O
-
O O OEt O O
EtO EtO
- H
EtO OEt -EtO EtO OEt -EtOH
-
OEt
O O O O
-
O O O O
EtO EtO- EtO

H
EtO OEt EtO OEt
O -
O O O
- -
O O O O
EtO EtO EtO-

H
OEt -EtO- OEt -EtOH
EtO O O O O
-
151
- -
O O O O
EtO EtO H+
OEt OEt
O O O O
-
H+
O + H
O O O
EtO H+ EtO
OEt OEt
O O H2O O O
+ OH O H OH O
H2O O
H +O
EtO
OEt Et OEt -EtOH
O O O O
OH O OH O
H +
O OH2 O
H+
OEt OEt
O O O O
O OH O
OH
O OH2 O +
OH2
OEt OEt
O O+ O OH
H
O OH O
OH
O O H OH2
OH +
+
O Et -EtOH O -H3O+
O OH H O OH
152
OH O OH O OH O
O O H+ O
O - CO2 - H+
O O O H O H
+
H
H H + H
O O O O O
OH2
O H+
- CO2 -H3O+
O O O O
O
O
d) CH3
+ O
H O Ph
O H
+
O H
O CH3
CH3 -
O O O O
+ O Ph C
Ph
O CH3
- Ph C OH O
ÎNTREBAREA 112
O O OH
a) OH H2SO4
O O
O
b) CH3 CH2 COOEt 1. EtO-/EtOH/C6H6

+
CH2 COOEt 2. AcOH
153
COOEt
C C
CH3 CH2 COOH
Ph
Ph
hn
c)
Ph
Ph
(intermediari de tip diradicalic)
O
O
d) MeO-
COOMe
COOMe
Soluţie:
O O
H O SO3H
a) OH OH
- HSO4- +
O O
H
+ O O
O OH OH OH
HSO4-
+ -H2SO4
HO O O
H
-
CH2 COOEt EtO- CH COOEt
b)
CH2 COOEt -EtOH CH2 COOEt
C6 H 5
CH3 C O
O -
CH COOEt - O CH C
C6H5 C + OEt
CH2 COOEt CH2
CH3 C
O OEt
154
C6H5 C6H5
COOEt COOEt
CH3 C CH CH3 C CH
EtO-
O CH2 O CH2
- EtO- -EtOH
C C
-
O OEt O
C6H5 - C6H5
COOEt COOEt
CH3 C C CH3 C C
H+
O CH2 - CH2
C O C
O O
C 6 H5
COOEt
CH3 C C
CH2 COOH
hn
c)
Ph Ph Ph Ph
Ph Ph Ph Ph
-
O O
H -
d) OMe MeO OMe
O - MeOH O
-
O
OMe O OMe
- O
O O
MeO H
- MeO-
MeO O
155
ÎNTREBAREA 113
OCH3 OCH3
O H2SO4 O
a)
OH OH
Zn/HCl
b) C6H5 NO2 C6H5 NH2
O OCH3 CH3 O
1. CH3MgBr
CH3 CH3
c) CH3 2. H3O+ CH3
CH3 CH3
d) hn
(intermediari de tip radicalic)
Soluţie:
OCH3 OCH3
H O SO3H H +
O O
a)
- HSO4-
OH OH
+ CH3 CH3 O
O O -
O S OH
H + H
O O O
- H2SO4
OH HO
CH3
156
CH3
O
HO
CH3
-
O - O O H -
+ + e (Zn) H+ + e (Zn)
b) C6H5 N C6H5 N C6H5 N
- - -
O O O
O H - +
+ e (Zn) - H
C6H5 N C6H5 N O C6H5 N O
O
- - HO-
-
+ e (Zn) - H+
C6H5 N O H C6H5 N O H C6H5 NH OH
-
+ e (Zn)
C6H5 NH2
H+
O OCH3 CH MgBr
3
c) CH3 CH C CH C
CH3 CH3
+
-
O CH3 H O H
HO CH3
OCH3
H OCH3 H+
CH3 CH C CH C CH3 CH C CH C
CH3 CH3 - H2O CH3
CH3
+ CH3 +
H2O CH3 OCH3 OCH3 OH
2
CH CH3 - H2O CH3 CH3
3
H + CH3
CH3 OCH3 CH3 O
+
CH3 CH C CH C OH2 CH3 CH C CH C OH
- MeOH
CH3 CH3 CH3 CH3
157
H
CH3 + CH3
O H O Me O
- MeOH2+
CH3 CH3 CH3 CH3
d) hn
ÎNTREBAREA 114
Ce este Superglue? Ce se întâmplă la contactul acestei substanţe cu pielea umană şi

cum explicaţi acest fapt? Ce alte aplicaţii practice au compuşii din această clasă?
Soluţie:
Superglue este denumirea comercială pentru -cianoacrilatul de metil, un monomer

lichid ce se poate sintetiza din formaldehidă şi cianoacetat de metil printr-o reacţie
Knoevenagel:
CN
baza
CH2O + CH2 COOCH3 CH2 C COOCH3
CN
Harry Coover Jr., chimist al firmei Eastmen Kodak, a fost primul care a intuit
posibilitatea utilizării cianoacrilatului ca adeziv rapid, deşi, iniţial, propunerea lui Coover
Jr. şi a echipei sale de cercetare a fost respinsă. Compusul a fost comercializat ulterior ca
adeziv, sub denumirea de Superglue, căpătând în timp o popularitate uriaşă.
Prezenţa celor două grupe atrăgătoare de electroni conferă acestui monomer o
reactivitate pronunţată în reacţiile de polimerizare anionică:
CN CN
CH2 C polimerizare CH2 C
anionica
COOCH3 COOCH3
Mecanismul polimerizării Superglue parcurge următoarele etape:
Iniţiere:
CN CN
- -
Nu + Nu
COOMe
COOMe
158
Propagare:
CN CN CN CN
- -
Nu + Nu
COOMe COOMe
COOMe COOMe
Donor Michael Acceptor Michael
CN
CN CN CN
COOMe -
Nu
COOMe
COOMe COOMe
Întrerupere - reacţia cu un acid slab (apa) sau cu un electrofil (CO2):
CN CN CN CN CN CN
- + H2O H
+ HO-
COOMe COOMe COOMe COOMe COOMe COOMe
CN CN CN CN CN CN -
- O C O CO2
COOMe COOMe COOMe COOMe COOMe COOMe
Prezenţa umidităţii de pe suprafaţa pe care este aplicat Superglue este suficientă (apa
este un nucleofil slab) pentru a iniţia reacţia de polimerizare, explicând astfel utilizarea
acestui monomer ca adeziv rapid.
Umiditatea prezentă în pielea umană iniţiază reacţia de polimerizare, explicându-se
astfel faptul că Superglue se lipeşte atât de strâns de ţesutul expus.
Pentru acest motiv, compuşi cvasisimilari din punct de vedere structural cu
Superglue (dar mai compatibili cu ţesutul uman), ca de pildă -cianoacrilatul de 2-octil
(comercializat sub denumirea de Dermabond) se utilizează în medicină pentru a înlocui
anumite tipuri de suturi:
O CH3
C O polimerizare
n CH2 C anionica
CN
O CH3
C O
CH2 C n
CN
Procedura asigură un timp de vindecare mai rapid şi creează un film protector
rezistent la apă. Un alt avantaj incontestabil al utilizării Dermabond este eliminarea
inconvenientelor legate de îndepărtarea suturii.
159
Deşi cianoacrilaţii (sub formă monomerică sau polimerică) au multiple aplicaţii
practice (eliberare controlată de medicamente, criminalistică, electronică, industria
produselor cosmetice, medicină veterinară), utilizarea lor ca adezivi rămâne cea mai
populară întrebuinţare.
Acetona se poate utiliza cu succes pentru îndepărtarea polimerului de pe suprafaţa
pielii.
ÎNTREBAREA 115
Deshidratarea alcoolilor este o metodă generală de obţinere a alchenelor, care poate

fi realizată în diverse variante experimentale. Printre agenţii de deshidratare cei mai
utilizaţi putem aminti: H2SO4, H3PO4, I2, CuSO4 anhidru, oxizi metalici (TiO2, Cr2O3,
WO3), săruri metalice, zeoliţi. Alcoolii secundari şi terţiari pot fi deshidrataţi, fără a suferi
transpoziţii, prin simpla refluxare în HMPT.
Reacţia alcoxizilor cu bromoform, în soluţie alcoolică, reprezintă o altă procedură
experimentală de deshidratare, denumită „deoxidare” în literatura de specialitate.
Care este mecanismul acestei reacţii? Care sunt produşii care se obţin în cazul
tratării sec-butoxidului de sodiu cu bromoform, în soluţie alcoolică?
Soluţie:
Mecanismul de reacţie implică formarea de dibromocarbenă ca intermediar:
- -
R O + CHBr3 R OH + CBr3
-
CBr3 CBr2 + Br-
-
R O + CBr2 R O C Br + Br-
R O C Br R+ + CO + Br-
R+ alchena
- H+
O altă posibilitate de interacţie a alcoxidului cu dibromocarbena intermediară ar fi:
- + +
R O + CX2 R O C R O C
- 2X-
R+ + CO
În cazul sec-butoxidului de sodiu cu bromoform, în soluţie alcoolică, se obţin

produşii de stabilizare ai carbocationului s-butil:
160
1-butenã
+
CH3 CH CH2 CH3
trans-2-butenã
cis-2-butenã
ÎNTREBAREA 116
Care sunt formulele structurale pentru compuşii notaţi cu litere din schemele de
reacție de mai jos:
I
a) EtONa
A
CH3
I
b) MeONa
B + C + D
CH3 (majoritar)
H
CH3
c) EtONa
E
EtOH
Br
CH3
I
d) EtONa
F + G + H + I
EtOH
Cl CH3
t-BuOK
e) H3C CH3 J + K
(majoritar)
H3C CH3
Cl
t-BuOK
f) L
H t-BuOH
D
H
1. MeI, exces  1. MeI 
g) M N O P
N 2. Ag2O 2. Ag2O - NMe3
H
161
Cl
h) EtONa
Q
CH3
Soluţie:
CH3 CH3
H OMe
CH3
A B C D
(majoritar)
CH3
CH3 CH3 CH2 CH3
CH3
H2C
CH3 CH3 CH3
CH3
E F G
2,3-dimetil-2-pentenă 2-etil-3-metil-1-butenă
H CH3
CH3 C CH3 CH3 C H
CH C CH C
CH3 CH3 CH3 CH3
H I J
E-3,4-dimetil-2-pentenă Z-3,4-dimetil-2-pentenă (majoritar)
CH CH2
-
H + HO CH2 CH2
N
H CH3 CH3 N(CH3)2
K L M N
(atomii de H şi Cl nu pot fi
situaţi anti-coplanar.
Eliminarea are loc dintr-o
conformaţie sin-coplanară)
CH CH2
C6H5 CH3
CH2 CH2
+ CH2 CH CH CH2 C C
N(CH3)3 H CH2 CH3
HO-
O P Q
162
ÎNTREBAREA 117
Care sunt formulele structurale ale compuşilor finali care se formează în fiecare
dintre reacţiile de mai jos:
MeONa/MeOH
a) CH3 CH2 CH2 CH2 CH CH3
E2
F
1. CH3I, exces
2. Ag2O
b) CH3
3. 
NH2
Br
Zn/CH3COOH
c)
Br
Br
KI/acetonã
d)
Br
MeONa/MeOH
e)
E2
Cl
EtO-/EtOH
f) O2N OCH3
SO2
H2O
g) (CH3)4N+ -OH

SO2C6H5
EtO-
h) Br
OC2H5
163
i) 1. MCPBA
2. 
N
CH2
CH3
H OH
1. NaOH, CS2
j) C6H5 C C
C6H5 2. CH3I
CH3 CH3 3. 
Care sunt mecanismele de reacţie de la punctele f şi h?
Soluţie:
a) CH2 CH CH2 CH2 CH2 CH3 + CH3 CH CH CH2 CH2 CH3

majoritar (Z + E)
b) +
majoritar
c)
d) Nu reacţionează. Gruparea t-butil, voluminoasă, forţează adoptarea unei orientări

e,e a atomilor de brom, reacţia de eliminare fiind improbabilă.
CH3 H
e) C C + CH2 CH CH2 CH2 CH2 CH3 +
H CH2 CH2 CH3
E, majoritar
H H
+ C C
CH3 CH2 CH2 CH3
f) O2N CH CH2 + OCH3

-
2OS
164
g) CH3OH + (CH3)3N
Eliminarea Hofmann nu poate avea loc, neexistând atomi de hidrogen în poziţia
.
SO2C6H5
h)
OC2H5
i) CH2 CH2 + +
majoritar N N
OH
OH
degradare Cope
C6 H 5 C6H5
j) C C (reacţie Ciugaev)
CH3 CH3
Mecanismul de reacţie pentru eliminarea de la punctul f este următorul:
EtO-/EtOH
O2N OCH3
SO2
-
O2N OCH3
SO2
O2N CH CH2 + OCH3

-
2OS
Mecanismul de reacţie prezentat este de tip E1cB.

Mecanismul de reacţie de la punctul h este, de asemenea, de tip E1cB:
SO2C6H5 SO2C6H5 SO2C6H5

-
EtO-/EtOH
Br Br
- Br-
OC2H5 OC2H5 OC2H5
165
ÎNTREBAREA 118
Ce rol are etilena în metabolismul plantelor? Cum se valorifică acest aspect în

industria alimentară?
Soluţie:
Etilena reprezintă unul dintre cei mai importanţi compuşi organici din industria
chimică, cu o producţie mondială de 156 milioane tone la nivelul anului 2012. Etilena,
obţinută preponderent prin cracarea termică a hidrocarburilor saturate, dar şi prin reacţii
de metateză, se utilizează la sinteza unui număr impresionant de compuşi organici, cu
aplicaţii dintre cele mai diverse: polietilenă, policlorură de vinil (PVC), etilenoxid, stiren,
acetaldehidă, alcool etilic, etilenglicol, etc.
Mai puţin cunoscut şi oarecum surprinzător este faptul că cel mai sintetizat compus
organic din lume este, de fapt, şi un fitohormon natural, cu rol important în coacerea
fructelor, germinarea seminţelor, senescenţa florilor, căderea frunzelor, etc.
Din punctul de vedere al comportamentului la coacere, fructele se clasifică în două
mari categorii:
 Fructe climacterice (banană, măr, mango, kiwi, guavă, fructul pasiunii) – sunt
fructele care continuă să se coacă după recoltare. În cadrul procesului de coacere a acestor
fructe se evidențiază etapa climacterică care este caracterizată de creșterea producției de
etilenă și accelerarea procesului de respirație celulară. Odată ce etapa climacterică a fost
iniţiată, este imposibilă stoparea acesteia.
Pentru acest motiv transportul şi comercializarea acestor fructe la distanţe mari de
locul recoltării devine, tehnic vorbind, imposibil (fructele se vor deteriora înainte de a
ajunge la consumatori).
Această problemă este rezolvată ingenios utilizând tratamentul cu etilenă. Fructele
climaterice, dar şi anumite legume, precum roşiile, sunt culese necoapte (verzi, tari) şi
sunt ulterior expuse la etilenă, în condiţii controlate de temperatură şi umiditate, pentru a
induce coacerea acestora. Durata expunerii depinde de stadiul coacerii fructului. De
obicei, un tratament de 24 - 48 h, la o concentraţie de 10 L/L etilenă este suficient pentru
o coacere optimă.
Expunerea insuficientă la etilenă reprezintă explicaţia foarte probabilă pentru faptul
că, adesea, găsim banane verzi în magazine.
Fructele climacterice coapte produc mai multă etilenă decât cele necoapte. Pentru acest
motiv, cea mai facilă metodă de a coace mai rapid nişte banane este să le păstrăm într-o pungă
de hârtie închisă (pentru a crea o atmosferă de etilenă), alături de banane coapte.
 Fructe non-climacterice (portocale, grepfruturi, struguri, rodii) care produc cantităţi
foarte mici de etilenă.
Deşi expunerea la etilenă nu accelerează procesul de coacere, se utilizează, totuşi,
acest tratament pentru înbunătăţirea aspectului exterior al fructelor („agent de
deînverzire”).
Odată înţeles mecanismul de acţiune al etilenei şi importanţa ei ca fitohormon, s-a
pus problema găsirii unor compuşi cu structură oarecum similară, capabili să
interacţioneze cu receptorii de etilenă din plante, blocând astfel efectele hormonului.
Un astfel de compus este 1-metilciclopropena (1-MCP), care este utilizat atât pentru
menţinerea prospeţimii plantelor şi a florilor tăiate, cât şi pentru prevenirea coacerii
fructelor.
166
CH3
1-metilciclopropenă
Ca orice proces chimic care interferă cu tot ceea ce este catalogat ca fiind „natural”,
coacerea controlată, cu etilenă, a fructelor a generat circumspecţii legate de o eventuală
contaminare.
Numeroase studii ştiinţifice confirmă faptul că nu există diferenţe semnificative din
punct de vedere chimic, biochimic, fiziologic între fructele coapte natural şi cele expuse
la etilenă, procesul fiind inofensiv.
ÎNTREBAREA 119
Reacţia halogenurilor cuaternare de amoniu cu baze tari (C6H5Li, KNH2 în amoniac
lichid) reprezintă o alternativă la degradarea Hofmann a bazelor cuaternare. Care este
mecanismul acestei reacţii? Ce alte diferenţe există între cele două reacţii?
Soluţie:
Mecanismul general de reacţie a degradării halogenurilor cuaternare de amoniu în
prezenţă de C6H5Li este:
C6H5Li
C C C C C C + CH2 NR2
H N+R2 H N+R2 R'
CH2 - CH
R' R'
Mecanismul este denumit generic , deoarece un atom de hidrogen  este înlocuit
de un -carbon.
Reacţia globală este:
C6H5Li
C C C C + CH2 NR2 + C6H6 + LiCl
H N+R2 R'
-
CH2 Cl
R'
După cum se observă, mecanismul de reacţie este o eliminare Ei, în comparaţie cu
degradarea Hofmann a bazelor cuaternare de amoniu, care este preponderent o eliminare
de tip E2 (deşi pentru substraturi împiedicate steric, ca de pildă (Me3C)2CDCH2N+Me3-
OH, eliminarea este tot de tip Ei).
167
Degradarea sărurilor cuaternare de amoniu este o eliminare sin (eliminare anti în
cazul degradării Hofmann), astfel încât alchenele obţinute în cele două tipuri de reacţii
(când structura permite o izomerie de tip Z-E), au configuraţii diferite.
ÎNTREBAREA 120
Ce sunt reacţiile oxo-Diels-Alder?
Soluţie:
Reacţiile oxo-Diels-Alder (oxo-DA) sunt cicloadiţii [4+2], în care dienofila este o

aldehidă (rareori cetonă, datorită reactivităţii scăzute).
Primul studiu privind o reacţie de tip oxo-DA a fost publicat în anul 1949 în Journal
of American Chemical Society şi detaliază „reacţia neobişnuită”, aşa cum se exprimă
autorii în acel moment, dintre 2-metil-1,3-pentadienă şi formaldehidă:
O
 O
+ C
H H
2,4-dimetil-5,6-dihidro-1,2-piran
În timp, reacţia de tip oxo-DA a devenit un instrument de lucru foarte important în

sinteza heterociclurilor optic activi, cu şase atomi.
Câteva exemple de reacţii de tip oxo-DA în care aldehidele acţionează ca dienofile
sunt prezentate în cele ce urmează:
H
C OTMS
O ZnCl2 O hn
+ H
CH2Cl2, 20oC
R R
Cr(CO) 3 Cr(CO) 3
OCH3
O
H
R
168
O
H
H
C OTBS
O ZnCl2 O
+ H
CH2Cl2, 20oC
OCH3 OCH3
Cr(CO) 3 Cr(CO) 3
OCH3
OEt
O OEt
C O
H La(fod)3
+
OTBS
O2N OTBS
OR
OR O2N
O
C H H
H H BF3.Et2O
+
-78oC, CH2Cl2
TMSO N
OTIPS
C6H5 C6H5 C6H5 C6H5
O O O O
H + H + H + H
O N O N O N O N
H OTIPS H OTIPS H OTIPS H OTIPS
OEt OEt
O 180oC O
+
C
H H
OMe OMe
O 20oC O
+
C
H CO2Bu CO2Bu
ÎNTREBAREA 121
Ce este 3-sulfolenul? Dar sulfolanul? Ce aplicaţii au aceşti compuşi?
169
Soluţie:
3-sulfolenul (1,1-dioxid de 2,5-dihidrotiofen) este o sulfonă ciclică, obţinută în urma

unei reacţii de cicloadiţie [4+1] dintre butadienă şi dioxid de sulf:
O < 100oC O
+ S S
O > 120oC O
3-sulfolen
Reacţiile de cicloadiţie [4+2] dintre butadienă şi dienofile cu reactivitate scăzută

necesită condiţii de lucru drastice (încălzire prelungită a reactanţilor la temperaturi
>100oC, echipament speciale pentru presiuni ridicate, etc.).
3-Sulfolenul este solid la temperatura camerei, inodor, noninflamabil, nontoxic. La
încălzire moderată (110-130oC), se descompune cantitativ, fiind utilizat astfel ca
echivalent de 1,3-butadienă în reacţiile de cicloadiţie [4+2]:
O O
O
S + O O
O -SO2
O O
O NaHCO3, Py
S + O O
O 120oC, 18h
Generarea in situ a butadienei şi consumul treptat al acesteia în reacţiile de

cicloadiţie evită pericolul suprapresiunii, acţionând ca o adevărată „valvă de siguranţă”.
Sulfolanul (1,1-dioxid de tetrahidrotiofen) este o sulfonă lichidă, incoloră, care se
poate obţine din butadienă şi SO2 conform următoarei proceduri sintetice:
98oC O H2 O
+ SO2 S S
iPr OH O Ni Raney O
Sulfolanul este un solvent aprotic, dipolar, asemănător cu DMSO, DMAC, DMF,

NMP, complet miscibil cu apa. Deşi este mai toxic decât alţi solvenţi, are avantajul unei
penetrări foarte slabe a pielii. Se utilizează, în principal, ca solvent pentru extracţia
hidrocarburilor aromatice din amestecuri de hidrocarburi, cât şi în purificarea gazului
natural (pentru îndepărtarea compuşilor cu sulf).
Câteva dintre reacţiile în care sulfolanul se utilizează ca solvent se prezintă în cele
ce urmează:
170
OH
PPA/sulfolan
a)
125oC, 1h
Cl
CN
O N
N N
N PCl5/sulfolan
N N
b) N
H 120oC, 14h
F3C NO2 F3C
NO2
N N
N N
O
POCl3/sulfolan
c)
N 80oC
N N N
CH3O CH3O
H
H H
ÎNTREBAREA 122
Metanolul este un lichid incolor, inflamabil, miscibil cu apa și solvenți organici, cu

un miros asemănător etanolului. Prezintă o toxicitate mare, ingestia a 10 mL de metanol
pur conducând, de cele mai multe ori, la orbire, în timp ce consumul a 30 mL de substanță
poate fi fatal.
Simptomele caracteristice intoxicației cu metanol sunt: stare ebrioasă, amețeli,
tahicardie, tulburări de vedere, dispnee, vărsături, greață, etc.
Alături de alte opțiuni terapeutice (hemodializă, tratament cu Fometizol)
administrarea intravenoasă a unei soluții diluate de etanol reprezintă un antidot foarte
utilizat în cazul intoxicației cu metanol. Cum explicați eficacitatea acestui tratament?
Soluţie:
Metabolizarea alcoolului etilic are loc prin intermediul alcool dehidrogenazei

(ADH), o enzimă produsă în ficat:
171
O
ADH
CH3 CH2 OH + NAD+ CH3 C H + NADH + H+
O O
CH3 C H + NAD+ + H2O CH3 C O- + NADH + 2H
+
acetat,
compus netoxic
Structura cristalină a alcool dehidrogenazei umane beta3

(Protein Data Bank ID: 1HTB)
Agentul oxidant este nicotinamidă adenină dinucleotidă (NAD), existentă în două
forme, oxidată (NAD+) și redusă (NADH):
NH2
CONH2 N
N
O O
+
N O CH2 O P O P O CH2 O N N
H H OH OH H H
H H H H
OH OH OH OH
+
NAD
NH2
H H
CONH2 N
N
O O
N O CH2 O P O P O CH2 O N N
H H OH OH H H
H H H H
OH OH OH OH
NADH
172
Oxidarea catalizată de ADH a etanolului, are loc și în cazul metanolului:
[O] [O]
CH3 OH CH2 O HCOOH
- H2O
formaldehida acid formic
Atât formaldehida cât și acidul formic sunt compuși mai toxici decât metanolul.
Alcool dehidrogenaza metabolizează alcoolul etilic furnizat ca antidot (pentru care are o
afinitate mare), permițând rinichilor să excrete metanolul înainte de a fi transformat în
formaldehidă și acid formic. Acest proces se numește inhibiție competitivă. Este
important de menționat că în cazul intoxicației cu metanol a alcoolicilor cronici este
necesară o cantitate mai mare de alcool etilic (datorită concentrației mai mari de alcool
dehidrogenază din corpul acestora).
ÎNTREBAREA 123
Care este tensiunea electromotoare a unei pile de combustie reversibile, cu CH3OH

drept combustibil, care funcţionează la 298 oC? Care sunt reacţiile de la electrozi?
CH3OH CO2 H2 O
G, kJ/mol - 166,27 -394,36 -237,13
Soluţie:
(-) CH3OH + H2O CO2 + 6H+ + 6e-
(+) 3/2O2 + 6H+ + 6e- 3H2O
Reacţia globală: CH3OH + 3/2O2 CO2 + 2H2O
ΔG  2  (237,13)  394,36  166,27  702,35kJ  702350 J

 702350
G   z  E  F  E   1,21 V
(6)  96500
ÎNTREBAREA 124
Ce sunt reacţiile hexadehidro-Diels-Alder?

Soluţie:
Reacţiile hexadehidro-Diels-Alder (HDDA) reprezintă cicloadiţii [4+2] dintre o 1,3-
diină şi o alchină (“diinofilă”).
173
R3
R3 R3 R3
1
R
R1 R1 R1 Nu
[4+2] Nu-El
+
R2 R2 R2 El
2
R
4 R4 R4 R4
R benzin
Numele acestei reacţii este în consonanţă cu gradul de nesaturare al produsului
obţinut:
H H
H
H
[4+2] H
a) +
H
H
H
H H
Reactie Diels-Alder
H H
H H
[4+2]
b) +
H H
H H
Reactie didehidro-Diels-Alder
H H H
H H H H
[4+2] [1,5]
c) +
H H H
H H
Reactie tetradehidro-Diels-Alder
(TDDA)
H H H
H H H
[4+2] [1,5]
+
d)
H H H
H H H
Reactie hexadehidro-Diels-Alder
(HDDA)
174
Câteva exemple de reacții de tip HDDA (cu stabilizarea intramoleculară a
intermediarului de tip benzinic) sunt prezentate în cele ce urmează:
O
O
o-DCB, 195oC, 32h
=75% O
O
O
TBS
OTBS
O O
o
PhMe, 120 C
Ph N Ph N
h=92%
O
OTBS
TBS
OTBS
HO OTBS O
MnO2, CH2Cl2
Pt, 5h, 53%
O
OTBS TBS
Mecanismul propus pentru reacția de mai sus este:
TBSO
HO OTBS O
1. [4+2] [1,5]
2. [O] OTBS
OTBS
TBSO TBSO TBSO
O O O
OTBS +
O O
-
TBS TBS
175
Reacțiile de tip HDDA decurg cu randamente mari și sunt activate termic (20 oC -
o
120 C). Aceste cicloadiții sunt importante din punct de vedere sintetic și deschid o nouă
perspectivă a sintezei de novo a intermediarilor de tip benzinic.
ÎNTREBAREA 125
O probă de suc de portocale, proaspăt preparat şi filtrat, a fost supus analizei în

vederea determinării conţinutului de acid ascorbic. Astfel, 5 mL de probă s-au titrat cu
45 mL I3- de concentraţie 0,0115 M. După oxidarea completă a acidului ascorbic, excesul
de I3- a fost titrat cu Na2S2O3, în prezenţă de amidon, fiind necesari 15,49 mL de
concentraţie 0,065 M.
a) Care sunt ecuaţiile reacţiilor chimice implicate în determinarea conţinutului de acid
ascorbic?
b) Care este conținutul de acid ascorbic exprimat în mg/100 mL suc proaspăt preparat?
c) În anii 2000 Food and Drug Administration a primit rapoarte potrivit cărora
conţinutul de benzen din anumite băuturi răcoritoare (“soft drinks”) depăşeşte nivelul
maxim permis din apă, respectiv 5 ppb. Puteţi formula o explicaţie raţională pentru
formarea benzenului?
Soluţie:
OH OH
O O
O O
-
a) + I3 + 2H+ + 3I -
OH OH
HO OH O O
2S2O32- + I3- 3I - + S4O62-
b) nr. moli I3- = 5,175.10-4 moli

nr. moli I3- exces = 5,034.10-4 moli
nr. moli acid ascorbic = 5,175.10-4 - 5,034.10-4 = 1,41.10-5 moli
masă acid ascorbic/5 mL probă = 1,41.10-5 . 176 = 24,81. 10-4 g
În consecinţă, masa acid ascorbic/100 mL probă = 49.62 mg
c) Benzenul se poate forma în cantităţi foarte mici (ppb) în anumite băuturi răcoritoare
care conţin săruri ale acidului benzoic (benzoaţi) şi acid ascorbic. Expunerea la lumină
şi căldură poate declanşa reacţia de decarboxilare, cu formare de benzen. Mecanismul
este complex şi reacţia devine posibilă doar în anumite condiţii specifice.
Acidul ascorbic este oxidat de oxigenul dizolvat (reacţie catalizată de ionii de Cu2+
şi Fe3+), iar radicalii hidroxil formaţi pot reacţiona cu acidul benzoic conducând la
formarea de benzen.
Pentru a limita formarea de benzen se recomandă câteva măsuri preventive:
- eliminarea, pe cât posibil, a oxigenului dizolvat
- evitarea utilizării concomitente a benzoaţilor şi a acidului ascorbic
- utilizarea de EDTA, ca agent de chelare pentru ionii de cupru şi fier.
176
ÎNTREBAREA 126
Deşi este extrem de răspândită în natură, fiind sintetizată atât din organismele
vegetale cât şi de cele animale, cea mai mare parte a vitaminei C se obţine pe cale
sintetică. Producţia mondială a acestui compus depăşind în acest moment 80.000 tone/an.
a) Care sunt etapele procesului Reichstein de sinteză a vitaminei C?
b) Care sunt aplicaţiile industriale ale vitaminei C, precum şi ale compuşilor înrudiţi?
c) Se poate vorbi de o hipervitaminoză C?
Soluţie:
a) Sinteza Reichstein a vitaminei C are drept materie primă D-glucoza:
CHO CH2OH CH2OH CH2OH
H C OH H C OH H C OH C O
HO C H H2/Ni HO C H [O] HO C H HO C H
H C OH H C OH Acetobacter H C OH H C OH
Suboxydans
H C OH H C OH C O HO C H
CH2OH CH2OH CH2OH CH2OH
D-glucozã L-sorboza
CH2OH CH2OH
HO
C 2 CH3 C CH3 Me O C
C
HO C H O Me O C H KMnO4/NaOH
O O
H C OH H2SO4 H C O Me
C H C H C
Me
CH2OH CH2 O
L-sorbofuranoza 2,3,4,6 di-O-isopropiliden

-L-sorbofuranoza
O
COOH COOH C
Me O C C O HO C
O
C
Me O C H MeONa/MeOH HO C H HO C H
O
H C O Me HCl H C OH H C
C H C HO C H HO C H
Me
CH2 O CH2OH CH2OH
acid 2,3,4,6-di-O-isopropiliden- acid-2-ceto-L-gulonic acid-L-ascorbic
-2-ceto-L-gulonic (vitamina C)
b) Atât acidul ascorbic, cât şi sărurile sale de sodiu, potasiu şi calciu sunt folosiţi în
industria alimentară ca antioxidanţi în mediu apos:
177
OH OH OH
H H H
O O HO O
HO O HO O O
Ca2+
-
O OH
HO OH M+ -O OH 2
+ +
acid ascorbic M : Na (E301) ascorbat de calciu
E300 K+ (E303) E302
Aceşti compuşi, fiind solubili în apă, nu pot asigura protecţie antioxidantă pentru
grăsimi.
În acest caz se folosesc esteri ai acizilor graşi cu acidul ascorbic:
OH
H
(CH2)n O O
CH3 O n:14, E304, palmitat de ascorbil
O n:16, E305, stearat de ascorbil
HO OH
c) Doza zilnică recomandată de vitamina C pentru adulţi este între 65-90 mg, cu o limită
superioară de 2000 mg. Deşi o suplimentare excesivă nu este periculoasă deoarece
surplusul de vitamina C se elimină rapid din organism (vitamina C este hidrosolubilă),
este bine de ştiut că megadozele de vitamina C pot cauza diaree, vomismente, insomnii,
dureri de cap, litiază urinară, crampe abdominale.
Este important de menţionat că administrarea intravenoasă de megadoze de
vitamina C a fost promovată de Linus Pauling, dublu laureat al premiului Nobel (chimie
şi pace), ca adjuvant în tratamentul cancerului. Savantul american, împreună cu Ewan
Cameron, celălalt autor al studiului, afirmau că administrarea a 10 g de vitamina C (sau
mai mult) creşte speranţa de viaţă a pacienţilor cu formă avansată de cancer. Acest studiu
a fost considerat irelevant de către National Cancer Institute (NCI). Mai mult, studiile
ulterioare iniţiate de către Mayo Clinic în această direcţie (şi raportate în ’79, ’83 şi ’85)
nu au confimat rezultatele lui Pauling.
Ca o curiozitate, tot Pauling a promovat ideea potrivit căreia administrarea a 1000
mg vitamina C reduce incidenţa răcelii cu 45 % pentru cei mai mulţi dintre oameni.
Studiile dublu-orb realizate ulterior au infirmat această ipoteză. Suplimentarea cu
vitamina C nu previne răceala, în cel mai bun caz reducând severitatea simptomelor.
ÎNTREBAREA 127
Ce este MSG? Ce aplicaţii are acest compus în industria alimentară?
Soluţie:
Glutamatul monosodic (MSG) este un compus care se găseşte în mod natural în
multe alimente, precum brânza, roşiile, ciupercile şi care este utilizat pe scară largă în
industria alimentară ca potenţator de aromă:
HOOC CH2 CH COO-Na+
NH2
formula structurală a glutamatului de sodiu
178
Capacitatea glutamatului de sodiu de a potenţa arome a fost descoperită în anul 1908

de către Kikunae Ikeda, profesor la Tokyo Imperial University, care a izolat glutamatul
monosodic din alga marină Laminaria Japonica. Deloc întâmplător, această algă marină
era deja utilizată în bucătăria asiatică pentru a conferi savoare mâncării preparate. Ikeda
este cel care a propus pentru gustul acestui potenţator de aromă termenul de umami,
subliniind astfel diferenţa faţă de cele patru gusturi de bază: dulce, amar, acru şi sărat.
Metodele tradiţionale de sinteză a glutamatului monosodic sunt hidroliza acidă sau
bazică a proteinelor, materiile prime fiind algele marine, glutenul de grâu, soia, etc.
Metodele moderne de sinteză sunt procese fermentative, în prezenţa bacteriilor
Micrococcus Glutamicus.
Deşi este utilizat de mai bine de o sută de ani ca potenţiator de aromă în diverse
preparate de carne, fructe de mare, peşte, conserve cu legume, supe concentrate,
glutamatul monosodic rămâne un subiect controversat.
De-a lungul timpului, Food and Drug Administration (FDA) a primit numeroase
rapoarte privind reacţiile adverse pe care le declanşează consumul de alimente aditivate
cu MSG, denumite generic „sindromul bucătăriei chinezeşti”. Printre acestea se pot
aminti: cefalee, transpiraţie abundentă, vomismente, tahicardie, eritem facial, slăbiciune,
greaţă.
Numeroasele studii clinice dublu-orb nu au putut confirma o legătură directă între
consumul de MSG şi aceste simptome, deşi se admite faptul că poate exista un procent
mic de consumatori care să prezinte simptomatologia deja amintită (nu necesită
tratament). În consecinţă, FDA clasifică MSG ca fiind, în general, o substanţă sigură
(Generally Recognized as Safe, GRAS).
Pe lângă glutamatul monosodic există şi alţi compuşi înrudiţi structural care sunt
utilizaţi ca aditivi în industria alimentară: glutamatul monopotasic (E622), glutamatul de
calciu (E623), glutamatul de amoniu (E624), glutamatul de magneziu (E625).
Alţi potenţatori de aromă, utilizaţi împreună cu MSG (datorită acţiunii sinergice,
doza necesară de glutamat scăzând până la 100 de ori) sunt 5’-nucleotidele, respectiv 5’-
inozinatul de sodiu (E631) şi 5’-guanilatul disodic (GMP):
OH OH
N N
O N O N
NaO P O CH2 N N NaO P O CH2 N N
O O NH2
ONa H H ONa H H
H H H H
OH OH OH OH
5'-inozinatul de sodiu 5'-guanilatul disodic
E631 E627
ÎNTREBAREA 128
Simpla amestecare, timp de şapte zile, la temperatura camerei a acetaldehidei şi
acrilatului de etil în prezenţa DABCO, conduce la formarea a 3-hidroxi-2-metilen
butiratului de etil. Puteţi formula un mecanism de reacţie plauzibil pentru această
transformare?
179
Soluţie:
OH O
DABCO
CH3 CH O + CH2 CH COOEt CH
7 zile, 25oC CH3 OEt
-
O
OEt O
O
+ C
N OEt aditie N CH3 H
+
N Michael N
-
O O OH -
O
CH3 OEt CH3 OEt
H OH O
+ +
N N N
+ CH
N N CH3 OEt
N
DABCO 3-hidroxi-2-metilen
butirat de etil
După cum se observă, DABCO acţionează atât ca nucleofil în prima etapă a

procesului, cât şi ca leaving group la finalul reacţiei.
ÎNTREBAREA 129
Ce se obţine la acilarea aziridinei cu clorură de acetil? Care este produsul de reacţie

dacă procesul are loc în prezenţa trietilaminei? Care sunt mecanismele de reacţie pentru
cele două procese?
Soluţie:
O
-
O O O
Cl H Cl -
Cl +
Cl
H + - Cl- N NH
N N H
N-(2-cloroetil)acetamida
În prezenţa trietilaminei se obţine N-acetil aziridina, stabilă:
180
O
- NEt3
O O + O
Cl H - HNEt3
Cl +
H + - Cl- N N
N N H
stabila
ÎNTREBAREA 130
Ce este zaharina? Cum se sintetizează şi ce aplicaţii are acest compus?

Dacă 200 mL de soluţie apoasă (cu pH = 5,5) a fost preparată prin dizolvarea a
1,8 10-3 g zaharinat de sodiu, care este concentraţia finală de zaharină şi zaharinat de
.
sodiu?
(pKa zaharină = 2,1.10-12)
Soluţie:
Zaharina este un solid alb, cristalin, fiind sintetizat în anul 1879 de către Constantin
Fahlberg, chimist la John Hopkins University:
NH
S
O
O
formula structurală a zaharinei
Este cel mai vechi edulcorant, cu o putere de îndulcire de sute de ori mai mare decât
cea a zahărului, noncaloric, fiind utilizat ca aditiv (E954) într-o mare varietate de produse:
prăjituri, gemuri, produse lactate, băuturi răcoritoare, bomboane, produse de igienă orală
(pastă de dinţi, apă de gură), gumă de mestecat, medicamente, etc.
În procedeul tradiţional de sinteză a zaharinei, metoda Remsen-Fahlberg, materia
primă este toluenul:
O
CH3 CH3 CH3
HSO3Cl NH3 [O]
NH
SO2Cl SO2NH2 S
O
O
Procedeul Maumée utilizează drept materie primă antranilatul de metil:
181
+
NH2 N N]Cl- SO2Cl
NaNO2/HCl SO2/CuCl2 NH3
- N2
COOCH3 COOCH3 COOCH3
O
O
SO2NH2 + S
H
NH
- CH3OH
COOCH3 C
O
Fiind greu solubilă în apă, se utilizează de obicei sub forma sărurilor de sodiu sau
de calciu (pentru cei cu regim hiposodat). Zaharina reprezintă un înlocuitor util al
zahărului în alimentaţia diabeticilor. Zaharina prezintă un cost scăzut şi stabilitate mare
într-o gamă largă de produse alimentare. Datorită gustului rezidual neplăcut (amar,
metalic), de multe ori, zaharina se utilizează în amestec cu alţi îndulcitori. Deşi este
intrată în uzul curent de mai bine de 100 de ani, au existat perioade în care siguranţa
consumului zaharinei a fost pusă la îndoială.
De pildă, la începutul anilor ’70, s-a publicat un studiu care evidenţia o posibilă
legătură între consumul de zaharină şi cancerul de vezică urinară la şobolani. Temerile
au fost spulberate ulterior, numeroase studii infirmând potenţialul cancerigen al
zaharinei. În comparaţie cu urina umană, urina şobolanilor are un pH ridicat, concentraţie
mare de fosfat de calciu, precum şi o concentraţie mărită de proteine. În combinaţie cu
zaharina, această secvenţă unică a urinei produce microcristale care deteriorează ţesutul
vezicii urinare. Supraproducţia de celule (ca răspuns al organismului) conduce la
formarea tumorilor. Dat fiind faptul că aceste condiţii nu sunt îndeplinite de urina umană,
a fost limpede că nu existau motive de îngrijorare. În consecinţă, FDA, EPA, precum şi
alte organisme de acest gen consideră consumul de zaharină ca fiind sigur.
De altfel, Bernard Oser, fost director al FDA, confirmă pe deplin siguranţa
consumului zaharinei, afirmând că nu există aditiv chimic care să fie testat într-un număr
mai mare de laboratoare, pentru o perioadă de timp atât de mare, pe un număr de subiecţi
atât de variat (oameni şi animale) şi care să fie atât de puţin periculos.
În soluţie apoasă, zaharinatul de sodiu participă la următorul echilibru:
O O
C C
- +
N Na + H2O NH + NaOH
S S
O O O O
[B]
pH = pKa + lg
[A]
nr. moli zaharinat de sodiu  8,78  10 5  c  4,39 10 5 mol.L-1
4,39  105  x
5,5  11,677  lg  x  4,39  10 5 mol.L-1
x
Concentraţia de zaharină este 4,39.10-5 M şi concentraţia de zaharinat de sodiu este

2,92.10-11 M.
182
ÎNTREBAREA 131
Ce este taurina? Ce aplicaţii are acest compus?
Soluţie:
Taurina, acidul 2-aminoetansulfonic este unul dintre puţinii acizi sulfonici naturali
fiind larg răspândită în ţesuturile animale (sistem nervos, ţesut muscular, bilă, etc.).
Se estimează că taurina reprezintă până la 0,1 % din greutatea totală a corpului
uman. Numele ei derivă din latinescul taurus, fiind izolată pentru prima dată din bila de
bou, în anul 1827, de către Friedrich Tiedemann şi Leopold Gmelin.
H2N CH2 CH2 SO3H
formula structurală a taurinei
Printre sursele naturale de taurină putem aminti: fructele de mare, peştele, carnea,
laptele matern, etc. Taurina se poate prepara din monoetanolamină conform următoarei
scheme de reacţii:
H2N CH2 CH2 OH + H2SO4 H2N CH2 CH2 O SO3H + H2O
H2N CH2 CH2 O SO3H + Na2SO3 H2N CH2 CH2 SO3H + Na2SO4
Alte sinteze ale taurinei utilizează materii prime ca acidul isetionic sau aziridina.
H
HO CH2 CH2 SO3H N
acid isetionic aziridina
Taurina regularizează nivelul de apă şi minerale din sânge, ajută la buna funcţionare
a sistemului nervos, are proprietăţi antioxidante, etc. Este disponibilă atât ca supliment
alimentar, cât şi ca ingredient în băuturile energizante.
Există studii ştiinţifice care atestă faptul că taurina îmbunătăţeşte performanţa
sportivă. De asemenea, asocierea cu cafeină poate îmbunătăţi performanţa intelectuală
(deşi acest aspect rămâne controversat).
Consumul a 3 g/zi de taurină este considerat a fi sigur şi nu prezintă reacţii adverse.
Taurina se găseşte în compoziţia a numeroase produse cosmetice, datorită potenţialului
efect antifibrotic.
Este important de menţionat că taurina reprezintă un ingredient esenţial în hrana
pisicilor (minimum 0,1 % în hrana uscată şi 0,2 % în hrana umedă).
ÎNTREBAREA 132
În care dintre compuşii de mai jos, atomii de hidrogen evidenţiaţi în formula
structurală sunt:
a) enantiotopici; b) diastereotopici; c) homotopici.
183
CF3 Br
H H H H H
H H H
A B C D
Cl Cl
H Cl
H H H
H H
E F G
H
H O
Cl Cl H Et
H H
Cl O H
H H Cl
Frontalina
(feromon)
H I J K
O
H H H H H H H Me H
H
H3C 1 N 2 COOH H3C N COOH
H Cl H
L M N
OH
H HO OH
H H H
OH
O P
Soluţie:
a) sunt enantiotopici atomii de hidrogen evidenţiaţi în formulele structurale B, C, H,

L1, L2.
184
b) sunt diastereotopici atomii de hidrogen evidenţiaţi în formulele structurale F, G, K,
M, J, N.
c) sunt homotopici atomii de hidrogen evidenţiaţi în formulele structurale A, D, E, I,
P, O.
ÎNTREBAREA 133
Cum se realizează transformările?
O O
a)
O O
b)
CN
O NC OH
c)
OCH3 O
CH3
d)
C2H5
e)
Soluţie:
O 1. LDA O O
O
2. 1. Me2CuLi
a)
3. H2O,  2. H3O+
O H+ O
b) + CH2O + (CH3)2NH N(CH3)2
185
1. CH3I
2. AgOH O NaCN, HCN O
3.  80oC CN
metil vinil cetona
MVC
O NaCN, HCN NC OH
c)
5oC - 10oC
OCH3 OCH3 OH O
Li/NH3 H+, H2O H+

d)
- CH3OH
O O
CH3
1. (C2H5)2CuLi
2. CH3I
C2H 5
O O O
CH3 CH3 HO-
e) +

1. (CH3)2CuLi
2. CH3I
ÎNTREBAREA 134
Care este mecanismul transformării:
186
Me Me Me Me
Me Me Me
H H H Me Me
H+
Me Me H Me
HO
Me H
Me Me Me
3-friedelanol 13,18-oleanen
Soluţie:
Me Me Me Me
Me Me Me Me
H H H H H H
H+
Me Me Me Me
+
HO H2 O
Me Me
Me Me
Me Me Me Me
Me Me Me Me
- -
H H H ~H H H H ~ CH3
Me Me Me Me
+
+
Me Me
Me Me
Me Me Me Me
Me Me Me Me
- -
H H H ~H H H ~ CH3
+
Me Me Me Me
+
H
Me Me Me Me
187
Me Me
Me Me
Me Me
Me Me
Me H -
Me H H -
~H + ~ CH3
+
H Me
Me
H
H Me Me
Me Me
Me Me Me Me
Me Me Me
+
-
Me Me H Me Me H
~ CH3
+
H H Me - H+
H H
Me Me Me Me
Me Me
Me
Me Me
H Me
H
Me Me
ÎNTREBAREA 135
În reacția 3,3,3-tricloropropenei cu Br2 în prezența peroxizilor se izolează doi

produși de reacție:
Cl Cl
Cl C CH CH2 Br C CH CH2
Cl Br Br Cl Cl Br
47 % 53 %
Cum explicați, pe baza unui mecanism de reacție, formarea celor doi compuși?
188
Soluţie:
Cl Cl
Br
Cl C CH CH2 Cl C CH CH2 Br
Cl Cl
Cl
Br2
Cl C CH CH2
Cl - Br
Cl Br Br
Cl C CH CH2 Br
Cl
Cl ~ Cl Br2
Cl C CH CH2 Br
- Br
Cl
Br Cl
Cl C CH CH2 Br
Cl
ÎNTREBAREA 136
Ce este Triclosanul? Ce aplicații are acest compus?

Soluţie:
Triclosanul, 5-cloro-2-(2,4-diclorofenoxi)fenol, este un compus organic solid, alb,
aparținând clasei policlorofenoxifenolilor. Este solubil în diverși solvenți organici
(metanol, etanol, dietileter), precum și în soluții de NaOH 1M.
Cl OH
O
Cl Cl
Formula structurală a Triclosanului

Triclosanul este utilizat ca agent antibacterian și antifungic într-o gamă largă de
produse precum cele pentru curățarea instrumentarului medical, de îngrijire personală
(pastă de dinți, deodorante, săpunuri, apă de gură, etc.), jucării, haine, detergenți, etc.
Din punct de vedere al mecanismului de acțiune s-a demonstrat că triclosanul
interferă în biosinteza acizilor grași inhibând enzima reductază transportor de grupări
enoil acil (enoyl-acyl carrier reductase – ENR). Acest proces conduce la slăbirea
membranei celulare și, finalmente, la citoliza celulei.
Studii din 2008 demonstrează că Triclosanul este prezent în mostrele de urină a 75 %
dintre subiecții umani testați. Deși este utilizat de mai bine de 40 de ani, multe dintre
cercetările recente pun la îndoială atât siguranța cât și eficacitatea acestui compus.
Câteva dintre concluziile pesimiste sunt formulate în cele ce urmează:
 provoacă dereglări hormonale la animale;
189
 poate contribui la creșterea rezistenței la antibiotice a anumitor germeni;
 studiile FDA afirmă că aditivarea săpunurilor și a loțiunilor de corp cu Triclosan nu
aduce beneficii suplimentare în raport cu utilizarea săpunului clasic;
 poate deregla răspunsul sistemului imunitar;
 cauzează fibroza ficatului și cancer la șoareci printr-un mecanism care poate fi
relevant și pentru om.
Triclosanul este util în dezinfectarea instrumentarului chirurgical, precum și ca
ingredient în pasta de dinți, pentru profilaxia gingivitei.
Triclosanul rămâne un subiect controversat, fiind sub stricta observație a FDA. Cel
puțin pentru moment, această organizație consideră că nu există suficiente dovezi
argumentate științific pentru a interzice utilizarea Triclosanului.
ÎNTREBAREA 137
Cum se poate realiza conversia?
O
HO H O H O C Me
+
Et Me HO Me Et Me
Soluţie:
Esterificarea cu inversie la atomul de carbon care poartă gruparea hidroxil se

poate realiza utilizând o reacție Mitsunobu:
-
O O
Ph3P + +
CO2Et Ph3P - C Ph3P C
N N OEt OEt
N N N N
EtO2C EtO C EtO2C
O
-
O O
+
Ph3P +
C Ph3P C
N N OEt H OAc OEt
N N
EtO2C - AcO- EtO2C H
190
-
O
EtO C H
HO H N N
OEt
C
Et Me
O
O
+ H
Ph3P C +
OEt Ph3P O H
N N
EtO C H Et Me
O
O
+
H C Ph3P O H
OEt
N N +
EtO C H Et Me
O
+ -
+
Ph3P O H Ph3P O H AcO
Et Me Et Me
atac SN2
cu inversia configuratiei
H O Ac
+ Ph3P O
Et Me
ÎNTREBAREA 138
Cum se poate realiza transformarea?
O
MeO2C (CH2)5 CO2Me
Soluţie:
O OH
RO-Na+ H2
MeO2C (CH2)5 CO2Me
PtO2
COOMe COOMe
hidrogenare cu
catalizator Adams
191
OH OH
LiAlH4 BsCl NaH O
OH Py OBs Et2O
Notă: Hidrogenarea în prezenţa catalizatorului Adams conduce la izomerul sin (are loc
din partea opusă grupării esterice).
ÎNTREBAREA 139
Cum se prepară fenil terţ-butil eterul?
Soluţie:
1. Hg(OAc)2, OH CH3
a) O C CH3
2. NaBH4 CH3
eter
b) Br + Mg MgBr
O CH3 MgBr CH3

C O O C CH3 O C CH3
Et2O, HCl
CH3 CH3
perbenzoat de tert-butil
Perbenzoatul de terț-butil se prepară astfel:

CH3 CH3
H2O2, H+ 1. NaOH
CH3 C OH CH3 C O O H
CH3 CH3 2. C Cl
O
O CH3
C O O C CH3
CH3
CH3 CH3
+- t-BuOH
c) Br + K O C CH3 O C CH3
DMSO, 
CH3 CH3
192
ÎNTREBAREA 140
Sunt posibile reacțiile de mai jos? Argumentați răspunsul.
H H
+
H H H
H 130oC +
130oC H
+
H H
Soluţie:
Reacțiile prezentate în enunț nu sunt posibile. Orbitalul p, vacant, purtător de sarcină

pozitivă trebuie să fie coplanar cu orbitalul sp3 al grupării migratoare, lucru imposibil de
realizat în cationul 1-adamantanil.
ÎNTREBAREA 141
Care sunt formulele structurale ale compuşilor notaţi cu litere din schema de mai
jos:
COOH COOH
1. NH3, DMAP (cat.)
H 3C CH3
COOH reflux, 24h
A
2. SOCl2
CH3 3. MeOH
LiAlH4, Et2O Ac2O, MeOH CrO3, Py KMnO4

B C D
reflux, 24 h CH2Cl2
HCl 1,5 M sublimare

E F o G
80 C; 0,01mmHg
HO (CH2)3 OH
H
benzen, TsOH
Ph3P CH2
I
G
(CH3)3O+BF4-
J
TsOH
K
Cum explicaţi formarea produşilor H, I, J, K?
193
Soluţie:
O OH
COOMe
NH NH
H3C O CH3 H3C CH3
CH3 CH3
A B
Ac OH Ac CHO
N N
H3C CH3 H3C CH3
CH3 CH3
C D
Ac COOH COO-
N NH2+
H3C CH3 H3C CH3
CH3 CH3
E F
N O O
N O
CH3 CH3
CH3 CH3
CH3
1-aza-2-adamantanonă CH3
G H
CH3
N +
BF4-
N O
CH3 CH3 CH3 CH3

CH3
CH3
I J
194
H
TsO- +
N O
CH3 CH3
CH3
K
După cum se observă, datorită necoplanarității (twisted amide), 1-aza-2-

adamantanonă prezintă reacțiile caracteristice unei aminocetone.
ÎNTREBAREA 142
Clorurile de sulfenil se pot sintetiza din disulfuri și clorură de sulfuril. Care este
mecanismul acestei reacții? Ce se formează la tratarea clorurii de etansulfenil cu
ciclohexenă? Care este mecanismul acestei reacţii?
Soluţie:
O O
S -
Cl Cl + O
R S S R +O S
R S S R
Cl Cl - SO2
+ Cl
-
Cl + S S R S Cl + R S Cl
R R
Cl SC2H5
+
+ S S C2H5
C 2 H5 Cl
Cl-
ÎNTREBAREA 143
Care sunt formulele structurale ale compușilor notați cu litere din schema de mai
jos?
BuLi (CH3)3SiCl BuLi
CH3 CH2 C C H A B C
195
O O
Cl
Bu4N+F-
D E
Soluţie:
CH3 CH2 C C Li CH3 CH2 C C SiMe3
A B
CH3 CH C C SiMe3
CH3 CH C C SiMe3
O
Li
O
C D
CH3 CH C C H
O
E
ÎNTREBAREA 144
Care este mecanismul reacției:

Me
Me
Si Br Me Me
Me + Br Si
2 +
Br Me
Soluţie:
Me Me Me
Me
Me Me carbocation stabilizat de
Si Si
atomul de siliciu din poziția 
+ Br Br Br
- Br- + substituţie ipso)
+ Br-
Me Me
Me
Si Br Me Me
+
Br + Si
Br Me
196
Me
Me Si Me
Formarea unui carbocation cu structura + aparent stabilizat de
Br
atomul de siliciu din poziția  este improbabilă datorită aranjării ortogonale a orbitalului
p vacant cu legătura C-Si.
ÎNTREBAREA 145
Ce sunt reacțiile de automerizare?
Soluţie:
Reacțiile de automerizare (denumite și transpoziții degenerate sau izomerizări

permutaționale) sunt reacțiile chimice în care produsul de reacție diferă de reactant doar
prin permutarea unor atomi identici. În consecință, automerizările sunt recognoscibile
doar prin marcaj izotopic sau cu ajutorul rezonanței magnetice nucleare dinamice.
Termenul de automerizare a fost propus de A. T. Balaban și D. Farcașiu, într-un
articol apărut în Journal of American Chemical Society, în anul 1967.
Câteva exemple de automerizări catalitice, termice sau fotochimice sunt prezentate
mai jos (13 – indică atomul de carbon marcat izotopic):
13
13
1000oC 13
a)
13
1100oC 13
b)
1 2 1 2 2 1
hn hn
6 3 6 6 3
c) 3
5 4 5 4 5 4
197

d)
13
13
CH
benzo[a]antracen carbenă
13 13
13

e)
13
13
f) AlCl3/NaCl, 1:1
160oC, 180 min.
13
13
g) 13
AlCl3/NaCl, 1:1
160oC, 180 min. +
ÎNTREBAREA 146
Ce sunt urușiolii?
Soluţie:
Urușiolii sunt compuși organici ce se găsesc în plantele din familia Anacardiaceelor

(iederă otrăvitoare, sumac otrăvitor, etc.) precum și în coaja fructului de mango. Se
prezintă ca niște uleiuri galben-deschis, cu puncte de fierbere de aproximativ 200oC,
solubile în alcool, eter, benzen.
Din punct de vedere structural, urușiolii sunt alchilcatecoli, lanțul alchilic (saturat
sau nesaturat) având 15 sau 17 atomi de carbon:
198
OH (CH2)14 CH3
OH (CH2)7 CH CH (CH2)5 CH3
(CH2)7 CH CH CH2 CH CH (CH2)2 CH3
R (CH2)7 CH CH CH2 CH CH CH2 CH CH2
Urușiolii sintetici se pot prepara relativ simplu, două dintre metodele de sinteză
ale acestora fiind prezentate în cele ce urmează:
OCH3 OCH3
OCH3 OCH3
a) 1. R CH2MgBr H2/Pt
2. H2O
CHO 3. - H O CH CH R
2
OCH3 OH
OCH3 OH
Py.HCl
CH2 CH2 R R'
OCH3 OCH3
OCH3 OCH3
b) BuLi R Br
Li
OCH3 OH
OCH3 OH
Py.HCl
R R'
Urușiolii sunt substanțe iritante, alergene putând provoca dermatită de contact

persoanelor sensibile. Acesta se manifestă prin prurit, edem și eritem în grade variabile,
flictene, etc.
Urușiolii sunt astfel responsabili de neplăcerile pe care le experimentează anumite
persoane alergice atunci când curăță fructul de mango.
Severitatea reacțiilor alergice se corelează cu gradul de nesaturare al lanțului
alchilic, precum și cu lungimea acestuia (cu cât lanțul alchilic este mai nesaturat și mai
lung, cu atât simptomatologia clinică este mai zgomotoasă).
De obicei, tratamentul constă în administrarea de antihistaminice orale și folosirea
cremelor care conțin corticosteroizi.
Desensibilizarea se poate realiza prin administrarea orală a complecșilor
ciclodextrină-urușiol.
199
ÎNTREBAREA 147
a) Care sunt formulele structurale pentru compușii notați cu litere din schemele de
mai jos?
CH3COCl HO- BF3.OEt2

CH2 CH2 CH2 A [B] C
- CH3COOH
Cl OH - Cl-
1. n-BuLi
D E
2. H+ (cantitativ)
CH2O, Cu2C2 H2/Ni H+

CH CH F G H
100oC, 5 atm. 100oC, 200 atm.
BF3.OEt2 1. n-BuLi
I J
2. H+ =20%)
b) Cum explicați formarea compusului C?

c) Cum explicați diferența între randamentele reacțiilor D→E și I→J?
d) La temperaturi mai mari de 0 oC compusul H reacționează cu n-BuLi cu formare
de etenă. Cum explicați acest mers al reacției?
e) Cum explicați diferența de reactivitate a compușilor E, J și etilenoxid în reacția
cu bromura de metilmagneziu?
f) Cum se pot sintetiza compușii:
O O
O
g) Cum explicați următoarea transformare:

O
BF3 OO
O O
O
Soluţie:
CH2 CH2 CH2 CH2 CH2 CH2 OH O

a) Cl O C CH3 Cl O C
-
CH3
O O oxetan
A B C
200
-
+
BF3
O OH HO CH C C CH OH
D E F
HO CH2 CH2 CH2 CH2 OH

O
G H
+
O OH
-
BF3
I J
CH2 CH2 OH
Cl CH2 O C -
b) -
CH3 - Cl , - CH3COOH O
O
c) Tensiunea din inelul oxetanului îl face mult mai reactiv decât tetrahidrofuranul,
explicându-se astfel diferența de reactivitate.
Li Bu
O H O Li
d) CH2 -
+ CH2 CH O + Li+
H H CH2
O O
O
e) > >
Tensiunea inelului (etilenoxidul este cel mai tensionat, iar THF este, practic, fără
tensiune în inel) reprezintă elementul care face diferenţa de reactivitate între cei trei
eteri ciclici.
HO- LiAlH4
f) I. CH3 CH2 CHO + CH2O CH3 CH CH2OH
CHO
201
SOCl2 NaOH
CH3 CH CH2OH CH3 CH CH2OH
- NaCl
CH2 Cl O
CH2OH
CH3
II. CH CH2 [2+2]
+
CH2 O O
O O
EtO- -
CH3I
2 COOEt
OEt condensare
Claisen
O OH OH
LiAlH4 Me2CO O O
COOEt
H+
O O
BF3
g) + -
O O O O BF3
-
+ BF3
O O OO
- BF3
O O
ÎNTREBAREA 148
Ce este bisfenolul A şi ce aplicaţii are acest compus? Care sunt temerile legate de
utilizarea extensivă a BPA?
Soluţie:
Bisfenolul A (BPA) este un compus organic solid, incolor, sintetizat în anul 1891
de către chimistul rus A. P. Dianin.
Se poate obține prin condensarea acetonei (de aici și sufixul A) cu exces de fenol,
în cataliză acidă (acid clorhidric sau rășină de polistiren sulfonat):
CH3
H+
+ + HO OH
O - H2O
HO OH CH3
202
Bisfenolul A este utilizat ca antioxidant, ca inhibitor în reacţii de polimerizare, fiind
un intermediar valoros în sinteza policarbonaţilor, răşinilor epoxidice, polisulfonelor,
tetrabromobisfenolului A (agent de ignifugare):
CH3
HO OH + COCl2 + 2NaOH
CH3
CH3 O
O C O C + 2NaCl
CH3
policarbonat
C6H5
CH3 O
HO C OH + C O
CH3 O
C6H5
difenilcarbonat
CH3 O
O C O C + 2C6H5OH
CH3
policarbonat
O O
O O HO OH
, MU
+
C C
CH3 CH3 CH3 CH3
HO O
O O
O O O
C n
CH3 CH3
C
CH3 CH3
rasina epoxidica pe baza de BPA
203
CH3 O
+ n Na2CO3
HO C OH + n Cl S Cl
CH3 O
CH3 O
O C O S + 2n NaCl + n H2O
CH3 O n
polisulfona
Br Br
CH3 CH3
KBr3
HO C OH HO C OH
CH3 CH3
Br Br
tetrabromobisfenol A (agent de ignifugare)
Policarbonaţii sunt materiale plastice utilizate, printre altele, în manufacturarea

recipientelor destinate păstrării alimentelor şi băuturilor (ambalaje, biberoane, sticle
pentru apă şi băuturi alcoolice, răcoritoare, etc.).
Răşinile epoxidice tratate termic (inerte din punct de vedere chimic) sunt utilizate
pe scară largă ca strat protector în interiorul conservelor alimentare metalice, a cutiilor
cu băuturi, precum şi a conductelor de apă. Anumite răşini epoxidice se utilizează ca
materiale dentare, în obturarea definitivă şi sigilarea canalelor radiculare.
Studiile ştiinţifice detaliate demonstrează că BPA poate migra în alimente şi băuturi
atunci când materialele plastice pe bază de BPA sunt spălate repetat, încălzite la
temperaturi ridicate sau supuse unui alt tip de stres. De altfel, Centrul pentru Controlul şi
Prevenirea Bolii din SUA (CDC) arată că BPA se găseşte în 95 % din probele de urină
ale adulţilor, analizate în perioada 1988-1994, precum şi în 97 % din probele de urină ale
adulţilor şi copiilor analizate în perioada 2003-2004.
Deşi este utilizat de zeci de ani, cercetările recente pun la îndoială siguranţa utilizării
acestui compus.
Câteva dintre concluziile pesimiste sunt expuse în cele ce urmează:
 BPA se comportă ca un xenoestrogen, având afinitate mare pentru receptorii
estrogenici;
 posibilă creştere a riscului de cancer de prostată şi de sân;
 posibile anomalii de reproducere;
 poate creştre riscul de boli cardiovasculare;
 slăbirea sistemului imunitar;
 posibile disfuncţii tiroidiene;
Ca urmare a acestor semnale de alarmă, UE a interzis, începând cu 2011, în Europa,
comercializarea biberoanelor de plastic care conţin bisfenol A. Bisfenolul A este, de
asemenea, interzis în Canada precum şi în câteva state americane. BPA rămâne un subiect
controversat, fiind sub stricta observaţie a FDA. Pentru moment, cel puţin, această
organizaţie consideră că nu există suficiente dovezi argumentate ştiinţific pentru a
conchide că BPA este periculos, nivelul de expunere fiind totuşi mult sub limita admisă.
Pentru limitarea expunerii la BPA există câteva opţiuni simple:
204
 reducerea consumului de conserve (cele mai multe dintre ele sunt protejate în
interior cu straturi subţiri de răşină epoxidică pe bază de BPA);
 utilizarea produselor care să nu conţină BPA (materialele plastice pe bază de
bisfenol A au codul 3 sau 7);
 evitarea încălzirii sticlelor de policarbonat.
ÎNTREBAREA 149
Care este mecanismul reacției:
O O
Me
MeO-, hn
+
Me
O O
Soluţie:
- OH
O O O
+ MeO- + MeOH
- MeOH - MeO-
O O O O
H Me - Me
O O
+ MeO-
Me - MeOH Me
H H
O O
O O
Me Me
- MeO-
Me Me
O
- O
H O Me
205
ÎNTREBAREA 150
O O OH O
Et
EtO-Na+ Et
N
EtOH N
O OH
Soluţie:
-
O O O O
Et OEt Et
+ EtO-
N N
O O
O O
O O
OEt OEt
- Et Et
_ H+
+
N N -
H
H
O O
-
O OEt O O O
Et - EtO- Et taut.
NH NH
O O
OH O
Et
N
OH
Reacția este cunoscută în literatura de specialitate sub denumirea de transpoziție

Gabriel-Colman.
ÎNTREBAREA 151
Cum poate fi dirijată reacția de condensare aldolică de mai jos:
206
O O
OCH3
H+
OH
OH O
OCH3
OH
gingerol
(principiul activ al radacinii de ghimbir)
Soluţie:
Condensarea aldolică descrisă mai jos poate fi realizată parcurgând următoarele etape:
a) Protejarea grupării fenolice prin transformarea în silileter:
O O
OCH3 OCH3
(CH3)3SiCl
(C2H5)3N
OH OSi(CH3)3
b) Prepararea enolatului de litiu (control cinetic):
O Si(CH3)3 OLi
OCH3 LiN OH
Si(CH3)3
(LiHMDS) 2
OSi(CH3)3 OSi(CH3)3
c) Prepararea sililenoleterului:
OLi OSi(CH3)3
OH OH
(CH3)3SiCl
OSi(CH3)3 OSi(CH3)3
d) Reacția cu TiCl4, cu formarea alcoolului (reacția Mukaiyama):
OSi(CH3)3 O
OH TiCl4
+ H
OSi(CH3)3
207
OH O
OCH3
OH
gingerol
Merită menționat faptul că prin gătirea (încălzirea) rizomului de ghimbir,

gingerolul suferă o reactie de condensare retroaldolică, cu formarea zingeronei.
O
HO
OCH3
Structura zingeronei
Zingerona, absentă din ghimbirul preparat, este responsabilă, în mare parte, de

gustul picant al ghimbirului gătit.
Prin uscarea ghimbirului, gingerolul suferă o reactie de deshidratare, cu formare de
shogaol:
O
HO
OCH3
Shogaolul este de două ori mai picant decât gingerolul, explicându-se astfel
diferența de gust dintre rizomul uscat și cel proaspăt.
ÎNTREBAREA 152
Ce sunt acizii grașiω-3? Care sunt sursele naturale tradiționale pentru acești
compuși și ce aplicații terapeutice au? Ce precauții se impun la consumul de acizi grași
ω-3 (din alimente sau suplimente alimentare)?
Soluţie:
Acizii grași ω-3 sunt acizi grași polinesaturați (PUFAS), care au o dublă legătură
C=C la al treilea atom de carbon de la marginea lanțului alchilic. Dat fiind faptul că
gruparea carboxil are prioritate, gruparea metil este considerată poziția ω (de aici și
denumirea de ω-3).
208
Câteva exemple de structuri ale acizilor grași ω-3 sunt prezentate mai jos:
O
3 5 7 9 10 12 13 15 16 18
HO 1
2 4 6 8 11 14 17
(9Z, 12Z, 15Z)-9,12,15-acid octadecatrienoic

acid alfa linolenic (ALA)
O 3 5 6 8 9 11 12 14 15 17 18 20
1
HO 2 4 7 10 13 16 19
(5Z, 8Z, 11Z, 14Z, 17Z)-5,8,11,14, 17 –acid icosapentanoic

acid timnodonic (EPA)
HO
O
(4Z, 7Z, 10Z, 13Z, 16Z, 19Z) – acid docosa – 4,7,10,13,16,19 –hexanoic
acid cervonic (DHA)
Acidul alfa linolenic este considerat esențial (nu poate fi sintetizat în procesele
metabolice ale organismului). ALA poate fi convertit, în organism, în DHA și EPA, dar
cantitățile sunt infime.
Prezența acizilor grași ω-3 reprezintă o condiție esențială pentru un metabolism
normal. Un deficit de acizi grași ω-3 conduce la simptome precum: fatigabilitate,
tulburări de memorie, depresie, afecțiuni dermatologice, etc.
Sursele naturale de acizi grași ω-3 includ peștele, uleiul de pește, crustaceele (în
principal pentru conținutul de EPA și DHA), precum și semințele de rapiță, in, chia,
nucile, boabele de soia, etc.
O altă sursă notabilă de acizi grași ω-3 o reprezintă algele marine (Schizochytrium,
Crypthecodinium cohnii, etc.).
Există numeroase studii clinice care prezintă dovezi privind efectele benefice ale
acizilor grași ω-3 în afecțiuni cardiovasculare, hipertensiune arterială, hiperlipidemie,
poliartrită reumatoidă.
Deși s-a sugerat faptul că o dietă bogată în acizi grași ω-3 (din alimente sau din
suplimente alimentare) poate fi utilă și în alte patologii precum astm, cancer, dermatită,
anxietate, alergii, rezultatele studiilor clinice rămân totuși, echivoce.
După anii ’90, acizii grași ω-3 au devenit extrem de populari, beneficiind de o
reclamă susținută. Există alimente fortificate cu acizi grași ω-3, precum laptele sugarilor,
biscuiți, băuturi, iaurturi, etc., după cum există și o gamă largă de suplimente alimentare
cu acizi grași ω-3. Ele diferă atât prin compoziția și gramajul acizilor, cât și prin
proveniența acestora.
Deși suplimentele cu EPA și DHA sunt prezentate adesea ca un panaceu, deși se
face apologia consumului de pește (ne amintim de sloganul anilor ’80: „nicio masă fără
pește”), se impun anumite precauții care vizează:
209
 Tipul de pește consumat
Aproape toate speciile de pești și crustacee conțin urme de mercur. Totuși, anumite
categorii de pești conțin cantități periculoase de dioxine, PCBs (policloro bifenili)
mercur, etc. Printre aceștia se pot aminti rechinul, peștele-spadă, morunul regal, tonul alb,
tilefish (Hoplolatilus luteus).
EPA și FDA recomandă evitarea consumului acestor pești, în special de către femeile
gravide (sau cele care vor să rămână însărcinate), mamele care alăptează și copiii.
Somonul, heringul, anșoa, pollochul, sardina reprezintă alternative mai sănătoase, fiind
pești cu conținut scăzut de mercur, recomandați pentru consum (până la 350 g pe
săptămână).
 Supradozarea, efecte secundare ale suplimentelor
Administrarea unor doze mari de EPA și DHA (mai mult de 3 g/zi) crește riscul
hemoragiilor. Eructațiile, balonarea, amețelile, diareea reprezintă efecte secundare
raportate. Deși, în genere, în timpul administrării acestor suplimente, profilul lipidic se
îmbunătățește, s-a raportat uneori o creștere a LDL-ului (“cholesterol rău”). De
asemenea, se recomandă prudența în cazul diabeticilor, suplimentarea cu EPA și DHA
făcând mai dificilă menținerea glicemiei în limite normale.
 Calitatea suplimentelor cu EPA și DHA
Suplimentele cu EPA și DHA sunt susceptibile la oxidare (peroxidare lipidică).

Astfel, trebuie condiționate cu vitamina E, pentru a preveni râncezirea acestor grăsimi.
De asemenea, se recomandă prudență în cazul suplimentelor obținute din ulei de
ficat de pește. Acestea conțin cantități importante de vitamina A și D, ingerarea acestor
vitamine putând conduce la hipervitaminoză A și, respectiv, D.
 Interacțiunea cu alte medicamente sau suplimente
Acizii grași ω-3 cresc riscul unor hemoragii atunci când se administrează simultan
cu aspirina, anticoagulante ca warfarina sau heparina, antiinflamatoare nonsteroidiene
precum ibuprofenul.
De asemenea, pot interacționa cu medicamente care afectează sistemul imunitar,
sistemul nervos (antidepresive, antipsihotice, etc.). Pentru aceste motive, suplimentarea
cu EPA și DHA ar trebui sa se facă sub stricta supraveghere a unui doctor.
ÎNTREBAREA 153
Ce este rheosmina (“cetona zmeurei”)? Ce aplicații are acest compus?
Soluţie:
Cetona zmeurei, 4-(4-hidroxifenil)-butan-2-ona este unul dintre compușii
responsabili pentru aroma zmeurei (1-4 ng compus/kg fructe). Alte surse naturale ale
cetonei zmeurei sunt afinele și murele.
210
O
HO
Structura cetonei zmeurei
Este considerat a fi unul dintre cei mai scumpi aromatizanți, fiind utilizat pe scară
largă, atât în industria alimentară, cât și industria cosmeticelor și parfumurilor. De altfel,
FDA a catalogat acest compus, încă din 1965, ca fiind GRAS (Generally Recognized as
Safe) în raport cu cantitățile mici în care se utilizează ca aditiv.
Datorită abundenței naturale scăzute, s-au elaborat câteva metode de sinteză a
cetonei zmeurei:
O
CHO CH CH C CH3
-
+ CH3 HO
a) C CH3
HO O HO
O
H2/Rh
HO
OH O O
OH
b)
Montmorilonit
HO
OH O
O
c) H3PO4
+
HO
CHO O
1. TMSCl
O
2. , NaOH, 
d)
3. H2, Pt HO
4. TBAF
OH
Cetona zmeurei a devenit un compus foarte mediatizat în ultima vreme datorită unei
pretinse eficacități în tratamentul obezității.
211
Deși a fost îndelung popularizată de voci mai mult sau mai puțin autorizate, studiile
științifice publicate până în prezent nu oferă suficiente argumente pentru a putea valida
eficiența acestui supliment alimentar în curele de slăbire.
ÎNTREBAREA 154

CCl3
C
OH O NH
1. NaH
CH3 2. CCl3 C N CH3
3. 
Soluţie:
-
OH O
NaH CCl3 C N
CH3 -H2 CH3
CCl3 OH
C -
O N CH3
O-
CH3
-
CH3
CCl3 CCl3
C C
O N H  O NH
transpozitie
CH3 sigmatropica CH3
[3,3]
transpozitie Overman
ÎNTREBAREA 155
Cum poate fi dirijată reacția de condensare aldolică de mai jos?

?
CH3 CH CHO + C6H5 CH2 CH2 CH O
CH3
212
OH CHO
C6H5 CH2 CH2 CH C CH3
CH3
Care este mecanismul de reacție pentru setul experimental propus?

Soluţie:
Într-o condensare aldolică clasică, în cataliză acidă sau bazică, a amestecului de
izobutiraldehidă și 3-fenilpropanal, se obțin atât produși de autocondensare cât și produși
de condensare mixtă.
Utilizarea enolatului de litiu, chiar la -78 ℃, poate conduce la autocondensări,
diminuând valoarea preparativă a sintezei.
O strategie experimentală adecvată ar putea fi obținerea sililenoleterului izo-
butiraldehidei, apoi reacția cu 3-fenilpropanal, în prezență de TiCl4 (reacția Mukaiyama):
H CH3
CH3 CHO NEt3 Ph CH2 CH2 CHO
C OSiMe3
Me3SiCl CH3 TiCl4
CH3
OH
CHO
CH3
CH3
Me Me
CH3 CH3 Me
CH3 CH3 - Si Cl
C CH O C CH O
Et3N - Cl-
H
CH3
CH3 C CH O SiMe3
+
Ph CH2 CH2 CH O + TiCl4 - Ph CH2 CH2 CH O TiCl3
- Cl
Cl-
Me3Si + TiCl3 Me3Si TiCl3
O O +
O O
CH + CH CH CH
C CH2 CH2 Ph
C CH2 CH2 Ph
CH3 CH3 CH3
CH3
213
Cl
Cl-
Me3Si
TiCl3
O O O OSiMe3
CH CH CH CH H2O
- Me3SiCl C CH2 CH2 Ph - TiCl C CH2 CH2 Ph
4
CH3 CH3 CH3 CH3
CHO OH
CH3 C CH CH2 CH2 Ph
CH3
ÎNTREBAREA 156
Ce se formează la condensarea aldolică dintre benzofenonă și acetaldehidă în

prezența hidroxidului de sodiu? Care este mecanismul de reacție?
Soluţie:
- -
- CH2 CH O CH2 CH O
CH3 CH O + HO
O
CH3 CH O + - H H
- CH3 CH O
CH2 CH O - HO-
CH2 CH O
CH3 CH OH 3-hidroxibutanal
CH2 CH O
Deși este surprinzător la prima vedere, produsul condensării aldolice este 3-
hidroxibutanalul. Benzofenona este o cetonă împiedicată steric și foarte conjugată, fiind
mai puțin electrofilă decât o cetonă cu reactivitate normală. În consecință, enolatul
acetaldehidei va reacționa cu o altă moleculă de acetaldehidă, în detrimentul
benzofenonei.
214
Bibliografie
1. http://www.mayoclinic.org/drugs-supplements/hyaluronidase-injection-route-
subcutaneous-route/description/drg-20064183
2. http://www.mayoclinic.org/drugs-supplements/hyaluronic-acid-injection-
route/description/drg-20074557
3. http://www.whconnection.com/aesthetic-gynecological-surgery
4. http://www.scripps.edu/baran/images/grpmtgpdf/Eastman_May_07.pdf
5. http://www.ukfoodguide.net/e400.htm
6. http://www.modernistcookingmadeeasy.com/define/molecular-gastronomy-
glossary/what-is/sodium-alginate
7. http://www.esanatos.com/ghid-medical/stomatologie/Materiale-de-amprenta-
utilizat45283.php
8. http://www.nlm.nih.gov/medlineplus/ency/article/003480.htm
9. http://www.sigmaaldrich.com/life-science/biochemicals/biochemical-
products.html?TablePage=103994917
10. http://www.anm.ro/_/_PRO/PRO_209_20.08.07.pdf?anmPage=36&ID=712
11. http://www.sfatulmedicului.ro/analize/albumina-serica_74
12. J. M. Lalancette, A. Freche, J. R. Brindle, M. Laliberte, „Reduction of functional groups
with sulfurated borohydides. Application to steroidal ketones”, Synthesis, 526, 1972
13. B. Şerban, C. Luca, M. Raicopol, M. Bumbac, O. Galeş, M. Şerban, “Synergistic
extraction of alkali metal ions (Na+, K+) by a mixture of p-tert-butylcalix[6]arene and 4-
aminobenzo-15-crown-5“, 14th Romanian international Conference on Chemistry and
Chemical Engineering, pg. 19-25, 2005
14. M. Bumbac, B. Şerban, C. Luca, Gh. Nechifor, S.Voicu, „Studii privind extracţia
sinergetică a cationilor alcalini Na+ şi K+ în prezenţa unor amestecuri p-
terţbutilcalix[4]arenă –eteri coroană”, Revista de chimie, pg. 927-930. vol. 57, 2006
15. C. Luca, I. Tanase, A. M. Josceanu, „Aplicaţii ale chimiei supramoleculare”, Ed.
Tehnică, Bucureşti, 1996
16. M. Bumbac, S. Jipa, B. Şerban, C. Luca, T. Zaharescu, „Studiul eterilor coroană ca
antioxidanti pentru polietilena de joasă densitate”, Revista de chimie, 57(12), 1193-
1196, 2006
17. „Enciclopedia de chimie”, vol.6, Ed. Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1989
18. A. C. Nechifor, B. Şerban, E. Ruse, Gh. Nechifor, “Calixarene transportori în
membrane lichide III. Transportul cationilor Pb2+ prin membrane lichide cu thiacalix [4]
arene“, Revista de chimie, 53, Nr. 1, pg. 20-26, 2002
19. A. C. Nechifor, B. Şerban, E. Totu, “Facilitated transport of cations through
ferrofluid membrane with thiacalix[4]arenes derivatives as carriers“, 12th International
Conference of Chemistry and Chemical Engineering, pg. 246-252, 2001
20. C. Moldovan, R. Iosub, Gh. Nechifor, D. Dascălu, F. Crăciunoiu, B. Şerban “The
mechanism of anisotropic etching of silicon in a complexant alkaline system“,
Proceedings International semiconductor conference, IEEE, 21st edition, Sinaia,
Romania, pg. 353-356, 1998
21. B. Şerban, C. Moldovan, Gh. Nechifor, C. Pîrvu, “Nou sistem alcalin de corodare
a siliciului“, Buletin ştiinţific, Universitatea Transilvania Braşov, pg. 16-21, 1999
215
22. E. M. Ungureanu, Gh. Nechifor, C. Pîrvu, B. Şerban, “Aspects concerning chemical
and electrochemical reactivity of synthesized calixarenes“, U.P.B. Sci. Bull., Series B,
Vol 61, No 1-2, pg. 55-65, 1999
23. B. Şerban, E. Ruse, M. E. Crăciun, Gh. Nechifor, “Calixarene transportori în membrane
lichide I. Esteri ai calix[4]arenei“, Revista de Chimie, 51, nr. 3, pg. 190 -198, 2000
24. C. Luca, B. Şerban, C. Nechifor, M. Raicopol, Gh. Nechifor, “Calixarenes- versatile
class of host molecules”, 13th Romanian International Conference on Chemistry and
Chemical Engineering, pg. 9 -14, Bucharest, 2003
25. B. Şerban, M. Bercu, S. Voicu, M. Mihailă, Gh. Nechifor, C. Cobianu, „Calixarene
–doped polyaniline for applications in sensing”, CAS Proceedings, pg. 257-260, 2006
26. C. Luca, B. Şerban, C. Nechifor, M. Raicopol, Gh. Nechifor, “Some aspects
concerning physical and spectral properties of calixarenes and their derivatives“, 13th
Romanian International Conference on Chemistry and Chemical Engineering, pg. 15–
20, 2003
27. B. Şerban, E. Ruse, M. Mincă, I. Pasăre, Gh. Nechifor, “Calixarene transportori în
membrane lichide II. Azoderivați ai calix[4]arenei“, Revista de chimie, 51, Nr. 1, pg.
249-257, 2000
28. E. M. Ungureanu, B. Şerban, M. Avramescu, C. Pîrvu, Gh. Nechifor,
“Electrochemical behaviour of new synthesized calixarenes“, Chem. Bull. “Politehnica”
Univ. Timisoara, vol. 43 (57), Nr.1, pg. 55-60, 1998
29. B. Şerban, A. C. Nechifor, Gh. Nechifor, “Facilitated transport of cations through
liquid membrane with calix[4]arenes and O-alkylated calix[4]arenes as carriers“, 12th
International Conference of Chemistry and Chemical Engineering, pg. 254-259,
Bucharest, 2001
30. B. Şerban, A. C. Nechifor, M. E. Crăciun, Gh. Nechifor, “Synthesis of fully o-
alkylated calix4arenes in a cone conformation using a liquid – liquid phase transfer
catalytic process“, 12th Romanian International Conference on Chemistry and Chemical
Engineering, pg.191-198, Bucharest, 2001
31. C. Cobianu, S. Shiffer, B. Şerban, M. Mihailă, B. Alistair, „Pressure sensor”, U.S.
Granted Patent 7, 318,351B2, 2008
32. B. Şerban, V. Avramescu, C. Cobianu, I. Georgescu, N. Varachiu, Design and
deposition of sensing layers for surface acoustic chemical sensors based on
supramolecular chemistry, China granted patent, CN101784892B, 2013
33. C. D. Gutsche, B. Dhawan, K. H. No, R. Muthukrishnan, J. Am. Chem. Soc, 103,
3782, 1981
34. R. S. Buriks, A. R. Fauke, J. H. Munch, U. S. Patent 4 259 464, 1981; Chem. Abstr.,
94, P209, 722x, 1981
35. C. D. Gutsche, B. Dhawan, K. H. No, R. Muthukrishnan, J. Am. Chem. Soc. 103,
3782, 1981
36. B. Şerban, C. Luca, M. Raicopol, M. Bumbac, O. Galeş, M. Şerban, “Synergistic
extraction of alkali metal ions (Na+, K+) by a mixture of p-isopropylcalix[4]arene and 4'-
aminobenzo-15-crown-5“, 14th Romanian International Conference on Chemistry and
Chemical Engineering, pg. 1-8, 2005
37. H. Kammerer, G. Happel, Makromol. Chem, 181, 2049, 1980
38. http://www.rsc.org/chemistryworld/2014/02/inhibit-human-papilloma-virus-
assembly-cervical-cancer-pillarene
39. http://www.chem.mun.ca/homes/yzhome/notes/Lecture%206.pdf
40. E. P. Kyba, S. S. P Chon, J. Chem Soc, Chem.Commun, 449, 1980
216
41. G. W. Gokel, D. M. Dishong, C. J Diamond, J. Chem Soc. Chem.Commun.,1053, 1980
42. R. Katritzky, O. V. Denisko, S. A. Belyakov, O. F. Schall, G. W. Gokel, „Synthesis
of new N-pivot lariat crown ethers containing a propylene linkage in the side arm” , J.
Org. Chem., 61 (21), pp 7578–7584, 1996
43. M. Siwy, D. Sek, B. Kaczmarczyk, I. Jaroszewicz, A. Nasulewicz, M. Pelczynska,
D. Nevozhay and A. Opolski, J. Med. Chem., 49, 806–810, 2006
44. K. Brandt, R. Kruszynski, T. J. Bartczak and I. Porwolik- Czomperlink, Inorg.
Chim. Acta, 322, 138–144, 2001
45. C. D. Neniţescu, „Chimie organică”, vol.I şi II, ediţia a VIII-a, Ed. Didactică şi Pedagogică,
Bucureşti, 1980
46. M. B. Smith, „March’s Advanced Organic Chemistry”, Fifth Edition, John Wiley & Sons,
2001
47. J. G.Smith, „Organic Chemistry”, Third Edition, McGraw Hill, 2011
48. R. T. Morrison, R. N. Boyd, „Organic chemistry”, Sixth Edition, Prentice Hall, New Jersey,
1992
49. J. Roberts, M. Caserio, „Basic principles of organic chemistry”, W.A Benjamin Inc., 1965
50. J. McMurry, „Organic Chemistry”, Brooks/Cole Publishing Company, Fifth Edition, 2000
51. J. Clayden, N. Greevs, S. Warren, P. Wothers, „Organic Chemistry”, Oxford
University Press, 2001
52. M. B. Smith, „Organic Synthesis”, Mc.Graw-Hill International Editions, 1994
53. F. Badea, „Reactions and Mechanism in Organic Chemistry”, Abacus Press
Tunbridge Wells Kent, 1977
54. E. Mihai, I. Schiketanz, „Structura, sinteza şi reacţiile compuşilor organici”, Ed.
55. I. Schiketanz, „Chimie Organică prin probleme, ed.2-a”, Ed. Zecasin, 1996
56. F. A. Carey, R.J. Sundberg, „Advanced Organic Chemistry”, Fifth Edition, Springer, 2007
57. J. M. Anderson, J. K. Kochi, J. Am. Chem. Soc., 92, 1651, 1970
58. B. Karami, S. Khodabakhshi, N. Safikhani, A. Arami, “A green and highly efficient
solvent–free synthesis of novel calix[4]resorcinarene derivatives using tungstate sulfuric
acid”, Bull. Korean Chem. Soc., Vol.33, No.1, 123, 2012
59. L. R. MacGillivray, J. L. Atwood, J. Solid. State. Chem., 152, 199, 2000
60. T. W. Bell, N.M. Hext, Chem. Soc. Rev., 33, 589, 2004
61. E. Gaunert, H. Barnier, L. Nicod,A. Favre-Reguillon, J. Foos, A. Guy, C. Bardot,
M. Lemaire, Sep. Sci. Technol., 32, 2309, 1997
62. P. Leyton, S. Sanchez-Cortes, J. V. Garcia-Ramos, C. Domingo, M. Campos-
Vallette, C. Saitz, R.E. Clavijo, J. Phys. Chem. B, 108, 17484, 2004
63. http://www.ecompound.com/Reaction%20reference/reaction_workup_and_separat
ion.htm
64. http://www.medicines.org.uk/emc/medicine/14139#UNDESIRABLE_EFFECTS
65. D. R. Dreyer, S. Park, C. W. Bielawski, R. Ruolf, “The chemistry of graphene
oxide”, Chem.Soc.Rev., 39, 228-240, 2010
66. A. K. Geim, K. S. Novoselov, Nat. Mater., 6, 183–191, 2007
67. S. Park, R. S. Ruoff, Nat. Nanotechnol., 4, 217–224, 2009
68. V. C. Tung, M. J. Allen, Y. Yang, R. B. Kaner, Nat. Nanotechnol., 4, 25–29, 2009
69. H.-P. Boehm, E. Stumpp, Carbon, 45, 1381–1383, 2007
70. M. Iliut, „Sinteza şi caracterizarea unor noi nanocompozite pe bază de grafene cu
proprietăţi optice şi electronice îmbunătăţite”, Teză de doctorat, Cluj-Napoca, 2013
71. http://www.scs.illinois.edu/denmark/presentations/2006/gm-2006-07=18.pdf
217
72. http://goldbook.iupac.org/Q04997.html
73. http://goldbook.iupac.org/Q05001.html
74. H. Burkett, W. M. Schubert, F. Schultz, R. B. Murphy, R. Talbott, J. Am. Chem.
Soc., 81 (15), pp 3923–3929, 1959
75. E. A. Mutlu, A. Keshavarzian, G. M. Mutlu, „Hyperalbuminemia and elevated
transaminases associated with high-protein diet.”, Scand. J. Gastroenterol., 41(6), 2006
76. S. Dumitriu, „Polisaccharides in Medicinal Applications”, CRC Press, 1996
77. L. Liu, Y. Liu, J. Li, G. Du, „Microbial production of hyaluronic acid: current state,
challenges and perspectives, Microbial Cell Factories”, J. Chem., 10, 99, 2011
78. G. Kagon, L. Šoltés, R. Stern, P. Gemeiner, „Hyaluronic acid: a natural biopolymer
with a broad range of biomedical and industrial applications”, Biotechnology Letters,
vol.29, issue 1, pp. 17-25, 2007
79. A. W. Rutjes, P. Juni, B. R. da Costa, S. Trelle, E. Nuesch, S. Reichenbach,
„Viscosupplementation for osteoarthritis of the knee: a systematic review and meta-
analysis”, Annal of internal medicine, 157 (3), 180-191, 2012
80. I. G. Calder, V. H. Smith, „Hyaluronidase and sodium hyaluronate in cataract
surgery”, Br. J. Ophtalmol., 70(6), 418-420, 1986
81. A. J. Arduengo, R. L. Harlow, M. Kline, „A stable crystalline carbene”, J. Am.
Chem. Soc., 113(1), 361-363, 1991
82. A. J. Arduengo, H. V. R. Dias, R. L. Harlow, M. Kline, „Electronic stabilization of
nucleophilic carbenes”, J. Am. Chem. Soc., 114(14), 5530, 1992
83. W. A. Herrman, C. Kocher, L. J. Goossen, G. R. J. Artus, „Heterocyclic carbenes:
A high-yielding Synthesis of Novel, Functionalized N-heterocyclic carbenes in Liquid
Ammonia”, Chem. Eur. J., 2(12), 1627, 1996
84. R. F. Borch, Tetrahedron Lett., 3761, 1972
85. E. E. Van Tamelen, H. Kudler, C. Bjorklund, J. Am. Chem. Soc., 93, 7113, 1971
86. W. Buchner, R. Dufaux, Helv. Chim. Acta, 49, 1145, 1966
87. A. Jonczyk, Z. Ochol, M.Makosza, Synthesis, 882-883, 1978
88. J. Tsuji, K. Ohno, Tetrahedron Lett., 3969, 1965
89. F. Jardine, Prag. Inorg. Chem., 28, 63-202, 1981
90. G. Smith, J. Am. Chem. Soc., 81, 5325, 1959
91. D. W. Stephan, „Frustrated Lewis pair: a concept for new reactivity and catalysis”,
Org. Biomol. Chem., 1535-1539, 6, 2008
92. Y. Miyahara, K. Goto, M. Oka, T. Inazu, „Remarkably Facile Ring-Size Control in
macrocyclization: Synthesis of Hemicucurbit[6]uril and Hemicucurbit[12]uril”, Angew.
Chem. Int. Ed., 43, 5019-5022, 2004
93. R. Behrend, E. Meyers, F. Rusche, “Über Condensation producte aus Glycouril und
Formaldehyd”, Justus Liebig’s Annalen der Chemie, 39, 1-37, 1905
94. W. A. Freeman, W. L. Mock, N. Y., “Cucurbituril”, J. Am. Chem. Soc., 103(24),
7367-7368, 1981
95. E. G. Shchepontina, E. A. Pashkina, E. V. Yakushenko, V. A. Kozlov,
“Nanotechnologies in Russia”, vol. 6, 11-12, 2011
96. A. L. Koner et al, “Supramolec. Chem.”, 19, 55-66, 2007
97. W. E. Truce, M. F. Amos, „The metalation of diaryl sulfone”, J. Am. Chem. Soc.,
73(7), 3013-3017, 1951
98. A. Popa. C. Luca, G. Mihailă, „Compuşi de incluziune”, Ed. Ştiinţifică, Bucureşti, 1992
99. A. Biwer,G. Antranikian, E. Heinzle, "Enzymatic production of cyclodextrins",
Applied Microbiology and Biotechnology, 59 (6), 609–17, 2002
218
100. V. A. Marcolino, G. M. Zanin, L. R. Durrant, M. deT.Benassi, G. Matioli,
„Interaction of Curcumin and Bixin with β-Cyclodextrin: Complexation Methods,
Stability, and Applications in Food”, Journal of Agricultural and Food Chemistry, 59
(7), 3348–57, 2011
101. V. De Oliveira, E. W. C. Almeida, H. V. Castro, H. G. M. Edwards, H. F. Dos
Santos, L. F. C. De Oliveira, „Carotenoids and β-Cyclodextrin Inclusion Complexes:
Raman Spectroscopy and Theoretical Investigation”, The Journal of Physical Chemistry
A, 115 (30), 8511–9, 2011
102. A. Motoyama, A. Suzuki, O. Shirota, R. Namba, „Direct determination of pindolol
enantiomers in human serum by column-switching LC-MS/MS using a phenylcarbamate-
β-cyclodextrin chiral column”, Journal of Pharmaceutical and Biomedical Analysis, 28
(1), 97–106, 2002
103. D. J. Cram, S. Karbach, Y. H. Kim, L. Baczynskyj, G. W. Kallemeyn, „Shell closure
of two cavitands forms carcerand complexes with components of the medium as
permanent guests”, J. Am. Chem. Soc, 107(8), 2575-2576, 1985
104. R. Warmuth, J. Yoon, „Recent Highlights in Hemicarcerand Chemistry”, Accounts
of Chemical Research, Volume 4, Issue 2, 95-105, 2001
105. B. Şerban, M. Bumbac, M. V. Popescu, I. Schiketanz, “Probleme de chimie
organică – Vol. II, Revised Version”, Printech Publishing House, Bucharest, ISBN 978-
606-521-654-9, ISBN 976- 606-521-913-7, 2012
106. B. Şerban, I. Schiketanz, M. Bumbac, “Probleme de chimie organică – Vol. III”,
Printech Publishing House, Bucharest, ISBN 978-606-521-855-0, 2011
107. B. Şerban, M. Bumbac, I. Schiketanz, “Probleme de chimie organică – Vol. I, Revised
Version”, Printech Publishing House, Bucharest, ISBN 978-606-521-654-9, 2011
108. B. Şerban, M. Bumbac, I. Schiketanz, “Probleme de chimie organică – Vol II”,
Printech Publishing House, Bucharest, ISBN 978-606-521-654-9, 2011
109. B. Şerban, M. Bumbac, I. Costea, “Probleme de chimie organică – Vol. 1”, Printech
Publishing House, Bucharest, ISBN 978-606-521-600-6, 2010
110. M. Bumbac, C. Luca, S. Jipa, O. Gales, B. Şerban, “Synergistic extractions of
sodium and potassium picrates with mixture of p-terbutylcalix[4]arene and amino-crown
ethers”, 14th Romanian International Conference on Chemistry and Chemical
Engineering, pg. 84-93, ISBN 978-973-718-771-0, 2007
111. O. Galeş, B. Şerban, Gh. Nechifor, “Chimia supramoleculară – Instrument analitic
în chimia judiciară”, pg. 222-232, în “Metode şi Tehnici de identificare criminalistică”,
Bucharest, Luceafărul Publishing House, ISBN 973-86931-7-9, 2006
112. B. Şerban, A. C. Nechifor, Gh. Nechifor, “Strategii de sinteză a complexanţilor
macrociclici”, în “Tehnici experimentale în analiza chimică, Printech Publishing House,
Bucureşti, ISBN 973-652-923-1, pg. 184-342, 2004
113. I. Schiketanz, B. Şerban, M. Bumbac, M. Popescu, “Probleme de chimie organică
– Vol. IV”, Printech Publishing House, Bucharest , ISBN 978-606-521-998-4, 2013
114. B. Şerban, I. Schiketanz, M. Bumbac, M. V. Popescu, “Probleme de chimie
organică – Vol III”, Revised version, Printech Publishing House, Bucharest, ISBN 978-
606-521-654-9, 2013
115. K. E. Krakowiak, J. S. Bradshaw, H. An, R. M. Izatt, “Simple method for the
preparation of cryptands”, Pure &Appl.Chem., Vol.65, No.3, pp 511-514, 1993
116. K.E Krakowiak, P.A Krakowiak, J.S. Bradshaw, Tetrahedron Lett., 34, 777-778, 1993
117. H. Stobbe, Ber. Dtsch. Chem. Ges., 26, 2312, 1893
219
118. V. P. Hollander, T. F. Gallagher, „Partial synthesis of compounds related adrenal
cortical hormones. VII. Degradation of the sidechain of cholanic acid”, J. Biol. Chem.,
162, 549-554, 1946
119. I. Nierengarten, S. Gurrea, M. Holler, J. F. Nierengarten, R. Deschenaux, „Building
liquid crystals from 5-fold symmetrical pillar[5]arene core”, Chemical
Communications, 48, 8072-8074, 2012
120. H. Li et al., “Viologen – mediated assembly of and sensing wish carboxylato
pillar[5]arene-modified in nanoparticles”, J. Am. Chem. Soc., 135, 1570-1576, 2013
121. M. Soltys, P. Seliger, G. Andrijewski, M.Siwy, “Double-bridged PNP-lariat ethers
and their complexes with silver (I) ions in methanol solution”, RSC Adv., 3, 25351-
25359, 2013
122. J. –P. Desvergne, N. Lahrahar, M. Gotta, Y. Zimmermann, H. Bonas-Laurent, “2,3-
Anthraceno[2.2.2]cryptand. Mutual interactions between the receptor and the signal
transducing subunit”, J. Mater. Chem., 15, 2873-2880,15, 2005
123. D. E. Pearson, O. D. Keaton, Lethargic reactions, I. The preparation of hindered
ketones”, J. Org. Chem., 28 (6), 1557-1558, 1963
124. http://physicsworld.com/cws/article/news/2008/aug/08/carbon-nanotubes-but-
without-the-nano
125. H. Peng et al, „Strong and ductile colossal carbon tubes with walls of rectangular
macropores”, Physical Review Letters,101, 145501, 2008
126. http://goldbook.iupac.org/I03251.html
127. http://goldbook.iupac.org/T06256.html
128. http://goldbook.iupac.org/C01081.html
129. R.B Moodie, K.Schofield, Acc. Chem.Res.9, 287-292, 1976
130. http://www.youtube.com/watch?v=5plPP1U64K8
131. C. T. Samudzi, J. R. Rubin, „Structure of recombinant bovine interferon-gamma at
3.0 A resolution”, Acta Crystallogr.,Sect.D, 49, 513-521, 1993
132. http://www.rcsb.org/pdb/101/motm.do?momID=128
133. W. Klaus, B. Gsell, A.M. Labhardt, B. Wipf, H. Senn, „The three-dimensional high
resolution structure of human interferon alpha-2a determined by heteronuclear NMR
spectroscopy in solution”, J.Mol.Biol. 274: 661-675, 1997
134. M. Karpusas, M. Nolte, C. B. Benton, W. Meier, W. N. Lipscomb, S. Goelz, „The
crystal structure of human interferon beta at 2.2-A resolution”, Proc. Natl. Acad. Sci.
USA, 94: 11813-11818, 1997
135. http://ro.scribd.com/doc/212338286/Produse-Farmaceutice-Obtinute-Cu-Ajutorul-
Tehnologiilor-de-ADN-Recombinat
136. http://www.sfatulmedicului.ro/Hepatite-virale/interferonul-intrebari-si-raspunsuri_
137. J. M. Kollman, L. Pandi, M. R. Sawaya, M. Riley, R. F. Doolittle, „Crystal
structure of human fibrinogen”, Biochemistry 48: 3877-3886, 2009
138. http://www.ebi.ac.uk/interpro/potm/2006_11/Page1.htm
139. http://www.sfatulmedicului.ro/analize/fibrinogen-sau-factorul-i-al-coagularii-sange_60
140. http://www.mayoclinic.org/diseases-conditions/heart-disease/in-depth/heart-
disease/ART-20049357?pg=2
141. J. Suwinski, K. Swierczek, „Cine- and tele-substitution reactions”, Tetrahedron, 57,
1639-1662, 2001
142. G. Heimish, T. Huber, Liebigs Ann. Chem., 19-22, 1992
143. D. Tasis, N. Tagmatarchis, A. Bianco, M. Prat, „Chemistry of carbon nanotubes”,
Chem. Rev., 106, 1105-1136, 2006
220
144. K. Balasubramanian, M. Burghard, „Chemically functionalized nanotubes”, Small,
1, 2, 180-192, 2005
145. H-C Wu, X. Chong, L. Liu, F. Zhao, Y. Zhao, „Chemistry of carbon nanotubes in
biomedical applications”, J. Mater. Chem., 20, 1036-1052, 2010
146. W-Y. Kim, S-O. Kong, C. S. Ah, Y-W. Lee, D. H. Ha, I. S. Choi, W. S. Tun,
„Functionalization of shortened SWNTs using esterification”, Bull. Korean Chem. Soc.,
25, 9, 2004
147. F. A. Abulaiwi, T. Laoui, M. A. –Harthi, M.A. Atieh, „Modification and
functionalization of multi-walled carbon nanotube via Fischer esterification”, The
Arabian Journal for Science and Engineering, 35, 2010
148. http://www.jameshedberg.com/scienceGraphics.php?sort=graphene&id=graphene-
sheet-atoms
149. http://www.rcsb.org/pdb/explore.do?structureId=1buy
150. J. C. Cheetham, D. M. Smith, K. H. Aoki, J. L. Stevenson, T. J Hoeffel, R. S.
Syed, J. Egrie, T. S. Harvey, „NMR structure of human erythropoietin and a
comparison with its receptor bound conformation”, Nat. Struct. Biol., 5, 861-866, 1998
151. https://www.reginamaria.ro/dictionar/eritropoetina-epo
152. http://www.ciclism.ro/2008/11/eritropoietina-ce-este-epo/
153. http://www.synevo.ro/eritropoietina/
154. http://www.rcsb.org/pdb/explore.do?structureId=3BTA
155. D. B. Lacy, W. Tepp, A. C. Cohen, B. R. DasGupta, R. C. Stevens, „Crystal
structure of botulinum neurotoxin type A and implications for
toxicity”, Nat.Struct.Biol., 5, 898-902, 1998
156. http://www.sfatulmedicului.ro/Chirurgie-estetica/tratamentul-cu-toxina-
botulinica_345
157. C. Montecucco, J. Molgó, „Botulinal neurotoxins: revival of an old killer”, Current
Opinion in Pharmacology, 5 (3), 274–279, 2005
158. R. Kukreja, B. R. Singh, „Botulinum Neurotoxins: Structure and Mechanism of
Action”, Microbial Toxins: Current Research and Future Trends, Caister Academic
Press, 2009
159. http://www.rcsb.org/pdb/explore/explore.do?structureId=1itf
160. http://www.rcsb.org/pdb/explore/explore.do?structureId=1au1
161. http://www.rcsb.org/pdb/explore/explore.do?structureId=1rfb
162. http://www.rcsb.org/pdb/explore.do?structureId=1m1j
163. http://www.pdb.org/pdb/explore/explore.do?pdbId=1E7H
164. K. L. Chao, L. Muthukumar, O. Herzberg, „Structure of human hyaluronidase-1, a
hyaluronan hydrolyzing enzyme involved in tumor growth and angiogenesis”,
Biochemistry 46: 6911-6920, 2007
165. A. A. Bhattacharya, T. Grune, S. Curry, „Crystallographic analysis reveals
common modes of binding of medium and long-chain fatty acids to human serum
albumin”, J.Mol.Biol. 303: 721, 2000
166. G. Neamţu, I. Popescu, S. Lazăr, I. Burnea, I. Brad, Gh. Câmpeanu, T. Galben,
„Chimie şi biochimie vegetală”, Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1983
167. F. M. Veronese, „Peptide and protein PEGylation: a review of problems and
solutions”, Biomaterials, 22, 405-410, 2001
168. F. F. Davis, „The origin of pegnology”, Advanced Drug Delivery Reviews, 54(4),
457-458, 2002
221
169. F. F. Davis, T. van Es, M.C. Palczuk, U. S. patent 4179337, „Non-immunogenic
polypeptides”, originally piled in 1973
170. J. Inamaga, K. Hirata, H. Sueki, T. Katsuki, M. Yamaguchi, „A rapid Esterification
by means of mixed anhydride and its application to large lactonization”, Bull. Chem.
Soc. Jpn., 92, 1989-1993, 1979
171. Y. S. Chiang, T. I. Gelfand, A. E. Kiste, I. M. Gelfand, “New classification of
supersecondary structures of sandwich-like proteins uncovers strict patterns of strand
assemblage”, Proteins, 68 (4), 915–921, 2007
172. B. L. Sibanda, T. L. Blundell, J.M. Thorton, “Conformations of Beta-Hairpins in
Protein Structures”, Nature (London), 1985
173. http://wps.prenhall.com/esm_freeman_biosci_1/7/1949/499117.cw/index.html
174. C. M. Venkatachalam, “Stereochemical criteria for polypeptides and proteins. V.
Conformation of a system of three linked peptide units”, Biopolymers, 6 (10), 1425–36, 1968
175. P. D. Darbre, A. Aljarrah, W. R. Miller, N. G. Coldham, M. J. Sauer, G.S. Pope,
"Concentrations of parabens in human breast tumours", J. Appl. Toxicol., 24 (1), 5–13, 2004
176. E. J. Routledge, J. Parker, J. Odum, J. Ashby, J. Sumpter, "Some alkyl hydroxy
benzoate preservatives (parabens) are estrogenic", Toxicology and Applied
Pharmacology, 153 (1), 12–19, 1998
177. R. Golden, J. Gandy, G. Vollmer, "A review of the endocrine activity of parabens
and implications for potential risks to human health", Critical Reviews in
Toxicology, 35 (5), 435–58, 2005
178. http://www.fda.gov/cosmetics/productsingredients/ingredients/ucm128042.htm
179. H. J. Bestmann, T. Denzel, H. Salbaum, Tetrahedron Lett., 15, 1275-1276, 1974
180. N. Yamazaki, F. Higashi, T. Iguchi, Tetrahedron Letters, 1191, 1974
181. S. Mayadevi, „Reactions in supercritical carbon dioxide”, Indian Journal of
chemistry, Vol.51A, 1298- 1305, 2012
182. C. M. Rayner, “The potential of carbon dioxide in synthetic organic chemistry”,
Organic process Research & Development, 11, 121-132, 2007
183. D. Chaturvedi, S. Ray, “Versatile use of carbon dioxide in the synthesis of
carbamates”, Monatshefte fur Chemie, 137, 127-145, 2006
184. R. C. Larock, C. A. Fellows, J. Am. Chem. Soc.,104 (7), pp 1900–1907, 1982
185. H. Alper, S. Amaratunga., J.Org. Chem., 47 (18), pp 3593–3595, 1982
186. K. Kondo, N. Sonoda, H. Sakurai, “A new hydrogen selenide-triethylamine
catalysed synthesis of formanilides from aromatic amines and carbon monoxide”, J.
Chem. Soc., Chem. Commun., 853, 1973
187. A. Ogawa, J-ichi Miyake, N. Kambe, S. Muray, N. Sonoda, “Synthesis utilizing
reducing ability of carbon monoxide. New method for synthesis of N-substituted
selenoamide “, Bull. Chem. Soc. Jpn, 58, 5, 1448-1451, 1985
188. N. Sonoda, T. Yakuhara, K. Kondo, T. Ikeda, S. Tsutsumi, “A new synthesis of
ureas. The reaction of ammonia or aliphatic amines with carbon monoxide in the
presence of selenium” J. Am. Chem. Soc., 93, 6344, 1971
189. R. A. Franz, F. Applegath , F. V. Morriss, F. Baiocchi, C. Bolze, “A new synthesis
of ureas. III. The reaction of aromatic amines with carbon monoxide and sulfur,” The
Journal of Organic Chemistry, Volume 26, Issue 9, p. 3309-3312, 1961
190. E. W. Stern, M. L. Spector, J. Org. Chem., 31, 596, 1966
191. D. Seyferth, R. M. Weinstein, W.-L. Wang, J. Org. Chem., 48, 1144, 1983
192. K. Nagira, K. Kikugawa, F. Wada, T. Matsuda, J. Org. Chem., 45, 2365, 1980
222
193. H. C. Brown, Boranes in organic chemistry, pp. 343-371, Cornell University Press,
Ithaca, N.Y., 1972
194. H. C. Brown, B.A. Carlson, J. Org. Chem., 38, 2422, 1973
195. A. Pelter, M. G. Hutchings, K. Smith, J. Chem. Soc., Chem. Commun., 186-187, 1973
196. N. N. Crounse, “The Gattermann-Koch reaction”, Org. React., 5, 290–300, 1949
197. R. F. Heck., “Dicarboalkoxylation of olefins and acetylenes”, J. Am. Chem. Soc.,
948, pp 2712–2716, 1972
198. Org. Synthesis, 61, 103, 1983
199. http://www.mymed.ro/prostaglandinele.html
200. http://www.elmhurst.edu/~chm/vchembook/555prostagland.html
201. http://www.cosmeticsdesign-europe.com/Formulation-Science/Oral-wheat-
ceramides-may-improve-skin-hydration
202. http://www.rcsb.org/pdb/explore.do?structureId=2VVB
203. B. Sjoblom, M. Polentarutti, K. Djinovic-Carugo, “Structural study of X-ray
induced activation of carbonic anhydrase”, Proc.Natl.Acad.Sci.USA 106: 10609, 2009
204. C. T. Supuran, „Carbonic anhydrase inhibitors and activators for novel therapeutic
applications”, Future Med. Chem, 1165-80, 2011
205. T. W. Lane , M. A. Saito, G. N. George, I. J. Pickering , R. C. Prince, F. M. Morel,
"Biochemistry: a cadmium enzyme from a marine diatom". Nature, 435 (7038), 2005
206. http://www.rcsb.org/pdb/explore.do?structureId=1NPO
207. J. P. Rose, C. K. Wu, C. D Hsiao, E. Breslow, B. C Wang, „Crystal structure of the
neurophysin-oxytocin complex”, Nat.Struct.Biol., 3, 163-169, 1996
208. http://www.sfatulmedicului.ro/arhiva_medicala/oxitocina
209. P. Kirsch, C. Esslinger, Q. Chen, D. Mier, S. Lis, S. Siddhanti, H. Gruppe, V. S.
Mattay, B. Gallhofer, A. Meyer-Lindenberg, "Oxytocin modulates neural circuitry for
social cognition and fear in humans", J. Neurosci., 25(49), 11489–93, 2005
210. http://www.kerasma.gr/default.asp?entryID=378&siteid=1&pageid=97&tablepage
id=31&langid=2
211. M. B. Smith, March’s Advanced Organic Chemistry, Fifth edition, John Wiley &
Sons, 2001
212. http://perso.univ-rennes1.fr/mathieu.pucheault/_PDF/Emmanuel_Baldwin_rules.Pdf
213. A. Furstner, M. M. Domostoj, B. Scheiper, “Total Synthesis of Dictyodendrin B”,
J. Am. Chem. Soc., 127, 11620-11621, 2005
214. K. OkanoH, Fujiwara, T. Noji, T. Fukuyama, H. Tokuyama, „Total Synthesis of
Dictyodendrin A and B”, Angew. Chem. Int. Ed., 49, 5925 –5929, 2010
215. P. J. Dunn, S. Galvin, K. Hettenbach, „The Development Of An enviromentally
Benign Synthesis Of Sildenafil Citrate (ViagraTM) and its assessment by Green Chemistry
metrics”, Green Chem., 6, 43-48, 2004
216. http://www.chemicalbook.com/SpectrumEN_107-87-9_1HNMR.htm
217. C. K. Bradsher, J. Am. Chem Soc., 62, 486, 1940
218. C. K. Bradsher, E. S. Smith, J. Am. Chem. Soc., 65, 451, 1943
219. J. Perronnet, P. Giranet, C. Bonne, U. S. Patent, 4097578, 1978
220. „Chemie der pflanzenschutz und Schädlingsbekämpfungsmittel”, editor R. Wegler,
Springer, Berlin, vol. II, p. 303, 1970
221. J. F. Norris, A. J. Lenka, J. Amer. Chem. Soc., 62, 1432, 1940
222. H. Koopman, Rec. Trav. Chim. Pays Bass, 80, 1075, 1961
223. G. Marton, A. Marton, „Fungicide şi ierbicide”, Ed. Printech, 2004
224. Org. Syntheses, Coll. Vol. 5, p. 32, 1973
223
228. P. Qin, „The study of organic dyes for p-type dye-sensitized solar cells, KTH
chemical science and engineering”, Doctoral thesis, Stockolm, 2010
229. S. Berstein, J. Am. Chem. Soc., 78, 5693, 1956
230. M. C. Thompson, D. H. Busch, „Reactions of Coordinated Ligands. VI. Metal Ion
Control in the Synthesis of Planar Nickel(II) Complexes of α-Diketo-bis-
mercaptoimines”, J. Am. Chem. Soc. , 86 (2), 213–217, 1964
231. K. H. Reddy, M. R. Reddy, K. M. Raju, Polyhedron, 16, 2673-1697, 1997
232. J. M. A. Caiut, S. Nakagaki, G. R. Friedermann, S.M. Drechsel and J.G. Zarbim, J.
Mol. Catal. A: Chem, 222, 213-222, 2004
233. G. R. Fulmer, A. J. M. Miller, N. H. Sherden, H. G. Gottlieb, A. Nudelman, B. M.
Stoltz, J. E. Bercaw, K. I. Goldberg, Organometallics, 29, 2176-2179, 2010
234. P. Muller, M. P. N. Thi, „Conversion of amines into phenylsulfides and
phenylselenides via ditosylamides”, Helvetica Chimica Acta, vol.63, fasc. 8, 228, 1980
235. A. R. Katritzky, J. M. Lloyd, R. C. Patel, J. Chem. Soc., Perkin Trans. 1, 117, 1982
236. http://www.sfatulmedicului.ro/Halucinogene/mescalina_4296
237. http://www.erowid.org/archive/rhodium/chemistry/345tmb.p-cresol.html
238. http://www.mayoclinic.org/diseases-conditions/depression/expert-
answers/maois/faq-20058035?footprints=mine
239. D. A. Flockhart, “Dietary restrictions and drug interactions with monoamine oxidase
inhibitors: An update.”, The Journal of Clinical Psychiatry, 73(suppl), 17-24, 2012
240. T. S. Sathyanarayana Rao, V. K. Yeragani, Hypertensive crisis and cheese, Indian
J Psychiatry, 51(1), 65–66, 2009
241. http://wildflowerfinder.org.uk/Butterflies/ButterflyDyes.htm
242. Y. Li, F. Yang, X. Xu, S. Pan, L.Wang, C. Xia, Improved Preparation of Tyramine
by Curtius rearrangement, Chinese Journal of Chemistry, 27, 433-436, 2009
243. http://www.chm.bris.ac.uk/motm/uric-acid/uricc.htm
244. https://www.synevo.ro/acid-uric-seric/
245. http://www.mayoclinic.org/symptoms/high-uric-acid-level/basics/definition/sym-
20050607
246. http://www.mayoclinic.org/symptoms/high-uric-acid-level/basics/causes/sym-20050607
247. http://www.ili-lignin.com/aboutlignin.php
248. http://www.lignoworks.ca/content/what-lignin
249. J. W. Baker, W. S. Nathan, „The mechanism of aromatic side-chain reactions with
special reference to the polar effects of substituents. Part III. The effect of unipolar
substituents on the critical energy and probability factors in the interaction of benzyl
bromide with pyridine and -picoline in various solvents”, J. Chem. Soc., 519–527, 1935
250. W. M. Schubert, W. A. Sweeney, „Concerning the Baker–Nathan Effect”, J. Org.
Chem. 21(1), 119–124, 1956
251. V. M. Virador, J. P. Reyes Grajeda, A. Blanco-Labra, E. Mendiola-Olaya, G. M
Smith, A. Moreno, J. R.Whitaker,”Cloning, sequencing, purification, and crystal
structure of Grenache (Vitis vinifera) polyphenol oxidase”, J. Agric.Food Chem., 58:
1189-120, 2010
252. http://www.curriculumsupport.education.nsw.gov.au/secondary/science/assets/aifs
t/Experiments/apple_browning.pdf
253. http://school.discoveryeducation.com/foodscience/pdfs/EnzymesSG.pdf
224
254. R. Yoruk, M. R. Marshall, „Physicochemical properties and function of plant
polyphenol oxidase, A Review”, Journal of Food Biochemistry, 27, 361-422, 2003
255. U. S. Department of Health and Human Services Public Health Service, National
Toxicology Program., „Report on Carcinogens”, 12th ed., 2011
256. W. Zheng, S.Lee, „Well-done meat intake, heterocyclic amine exposure, and cancer
risk”, Nutrition and Cancer, 61, 437-446, 2009
257. K. T. Bogen, G. A.Keating, „U.S. dietary exposures to heterocyclic amines”, Journal
of Exposure Analysis and Environmental Epidemiology, 11, 155-168., 2001
258. J. H. Weisburger, „Comments on the history and importance of aromatic and
heterocyclic amines in public health.”, Mutation Research, 506-507, 9-20, 2002
259. http://cen.acs.org/articles/90/i40/Maillard-Reaction-Turns-100.html
260. http://www.food-info.net/uk/colour/maillard.htm
261. L. C. Maillard, „Action of Amino Acids on Sugars. Formation of Melanoidins in a
Methodical Way.”. Compt. Rend., 154: 66, 1912
262. J. E. Hodge, „Dehydrated Foods, Chemistry of Browning Reactions in Model
Systems”, Journal of Agricultural and Food Chemistry, 1 (15), 928–43, 1953
263. S. Kushner, H. Dalalian, J. L. Sanjurjo, F.L. Bach, S.R. Safir, V. K. Smith, J. H
Williams, Journal of the American Chemical Society, 74(14), 3617, 1952
264. http://www.food-info.net/uk/colour/caramel.htm
265. O. Viegas, I. Yebra-Pimentel, E.Martínez-Carballo, J. Simal-Gandara, Isabel M. P.
L. V. O. Ferreira, „Effect of beer marinades on formation of polycyclic aromatic
hydrocarbons in carcoal-grilled pork”, J. Agric. Food Chem., 62(12), 2638–2643, 2014
266. http://www.nbclearn.com/chemistrynow/cuecard/52811
267. C. Simion, A. M. Simion, „Poluarea şi viaţa”, Volumul I, Ed. Printech, 2006
268. J. W Howard, T. Fazio, J.Agr.Food Chem., 17(3), 527, 1969
269. M. J. Kim, D. Yamamoto, K. Matsumoto, M.Inoue, T.Ishida, H. Mizuno, S.
Sumiya, K. Kitamura, „Crystal structure of papain-E64-c complex. Binding diversity of
E64-c to papain S2 and S3 subsites”, Biochem.J., 287, 797-803, 1992
270. http://www.nutripedia.ro/2011/12/26/cum-se-fragezeste-carnea/
271. E. E. Smissman, G. Hite, J. Amer. Chem. Soc., 81, 1201, 1959
272. http://www.synarchive.com/named-reactions/Semi-Pinacol_Rearrangement
273. http://www.ehow.com/facts_5859344_chemical-tenderizer_.html
274. D.R. Klein, “Organic chemistry”, John Wiley & Sons, Inc., 2012
275. D.R. Klein, „Organic chemistry, Student study guide &solutions manual”, John
Wiley & Sons, Inc., 2012
276. http://web.expasy.org/spotlight/back_issues/028/
277. http://www.chm.bris.ac.uk/motm/pso/psov.htm
278. S. M. Weinreb, R. R. Staib, Tetrahedron, 38, 3087, 1982
279. M. D. Bednarski, J. P. Lzssikatos, “Comprehensive Organic Synthesis”, Ed. B. M.
Trost I. Fleming, vol.2 (Oxford: Pergamon Press), 661, 1991
280. http://www.uiowa.edu/~c004122c/Smith%20Chapter%2025.pdf
281. http://ocw.mit.edu/courses/chemistry/5-13-organic-chemistry-ii-fall-
2006/exams/exam_4_xtra_prob.pdf
282. http://www.chm.bris.ac.uk/motm/superglue/supergluev.htm
283. H. W. Coover, “Discovery of Superglue Shows the Power of Pursuing the
Unexplained”, Res. Techn. Management, 36-39, 2000
284. P. S. Skell, I. Starer, J.Am.Chem.Soc. 81, 4117, 1959
285. J. E. Hofmann, T. J. Wallace, A. Schriesheim, J.Am.Chem.Soc., 86 1561, 1964
225
286. http://chemistry.umeche.maine.edu/Gould/GouldProbs12.html
287. http://agritech.tnau.ac.in/horticulture/fruit_ripening.pdf
288. http://www.frontlineservices.com.au/Frontline_Services/Fruit_ripening_gas_-
_ethylene.html
289. M. Serek, G. Tamari, E. C. Sisler, A. Borochov, “Inhibition of ethylene-induced
cellular senescence symptoms by 1-methylcyclopropene, a new inhibitor of ethylene
action”, Physiol. Plant., 94 (2), 229–232, 1995
290. R. D. Bach, D. Andrzejewski, “Elimination Reactions of Cyclooctylammonium Salts
in Liquid Ammonia”, J. Am. Chem. Soc., 93, 7118, 1971
291. A. C. Cope, A. S. Mehta, J. Am. Chem. Soc., 85, 1949, 1963
292. T. L. Gresham, T. R. Steadman, “A Diels–Alder Type Reaction with
Formaldehyde”, J. Am. Chem. Soc.,71(2), 737–738, 1949
293. H. Pellissier, “Asymmetric hetero-Diels–Alder reactions of carbonyl compounds”,
Tetrahedron, 65, 2839–2877, 2009
294. C. Baldoli, S. Maiorana, E. Licandro, G. Zinzalla, M. Lanfranchi, A. Tiripicchio,
Tetrahedron: Asymmetry, 12, 2159–2167, 2001
295. M. Martin, M. M. Afonso, A. Galindo, J. A. Palenzuela, Synlett, 117–119, 2001
296. A. Bongini, M. Panunzio, E. Bandini, E. Campana, G. Martelli, G. Spunta,
Tetrahedron: Asymmetry, 12, 439–454, 2001
297. U. Tilstam, “Sulfolane: A versatile dipolar aprotic solvent”, Organic Process
Research & Development, 1273-1278, 2012
298. N. A. Burditt, M. C. Whiting, L. M. Venanzi, J.Chem.Soc.C, 2273, 1967
299. T. Storz, R. Heid, J. Zeldis, S. M. Hoagland, V. Rapisardi, S. Hollywood, G.
Morton, Org.Process Res.Dev., 15, 918, 2011
300. T. Buyck, Q. Wang, J. Zhu, J. Org. Lett, 14, 1338, 2012
301. E. Thomas, L. F. Hatch, “3-Sulfolene: A butadiene source for a Diels-Alder
synthesis”, J. Chem. Educ., 45(1), 55, 1968
302. M. A. Filatov, S. Baluschev, I. Z. Ilieva, V. Enkelmann, T. Miteva, K. Landfester,
S. E. Aleshchenkov, A. V. Cheprakov, “Tetraaryltetraanthra[2,3]porphyrins, Synthesis,
Structure, and Optical Properties”, J. Org. Chem., 77 (24), 11119–11131, 2012
303. G. J. Davis, W. F. Bosron, C. L. Stone, K. Owusu-Dekyi, T. D. Hurley, “X-ray
structure of human beta3beta3 alcohol dehydrogenase. The contribution of ionic
interactions to coenzyme binding”, J.Biol.Chem., 271, 17057-17061, 1996
304. A. Vale, "Methanol", Medicine, 35 (12), 633–4, 2007
305. http://emedicine.medscape.com/article/1174890-treatment
306. D. T. Harvey, “Modern Analytical Chemistry”, McGraw Hill Higher Education,
ISBN 0–07–237547–7, 1999
307. T. R. Hoye, B. Baire, D. Niu, P. H Willoughby, B. P. Woods, Nature, 490, 208, 2012
308. C. Holden, M. F. Greaney, Angew. Chem. Int. Ed. Engl., 53, 5746, 2014
309. J. T. S. Yeoman, S. E. Reisman, Nature, 490, 179, 2012
310. S. Y. Yun, K.-P. Wang, N.-K. Lee, P. Mamidipalli, D. Lee, J. Am. Chem. Soc., 135,
4668, 2013
311. J. K. Vandavasi, W. P. Hu, C. T. Hsiao, G. C. Senadi, J. J. Wang,. RSC Adv., 4,
57547, 2014
312. T. Reichstein, A. Grüssner, Eine ergiebige Synthese der L-Ascorbinsäure (C-
Vitamin), Helv. Chim. Acta, 17, S. 311–328, 1934
313. http://www.mayoclinic.org/healthy-living/nutrition-and-healthy-eating/expert-
answers/vitamin-c/faq-20058030
226
314. E. Cameron, L. Pauling, “Supplemental ascorbate in the supportive treatment of
cancer: Prolongation of survival times in terminal human cancer”, PNAS, 73 (10), 3685–
3689, 1976
315. L. Pauling, ”Vitamin C and the Common Cold”, San Francisco, WH Freeman, 1976
316. L. Pauling, “Vitamin C, the Common Cold and the Flu”, San Francisco, WH
Freeman, 1976
317. http://www.cancer.org/treatment/treatmentsandsideeffects/complementaryandalter
nativemedicine/herbsvitaminsandminerals/vitamin-c
318. F. Cabanillas, “Vitamin C and cancer: what can we conclude--1,609 patients and
33 years later?”, Puerto Rico Health Sciences Journal, 29(3), 215–7, 2010
319. http://www.food.gov.uk/science/additives/enumberlist
320. R. Stan, “Produşi de sinteză de uz alimentar”, Editura Printech, 2002
321. L. Pauling, “How to Live Longer and Feel Better”, New York, W.H. Freeman, 1986
322. L. Pauling, “Speech at Natural Foods Exposition”, reported in Natural Foods
Merchandiser, June 1982, p.65, 1982
323. http://www.quackwatch.com/01QuackeryRelatedTopics/pauling.html
324. http://web.archive.org/web/20080223130439/http://www.cfsan.fda.gov/~dms/benzqa.html
325. L. K Gardner, G. D Lawrence, “Benzene Production from Decarboxylation of
Benzoic Acid in the Presence of Ascorbic Acid and a Transition-Metal Catalyst”, Journal
of Agricultural and Food Chemistry, Vol. 41, No. 5, 1993
326. http://www.bfr.bund.de/cm/349/indications_of_the_possible_formation_of_benze
ne_from_benzoic_acid_in_foods.pdf
327. B. Halliwell, J. M. C. Gutteridge, “The importance of free radicals and catalytic metal
ions in human diseases,” Molecular Aspects of Medicine, vol. 8, No. 2, pp. 89–193, 1985
328. http://www.mayoclinic.org/healthy-living/nutrition-and-healthy-eating/expert-
answers/monosodium-glutamate/faq-20058196
329. http://www.fda.gov/food/ingredientspackaginglabeling/foodadditivesingredients/u
cm328728.htm
330. K. Ikeda, “A production method of seasoning mainly consists of salt of L-glutamic
acid”, Japanese Patent, 14804, 1908
331. H. Ritthausen, J. Prakt. Chem, 99, 454, 1866
332. C. Fahlberg, I. Remsen,”Über die Oxydation des Orthotoluolsulfamids”, Berichte
der Deutschen chemischen Gesellschaft zu Berlin, 12, 469–473, 1879
333. J. Whysner, G. M. Williams, “Saccharin mechanistic data and risk assessment:
urine composition, enhanced cell proliferation, and tumor promotion", Pharmacol. Ther.,
71(1–2), 225–52, 1996
334. http://www.oehha.ca.gov/prop65/CRNR_notices/chemicals_reconsideration/fdelist
sacc.html
335. http://yosemite.epa.gov/opa/admpress.nsf/d0cf6618525a9efb85257359003fb69d/e
a895a11ea50a56d852577f9005e2690!OpenDocument
336. http://www.fda.gov/Food/IngredientsPackagingLabeling/FoodAdditivesIngredient
s/ucm397725.htm
337. J. W. Overlup, U.S. patent, 1, 601, 505, 1921
338. O. F. Senn, U.S patent, 2, 667, 503, 1951
339. http://saccharin.org/saccharin-safety/
340. http://www.mayoclinic.org/healthy-lifestyle/nutrition-and-healthy-eating/expert-
answers/taurine/faq-20058177
227
341. K. Kosswig, “Sulfonic Acids, Aliphatic”, Ullmann's Encyclopedia of Industrial
Chemistry, Wiley-VCH, 2000
342. http://web.archive.org/web/20061019160558/http://www.iams.com/en_BI/jhtmls/nutrit
ion/sw_NutritionQuestions_qanswer.jhtml?li=en_BI&sc=C&bc=I&pti=PN&qi=2169
343. http://web.archive.org/web/20061019160558/http://www.iams.com/en_BI/jhtmls/nutrit
ion/sw_NutritionQuestions_qanswer.jhtml?li=en_BI&sc=C&bc=I&pti=PN&qi=2169
344. O. M. Bondareva, D. V. Lopatik, Z. I. Kuvaeva, L. G Vinokurova, M. M.
Markovich, I. P Prokopovich, “Synthesis of Taurine”, Pharmaceutical Chemistry Journal,
Vol.42, No.3, 2008
345. http://www.mayoclinic.org/healthy-lifestyle/adult-health/expert-answers/triclosan
/faq-2005786
346. J. Kemsley, Chem. Eng. News, 92, 10-13, 2014
347. R. D. Jones, H. B. Jampani, J. L. Newman, A. S. Lee, Am. J. Infect. Control., 28,
184-196, 2000
348. E. L. Larson, S. X. Lin, C. Gomez-Pichardo, P. Della-Latta, Ann. Intern. Med., 140,
321-329, 2004
349. http://www.fda.gov/ForConsumers/ConsumerUpdates/ucm205999.htm
350. http://health.ucsd.edu/news/releases/pages/2014-11-17-dirty-side-of-soap.aspx
351. A. Rosowski, D.S. Tarbell, J. Org. Chem., 26, 2255, 1961
352. E. E. Smissman, R. A Mode, J. Am..Chem. Soc, 79, 3447, 1957
353. S. Warren, P. Wyatt, “Workbook for organic synthesis: Disconnection approach”,
John Wiley &Sons Ltd, 2009
354. O. Mitsunobu, Y. Yamada, “Preparation of esters of carboxylic and phosphoric
acid via quaternary phosphonium salts”, Bulletin of the Chemical Society of Japan ,40
(10): 2380–2382., 1967
355. O. Mitsunobu, “The use of diethyl azodicarboxylate and triphenylphosphine in
synthesis and transformation of natural products”, Synthesis, (1), 1–28, 1981
356. J. A. Kirby, I. V. Komarov, N. Feeder, J. Chem. Soc., Perkin Trans. 2, 522-529, 2001
357. http://www2.chemistry.msu.edu/courses/cem958/FS08_SS09%5Cmarshall.pdf
358. A. T. Balaban, “Automerization of naphthalene in the presence of aluminum
chloride”, Journal of the American Chemical Society, 89, 8, 1967
359. A. T. Balaban, D. Farcaşiu, “Automerization of naphthalene - A correction”,
Tetrahedron Letters, nr.46, pp. 4757-4759, 1968
360. http://www.bisphenol-a.org/about/faq.html
361. http://www.mayoclinic.org/healthy-lifestyle/nutrition-and-healthy-eating/expert-
answers/bpa/faq-20058331
s/ucm064437.htm
363. A. M. Calafat, Z. Kuklenyik, J. A. Reidy, S. P. Caudill, J. Ekong, L. L. Needham,
“Urinary concentrations of bisphenol A and 4-nonylphenol in a human reference
population”, Environ. Health Perspect., 113 (4), 391–5, 2005
364. A. M. Calafat et al, “Exposure of the U.S. population to bisphenol A and 4-tertiary-
octylphenol: 2003–2004”, Environ. Health Perspect., 116(1), 39–44, 2008
365. L. Kumar, V. Sharma, T. Mahajan, D. D. Agarwal, “Instantaneous, Facile and
Selective Synthesis of Tetrabromobisphenol A using Potassium Tribromide: An Efficient
and Renewable Brominating Agent”, Org. Process Res. Dev., 14 (1), 174–179, 2010
366. E. J. Corey, N. Raju, Tetrahedron Lett., 24, 5571, 1983
367. R. A. Raphael, Proc. Chem. Soc., 97-132, 1962
228
368. http://toxnet.nlm.nih.gov/cgi-bin/sis/search/a?dbs+hsdb:@term+@DOCNO+7485
369. http://www.livestrong.com/article/179501-mango-skin-rashes/
370. M. Tomas, B. Theodore, “Review Botanical Dermatology”, International Journal of
Dermatology, vol 37, pp. 321-334, 1998
371. G. D. Michael et al. , “Human Natural Killer T Cells infiltrate into the Skin at
Elicitation Sites of Allergic Contact Dermatitis”, Journal of Investigative Dermatology,
vol. 128, pp1460-1469, 2008
372. R. A. Sanchez, S. S. Hendler, “Complexing urushiols”, U.S. 5767109A, 1998
373. D. G. Crosby, “The poisoned weed. Plants toxic to the skin”, Oxford University
Press, 2004
374. T. Motozaki, K. Sawamura, A. Suzuki, K. Yoshida, A. Ohara, R. Munakata, K.
Takao, K. Tadano, Org. Lett., 7, 2265, 2005
375. P. Punthasee, A. Vanitcha, S. Wacharasindhu. Tetrahedron Lett., 51, 1713, 2010
376. B. Mokhtari, R. Azadi, E. Mardani, Tetrahedron Lett., 53, 491, 2012
377. T. Mukaiyama, Angew. Chem., Int. Ed. Engl.,18, 707, 1979
378. I. Novosjolova, „TheiMukaiyama Reagent: An Efficient Condensation Agent”,
Synlett, 24, 0135–0136, 2013
379. H-Y Young et al., Analgesic and anti-inflammatory activities of [6]-gingerol”,
Journal of Ethnopharmacology.; 96(2):207-210, 2005
380. P. Pulbutr et al., „Lipolytic Effects of zingerone in adipocytes isolated from normal diet-
fed rats and high fat diet-fed rats”, International Journal of Pharmacology, 7(5):29-34, 2011
381. M. Moon et al. „6-Shogaol, an active constituent of ginger, attenuates
neuroinflammation and cognitive deficits in animal models of dementia.”, Biochemical
and Biophysical Research Communications, 449(1):8-13, 2014
382. https://scienceandfooducla.wordpress.com/2014/09/30/ginger/
383. S. Gabriel, J. Colman, "Ueber eine Umlagerung der Phtalimidoketone", Chem. Ber.
33, 2630, 1900
384. C. F. Koelsch, R. M. Lindquist, "Some Attempts to Prepare Derivatives of
Benz[f]isoquinoline and a Synthesis of Benz[h]isoquinoline" J. Org. Chem. 21, 657–659. 1956
385. C.F.H Allen, "The Naphthyridines" Chem. Rev. 47, 275-305, 1950
386. C. R. Hauser, S. W. Kantor "Rearrangement of Benzyl Ethers to Carbinols by
Potassium Amide. Mechanism of Isomerization of Carbanions Involving 1,2-Shifts", 73,
1437–1441, 1951
387. Hill, J. H. M. "Mechanism of the Gabriel-Colman Rearrangement" J. Org. Chem.
30, 620-622, 1965
388. http://www.mayoclinic.org/drugs-supplements/omega-3-fatty-acids-fish-oil-alpha-
linolenic-acid/background/hrb-20059372
389. http://www.heart.org/HEARTORG/GettingHealthy/NutritionCenter/Fish-
101_UCM_305986_Article.jsp
390. http://water.epa.gov/scitech/swguidance/fishshellfish/outreach/advice_index.cfm
391. J. Aranceta and C. Perez-Rodrigo, „Recommended dietary reference intakes,
nutritional goals and dietary guidelines for fat and fatty acids: a systematic review.”, Br.
J. Nutr. 107 Suppl 2:S8-22, 2012
392. J. Delgado-Lista, P. Perez-Martinez, J. Lopez-Miranda et al., „Long chain omega-
3 fatty acids and cardiovascular disease: a systematic review”, Br. J. Nutr. 107 Suppl
2:S201-S213, 2012
393. http://ods.od.nih.gov/factsheets/Omega3FattyAcidsandHealth-HealthProfessional/
394. http://www.synevo.ro/acizi-grasi-omega-3-si-omega-6/
229
395. E.J Chan, L. Cho, „What can we expect from omega-3 fatty acids?”, Cleve Clin J
Med., Apr;76(4):245-51, 2009
396. B. Serban, M. Bumbac, M. V. Popescu, I. Schiketanz, “Probleme de chimie
organica – Vol. II, Revised Version”, Printech Publishing House, Bucharest, , ISBN 978-
606-521-654-9, ISBN 976- 606-521-913-7, 2012
397. http://www.mayoclinic.org/healthy-lifestyle/weight-loss/in-depth/weight-loss/art-
20046409
398. S.Z. Yanovski, et al. Long-term drug treatment for obesity: A systematic and clinical
review. JAMA.;311:74, 2014
399. L. R. Smith, The Chemical Educator, 1, 1-18, 1996
400. J. I. Tateiwa, H. Horiuchi, K. Hashimoto, T. Yamauchi and S. Uemura, J. Org.
Chem., 59, 5901-5904, 1994
401. L. E. Overman "A general method for the synthesis of amines by the rearrangement
of allylic trichloroacetimidates. 1,3 Transposition of alcohol and amine functions". J.
Am. Chem. Soc. 98 (10): 2901–2910, 1976
402. L. E. Overman, "Allylic and propargylic imidic esters in organic synthesis".
Accounts of Chemical Research, 13 (7), 218–224, 1980
403. D. G. Bailey, J. Malcolm, O. Arnold, Grapefruit juice-drug interactions, Br. J. Clin
Pharmacol, 46,101-110, 1998
404. P. A. Williams, J. Cosme, D. M. Vinkovic, A. Ward, H. C. Angove., P. J. Day., C.
Vonrhein, I. J. Tickle, H. Jhoti, „Crystal structures of human cytochrome P450 3A4
bound to metyrapone and progesterone”, Science 305, 683, 2004
405. J. Beekwilder, I. M. Van Der Meer, O. Sibbesen, M. Broekgaarden, I. Qvist, J.D.
Mikkelsen, R. D. Hall, "Microbial production of natural raspberry ketone".
Biotechnology Journal, 2 (10), 1270–1279, 2007
s/ucm397725.htm
407. http://www.mayoclinic.org/drugs-supplements/creatine/safety/hrb-20059125
408. http://www.fda.gov/downloads/ForConsumers/ConsumerUpdates/UCM292839.pdf
409. http://www.fda.gov/ForConsumers/ConsumerUpdates/ucm292276.htm
410. http://www.mayoclinic.org/healthy-lifestyle/consumer-health/expert-
answers/food-and-nutrition/faq-20057918
411. B. Ahmad, M. U. Rehman, I. Amin, A. Arif, S. Rasool, S. A. Bhat, S. Bilal, „A
review on pharmacological properties of zingerone (4-(4-Hydroxy-3-methoxyphenyl)-2-
butanone)”, The Scientific World Journal, 2015, 1 -17, 2015
412. C. Morimoto, Y. Satoh, M. Hara, S. Inoue, T. Tsujita, H. Okuda, Life Sci., 77, 194-
204, 2005
413. K. S. Park, „Raspberry ketone increases lipolysis and fatty acid oxidation”, Planta
Med., 76, 1654-1658, 2010
230
Test grilă A
Fiecare dintre cele 100 de itemuri prezintă un singur răspuns corect.
1. Care din următoarele molecule aparține grupului punctual de simetrie C1?

a) metan
b) benzen
c) nicotină
d) clorură de metilen
e) acetilenă
2. Pentru fiecare element de chiralitate, precizați prefixele R/S conform regulilor

IUPAC:
a) a-S, b-R, c-S

b) a-R, b-R, c-R
c) a-R, b-S, c-S
d) a-S, b-S, c-S
e) molecula este achirală
3. Deși anomerul β al D-glucozei este termodinamic mai stabil, acetilarea D-glucozei

în control termodinamic duce la formarea a α-pentaacetil-D-glucozei datorită:
a) împiedicării sterice generate de grupările acetil, voluminoase

b) efectului anomeric
c) faptului că izomerul α are o simetrie mai înaltă, ducând la o împachetare mai bună
a cristalelor de α-pentaacetil-D-glucoză
d) niciun răspuns, întrebarea este eronată, α-D-glucoza este mai stabilă
e) niciun răspuns, întrebarea este eronată, β-pentaacetil-D-glucoza este mai stabilă
4. Care este numărul maxim de molecule de oxigen pe care le poate transporta o

singură moleculă de hemoglobină?
a) o moleculă
b) 2 molecule
c) 4 molecule
d) 6 molecule
e) 10 molecule
231
5. Care dintre următoarele biomolecule conține atomi de cobalt?
a) vitamina B12
b) hemoglobina
c) anhidraza carbonică
d) chimotripsina
e) cobaloxima
6. Care dintre următoarele proteine nu este o protează?

a) elastaza
b) tripsina
c) chimotripsina
d) termolizina
e) fumaraza
7. Care dintre următoarele secvențe de aminoacizi reprezintă triada catalitică a

chimotripsinei?
a) Glu-His-Cis
b) Asp-Lis-Cis
c) Glu-His-Ser
d) Asp-His-Ser
e) Asn-His-Cis-Ser
8. În numeroase sinteze organice care necesită temperaturi foarte scăzute, pentru a

stabiliza anumiți intermediari de reacție, se utilizează temperaturi apropiate de -78 °C.
Cum se poate obține această temperatură?
a) prin scufundarea vasului de reacție în azot lichid
b) prin adăugarea de gheață carbonică direct în vasul de reacție
c) prin scufundarea vasului de reacție într-un recipient ce conține acetonă și cantități
suficiente de gheață carbonică
d) utilizând o baie de gheață ce conține cantități mari de clorură de sodiu
e) prin utilizarea unui refrigerent
9. Ce valori ale economiei de atomi (A.E.) și ale factorului E prezintă următoarea

reacție?
O
V 2O 5
+ 4.5 O 2 O + 2 CO 2 + 2 H 2O
O
a) economia de atomi = 66 %; E = 1,00
b) economia de atomi = 44 %; E = 1,27
c) economia de atomi = 80 %; E = 1,15
d) economia de atomi = 18 %; E = 2,33
e) economia de atomi = 48 %; E = 2,17
232
10. Pe suprafața de potențial a ciclohexanului, structura de tip barcă este clasificată ca fiind:
a) punct de minim
b) punct de minim global
c) punct de maxim
d) punct de maxim global
e) punct de tip „șa”
11. Ce este potențialul de diminuare a stratului de ozon (ozone depletion potential,

„ODP”) al unui compus chimic?
a) ODP reprezintă raportul dintre numărul de molecule de ozon distruse de un kg de
substanță și numărul de molecule distruse de un kg de CFCl3
b) ODP reprezintă numărul de moli de ozon distruși de un mol de substanță
c) ODP reprezintă raportul dintre numărul de molecule de ozon distruse de un kg de
substanță și numărul de molecule distruse de un kg de CFCl2CFCl2
d) ODP reprezintă raportul dintre numărul de molecule de ozon distruse de un mol de
substanță și numărul de molecule distruse de un mol de CFCl3
e) ODP reprezintă timpul pe care un mol de substanță ce prezintă potențial de a
diminua stratul de ozon îl petrece în atmosferă
12. Care din următorii factori nu afectează potențialul de diminuare a stratului de ozon
al unei substanțe chimice?
a) tipurile de halogeni prezenți în moleculă
b) numărul de halogeni prezenți pentru fiecare tip de halogen
c) timpul pe care substanța îl petrece în atmosferă
d) prezența atomilor de hidrogen
e) numărul de atomi de fluor prezenți pe același atom de carbon
13. Aranjați următoarele substanțe în ordinea descrescătoare a valorilor ODP:

CHF3; CF3Br; CFCl3; CHFCl2
a) CFCl3 > CHFCl2 > CF3Br > CHF3.
b) CF3Br > CHFCl2 > CFCl3 > CHF3.
c) CF3Br > CHFCl2 > CHF3 > CFCl3.
d) CF3Br > CFCl3 > CHFCl2 > CHF3.
e) CFCl3 > CHFCl2 > CHF3 > CF3Br.
14. Aziridina este o bază mult mai slabă, comparativ cu alte dialchilamine precum
dimetilamina sau piperidina. Cum explicați acest fenomen?
a) prezența grupărilor alchil non-ciclice defavorizează protonarea grupărilor amino
datorită rotației libere a legăturilor C-N
b) electronii neparticipanți ai atomului de azot din aziridină se află în orbitali care au
proporție crescută de componentă s
c) efectul inductiv donor al substituenților atomului de azot este mult mai slab în cazul
aziridinei
d) forma acidă a aziridinei este slab solvatată, comparativ cu dimetilamina și
piperidina
e) în momentul de față nu există un răspuns satisfăcător pentru această întrebare
233
15. Care este produsul majoritar ce se formează în urma acestei reacții:
O H+
?
HO OH
O
O
a)
b) O
c) O
O OH
d)
e) compușii prezentați în răspunsurile a - c se formează în cantități similare,

utilizarea termenului de produs majoritar fiind inadecvat.
16. Aranjați următorii compuși în ordinea crescătoare a vitezei de ciclizare:

Cl Cl
H2N H2N Cl Cl
H2N H2N
A B C D
Cl
H2N H2N Cl
E F
a) A<B<C<D<E<F
b) A<B<D<E<C<F
c) F<E<B<A<D<C
d) B<A<F<C<D<E
e) B<A<C<D<E<F
234
17. Care din următoarele molecule nu este un alcaloid natural:
MeO
O H
H Me
a)
N
HO
MeO
O
H Me
b) N
MeO
HO
O H
H Me
c)
N
HO
O
O H
d) Me
O H N
235
OMe
N
OMe
e)
MeO
OMe
18. Care din următoarele afirmații cu privire la regula celor cinci a lui Lipinski este
falsă:
a) compusul trebuie să prezinte o masă moleculară mai mică decât 500 Da
b) logaritmul coeficientului de partiție între 1-octanol și apă (log P) al compusului
trebuie să fie mai mic decât 5
c) compusul trebuie să prezinte maximum 5 legături H-donoare (numărul total de
legături N-H și O-H)
d) compusul trebuie să prezinte maximum 10 legături H-acceptoare (toți atomii de azot
și oxigen)
e) compusul trebuie să prezinte o masă moleculară mai mare decât 500 Da
19. Care dintre compușii de mai jos respectă regula celor 18 electroni?
Fe(C5H5)2 Cr(5-C5H5)(6-C6H6) Cr(6-C6H6)2

A B C
Ni(3-C3H5)2 Ni(C5H5)2
D E
a) A, B, E
b) A, C, D
c) C, E
d) A, C
e) B, C, D
Se dau: ZFe = 26, ZCr = 24, ZNi = 28
20. În care dintre următoarele procese nu se formează și nu se rup legături C-F?

O
K 2CO3
O 2N F + H2N CH C NH CH COOH
R1 R2
NO2
A
Na 2 Cr 2 O 7 reactiv Olah
CF 3 OH
H 2 SO 4
B C
236
F F
-10oC F NO2 + NH3

(CH 3 CO)2O + HF
F F
D E
a) A, C
b) B, E
c) C, D
d) B
e) B, D
21. Care dintre următorii compuși nu prezintă tautomerie?
N N
N N
N N N
H H H
A B C
N O O
OH
N N CH3 CH3
CH3 H H CH3
D E F
a) A, D
b) A, D, E
c) B, C, D
d) D, E, F
e) D
22. Transpoziția Claisen a crotil fenil eterului (la încălzire, fără catalizator) conduce la
formarea de:
OH
a)
CH2 CH CH CH3
237
O
b)
CH3
OH
c)
CH CH CH2 CH3
OH
d)
CH CH CH2
CH3
OH
e)
CH2 CH2 CH CH2
23. Se separă pe o coloană cromatografică, utilizând alumina ca fază staționară,

următorul amestec de compuși:
OH OCH 3 COOH
O
A B C D E
Care dintre acești compuși se eluează ultimul?
a) A
b) B
c) C
d) D
e) E
24. Care dintre următoarele reacții chimice nu sunt formulate corect?
O
A 1. LiAlH(t-BuO)3, -78oC
CH 3 (CH 2)6 C Cl CH 3 (CH 2)6 CHO
2. H 2O
o
1. DIBAH, - 78 C
B CH3 (CH2)10 COOEt CH3 (CH2)10 CHO
2. H2O
238
O O
C
CH3 C O C H + CH3 CH2 OH
O
CH3 C O CH2 CH3 + H COOH
O Ph
HO
D O 1. PhMgBr, exces Ph
2. H2O OH
O
OH OH
E O 1. DIBAH, - 78oC
2. H3O+
a) A, E
b) C, E
c) B, C
d) C, D
e) A, B
25. Știind că acidul benzoic are Ka = 6,27.10-5, iar acidul m-fluorobenzoic are Ka = 13,60.10-5,
valoarea constanta de substituent)pentru m-F este:
a) + 0,25
b) + 0,45
c) -0,336
d) +0,336
e) 1,00
Notă: Valorile constantelor de aciditate sunt măsurate la 25 oC.
26. De câte ori este mai lentă saponificarea m-metilbenzoatului de etil în comparație cu
benzoatul de etil (etanol-apă, 85 %, v/v, la 30 oC)?
Se dau m-CH3 = -0,069 și = 2,431.
a) 1,47
b) 2,50
c) 4,50
d) 6,30
e) 2,40
239
27. Într-o rețetă apărută în anul 1928, în Organic Syntheses, se prezintă decarboxilarea
acidului cinamic, ca metodă de obținere a stirenului. În sinteza originală, autorii
recomandă utilizarea hidrochinonei. Care dintre afirmațiile de mai jos, privind
hidrochinona sunt corecte?
A are rol de catalizator, micșorând semnificativ timpul de reacție

B acționează ca antioxidant, prevenind polimerizarea stirenului sintetizat
C asigură o încălzire uniformă a vasului de reacție
D catecholul poate fi utilizat în locul hidrochinonei
E cantitatea de hidrochinonă utilizată variază în funcție de momentul utilizării
ulterioare a stirenului sintetizat.
a) A, E
b) C, E
c) B, D, E
d) A
e) B, C, D
28. Se dau acizii carboxilici:

H Cl
H Cl
COOH COOH
A B
(pKa1) (pKa2)
Cl H
Cl H
COOH
C
(pKa3)
Care dintre următoarele afirmații sunt corecte?
A acidul A este cel mai slab acid din serie

B pKa2 = pKa3. efectul inductiv al atomilor de clor din B și C conduce la o influență
similară asupra grupării carboxil
C pKa2 < pKa3, datorită atomilor de clor mai apropiați în spațiu de gruparea carboxil
D pKa2 > pKa3, unul dintre atomii de clor din B pot forma legătură de hidrogen care
inhibă ionizarea grupării carboxil
240
E toți cei trei acizi au valorile pKa egale, distanța prea mare dintre gruparea carboxil
și atomii de clor anulând efectul inductiv precum și pe cel de câmp
a) A
b) A, B
c) C
d) A, D
e) E
29. Care dintre compușii de mai jos sunt considerați poluanți organici persistenți (POPs):
Cl Cl
Cl Cl
Cl Cl
Cl Cl
Cl Cl
Cl Cl Cl
A B
Cl
Cl
Cl
Cl
Cl Cl
Cl CH Cl
Cl Cl
CCl3
Cl Cl
Cl
Cl
C D
Cl Cl Cl Cl
Cl Cl
O
Cl Cl
Cl
Cl Cl
E F
a) A, B, C
b) A, B, C, D, E, F
c) C, D
d) D, E, F
e) A, B, C, D, E
30. Care dintre afirmațiile prezentate mai jos nu sunt corecte?
241
A bromobenzenul se poate obține prin bromurarea benzenului în prezență de
piridină
B bromurarea mesitilenului sau a izodurenului poate decurge și fără catalizator
C la tratarea 3-bromociclopentenei cu acid bromhidric se obține un amestec de cis
și trans 1,2-dibromociclopentan
D adiția bromului la trans-stilben se poate realiza prin reacția acestuia cu tribromură
de piridiniu în acid acetic
E prin bromurarea fenolului în soluție etanolic-apoasă se obține p-bromofenol
a) A, B
b) A, C
c) C, D, E
d) C, E
e) A, C, E
31. Ce volum de monoxid de carbon se degajă, în condiții normale, la descompunerea

fotochimică a cetenei, dacă se utilizează lumină monocromatică de 313 nm, timp de 50
minute, lampa având o putere de 30 W?
Cetena absoarbe 25 % din lumina emisă și randamentul cuantic în raport cu CO este
CO = 2.
a) ~ 2,7 L
b) ~5L
c) ~ 22,4 L
d) ~1L
e) ~ 0,5 L
32. Se dau următorii compuși:

O2N COOH
CH3 Cl CH3 CH3
C C C C C C C
CH3 CH3 C2H5 C2H5
O2N COOH
A B C
Cl O2N COOH O2N COOH F F
O2N COOH HOOC NO2 HOOC F F COOH

D E F
Care dintre ei sunt optic activi?
242
a) B
b) B, E
c) C, D, E
d) A, E, F
e) E
33. Se dă reacția:
CH3 CH2 CH CH3 + (CH3CO)2O CH3 CH2 CH CH3

OH O C CH3
(S) - (-) O
Presupunem că nu dispunem de nicio informație cu privire la mecanismul acestei

reacții. Ce se poate afirma inechivoc?
a) produsul de reacție rotește planul luminii polarizate către dreapta

b) este imposibil de precizat, pe baza informațiilor disponibile, configurația
produsului final
c) produsul de reacție are configurația S
d) produsul de reacție nu este optic activ
e) unele molecule au configurația R, altele au configurația S, moleculele care au
configurația R fiind majoritare
CH3 CH2 CH CH3 + (CH3CO)2O CH3 CH2 CH CH3

OH O C CH3
(S) - (-) O


b) produsul de reacție este un racemic
c) produsul de reacție este optic inactiv
d) produsul de reacție este optic activ, dar fără evaluări suplimentare este imposibil
de prezis care este sensul rotirii planului luminii polarizate
e) produsul de reacție rotește planul luminii polarizate către stânga
243
H2O/H+
CH3 CH2 CH MgBr + S CH3 CH2 CH S MgBr
CH3 CH3
(R)-(+)
CH3 CH2 CH SH
CH3
Presupunem că nu avem nicio informație cu privire la mecanismul acestei reacții.

Care dintre informațiile de mai jos este valabilă inechivoc?
a) produsul de reacție rotește planul luminii polarizate către stânga

b) este imposibil de precizat, pe baza informațiilor disponibile, configurația
produsului final
c) produsul de reacție va avea configurația R
d) produsul de reacție nu este optic activ
e) unele molecule au configurația R, altele au configurația S, moleculelele care au
configurația S fiind majoritare
H2O/H+
CH3 CH2 CH MgBr + S CH3 CH2 CH S MgBr
CH3 CH3
(R)-(+)
CH3 CH2 CH SH
CH3
Presupunem că nu avem nicio informație cu privire la mecanismul acestei reacții.
Ce se poate afirma inechivoc?

b) produsul de reacție va avea configurația S
c) produsul de reacție este optic activ, dar fără evaluări suplimentare este imposibil
d) produsul de reacție este un racemic
e) este imposibil de prezis, pe baza informațiilor disponibile, dacă produsul de reacție
va roti sau nu planul luminii polarizate
244
COOH H3CO OCH3 COOH H3COC CH3
CH3 N SO3H
Fe
HOOC F F
A B C
COOH F
HOOC
F F
F
HOOC
D E F
Care dintre compuși sunt optic activi?
a) A, D, E
b) A, B
c) B, C
d) A, C, D, F
e) A, C, D
5 4 3 2 1 PCl5 5 4 3 2 1
CH3 CH2 CH CH2 COOH + Br2 CH3 CH2 CH CH COOH
CH3 CH3 Br
(R)-(-)

b) produsul de reacție este optic inactiv
c) produsul de reacție este optic activ, dar fără evaluări suplimentare este imposibil
d) produsul de reacție rotește planul luminii polarizate către stânga
e) atomul de carbon C3 își pierde activitatea optică
245
5 4 3 2 1 PCl5 5 4 3 2 1
CH3 CH2 CH CH2 COOH + Br2 CH3 CH2 CH CH COOH
CH3 CH3 Br
(R)-(-)

a) în 50 % dintre moleculele produsului de reacție, atomul de carbon C2 are
configurația S, iar în celelalte 50 % dintre molecule are configurația R
b) produsul de reacție este optic inactiv
c) configurația R a atomului de carbon C2 este predominantă în produsul de reacție
d) atomul de carbon C3 are configurația R
e) atomul de carbon C3 are configurația S
40. Se dau reacțiile:
(+)-chinidina H 2O/H +
C 6H 5 CHO + HCN C 6H 5 CH CN C 6H 5 CH COOH
OH OH
(-)-chinina H 2O/H +
C 6H 5 CHO + HCN C 6H 5 CH CN C 6H 5 CH COOH
OH OH
Care dintre următoarele afirmații este corectă?
a) în ambele cazuri, produșii de reacție nu rotesc planul luminii polarizate

b) în ambele cazuri, produșii de reacție rotesc planul luminii polarizate, unghiul de
rotație având aceeași valoare și același semn
c) în primul caz se obține un amestec racemic, în cazul celei de-a doua reacții sinteza
este asimetrică, obținându-se preponderent un anumit stereoizomer
d) (+)-chinidina și (-)-chinina nu influențează stereochimia reacției
e) fiind doi catalizatori optic activi diferiți, este de anticipat că se vor obține
amestecuri de reacție optic active, cu compoziție diferită. Sensul și valoarea
unghiului de rotație sunt imposibil de evaluat fără experimente suplimentare
41. Amestecul racemic al 1-cloro-2-metilpentanului se monoclorurează radicalic, la 300 oC.

Care dintre următoarele afirmații este adevărată?
a) amestecul obținut este optic activ
b) amestecul obținut conține șapte fracțiuni, toate optic inactive
c) amestecul obținut conține cinci fracțiuni, toate optic inactive
d) amestecul obținut conține opt fracțiuni, una fiind optic activă
e) amestecul obținut conține opt fracțiuni, toate fiind optic inactive
246
42. Care dintre afirmațiile următoare nu este corectă?
a) cationul de tropiliu prezintă caracter aromatic
b) bromura de tropiliu reacționează cu metoxid de sodiu și formează un eter metilic
c) cationul de tropiliu alchilează atât anisolul, cât și benzenul
d) în prezența ionilor Ag+, bromura de tropiliu precipită AgBr
e) carbocationul de tropiliu se poate prepara din tropilidenă și carbocationul
trifenilmetil, în dioxid de sulf
43. Se determină prin titrare Karl Fischer conținutul de apă al unor probe organice care
conțin câte unul dintre următorii compuși carbonilici: proba A – acetonă, proba B –
benzofenonă, proba C – ciclohexanonă, proba D – camfor, proba E – diizopropilcetonă.
La care dintre probe pot exista interferențe cu reactivul de titrare?
a) A, B
b) A, C
c) C, D
d) B, E
e) A, D
44. Se determină prin titrare Karl Fischer conținutul de apă al unor probe organice care
conțin câte unul dintre următorii compuși organici: proba A – benzil, proba B – acid
formic, proba C – acetaldehidă, proba D – n-pentilmercaptan, proba E – apă oxigenată.
La care dintre probe pot exista interferențe cu reactivul de titrare care să conducă la o
eroare în determinarea conținutului de apă?
a) A, B, C
b) A, D, E
c) B, C, E
d) B, C, D
e) A, B, C, D, E
45. Care dintre compușii de mai jos nu poate înlocui piridina în cazul reactivului Karl
Fischer?
a) dietanolamină
b) acetatul de sodiu
c) imidazol
d) pirol
e) butilamina
247
46. Se analizează conținutul de apă al unei mostre de petrol brut ce conține 1,5 % sulf.
Știind că se folosesc 9,34 mL reactiv Karl Fischer la analiza a 2g probă, care este
procentul de apă din eșantionul analizat?
Pentru standardizarea reactivului de titrare s-au folosit 0,25 g tartrat de sodiu
dihidrat, consumându-se 12 mL reactiv.
Se consideră că sulful din probă provine exclusiv din mercaptani.
a) 0,1 %
b) 1,1 %
c) 2,1 %
d) 0,5 %
e) 3%
47. Care dintre afirmațiile de mai jos privind aspecte ale determinării conținutului de
apă, prin titrare Karl Fischer, nu sunt corecte?
a) o probă de produs petrolier aditivat cu tetraetil de plumb poate “simula” un
conţinut de apă mai mare decât cel real
b) pentru a preveni formarea cetalilor şi a acetalilor, metanolul poate fi înlocuit cu
2-metoxietanol
c) acidul ascorbic interferă în determinarea conţinutului de apă
d) prezenţa silanolilor nu interferă în determinarea conţinutului de apă
e) alizarina nu se cetalizează în condiţiile titrării Karl Fischer
48. Conţinutul de apă dintr-o moleculă organică poate fi determinat printr-o titrare
coulometrică Karl Fischer. În comparaţie cu metoda de titrare volumetrică, procedura
electrochimică are avantajul unei sensibilităţi mai mari, este mai rapidă şi nu necesită
standardizarea reactivului.
Cantitatea de iod produsă la anod reacţionează cu apa din proba supusă analizei,
fiind direct proporţională cu cantitatea de electricitate consumată.
Care este conţinutul procentual de apă dintr-o probă de ulei vegetal (5 g) dacă se
consumă o cantitate de electricitate de 160,65 C:
a) 0,1 %
b) 0,3 %
c) 0,4 %
d) 0,5 %
e) 1,0 %
49. Care este ordinea descrescătoare a acidităţii următorilor acizi benzoici:
COOH COOH COOH

CH 3 CH3 CH3
CH3
248
A B C
COOH COOH COOH

NO2
NO2 CH3
D E F
a) D>C>A>F>B>E
b) D>C>A>B>F>E
c) D>C>B>F>A>E
d) D>C>F>B>A>E
e) D>C>E>B>F>A
50. Care este ordinea crescătoare a acidităţii următorilor acizi benzoici:
COOH COOH COOH
A B C
COOH COOH COOH
D E F
a) C<F<D<B<A<E
b) C<F<D<B<E<A
c) F<C<B<E<A<D
d) F<C<E<B<D<A
e) C<F<E<D<B<A
51. Care dintre reacţiile de mai jos prezintă valori negative pentru constanta de reacţie,
?
CH3 CH3
+
A CH2 N + CH3I CH2 N I-
X CH3 X CH3
CH3
249
B + H2O
X Cl X OH
85%
C COOEt + HO- COO- + C2H5OH
X C2H5OH X
30oC
Cl2C CHCl
D COOH + HN3 NH2 + CO2 + N2
X 30oC X
E CH CH COOH + H2O CH CH COO- + H3O+

X X
a) A, B, C
b) A, B, D
c) C, E
d) B, E
e) A, B, E
52. Care dintre reacţiile de mai jos prezintă valori pozitive pentru constanta de reacţie,
?
CH3 CH3
+
CH2 N + CH3I CH2 N I-
A X CH3 X CH3
CH3
25oC
B CH2 COOH + H2O CH2 COO- + H3O+
X X
-
C CH2 CH2 I + C2H5O- CH CH2 + C2H5OH + Cl
X X
25oC
D CH + C2H5OH CH + HCl
X Cl X OC2H5
250
C6H6
E NH2 + C6H5 C Cl NH C C6H5
X 26oC
O X O
a) B
b) A, C, D
c) B, C
d) D, E
e) B, E
53. Care dintre afirmațiile următoare, referitoare la ecuația Hammett, nu este corectă?
A o valoare pozitivă a constantei de reacție  se corelează cu creșterea densității de

sarcină în complexul activat
B o valoare negativă a constantei de reacție  este asociată cu scăderea densității de
sarcină (formarea unei sarcini pozitive, de regulă) în complexul activat
C cele mai multe dintre valorile se află în intervalul [0-3], dar pot exista și valori
neuzual de mari (>10)
D -G = 2,3RT - Go
E efectele substituenților din pozițiile orto, meta, para în ionizarea acizilor benzoici
corespunzători se corelează cu ecuația Hammett
a) D
b) A, D
c) E
d) A, B
e) C
54. Care este ordinea descrescătoare a acidității în seria următorilor acizi benzoici:
COOH COOH COOH COOH COOH

HO OH OH
HO OH
OH
A B C D E
a) A>B>E>C>D
b) A>B>C>E>D
c) A>C>B>E>D
d) A>B>E>D>C
e) B>A>E>C>D
251
55. Care este ordinea descrescătoare a bazicității în seria următoare:
NH2 NH2 NH2 NH2 NH2

Cl
N
H
Cl
OCH3 Cl
A B C D E F
a) B>D>A>E>F>C
b) B>A>D>E>F>C
c) B>A>F>E>D>C
d) A>B>F>E>C>D
e) B>A>E>D>F>C
56. Care este ordinea descrescătoare a constantei de reacție,  pentru următorul set de
reacții chimice:
A OH O- + H+ (H2O)
X X
B CH2 CH2 COOH CH2 CH2 COO- + H+ (H2O)

X X
C COOH COO- + H+ (H2O)

X X
D COOH COO- + H+ (50% H2O:50%EtOH)

X X
E CH2 COOH CH2 COO- + H+ (H2O)

X X
a) A>D>C>E>B
b) D>A>C>E>B
c) A>D>E>C>B
d) C>A>D>E>B
e) A>D>B>E>C
252
57. Să se aranjeze următorii compuși în ordinea descreșterii reactivității în reacțiile de
substituție electrofilă:
NO NO2
A B C D E F
a) A>C>E>D>B>F
b) A>C>E>D>F>B
c) A>C>E>F>D>B
d) B>A>C>E>D>F
e) A>E>C>D>B>F
58. Să se aranjeze următorii compuși în ordinea descrescătoare a reactivității în reacțiile

de substituție electrofilă:
F CN NO2
N O NO2
H
A B C D E F
a) C>B>D>A>E>F
b) B>C>D>A>E>F
c) B>C>A>D>E>F
d) D>B>C>A>E>F
e) D>A>B>C>E>F
59. Pentru compusul de mai jos se cunosc factorii de viteze parțiale în reacția de clorurare
(în condițiile unei substituții electrofile):
X
0,223 0,223
0,056 0,056
3,93
Substituentul X este:
a) -Cl
b) -Br
c) -NO2
253
CH3
d) C CH3
CH3
e) -F
60. Pentru compusul de mai jos se cunosc factorii de viteze parțiale în reacția de nitrare:
X
-6 -6
4,5.10 4,5.10
-6 -6
67 .10 67 .10
-6
4,5.10
a) -CH2-Cl
b) -Br
c) -CH3
d) -CH=CH2
e) -CF3
61. Pentru compusul de mai jos se cunosc factorii de viteze parțiale în reacția de nitrare:
4,5 4,5
3 3
75
a) -CH3
CH3
b) C CH3
CH3
c) -I
d) -CHO
e) -N+(CH3)3
62. Care este ordinea crescătoare a reactivității față de nucleofili pentru următorii esteri:
O O O
EtO C OEt H C OEt Ph C OEt EtOOC COOEt
A B C D
254
a) C<A<B<D
b) D<C<B<A
c) D < B; A < C
d) A=B=C=D
e) B<A<C<D
63. Care este ordinea descrescătoare a reactivității în reacția cu Br2 în metanol, pentru
următoarele alchene:
CH3 CH3 H CH3 H H

C C CH2 CH2 C C C C
CH3 CH3 CH3 H CH3 CH3
A B C D
CH3 CH3 CH3

CH3 CH2 CH2 CH2 CH CH2 CH3 C CH CH2 C C
CH3 H CH3
E F G
CH3
C CH2
CH3
H
a) A>G>H>D>C>E>F>B
b) G>A>D>H>C>E>F>B
c) A>G>H>D>C>F>E>B
d) A>G>H>C>D>F>E>B
e) A>G>D>H>E>C>F>B
64. Care dintre afirmațiile de mai jos nu sunt adevărate?
A în cazul nitrării, procentul de meta-nitroderivat crește în ordinea:
CH3 CH2 Br CH2 Cl CH2 F
< < <

B în cazul substituției electrofile, procentul de orto-produs crește în ordinea:
255
I Br Cl F
< < <

C ciclopropilbenzenul poate fi bromurat la -75 oC și nitrat la -50 oC
D clorura de trifenilmetil și 1-cloroadamantanul alchilează aminele sau fenolii chiar și în
absența catalizatorilor și a solventului
E fluorobenzenul se poate bromura la -20oC, în prezența FeBr3, cu formarea de p-
bromofluorobenzen
a) B
b) B, C
c) A, C
d) B, D, E
e) D, E
65. Care sunt atomii de hidrogen din compusul de mai jos ale căror semnale se păstrează
în spectrul 1H-RMN după adăugarea de apă deuterată acidă peste fenol?
OHa
5
H H1
4
H H2
H3
a) Ha
b) Ha, H1, H5
c) H3
d) H2, H4
e) nu se înregistrează niciun semnal. Toți atomii de hidrogen se înlocuiesc cu deuteriu
66. Nitrarea toluenului cu acid azotic și anhidridă acetică este de 23 de ori mai rapidă
decât cea a benzenului. Cunoscând factorul de viteză parțială fo = 43,5, procentul de orto-
nitroderivat în amestecul final este de:
a) 55 %
b) 63 %
c) 60 %
d) 45 %
e) 40 %
256
67. Factorii de viteze parțiale pentru nitrarea benzoatului de metil sunt: fo = 0,0025,
fm = 0,008 și fp = 0,001. Viteza globală a nitrării (raportată la viteza nitrării benzenului)
este:
a) 0,0036
b) 0,0025
c) 0,3
d) 4
e) 0,1
68. Care dintre următoarele ecuații ale reacțiilor chimice nu sunt corecte?
OH OH
CH2 S CH3
DCC
A + Me2SO
O
1.
MgBr CH2 CH2 OH
B 2. H2O/H+
AlCl3
C 4 + CCl4 C
- 4HCl
OH
BF3
D + CF3 CO3H
OH

E O CH2 CH2 +
+ HO CH2
257
a) A
b) A, C
c) B, D
d) E
e) C
CH3 CH3
(CH3)3CCl
A
AlCl3
CH3 (CH3)3C CH3
Br Br Br
300oC
+ Br2 +
B
N N N
CH3
AlCl3
C + CH3 Cl
N N
NO2 NO2
AlCl3
D + Cl2 (produs principal)
Cl Cl
Cl
Br
E AlBr3
N + Br2 N
N N
CH3 CH3
H H
a) A, C
b) C, D
c) B, E
d) A, E
e) C, D, E
258
OH CH3
CH3 C CH3 C CH2
KHSO4
A

CH3 C CH3 C CH2

OH CH3
COOH COOH
+ Br2
B CH3COOH
S Br S
CH3 CH3
NO2 O2N NO2
HNO3
C H2SO4
CH3 CH3
Pd(OAc)2 H COOCH3
D Br + C C
COOCH3 P(o-tolil)3 H
Et3N
O Pd(PPh3)4
Br
E + B
O NaOH
a) A
b) C
c) B, C
d) D, E
e) B
259
71. Care este ordinea crescătoare a reactivității (reacție cu NaOH) în următoarea serie
de halogenobenzeni:
Cl F Cl Cl Cl
NO2 NO2 NO2
NO2
NO2 NO2
A B C D E
a) E<C<D<A<B
b) E<D<C<A<B
c) E<C<D<B<A
d) E<D<C<B<A
e) D<E<C<A<B
72. În care dintre reacțiile de mai jos nu se formează majoritar produși de cine-
substituție?
Cl Cl
Cl
KNH2/NH3 KNH2/NH3
A D
Cl
OCH3 Cl
Br NO2
KNH2/NH3 E NH3 / 70oC
B
NO2
Cl
KNH2/NH3
C
Cl
a) B, C
b) C, D
c) A, B
d) C, D, E
e) A, C
260
73. Care este ordinea crescătoare a acidităţii în următoarea serie de fenoli:
OH
OH OH
OH O2N NO2
NO2
A B C D
OH OH
OH OH
NO2
O 2N NO2 NO2
NO2 NO2
E F G H
a) B<A<C<G<H<E<F<D
b) B<C<A<G<H<E<F<D
c) A<B<C<H<G<E<F<D
d) B<C<A<H<G<F<E<D
e) B<A<C<H<G<E<F<D
74. Care este ordinea descrescătoare a bazicităţii pentru următoarele amine aromatice:
NH2 NHCH3 NH2
Cl
Cl
A B C
NH2 NH2 NH2

NO2 NO2
NO2
Cl Cl NO2
D E F
a) B>C>A>D>E>F
b) B>C>A>E>D>F
c) C>B>A>E>D>F
d) B>C>D>E>A>F
e) B>C>D>F>E>A
261
75. Se consideră reacția:
O O
acetona
O
=95%
Materiile prime utilizate sunt: 1 mmol de trans-stilben, 4 mmoli de dimetildioxiran

și 50 mL acetonă (= 0,791g/mL). Dacă prelucrarea masei de reacție, precum și izolarea
produsului dorit (trans-stilbenoxid) necesită utilizarea a încă 5,5 g substanță, valoarea
eficienței masei de reacție generalizată are valoarea:
a) 4,08.10-3
b) 5.10-2
c) 5
d) 0,5
e) 4,1.102
76. Relația dintre eficiența masei de reacție definită de Curzons (RME), randament (),
economia de atomi (AE) și Factorul stoechiometric este:
1
a) RME = η∙AE∙
Factor stoechiometric
b) RME = η∙AE∙Factor stoechiometric
1 1
c) RME = ∙AE∙
η Factor stoechiometric
1
d) RME = η∙ ∙Factor stoechiometric
AE
1 1
e) RME = η∙ ∙
AE Factor stoechiometric
77. Se consideră reacția:

OH OTs
TEA
+ TsCl
CH2Cl2
Dacă se pleacă de la un mmol de 1-feniletanol, 1,5 mmoli de clorură de tosil și

randamentul reacției a fost de 85 %, eficiența masei de reacție, definită după Curzons,
are valoarea:
262
a) 0,75
b) 0,35
c) 0,57
d) 0,80
e) 0,60
78. Care dintre următorii compuși prezintă caracter aromatic?
N O
N
O O
O O O O
+
A B C D E F
a) C, D
b) B, C, D
c) A, C, D
d) C, E, F
e) D, E, F
79. Care dintre următorii compuși nu prezintă caracter aromatic?
N
N
+ +
N H N N N N N
H H H H
H
A B C D E F
a) A, E, F
b) A, E
c) B, E, D
d) C, D, E
e) A
80. Se obține un compus organic T.M. (target molecule) utilizând atât metoda sintezei
liniare (SL), cât și metoda sintezei convergente (SC).
Cunoscând că cele două sinteze implică fiecare câte șapte etape și randamentul
fiecărei transformări este de 70 %, raportul randamentelor generale ale celor două
ηS
proceduri de sinteză, L , este:
ηS
C
263
a) 1
b) 2,50
c) 4,15
d) 0,45
e) 0,24
81. Care dintre compușii de mai jos pot fi utilizați ca agenți antistatici:
O OO OO OO OO O
+ +
H H
S S S S S
SO3H SO3- SO3H SO3- SO3H
PEDOT: PSS
A
+
N Cl-
BTAC - 228
B
O
H2C O C
HC OH
H2C OH
Glicerol monostearat
C
O
+ O-
N N
H O
cocamidopropil betaină
D
264
CH CH2
n
E
H H
N N
+
+
N N
SO3-
H H
SO3-
a) E
b) A, E
c) B, C, D
d) A, B, C, D, F
e) niciunul dintre compușii de mai sus
82. Care dintre solvenții de mai jos nu sunt adecvați pentru o solvoliză SN1:
CF3 CH2 OH C6H 6 C6H14 (n-hexan)

A B C
CF3 COOH HCOOH H2O : EtOH (1:1)

D E F
a) A, D
b) F
c) B
d) B, C
e) E, F
265
83. La care dintre următoarele specii nucleofile se poate vorbi de „efectul alfa”?
HO2- CH3 O- H2N NH2 (CH3)2C NO- F- HO-

A B C D E F
a) A, F
b) A, B, D, F
c) A, C, D
d) E
e) C
84. Aranjați următorii derivați halogenați în ordinea descrescătoare a vitezei de hidroliză,

la 25 oC, în etanol apos 80 %:
CH3 CH3 CH3 CH3 C2 H 5 C2 H 5

CH3
CH3 C Cl C Cl C2 H 5 C Cl C2 H 5 C Cl C2 H 5 C Cl
CH3 CH3 CH3 CH3 CH3 C2 H 5
A B C D E
a) A>C>D>E>B
b) E>D>C>A>B
c) A>C>D>B>E
d) B>E>D>C>A
e) C>A>D>E>B
85. O probă de 2 g de ulei a fost încălzită cu 50 mL de KOH aproximativ 0,2 N, în etanol.

După răcirea probei, excesul de KOH necesită pentru neutralizare 17 mL HCl de
concentrație 0,2 M.
O probă martor, tratată similar, necesită 48 mL HCl de aceeași concentrație. Care
este indicele de saponificare pentru uleiul analizat?
a) 250,5
b) 226,8
c) 173,6
d) 200
e) nu poate fi determinat, deoarece nu se cunoaște concentrația soluției de KOH
86. Care este ordinea descrescătoare a reactivității într-o reacție de substituție nucleofilă
unimoleculară (SN1) pentru următorii derivați halogenați:
CH3 CH2 Cl CH2 CH CH2 Cl
Cl
A B C
266
CH2 CH Cl (CH3)2N CH2 Cl

C
Cl
D E F
a) F>D>C>B>A>E
b) D>F>C>B>E>A
c) D>F>B>C>E>A
d) A>D>C>B>E>F
e) C>F>D>A>B>E
87. Care dintre moleculele de mai jos sunt, conform teoriei HSAB, baze moi?
(C2H5)2S (C2H5)2O CH3 CH2 OH CH3 CH2 NH2 C6H 6

A B C D E
a) A
b) A, E
c) B, C
d) E
e) A, D
88. Care este ordinea descrescătoare a reactivității într-o reacție de substituție nucleofilă
bimoleculară (SN2) pentru următorii derivați halogenați:
O
Cl
CH3 Cl CH3 CH2 CH2 CH2 Cl
A B C
Cl
Cl
D E
a) C>A>B>D>E
b) A>C>D>B>E
c) C>A>B>E>D
d) A>C>B>D>E
267
e) A=C>B>D>E
89. În care dintre reacţiile chimice prezentate mai jos se obţin 3-nitropiridine?
A HNO3, H2SO4
25oC
N
B 1. MCPBA
2. HNO3, H2SO4
N 3. PCl3
C HNO3, H2SO4
CH3O N NH2
D KNO3, H2SO4, 100oC
CH3 N CH3
E 1. KNO3, TFA
2. TFAA
N 3. Na2S2O5
a) A, B, C
b) B, C, D
c) C, D, E
d) A, C, E
e) A, D
90. Care dintre compuşii de mai jos prezintă cea mai mica valoare a pKa-ului?
a)
H H
268
F3C CF3
b)
F3 C CF3
H CF3
c)
H
H
d) C
H
e)
91. Se dă compusul de mai jos, cu atomii de hidrogen numerotaţi după cum urmează:
1
1 CH3
CH3 O
4 5
1 C C O CH2 CH3
CH3
C C
2 3
H H
Ordinea crescătoare a valorilor deplasărilor chimice, obținute la înregistrarea

spectrului 1H-RMN, sunt:
a) 5<1<4<3<2
b) 1<5<4<2<3
c) 1<5<4<3<2
d) 1<4<5<3<2
e) 1<4<3<5<2
92. Secvența de baze în secțiunea unei catene ADN dublu catenar este:
(5’) GTAGTACCGA (3’)
Secvența de baze azotate complementare din catena ARN este:
269
a) (3’) CATCATGGCT (5’)
b) (3’) ACTCTAGGCT (5’)
c) (3’) CAUCAUGGCU (5’)
d) (3’) CATCAUGGCU (5’)
e) (3’) ACUCAUGGCU (5’)
93. Secvența de baze în secțiunea unei catene ADN dublu catenar este:
(5’) TAGTCAC (3’)
Secvența de baze azotate corespunzătoare catenelor complementare este:
a) (3’) ATCAGTG (5’)

b) (3’) TACAGTC (5’)
c) (3’) ATGAGTC (5’)
d) (3’) CTGAGTA (5’)
e) (3’) CGTAGTC (5’)
94. Dacă procentul molar de adenină într-un ADN dublu catenar este 20 % (raportat la
numărul de baze azotate), conținutul de guanină este:
a) 15 %
b) 30 %
c) 35 %
d) 25 %
e) 20 %
95. Se dă următoarea schemă de reacție:
CHO
H C OH
HO C H Br2 H2O2
A B + CO2
H C OH H2O Fe2(SO4)3
H C OH
CH2OH
Br2 H2O2
B C D + CO2
H2O Fe2(SO4)3
Care dintre următoarele afirmații sunt corecte?
270
A compușii A, B, C și D sunt optic activi
B compusul D este D-eritroza
C compusul D este D-treoza
D compusul D nu este optic activ
E compusul D nu reacționează cu reactivul Benedict
a) A, B
b) A, C
c) B, E
d) D
e) A, D
96. Care dintre următoarele procese chimice conduc la formare de cis-compuși?
CH3
H 
A
H
CH3
CH3
hn
B
CH3
C6H5
COOCH3
C
C +
C
COOCH3
C6H5
H CH3 
D H CH3
H
COOCH3
CH3 C
E +
H C
COOCH3
CH3
271
a) A, B
b) A, C
c) B, C, D
d) B, D, E
e) C, E
97. Prin încălzirea compusului de mai jos are loc o migrare sigmatropică [1,5] a unui
atom de hidrogen:

CH3
H
D
C2H5
H3C
Care dintre compușii de mai jos se formează ca produși de reacție?
D
H
CH3 CH3
D
H CH3 C2H5
CH3 C2H5
A B
D
H
D CH3
CH3
C2H5 H
CH3
CH3 C2H5
C D
a) A
b) A, B
c) B
d) B, C
e) B, D
98. În care dintre următoarele scheme de reacție, produșii finali sunt compuși carbonilici
, – nesaturați?
272
BuLi [2,3] H+
A [A1] [A2] P1
O
C6H5
O R
[3,3]
B P2
OCH3 HO R
C CH3O CH3 H+ 
+ [C1] P3
[3,3]
F
D + + Li P4
Br O
S H
BuLi 
E [E1] RI [E2] P5
H2O, CaCO3
a) A, C
b) C
c) D, E
d) A, B
e) în niciuna dintre schemele de reacție prezentate mai sus
99. Care dintre următoarele afirmații sunt false?
A toate reacțiile electrociclice sunt pemise

B reacțiile electrociclice permise termic, care implică 4n+2 electroni , sunt
conrotatorii
C reacțiile electrociclice permise termic, care implică 4n electroni , sunt conrotatorii
D unele reacții de tip Diels –Alder sunt accelerate în prezența apei
E reacțiile de cicloadiție [2+2] decurg exclusiv fotochimic.
a) A, B, C
b) B, E
c) A, D, E
d) B, D
e) A, E
273
100. Care dintre următoarele afirmații sunt false?
A gutaperca nu este foarte elastică, chiar dacă este vulcanizată

B în cazul policondensării 2,4 toluendiizocianatului cu etilenglicolul, adaosul de
glicerină conduce la obținerea unui poliuretan mai rigid
C polimerizarea etenei în prezența catalizatorului Ziegler –Nata conduce la o
polietilenă ramificată, cu densitate mică ( LDPE)
D polimerizarea cationică a p-metoxistirenului decurge mult mai încet decât
polimerizarea cationică a stirenului
E polistirenul expandat se poate obține prin tratarea perlelor de polistiren cu n-butan
sub presiune, urmată de încălzire
a) A, B
b) A, C
c) B, E
d) C, D
e) D, E
274
Soluții test grilă A

1. c
O moleculă aparține grupului punctual de simetrie C1 dacă nu conține niciun
element de simetrie, singura operație de simetrie posibilă fiind operația de identitate.
Singura structură care respectă acest criteriu este nicotina.
H
N
CH3
N
structura nicotinei
2. a
Centrele de chiralitate (a) și (c) pot fi deduse cu ușurință ca fiind „S”, conform
convenției CIP. Molecula, de asemenea, mai conține o axă de chiralitate (b).
În cazul moleculelor ce conțin axe de chiralitate, prefixele R/S se atribuie astfel:
 Se construiește o proiecție Newman, vizualizând molecula de-a lungul axei de
chiralitate (nu are importanță dacă axa este privită din stânga sau din dreapta, rezultatul
fiind același).
 Se atribuie prioritatea substituenților de pe inelul cel mai apropiat față de
observator.
 Se atribuie prioritatea substituenților de pe inelul cel mai îndepărtat.
 Similar convenției CIP, dacă direcția de ordonare a substituenților 1, 2, 3 este
asemănătoare rotației acelor de ceasornic, molecula este R, altfel, molecula este S.
R 3
CH 3 O 2N NO2
2 1
(a) (b) (c)
H 3C NO2
HO OH
NO 2 H 3C CH3
4
3. b
Deși în cazul glucozei, izomerul α este mai puțin stabil datorită interacțiilor 1,3-
diaxiale, în cazul grupărilor glicozidice substituite, produsul de control termodinamic este
izomerul α.
..
O ..
O CH3
275
Datorită orientării anti-periplanare a legăturii C-O glicozidice și a unei perechi de
electroni neparticipanți ai atomului de oxigen prezent în ciclul de 6 atomi, atomul de
oxigen poate dona electroni în orbitalul de anti-legătura σ* al legăturii C-O, fapt ce duce
la stabilizarea izomerului α. Acest fenomen este cunoscut sub numele de efectul
anomeric.
4. c
Structura cuaternară a hemoglobinei prezintă în total patru subunități, fiecare
conținând la rândul ei câte o grupare hem, capabilă de a transporta câte o moleculă de
oxigen. Astfel, o moleculă de hemoglobină poate transporta maximum patru molecule
de oxigen.
Structura hemoglobinei
(Protein Data Bank: 1MKO)
5. a
CH2CONH2
H
H H3C
NH2COCH2CH2 CH3 CH2CH2CONH2
NH2COCH2 R N
N CH3
H Co+
H3C N
CH3 H
N
CH3
NH2COCH2 H3C
CH2CH2CONH2
CH3
H
C O N CH3
NH
O N CH3
HO
O P O
O H
H3C H H
O H
HOH2C
R = Me, OH, CN, 5’ - deoxiadenosil
Structura vitaminei B12
276
Deși atât vitamina B12 cât și cobaloxima conțin atomi de cobalt, cobaloxima nu
este o biomoleculă. Ea este o moleculă sintetizată artificial de către cercetători pentru a
studia vitaminele B, datorită proprietăților chimice similare.
6. e
Fumaraza este singura proteină dintre cele prezentate care nu este o protează. Ea
catalizează deshidratarea reversibilă a acidului malic în acid fumaric.
Structura fumarazei
Protein Data Bank: 1FUO
7. d
Triada catalitică este o secvență de trei resturi de aminoacizi ce are rolul de a cataliza
anumite procese chimice în centrul activ al unor serii de proteine.
În cazul chimotripsinei, triada catalitică este reprezentata de Asp102-His57-Ser195,
exponenții reprezentând ordinea acestor aminoacizi în structura primară a proteinei.
Această aranjare tridimensională a celor trei resturi de aminoacizi are rolul de a
activa gruparea OH a serinei 195 pentru a deveni un nucleofil mult mai puternic, capabil
de a ataca o grupare peptidică.
Asp O
H O
O- H N N Ser
His
Centrul activ
8. c
Temperatura de -78°C se poate obține cu mare ușurință prin adăugarea de gheață
carbonică într-o baie ce conține acetonă.
Datorită punctului de topire al gheții carbonice (-78 °C) și de solidificare al acetonei
(de -95 °C), temperatura acetonei se va menține constant la -78 °C. Acest lucru are loc
doar datorită punctului de topire foarte scăzut al acetonei ce previne înghețarea acesteia.
277
9. b
Termenii de economie de atomi și factorul E al lui Sheldon sunt doi parametri
utilizați în chimia verde pentru a determina cât de eficient este un proces chimic.
Economia/eficiența de atomi reprezintă procentul de atomi ce au fost încorporați în
produsul de interes și se poate calcula astfel:
masa moleculară a produsului de interes

economia de atomi = ∙100 %
masa moleculară a tuturor produșilor
Astfel, în exemplul de față, economia de atomi este:
98
economia de atomi = ∙100 %=44 %
98+2∙18+2∙44
Factorul E al lui Sheldon reprezintă cantitatea de deșeuri/produse secundare

generate pentru fiecare kilogram de produs de interes:
kg de produse secundare
Factorul E =
kg produs de interes
Astfel, pentru reacția de obținere a anhidridei maleice din benzen, factorul E are
valoarea de:
2∙18+2∙44
Factorul E = =1,27
98
Notă: în contextul calculării economiei de atomi și a factorului E, catalizatorii și

solvenții nu sunt luați în considerare și se consideră că reacțiile decurg cu randamente de
100 %.
10. e
În contextul chimiei computaționale, o hipersuprafață de potențial reprezintă
energiile tuturor aranjărilor tridimensionale ale unui set de atomi.
Pe acesta suprafață, așa-numitele puncte staționare (puncte ale căror pantă este zero
pentru toate funcțiile dependente de coordonatele interne) pot prezenta structuri de interes
precum produși, intermediari de reacție și stări de tranziție, etc.
Punctele de minim reprezintă compuși teoretic izolabili precum produși, reactanți,
conformeri sau intermediari de reacție, în timp ce puncte ale căror topologie arată ca o
„șa”, reprezintă stări de tranziție. Punctele de maxim nu au nici o semnificație chimică.
În cazul ciclohexanului, structura de tip barcă este o stare de tranziție și astfel este
caracterizată ca fiind un punct de tip „șa”.
11. a
Potențialul de diminuare al stratului de ozon (ODP) este un parametru utilizat pentru
a estima capacitatea unei substanțe chimice de a distruge stratul de ozon.
ODP este un număr relativ și este definit ca fiind raportul dintre numărul de
molecule de ozon distruse de 1 kg de substanță și numărul de molecule distruse de 1 kg
de CFCl3.
278
Astfel, compușii dăunători stratului de ozon pot fi ierarhizați comparând valorile
ODP.
12. e
Toți parametrii prezentați în această întrebare, exceptând cel de la punctul e),
influențează valoarea ODP.
Prezența unui număr mare de atomi de halogen (exceptând cei de fluor), crește
valoarea ODP, datorită creșterii numărului de radicali de halogen ce se pot forma în urma
fotolizei.
De asemenea, tipul atomilor de halogen este important, atomii de brom fiind mult
mai dăunători stratului de ozon datorită ușurinței de a fotoliza și datorită absenței de
specii rezervor.
Prezența atomilor de hidrogen reduce semnificativ valoarea ODP datorită
reactivității față de radicalii hidroxil ce descompun substanța chimică în troposferă.
Astfel, probabilitatea ca molecula să ajungă în stratosferă este mică.
13. d
Utilizând informațiile prezentate în răspunsul de la întrebarea anterioară, se poate
determina cu ușurință ordinea descrescătoare a potențialelor de diminuare al stratului de
ozon:
CF3Br > CFCl3 > CHFCl2 > CHF3
CF3Br este o bromofluorocarbură (BFC) și prezintă cel mai mare ODP.

Substanțele rămase prezintă un număr variabil de atomi de clor, ordinea lor în seria
descrescătoare a valorilor ODP fiind ordinea descrescătoare a numărului de atomi de clor.
14. b
Aziridina este o amină secundară ciclică, cu un inel de trei atomi. În cazul ciclurilor
de trei atomi, tensiunea ciclică este diminuată prin utilizarea unui proporții crescute de
orbitali de tip p în formarea legăturilor din interiorul ciclului de trei atomi.
N
H
Pentru a menține constant numărul de orbitali de tip s și p, legăturile exo-ciclice

precum și electronii neparticipanți ai atomului de azot utilizează orbitali cu componență
crescută în orbitali de tip s. Datorită faptului că electronii aflați în orbitalii de tip s sunt
reținuți mai aproape de nucleu comparativ cu orbitalii de tip p, legăturile C-H devin mai
acide, iar amina devine o bază mai slabă.
279
15. c
Potențialii produși pentru această reacție sunt trei spirocetali cu structurile
reprezentate în opțiunile de răspuns a)-c). Dintre acești compuși, izomerii b) și c) sunt
stabilizați datorită efectului anomeric.
Compusul c) este produsul cel mai stabil termodinamic datorită prezenței unui
dublu efect anomeric (ambele legături C-O ale grupării acetal sunt axiale). Datorită
caracterului reversibil al formării acetalilor în mediu acid, izomerul c) se formează
aproape exclusiv.
O O
O O
O O
a) e,e b) e,a c) a,a
16. d
În determinarea ordinii vitezelor de reacție, doi factori importanți trebuie luați în
considerare: dimensiunea ciclului format și prezența substituenților geminali voluminoși.
Dimensiunea inelului format influențează viteza reacțiilor de ciclizare prin alterarea
tensiunilor ciclice și a entropiilor de activare. Astfel, ordinea crescătoare a vitezelor de
reacție în ciclurile nesubstituite este următoarea:
4 atomi < 3 atomi < 6 atomi < 5 atomi
Prezența a doi substituenți geminali voluminoși poate avea un efect drastic asupra
cineticii reacțiilor de ciclizare, fenomen cunoscut în literatură sub numele de efectul
Thorpe-Ingold. În cazul de față, prezenţa grupărilor metil reduce entropia
conformațională a moleculelor inițiale (forma deschisă), compusul E reacționând de 160
de ori mai rapid decât compusul C.
17. d
Dintre compușii prezentați mai jos, heroina (compusul d) este sintetizată în mod
artificial, prin acilarea morfinei cu anhidridă acetică.
18. e
Regula de cinci a lui Lipinski este un set empiric de patru parametri utilizați în
chimia medicală pentru a prezice dacă un compus prezintă activitate orală. Dintre
variantele prezentate, răspunsul e) nu se regăsește în regula celor cinci a lui Lipinski.
19. d
Se calculează numărul de electroni pentru fiecare structură complexă:
A - Fe(C5H5)2
- Fe – [Ar]4s23d6 (8 electroni)
- Ciclopentadienil x 2 (2Cp) – 10 electroni
- număr total de electroni: 18
B - Cr(5-C5H5)(6-C6H6)
280
- Cr – [Ar]4s13d5 (6 electroni)
- 5-C5H5 – 5 electroni
- 6-C6H6 – 6 electroni
C - Cr(6-C6H6)2
- Cr – [Ar]4s13d5 (6 electroni)
- x6-C6H6) – 12 electroni
D - Ni(3-C3H5)2
- Ni – [Ar]4s23d8 (10 electroni)
- x3-C3H5) – 6 electroni
E - Fe(C5H5)2
- Ni – [Ar]4s23d8 (10 electroni)
- 2(C5H5)2 10 electroni
20. d
O
K2CO3
A O2N F + H2N CH C NH CH COOH
R1 R2
NO2
O
O2N HN CH C NH CH COOH
R1 R2
NO2
Na2Cr2O7
B CF3 F3C COOH
H2SO4
(datorită stabilității mari a legăturilor C-F)
reactiv Olah
C OH F
(Reactivul Olah este un amestec de 70 % HF și 30 % piridină)
-10oC
D (CH3 CO)2O + HF CH3 C F
- CH3COOH
O
281
F F F F F F
E F NO2 + NH3 F NO2 + H2N NO
F F F NH2 F F
21. e
H
N N
N N H
N N
N N N
N
H
H
A B
H
N N
N N
H
C
OH O
N N
H H
E
O O O OH
CH3 CH3 CH3 CH3

H CH3 CH3
F
Compusul D nu prezintă tautomerie.
22. d
CH2 CH2 H2C
O CH O CH CH
O
CH CH CH CH3
CH3 H CH3 H
CH2
OH CH
CH
CH3
282
23. e
Cu cât compusul este mai polar, cu atât interacția cu alumina va fi mai puternică.
24. b
O O
C CH3 C O C H + CH3 CH2 OH
O
H C O CH2 CH3 + CH3 COOH
Anhidrida mixtă reacționează prin gruparea formil, mai puțin împiedicată steric
și mai electrofilă.
O
1. DIBAH CHO OH
E O - 78oC
2. H3O+
25. d
Kao
COOH + H2O COO- + H3O+
Ka1
COOH + H2O COO- + H3O+
F F
Forma de bază a ecuației Hammett este:
= ∙
Prin convenție:
13,6 ∙ 10
=1⇒ ⇒ = +0,336
6,27 ∙ 10
26. a
ko
NaOH
COOEt + H2O COO-Na+ + EtOH
283
k1
NaOH
COOEt + H2O COO-Na+ + EtOH
CH3 CH3
= ∙ ⇒ = 2,431 ∙ (−0,069) = −0,167 ⇒ = 0,68 ⇒
⇒ = 1,47
27. c
Hidrochinona acționează ca antioxidant, prevenind polimerizarea stirenului
sintetizat prin decarboxilarea acidului cinamic:

C6H5 CH CH COOH C6H5 CH CH2 + CO2
Alți antioxidanți, precum catecholul, pot fi utilizați în locul hidrochinonei.

Dacă stirenul sintetizat se folosește imediat, cantitatea de hidrochinonă utilizată este
de ordinul ppt. Dacă stirenul sintetizat se păstrează ca atare, cantitatea de hidrochinonă
utilizată este mai mare.
28. d
29. b
Poluanții organici persistenți (POPs) sunt substanțele organice care sunt rezistente
la degradare, ca urmare a expunerii factorilor de mediu, prin procese chimice, biologice
și fotolitice. Datorită persistenței, POPs sunt substanțe periculoase pentru om și mediu.
Conform convenției de la Stockolm (2001), producția de POPs trebuie redusă sau
eliminată.
Toți compușii prezentați sunt catalogați ca poluanți organici persistenți.
30. d
+ Br Br
A - Br- +
N N
Br
+ Br
+ - H+
N - + Br
N
H
Br
284
Bromurarea benzenului în prezența piridinei este un exemplu de cataliză
nucleofilă.
B Bromurarea mesitilenului sau a izodurenului poate decurge și fără catalizator,

datorită activării grupelor metil.
Br Br + Br
Br -
+
Br Br
C + H Br +
- Br-
+ enantiomer
.
Datorită formării ionului de bromoniu, produsul cis nu se formează.
Br
+ -
Ph PyH Br3 Ph
D Ph AcOH Ph
Br
OH OH
Br Br
EtOH, H2O
E + Br2
Br
31. a
2 H2C C O H2C CH2 + 2 CO
25
E = W∙t = 30∙50∙60∙ = 22500 J
100
Energia unui foton este:
hc 6,624∙10-34 J∙s∙3∙108 m∙s-1

E0 = hϑ = = -9 = 0,063∙10-17 J
λ 313∙10 m
E 22500
Nr. fotoni = = = 3,57∙1022
Eo 0,063∙10-17
nr. molecule transformate

ΦCO = =2⟹
nr. fotoni absorbiti
⟹ nr. molecule CO = 2∙3,57∙1022 molecule CO ⇒ nr. moli CO=0,118

⇒VCO = 0,118∙22,4 = 2,655 L
285
32. e
A nu este optic activ datorită identității celor doi substituenți de la atomul de carbon.
B este o cumulenă cu număr impar de duble legături (izomerie cis-trans).
C este un derivat de bifenil cu două planuri de simetrie (cele două inele benzenice
sunt simetrice):
O2N COOH HOOC NO2
O2N COOH HOOC NO2

D este un derivat de bifenil cu un plan de simetrie (un inel benzenic simetric):
Cl O2N COOH HOOC NO2 Cl
O2N COOH HOOC NO2

Compusul E reprezintă un caz tipic de atropizomerie. Niciunul dintre inelele
benzenice nu este simetric și volumul mare al substituenților împiedică rotația liberă.
Cele două inele nu pot adopta o poziție coplanară.
F nu este optic activ, atomii de fluor având dimensiuni prea mici pentru a împiedica
rotația.
33. c
Nu are loc ruperea unei legături la atomul de carbon asimetric. Ar trebui ca produsul
de reacție să aibă configurația S.
34. d
35. b
Are loc ruperea unei legături la atomul de carbon asimetric. Fără nicio informație
suplimentară este, practic, imposibil de precizat configurația produsului de reacție.
36. e
Are loc ruperea unei legături la atomul de carbon asimetric. Fără nicio informație
suplimentară este imposibil de precizat dacă produsul de reacție este optic activ.
37. e
Doi substituenți diferiți plasați pe un inel al ferocenului conferă activitate optică (A
este optic activ).
Compusul C este un derivat al naftalinei ce prezintă atropizomerie.
Compusul D prezintă chiralitate planară.
286
38. c
39. d
40. e
41. e
Amestecul conține opt fracțiuni, toate optic inactive:
CH3 CH3
1 CH3 CH2 CH2 C CH Cl + Cl CH C CH2 CH2 CH3
H Cl Cl H
R S
optic inactivă
CH3 CH3
2 CH3 CH2 CH2 C CH2 Cl + Cl CH2 C CH2 CH2 CH3

Cl Cl
S R
optic inactivă
Cl CH3 CH3 Cl
3 CH3 CH2 C C CH2 Cl + Cl CH2 C C CH2 CH3
H H H H
2S, 3R 2R, 3S
optic inactivă
H CH3 + CH3 H
4 CH3 CH2 C C CH2 Cl Cl CH2 C C CH2 CH3
Cl H H Cl
2S, 3S 2R, 3R
optic inactivă
CH2Cl
5 CH3 CH2 CH2 C CH2Cl achiral
H
optic inactivă
Cl CH3 + CH3 Cl
6 CH3 C CH2 C CH2 Cl Cl CH2 C CH2 C CH3
H H H H
2R, 4R 2S, 4S
optic inactivă
287
H CH3 + CH3 H
7 CH3 C CH2 C CH2 Cl Cl CH2 C CH2 C CH3
Cl H H Cl
2R, 4S 2S, 4R
optic inactivă
CH3 + CH3
8 Cl CH2 CH2 CH2 C CH2 Cl Cl CH2 C CH2 CH2 CH2 Cl
H H
R S
optic inactivă
42. c
Cationul tropiliu poate alchila inele benzenice activate precum anisolul, nu și
benzenul, însă.
43. b
Reactivul Karl Fischer este un amestec de piridină, dioxid de sulf, iod și metanol.
Reacțiile implicate în determinarea conținutului de apă sunt următoarele:
SO2 + CH3OH + I2 + H2O HI + CH3OSO3H
+ HI
+
N N I-
H
+ CH3OSO3H
+
N N CH3OSO3-
H
Aldehidele și cetonele reacționează cu metanolul formând acetali și respectiv cetali.
Datorită apei generate în reacție, procentul acesteia în proba supusă investigației
este aparent mai mare.
Dintre compușii carbonilici prezenți în probele supuse titrării, diizopropil cetona,
camforul și benzofenona nu reacționează cu metanolul în condițiile titrării Karl Fischer
(reactivitate mică).
44. d
Benzilul nu formează cetal în condițiile titrării Karl Fischer, astfel încât nu interferă
în determinarea conținutului de apă.
Acidul formic se esterifică cu metanolul în condițiile titrării Karl Fischer:
288
O O
H C OH + CH3OH H C OCH3 + H2O
Acetaldehida poate reacționa atât cu metanolul, cât și cu SO2:
OCH3
CH3 CHO + 2CH3OH CH3 CH + H2O
OCH3
CH3 CHO + SO2 + H2O + CH3 CH SO3-

+
N OH N
H
Pentilmercaptanul reacționează cu I2:
C5H11SH + I2 C5H11 S S C5H11 + 2HI
Apa oxigenată produce atât I2 cât și H2O în raport molar 1:1, astfel încât se poate
afirma că nu interferă în condițiile titrării Karl Fischer.
45. d
Piridina funcționează ca bază Brønsted în compoziția reactivului Karl Fischer.
Dintre compușii enumerați, doar pirolul nu are caracter bazic.
46. b
Masa moleculară a tartratului de sodiu dihidrat = 230 g/mol
Masa de apă din proba de tartrat:

0,25∙36
m= = 0,0391 g = 39,1 mg
230
În cazul titrării cu reactiv Karl Fischer, raportul masă apă/volum reactiv(mg H2O / mL
reactiv) este:
39,1
= 3,26 mg/mL
12
Mercaptanii reacționează cu I2, simulând un conținut de apă virtual:
2 R SH + I2 R S S R + 2HI
2.32 g ................................. 1 mol I2
0,03 g ................................. y moli I2
x = 4,6875∙10-4 moli I2
Numărul de moli de I2 consumați de mercaptani sunt echivalenți cu cantitatea de

apă care ar reacționa cu reactivul Karl Fischer:
289
mapă = 4,6875.10-4.18 = 8,4375 mg H2O
Calculul care ar indica rezultatul cantității de apă din probă conduce la:
9,34 mL reactiv . 3,26 mg H2O/mL reactiv = 30,4484 mg H2O
Masa reală de H2O din probă este = 30,4484 – 8,4375 = 22,0109 mg

Conținutul de apă din probă este de 1,1 %.
47. d
a) Pb(C2H5)4 + I2 Pb(C2H5)3I + C2H5I
c) C6H8O6 + I2 C6H6O6 + 2HI
d) R3SiOH + CH3OH R3SiOCH3 + H2O
48. b
-
2I- - 2e I2
MI2
Eg =
2
96 500 C sunt necesari pentru un echivalent de iod (0,5 moli I2) sau 0,5 moli H2O:
96 500 C …………………………….. 9 g H2O

160,65 C ……………………………... x g
160,65∙9 0,015
x= = 0,015 g H2 O ⇒ % H2 O = ∙100 = 0,3 %
96500 5
49. a
Acidul 2,4-dinitrobenzoic este acidul cel mai tare, datorită celor două grupări nitro
cu efect –I şi –E.
Urmează acizii 2,6-dimetilbenzoic și 2-metilbenzoic, datorită orto-efectului (mai
pregnant la primul acid).
Acidul benzoic este mai tare decât acizii meta- şi para-toluic (cu menţiunea că la
ultimul intervine, probabil, şi hiperconjugarea).
50. a
Ordinea acidităţii acizilor benzoici este influenţată de natura substituenţilor din
poziţia orto (efect orto).
Acidul cel mai tare este 2,6-dimetilbenzoic.
51. b
Reacţiile cu negativ sunt cele favorizate de grupări respingătoare de electroni
(sarcina pozitivă este produsă în complexul activat). Reacţiile A, B, D corespund acestui
criteriu.
290
52. c
Reacţiile cu pozitiv sunt cele favorizate de grupări atrăgătoare de electroni
(sarcina negativă este produsă în complexul activat).
Reacțiile B și C corespund acestui criteriu.
53. c
∆G = -RTlnK; ∆Go = -RTlnKo ; logK - logKo = σ∙ρ
-∆G ∆Go
⟹ + = σ∙ρ ⟹ -∆G = 2,3σρRT - ∆Go
2,3RT 2,3RT
Afirmația E nu este corectă. Efectele substituenților din poziția orto nu se

corelează cu ecuația Hammett (efect orto).
54. a
Se ține cont de legăturile de hidrogen intramoleculare care măresc aciditatea (acizii
A și B sunt cei mai tari), precum și de efectele electronice –I și +E ale grupării OH.
55. b
p-anisidina este baza cea mai tare (datorită efectului +E al grupării metoxi) în
vreme ce pirolul este baza cea mai slabă (perechea de electroni este implicată în
aromaticitatea inelului).
Toate cele trei cloroaniline sunt baze mai slabe decât anilina (datorită efectului –I
al atomului de clor). o-cloroanilina este mai slabă, datorită efectului orto.
56. a
Ionizarea fenolilor substituiți prezintă cea mai mare valoare a constantei de reacție,
 dintre toate reacțiile chimice (rezonanță directă).
Valoarea constantei de reacție,  depinde semnificativ de influența grupării X
(datorită efectelor electronice) la centrul de reacție. De asemenea, valoarea crește cu
descreșterea polarității solventului.
57. a
m-Xilenul este mai reactiv decât p-xilenul, iar nitrozobenzenul, deși orientează
substituentul în pozițiile orto-para, este mai dezactivat decât benzenul în reacțiile de
substituție electrofilă.
58. b
Pirolul și furanul sunt mai reactivi decât benzenul, iar fluorul dezactivează slab
inelul aromatic pentru reacțiile de SE.
59. e
Opțiunile c) și d) sunt excluse la o primă evaluare a efectelor substituenților
(gruparea t-butil activează toate pozițiile, în vreme ce gruparea NO2 dezactivează toate
pozițiile).
291
După cum se observă, pozițiile o, o’, m, m’, sunt dezactivate, iar poziția para este
activată. Dintre cei trei halogeni, fluorul corespunde situației descrise. Datorită volumului
atomic mic, efectul +E devine important și poziția para este activată.
60. e
Substituentul X dezactivează, conform factorilor de viteze parțiale, inelul benzenic
orientând substituenții în poziția meta.
61. b
Substituentul X este activator și orientează orto-para. Dintre primii doi substituenți
enumerați, gruparea t-butil corespunde descrierii dată de valorile factorilor de viteze
parțiale datorită împiedicării sterice pentru substituția în poziția orto.
62. a
Fiecare grupă esterică este mai electrofilă datorită prezenței celeilalte grupe
esterice.
63.a
Cu cât alchena este mai substituită, cu atât va fi mai reactivă în reacția cu Br2 în
metanol. Trebuie să se țină cont, de asemenea, de efectele sterice (deși acest criteriu pare
să aibă o influență mai mică).
64. a
Deși aparent surprinzător, în cazul substituției electrofile a halogenobenzenilor,
procentul de orto-produs scade în ordinea:
I Br Cl F
> > >

În pofida diferențelor de volum atomic, efectul inductiv –I , (mare în cazul F și Cl)
conferă pozițiilor orto o reactivitate mai mică.
65. d
OHa OD
5
H H1 5
H H1
+ D2O
4
H H2 4
H H2
H3 H3
292
+
D2O D + D
OD O OD
5
H
5
H H1 H1 D H1
D
- D2O - H+ 4
4
H H 2 4
H H2 H H2
H3 H3 H3
OD + OD
OD H1
+
D H1 D OD2 D D D
D
4 2
- D2O - H+ 4
H H 4
H H2 H H2
H3 H3 H3
+
OD OD OD
D D D D D D
- D2O - H+
4 2 4
4
H H 2
H H H H2
D H3
H3 D
+
D OD2
66. b
1
CH3
1 1
43,5 43,5
1 1
2,1 2,1
1
46,9
2fo +2fm +fp
= 23 ⇒ 2fo +2fm +fp = 138
6
2fo 2∙43,5
p % orto = ∙100 = ∙100 = 63 %
138 138
67. a
1
COOCH3
1 1
0,0025 0,0025
1 1
0,008 0,008
1
0,001
293
Viteza globală a nitrării benzoatului de metil (vB)= 0,0025.2 + 0,008.2 + 0,001 = 0,022
Viteza globală a nitrării benzenului (vA)= 1.6=6
vB 0,022
= = 0,036
vA 6
68. e
Toate ecuațiile reacțiilor chimice sunt corecte, cu excepția celei de la itemul C:
Cl
AlCl3
3 + CCl4 C
- 3HCl
Tetrafenilmetanul se obține conform reacției:
Cl
+ C6H5MgCl
C C
- MgCl2
69. e
C Piridina nu se alchilează cu derivați halogenați și AlCl3.
NO2 NO2
Cl
AlCl3
D + Cl2 (produs principal)
Cl Cl
Noul substituent este orientat în poziția orto față de gruparea care orientează în meta
(efect „orto”).
Br
AlBr3
E N + Br2 N
N N
CH3 CH3
H H
Inelul piridinic este dezactivat, atomul de brom este orientat pe inelul benzenic,
activat de atomul de azot.
294
70. b
CH3 CH3
NO2 NO2
HNO3
H2SO4
NO2
CH3 CH3
(efect orto)
71. b
Prezența grupelor nitro în pozițiile orto și para crește reactivitatea în substituțiile
nucleofile aromatice care decurg prin mecanismul de adiție-eliminare (prin stabilizarea
complecșilor Meisenheimer).
Fluorul este un nucleofug mai bun decât clorul datorită efectului inductiv mai
puternic (stabilizează sarcina negativă formată în etapa lentă, determinantă de viteză).
72. d
Cine-substituția reprezintă o reacție de substituție (de obicei în serie aromatică) în
care noua grupare (“entering group”) se poziționează adiacent grupării care pleacă
(“leaving group”).
Cl Cl Cl Cl
Cl - Cl - -
NH2 NH2
A - Cl-
- NH3 -
H NH2
Cl
+ NH3
- (produs de cine-substitutie)
- NH2 NH2
OCH3 OCH3 OCH3 OCH3

Br - Br - -
NH2 NH2
B
- NH3 - - Br-
H NH2
OCH3
+ NH3
- (produs de cine-substitutie)
- NH2 NH2
În ambele cazuri, mersul reacției este dictat de efectul inductiv (-I) al atomului de
halogen, respectiv al grupării metoxi care stabilizează carbanionul intermediar.
295
Cl Cl Cl
C
Cl NH2
Cl Cl Cl
Cl NH2
Cl NH2
NO2 NO2
NH3/70oC
E
NO2 NO2
73. b
74. a
75. a
În formula eficienței masei de reacție generalizată se ține cont de solvent, catalizator
(dacă este cazul), precum și de cantitățile de substanță necesare în prelucrarea masei de
reacție, în vederea izolării și purificării produsului dorit.
Masa de trans-stilbenoxid = 2.10-3.0,95.196 = 0,1862 g

0,1862
RME generalizată = = 4,08∙10-3
0,18+0,296+39,55+5,5
76. a
Se consideră reacția:
solvent, catalizator
A + B C
Fie: ma - masa reactantului A, introdusă în reacție;

MA - masa moleculară a lui A;
a - nr. moli A;
mb - masa reactantului B, introdusă în reacție;
MB - masa moleculară a lui B;
b - nr. moli B;
mc - masa produsului de reacție C;
296
MC - masa moleculară a lui C;
c - nr. moli C.
b>a (B este în exces)
mc c∙MC c∙MC
RME = = =
ma +mb a∙MA +b∙MB a∙MA +(b-a+a)∙MB
c∙MC c MC (MA +MB )-1
= = ∙ ∙ =
a∙MA +a∙MB +(b-a)∙MB a M +M + (b-a) ∙M (MA +MB )-1
A B a B
c MC (MA +MB c)-1 MC 1
= ∙ (b-a)
∙ -1
= ∙ ∙ (b-a)∙M
a M +M +
A B ∙MB (MA +MB ) a MA +MB 1+ B
a a(MA +MB )
c MC (b-a)∙MB
= η; = AE si 1+ = Factor stoechiometric ⟹
a MA +MB a(MA +MB )
1
⟹ RME = η∙AE∙
Factor stoechiometric
77. c
Malcool = 122 MTsCl = 190,50 Mtosilat = 276
276∙ 0,85∙10-3
RME = = 0,57
122∙10-3 +190,50∙1,5∙10-3
78. b
Prezintă caracter aromatic compușii B, C, D.
Compușii A, E și F prezintă sisteme cu opt electroni care participă la conjugare și,
deci, nu întrunesc condițiile necesare pentru speciile chimice care prezintă aromaticitate.
79. b
Compusul A prezintă un sistem de opt electroni, compusul E are patru electroni
care participă la conjugare.
În compusul F, cei doi atomi de azot au perechile de electroni neparticipanți în
orbitali de tip p, astfel încât există o conjugare continuă de șase electroni (moleculă
aromatică).
80. e
70%
M1 70%
M2 70%
70%
M3
70%
M4
70%
M5
70%
M6
M7 T.M.
M8
Sinteza liniară a T.M.
297
= (0,7) ∙ 100 =8,23 %
70%
M1 ' 70%
M2 '
70%
70%
M3 '
M4 '
T.M.
70%
M5 ' 70%
M6 '
70%
M7'
M8'
Sinteza convergentă a T.M.
η = (0,7)3 ∙100 = 34,30 %
ηS 8,23
L
= = 0,24
ηS 34,3
C
81. d
Compușii cu proprietăți antistatice au, în genere, structură de surfactant. Partea
hidrofobă a moleculei interacționează cu suprafața materialului pe care se dorește
disiparea sarcinii, iar partea hidrofilă interacționează cu apa. Acumularea de apă previne,
astfel, încărcarea electrostatică a materialului.
O altă clasă de agenți antistatici o reprezintă polimerii conductori precum
PEDOT:PSS (A) sau polianilinele (F). Prin urmare, polistirenul (izolator și hidrofob) nu
poate fi utilizat ca agent antistatic.
82. d
Solvenții polari, cu putere de ionizare și nucleofilicitate scăzută, sunt foarte utili în
solvolizele SN1.
83. c
Efectul alfa se referă la prezența, în poziția adiacentă a unui nucleofil, a unui atom
cu una sau mai multe perechi de electroni neparticipanți. Efectul global este o
nucleofilicitate mărită.
84. d
Se va ține cont de efectele inductive și hiperconjugare, precum și de tensiunea B
(back strain):
298
R1
1 + R2
R 2
C Cl R C + Cl-
R3 R3
În derivatul halogenat, atomul de carbon central este hibridizat sp3, cu un unghi de
aproximativ 109,5o. Prin ionizare, devine hibridizat sp2, cu un unghi de 120o.
Cu cât volumul radicalilor R1, R2, R3 este mai mare, cu atât ionizarea este mai
favorizată.
85. c
Indicele de saponificare reprezintă cantitatea de KOH, exprimată în mg, necesară la
saponificarea unui gram de grăsime, atunci când aceasta se fierbe cu un exces de KOH
în soluție alcoolică.
Numărul de moli HCl necesari pentru neutralizarea KOH inițial:
nHClinitial = 48∙10-3 ∙0,2 = 9,6∙10-3 moli
Numărul de moli HCl necesari pentru neutralizarea KOH exces:

nHClexces = 17∙10-3 ∙0,2 = 3,4∙10-3 moli
Numărul de moli KOH consumați la saponificare:

nKOHconsumati = (9,6-3,4)∙10-3 moli = 6,2∙10-3 moli
Indicele de saponificare:
6,2∙56∙10-3
Indice saponificare = = 173,6
2∙10-3
86. b
87. b
88. a
Se are în vedere împiedicarea sterică (centrul de reacție din E este un atom de carbon
cap de punte), precum și de faptul că grupe de atomi de tipul R-CO- accelerează
substituția nucleofilă bimoleculară.
89. c
HNO3, H2SO4
A
+
N N
H
Ionul de piridiniu este complet nereactiv în reacția de substituție electrofilă.
299
NO2 NO2
MCPBA HNO3 + H2SO4 PCl3

B -POCl3
+ +
N N N N
O O 4-nitro piridinã
- -
NO2
HNO3, H2SO4
C
CH3O N NH2 CH3O N NH2
Prezența grupelor doanoare de electroni asigură reactivitatea piridinei în
reacția de nitrare.
NO2
KNO3, H2SO4, 100oC
D
CH3 N CH3 CH3 N CH3
Prezența grupelor metil, donoare de electroni, conferă reactivitate piridinei în
reacția de nitrare, chiar dacă condițiile de reacție sunt drastice (100 oC).
NO2
E 1. KNO3, TFA
2. TFAA
N 3. Na2S2O5 N
90. b
1,2,3,4,5-pentakis-(trifluorometil)-ciclopentadiena este un acid mai tare decât
HONO datorită efectului atrăgător de electroni al grupelor trifluorometil.
91. c
92. c
În moleculele de acizi nucleici dublu catenari, dar formate dintr-o catenă ADN și o
catenă ARN, adeninelor din catena ADN le corespund în catena ARN molecule de uracil
(A=U).
93. a
O moleculă de timină de pe una din catene este complementară cu o moleculă de
adenină. Similar, unei molecule de guanină îi corespunde o moleculă de citozină.
Legăturile de hidrogen permise sunt A-T și G-C. Catena complementară are capătul 3’ la
stânga și capătul 5’ la dreapta.
94. b
În orice ADN dublu catenar există relațiile:
%A=%T
%G=%C
% A = 20 %
→ %G = % C=30%
% T = 20 %
300
95. a
COOH
CHO COOH
H C OH CHO
HO C H HO C H
HO C H H C OH
H C OH H C OH
H C OH H C OH
H C OH H C OH
H C OH CH2OH
CH2OH CH2OH
CH2OH
A B C D
acid D-gluconic D-arabinoză acid D-arabinoic D-eritroza
Toți cei patru compuși A, B, C, D sunt optic activi. D-eritroza reacționează cu
reactivul Benedict.
96. b
CH3
CH3
H 
A proces disrotatoriu
H
CH3
CH3 cis
CH3 CH3
hn
B proces conrotatoriu
CH3 CH3
trans
C6H5
COOCH3 H C6H5
COOCH3
C
C +
C
COOCH3
COOCH3 H C6H5
C6H5
cis
CH3
H CH3 
D H CH3 proces conrotatoriu
CH3
trans
H
COOCH3 CH3 H
CH3 C
E +
H C
COOCH3 H CH3
CH3
301
97. d
98. e
BuLi [2,3] H+
A -
O - O O OH
C6H5 C6H5 C6H5 C6H5

[A1] [A2] P1
O R O R
[3,3]
B
P2
OCH3 HO R CH3 O R CH3 O R
C CH3O CH3 H+ 
+
[3,3]
[C1] P3
F
D Li
Br
O
[4+2]
+ O
P4
S H - S R S
BuLi H H 
RI
E
H2O, CaCO3
[E1] [E2]
R O H
P5
99. b
100. d
302
Bibliografie
1. C. D. Neniţescu, ,,Chimie organică” vol. I, ediţia a VIII-a, Ed.Didactică şi Pedagogică,
Bucureşti, 1980
2. C. D. Neniţescu, ,,Chimie organică”, vol. II, ediţia a VIII-a, Ed. Didactică şi
Pedagogică, Bucureşti, 1980
3. Avram, ,,Chimie organică”, vol.I , Ed. Academiei, Bucureşti, 1983
4. M. Avram, ,,Chimie organică”, vol.II , Ed. Academiei, Bucureşti, 1983
5. D.R. Klein, ,,Organic chemistry”, John Wiley & Sons, Inc., 2012
6. D.R. Klein, „Organic chemistry, Student study guide &solutions manual”, John
Wiley & Sons, Inc., 2012
7. J. March, „Advanced organic chemistry, Reactions, Mechanisms and Structure,”
Fourth Edition, John Wiley & Sons, 1992
8. J. March, „Problems in advanced organic chemistry”, Marcel Dekker Inc., 1971
9. J. Simek, „Solutions Manual: Organic chemistry”, Second edition, Prentice-Hall Inc.,
Englewood Cliffs, New Jersey, 1991
10. R. T. Morrison, R. N. Boyd, „Organic chemistry” (revised printing), 1992
11. J. B. Hendrickson, D. J. Cram, G. S. Hammond, „Chimie organică” , Ed. Ştiinţifică
şi Enciclopedică, Bucureşti, 1976
12. E. K. Meislich, H. Meislich, J. Sharefkin, „3000 solved problems in organic
chemistry”, volume 1, Tata McGraw-Hill Edition, 2003
13 G. Solomons, C. Fryhle, „Organic chemistry”, Seventh Edition Upgrade, John Wiley
& Sons Inc., Asia, 2002
14. R. T. Morrison, R. N. Boyd, „Study guide to organic chemistry”, Allyn and Bacon
Inc., 1983
15. E. Mihai, I. Schiketanz, „Structura, Sinteza şi Reacţiile Compuşilor Organici”, Ed.
16. E. Mihai, I. Schiketanz, „Chimie organică…cu probleme!”, Ed. Tehnică, Bucureşti,
1996
17. W. Caruthers, „Some modern methods of organic synthesis”, Third Edition,
Cambridge University Press, 1987
18. M. Iovu, „Chimie organică”, Ediţia a V-a, Monitorul Oficial, Bucureşti, 2005
19. J. Roberts, M. Caserio, „Basic principles of organic chemistry, W.A Benjamin Inc.
1965
20. F. Carey, „Organic chemistry”, Fourth Edition, McGraw-Hill Higher Education,
2000
21 E. Juaristi and G. Cuevas, „The anomeric effect”, CRC Press, Boca Raton, 1994
22. Y.K. Booth, W. Kitching and J.J. De Voss, Nat. Prod. Rep., 26, 490-525, 2009
23. J.A. Joule and K. Mills, „Heterocyclic chemistry”, Blackwell Science, Oxford, 4th
Edition., 2000
24. http://www.epa.gov/ozone/science/ods/classone.html
25. M.K. Hill, „Understanding Environmental Pollution”, Cambridge University
Press, Cambridge, 3rd Edition., 2010
26. J. Clayden, N.Greeves, S. Warren, „Organic Chemistry”, Second Edition, Oxford
303
27. http://wettbewerbe.ipn.unikiel.de/icho/aufgaben/archiv/German_Problems_2011.p
df
28. http://www.pennhills-scientific.com/FAQ#What_is_a_Karl_Fischer_titration
29. http://www.metrohm.hu/DownloadDocs/mono_8_026_5013.pdf
30. Worked solution to preparatory problems, International Olympiad of chemistry
2015http://icho2015.msu.az/uploads/files/Solutions_Preparatory_problems_IChO_2015
_June_15.pdf
31. 47th International Chemistry Olympiad, Preparatory Problems, 2015
http://icho2015.msu.az/problems/preparatory-problems/
32. K.Fischer, “Neues Verfahren zur maßanalytischen Bestimmung des Wassergehaltes
von Flüssigkeiten und festen Körpern". Angew. Chem. 48 (26): 394–396, 1935
33. http://www.chembio.uoguelph.ca/educmat/chm472_w2014_houmam/CHAPTER
%201-4720.pdf
34. http://chemistry.umeche.maine.edu/Gould/GouldProbs7b.html
35. http://www.ch.ic.ac.uk/local/organic/tutorial/db3.pdf
36. http://www.bitspilani.ac.in/uploads/ChemistryPilani/OrganicChemistryI/Lecture-
16.pdf
37. J. Clayden, N. Greevs, S. Warren, P. Wothers, “Organic Chemistry”, Oxford
38. F. A. Carey, R.J. Sundberg, “Advanced Organic Chemistry”, Fifth Edition,
Springer, 2007
39. R. W. Murray, M. Singh, Org. Syn. Collective Volume 9, 288−293., 1998
40. A. P Dicks, A. Hent, „Atom economy and reaction mass efficiency”, Green
Chemistry metrics, 2015
41. Org. Synth., 8, 84, 1928
304
Test grilă B
Fiecare dintre cele 100 de itemuri prezintă un singur răspuns corect.
1. Știind că ciclopropanul are o energie de tensionare de 115 kJ/mol și că energia de
torsiune reprezintă 20,87 % din valoarea totală a acesteia, care este valoarea energiei
interacției de eclipsare H-H?
a) 1 kJ/mol
b) 2 kJ/mol
c) 0,5 kJ/mol
d) 3 kJ/mol
e) 4 kJ/mol
2. Știind că trans-1,2-dimetilciclopropanul este cu 3 kJ/mol mai stabil decât izomerul
cis, energia interacției de eclipsare H-H este 4 kJ/mol și energia interacției de eclipsare
H-CH3 are valoarea 6 kJ/mol, energia interacției de eclipsare CH3-CH3 are valoarea:
a) 10 kJ/mol
b) 11 kJ/mol
c) 15 kJ/mol
d) 20 kJ/mol
e) 5 kJ/mol
3. La 25 ℃, în cazul echilibrului
9999 molecule sunt reprezentate de conformerul ecuatorial, iar o moleculă de

conformerul axial. Împiedicarea sterică datorită interacțiilor 1,3 diaxiale are valoarea:
a) 20 kJ/mol
b) 10,5 kJ/mol
c) 1,7 kJ/mol
d) 5,4 kJ/mol
e) 22,80 kJ/mol
4. Procentul de conformer ecuatorial, la echilibru (25oC), în transformarea:
G = - 2,9 kcal/mol
305
este:
a) 99,29 %
b) 94 %
c) 85 %
d) 70 %
e) 55 %
5. În care dintre următoarele serii de substanțe nu este reflectată corect ordinea

descrescătoare a stabilității:
Me Me Me Me
A
Me Me
> Me Me
H H
B > H
H
Me Me
C >
Me Me
Me Me
D >
Me Me Me Me
Me Me
E >
Me Me
a) A, B
b) B, D
c) A, E
d) A, C, D
e) A, D
6. Care dintre afirmațiile privind acidul tartric și derivații săi nu sunt corecte:
A Rotația specifică a acidului (+)-tartric în soluție apoasă prezintă o valoare

constantă, indiferent de cantitatea acidului
306
B Prin oxidarea acidului tartric cu apă oxigenată, în prezența ionilor feroși, se obține
acid dihidroximaleic
C Rotația specifică a acidului (+)-tartric în soluție de acetonă variază semnificativ cu
concentrația acestuia
D Prin oxidarea Baeyer a acidului maleic se formează acid mezotartric
E Tartratul de sodiu (Na2C4H4O6) este utilizat ca aditiv alimentar (E335) și ca standard
primar în titrarea Karl-Fischer
a) A, B
b) A, C
c) C, E
d) A, E
e) B, D
7. Care sunt conformațiile cele mai stabile pentru compușii de mai jos:
Me
Cl
;
Cl
Cl
Cl Me
a) Cl
Cl
Cl
b) Cl
Cl
Me
H
Cl H
Cl
c)
Cl
Me
Cl
Cl
d)
Cl
Me
Cl
H
H
e)
Cl
Cl Me
307
8. Care sunt conformațiile cele mai stabile pentru compușii de mai jos:
OH
și
F
A B
OH
a) F
OH
b)
F
H
OH
c)
F
H
OH
H
d)
F H
OH
e)
9. În care dintre următoarele reacții chimice nu este prezentată corect ordinea

descrescătoare a reactivității?
A Ac2O/Py
H OH
OH
> H
308
B Esterificare în mediu acid
H COOH
COOH < H
C MeO-/MeOH
CH3
CH 3
CH3 CH2 Br CH CH2 Br CH3 C CH2 Br
> CH 3 > CH3
D hidroliza alcalină
CH3O COOEt
> CH3 COOEt
> ON 2 COOEt
E reacția de cuplare
+ +
O2N N N
> H N N
>
+ +
> CH3 N N
> CH3O N N
a) A, D
b) B, D
c) A, C
d) B, E
e) D, E
10. La tratarea ciclopropanului cu acid sulfuric deuterat se pot obține compușii:
a) CH2 CH 2 CH 2
OH D
OH
b) CH CH2 CH3
D
OH
c) CH2 CH2 CH2 + CH CH2 CH3
OH D D
d) HO CH2 CH D
CH3
309
OH
e) CH2 CH2 CH2 + CH CH2 CH3 + HO CH2 CH D
OH D D CH3
11. Care dintre hidrocarburile de mai jos sunt alternante:
A B
C D
a) A, D
b) B, C
c) B
d) A, B
e) A
12. Se dau derivații monosubstituiți ai ciclohexanului, C6H11-R, unde R reprezintă: D,

F, Cl, C(CH3)3, CH3, NO2, COOH, Si(CH3)3. Ordinea descrescătoare corectă a valorii A
pentru acești substituenți este:
a) D > F > Cl > NO2 > COOH > CH3 > Si(CH3)3 > C(CH3)3
b) C(CH3)3 > Si(CH3)3 > CH3 > COOH > NO2 > Cl > F > D
c) COOH > NO2 > C(CH3)3 > Si(CH3)3 > CH3 > F > Cl > D
d) Si(CH3)3 > C(CH3)3 > COOH > NO2 > CH3 > F > Cl > D
e) Si(CH3)3 > COOH > NO2 > C(CH3)3 > CH3 > F > Cl > D
13. Diferența de energie potențială între posibilele conformații scaun ale cis-1,3-dimetil
ciclohexan este de 5,4 kcal/mol. Cunoscând că energia interacției CH3-H 1,3- diaxială are
valoarea 0,9 kcal/mol, care este valoarea energiei interacției CH3-CH3?
a) 11,8 kcal/mol
b) 0,9 kcal/mol
c) 3,6 kcal/mol
d) 3,2 kcal/mol
e) 4,5 kcal/mol
14. Cunoscând câ atât energia interacției 1,3-diaxială metil-hidrogen cât și a interacției

“gauche butan” au valoarea 0,9 kcal/mol, care este diferența de energie potențială între
posibilele conformații scaun ale trans1,2-dimetilciclohexanului?
a) 1,8 kcal/mol
b) 2,7 kcal/mol
c) 3,6 kcal/mol
d) 0,9 kcal/mol
e) 0,8 kcal/mol
310
15. Se dau următoarele substanțe:
Cl NC CN NC CH3 NC H NC
A B C D
Ordinea crescătoare a valorilor momentelor electrice este:

a) B<A<C<D
b) A<C<D<B
c) B<A<C<D
d) B<A<D<C
e) D<C<A<B
16. Care dintre moleculele prezentate mai jos prezintă două forme mezo?
Cl Cl
Cl Cl
Cl Cl
COOH
(CHCl)3
C
COOH CH
COOMe CH
Br
Cl
A B C D
a) A, B, C
b) A, B
c) A, B, D
d) A, B, C, D
e) A, D
17. Care dintre moleculele prezentate mai jos sunt chirale?

H O
OH OH
N O
R R
N O
OH
O H
A B C
O
Br Cl Br
(CH2)6 N
N
N
Br Cl
H
O
D E F
311
a) A, B, D, F
b) A, D, F
c) B, D, F
d) B, C, D
e) D, F
18. Într-o stație pilot se realizează sinteza nylonului 6-6 pornind de la acid adipic și
hexametilendiamină în raport molar 1:1. Dacă mostra obținută are masa moleculară
medie =6854,5, atunci gradul mediu de policondensare și conversia au valorile:
a) 50 și 0,95455
b) 60 și 0,93456
c) 60,5 și 0,98347
d) 55 și 0,96325
e) 30,25 și 0,96389
19. Se studiază echilibrul de ceto – enolizare pentru compușii de mai jos:

COOEt CHO COOEt O
O O O
A B C D
Creșterea conținutului procentual de enol (stare lichidă) este corectă în seria:
a) D<A<B<C
b) D<A<C<B
c) A<D<C<B
d) D<B<C<A
e) D<A=C<B
20. Piridina reacționează cu iodura de metil conform următoarei reacții chimice:
+ CH3 I
+
N N I-
CH3
Introducerea de grupări alchil în pozițiile 2 sau 4 ale inelului piridinic modifică
cinetica acestei reacții. Dacă se notează cu k0 constanta de viteză pentru reacția de
alchilare a piridinei și cu kps constanta de viteză pentru reacția de alchilare a piridinei
substituite, raportul kps/k0 scade în ordinea:
a)
N
> N
> > >
N
N
> >
N N
312
b) > > > N

>
N N
N
> > N
N
c) > > > N

>
N N
N
> > N
N
d) > > > N

>
N N
N
> N
>
N
e) > > > >

N N N
N
> N
> N
21. Procentul de enol în esterul acetilacetic (lichid pur) este de aproximativ 7 %. Se

studiază echilibrul cetonă – enol al esterului acetilacetic în dizolvanți diferiți, în soluții
diluate, de concentrații egale. Procentul de enol dozat crește în ordinea:
a) apă < metanol < acetonă < benzen < hexan
b) metanol < apă < acetonă < hexan < benzen
c) apă < metanol < hexan < acetonă < benzen
d) hexan < benzen < acetonă < metanol < apă
e) benzen < hexan < apă < metanol < acetonă
313
22. Creșterea conținutului de enol (în stare lichidă) este corectă în ordinea:
a) acetonă < ciclopentanonă < ciclohexanonă < malonat de dietil < dimedonă
b) ciclopentanonă < acetonă <ciclohexanonă < dimedonă < malonat de dietil
c) acetonă < ciclopentanonă < ciclohexanonă < dimedonă < malonat de dietil
d) ciclopentanonă < ciclohexanonă < acetonă < dimedonă < malonat de dietil
e) ciclohexanonă < ciclopentanonă < acetonă < malonat de dietil < dimedonă
23. Aldehidele și cetonele reacționează cu apa conform următorului echilibru:

O OH
rapid
R C R' + H2O R C R'
OH
[hidrat]
Khidroliză =
[compus carbonilic] [H2 O]
Care este ordinea descrescătoare a valorilor constantelor de echilibru pentru reacția

cu apa a următorilor compuși carbonilici:
O O
CH2O
CH3 C CH3 CF3 C CF3
A B C
CH3
CH3 CHO CH3 C CH O
CH3
D E
a) C>A>D>E>B
b) A>C>D>B>E
c) D>A>C>B>E
d) B>E>D>A>C
e) C>D>B>E>A
CCl3 NH 2
COOH
HOOC C COOH
COOH
CCl3 NH 2
A B C
314
OH COOEt
CH3 CH2 CH CH2 CH CH3
CH3 CH2
CH3
OH COOEt
D E F
Compușii cu moment de dipol nul sunt:

a) A, B, F
b) B, C, E, F
c) A, D
d) A, C, F
e) toți compușii prezentați
C6H5 C CH C(NO2)4 CH3 C6H5

A B C
CH3
CH3 CH C6H5
CH3 CH2 C6H5 CH3 C C6H5
CH3
CH3
D E F
Ordinea crescătoare a valorilor momentelor electrice este:

a) A>F>E>D>C>B
b) F>A>D>E>C>B
c) B>A>F>E>D>C
d) B>F>A>D>E>C
e) D>F>A>E>C>B
26. Se prezintă variațiile punctelor de fierbere pentru următoarele serii de compuși:

A trifenilcarbinol > difenilcarbinol > alcool benzilic > ciclohexanol
B 1-butanol > alcool izobutilic > alcool terțbutilic > etanol
C 2-butoxietanol > 2-etoxietanol > etilenglicol > 2-metoxietanol > monoglim
D clorură de tetrametilamoniu > N, N–dimetiletil-amină > N-butilamină
E apă > metanol > metilmercaptan
Ordinea descrescătoare a punctelor de fierbere nu este reprezentată corect în seriile:

a) D, E
b) C, E
c) A, C, E
d) C, D
e) E
315
27. Care dintre următoarele molecule sunt achirale:
OMe OMe
PPh2
PPh2
A B C
H O H H
OH OH
N
H Me
Me H
N OH
H O HOOC COOH
D E F
a) A, C, D, F
b) A, B, D, E, F
c) A, B, C, E
d) A, B, C, F
e) toate moleculele prezentate sunt achirale
28. În care dintre următorii compuși toți centrii chirali au aceeași configurație (R sau S):
OH OH OH
CHO
Et Me HO
Cl Cl OH OH
A B C
OH COOEt NHMe
C6H5
CHO
HO Me
OH OH O
OH
D E F
a) A, B, E, F
b) A, B, D
c) B, C, F
d) A, C, D, E
e) B, F
316
29. Să se aranjeze următorii compuși în ordinea descrescătoare a valorilor căldurilor
molare de vaporizare:
EtOH, C6H6, Hg, Ar, (C2H5)2O, H2O, CH4
a) EtOH > H2O > Ar > C6H6> (C2H5)2O > CH4 > Hg
b) H2O > EtOH > (C2H5)2O > Hg > CH4 > Ar > C6H6
c) Hg > H2O > EtOH > C6H6 > (C2H5)2O > CH4 > Ar
d) Hg > C6H6 > H2O > EtOH > (C2H5)2O > Ar > CH4
e) Ar > Hg > H2O >EtOH > (C2H5)2O > CH4 > C6H6
30. Care dintre următoarele afirmații referitoare la alcaloizi nu sunt adevărate?

A Organisme precum, bacterii, fungi, plante și animale pot sintetiza alcaloizi.
B Uzual, alcaloizii se purifică prin extracții acido- bazice.
C Chinina are proprietăți antimalarice, în vreme ce morfina are proprietăți analgezice.
D Gustul amărui al apei tonice se datorează prezenței unei cantități mici de chinidină.
E Sărurile nicotinei și anabasinei au fost utilizate ca insecticide.
F Atropina este un marker al expunerii unei persoane la fumul de tutun.
a) A, E
b) E, F
c) B, D
d) C, D
e) D, F
31. Care dintre următoarele clase de compuși organici nu pot fi reduse de către BH3-THF:
A acizii carboxilici
B aldehidele și cetonele
C clorurile acide
D amidele
E nitrilii
F nitroderivații
a) A, B
b) C, D, E
c) C
d) C, F
e) B
32. Reducerea unei aldehide la alcoolul primar corespunzător se poate realiza utilizând
reactivii:
A NaBH4 în EtOH
B NaBH4 + LiCl în diglim
C NaBH4 + AlCl3 în diglim
D 9-BBN
E AlH3 în THF
317
a) A, B, C
b) A, C, D, E
c) A, B
d) A, B, C, D
e) A, B, C, D, E
33. Se studiază reacția dintre 1-bromobutan și ionul azidă, în solvenți precum apa,
metanol, dimetilsulfoxid, dimetilformamidă, acetonitril:
CH3 CH2 CH2 CH2 Br + N3- CH3 CH2 CH2 CH2 N3- + Br-
Viteza relativă de substituție a derivatului bromurat, cu formarea azidei de n-butil

descrește în seria:
a) apă > metanol > dimetilsulfoxid > dimetilformamidă > acetonitril
b) apă > metanol > dimetilformamidă > dimetilsulfoxid > acetonitril
c) dimetilformamidă > dimetilsulfoxid > acetonitril> apă > metanol
d) acetonitril > dimetilformamidă > dimetilsulfoxid > apă > metanol
e) acetonitril > dimetilformamidă > dimetilsulfoxid> metanol > apă
34. Care dintre următoarele clase de compuși organici sunt inerte în condițiile unei
hidrogenări catalitice:
A cloruri acide
B nitroderivați
C sărurile de sodiu ale acizilor carboxilici
D nitrili
E esteri
a) A
b) A, C
c) C
d) A, E
e) A, B
35. Care dintre compușii prezentați mai jos pot fi clasificați ca lipide nesaponificabile:
O
CH2OH
C
H3C
O OH
CH2OH
H3C H
H H
O
A B
318
O
H2C O C
O
HC O C
O
+
H2C O P O CH2 CH2 NH3
O
C
O
SH HN NH
O
- H
OOC N COO-
N
H S
NH3+ O O
OH
D E
H3C
CH3
H
H3C H
H
HO
F
a) A, D
b) A, B, E
c) B, C, F
d) A, B
e) A, B, F
36. Reactivul lui Benedict este utilizat în chimia organică pentru a detecta prezența:
A aminoacizilor
B zaharidelor reducătoare
C alchenelor
D  - hidroxicetonelor
E alcanilor
a) A
b) B
c) B, D
d) C
e) E
319
37. Reducerea unei lactone la diolul corespunzător se poate realiza utilizând unul dintre
următorii reactivi:
A LiBEt3H
B NaAlEt2H2
C NaBH4 în EtOH
D LiAlH(OMe)3 în THF
E DIBAH
a) A, B, C
b) A, B, C, D, E
c) C, D, E
d) A, B, D, E
e) A, B
38. Care dintre compușii prezentați mai jos sunt sunt considerați carcinogeni, în
conformitate cu clasificarea Agenției Internaționale pentru Cercetarea Cancerului (The
International Agency for Research on Cancer - IARC)
O
O O O
OH
NO2 O
O H
O
H O O CH3
OCH3
A B
Acid aristolochic 1 Aflatoxină B1
Cl
CH3
Cl Cl
CH2O
Cl Cl
Cl
C D E
Lindan Toluen Formaldehidă
a) A, B, C, D, E
b) A, B, C, D
c) A, B
d) A, B, C, E
e) A, B, C
39. Care dintre moleculele prezentate mai jos sunt clasificate ca fiind antociani:
320
OH
OH
Cl-
+
HO O
O O OH
O O O OH O OH
O
O
OH OH
OH OH
OH
A B
Imperatorina Mecocianina
HO
Cl- OH
O+ OH
OH
HO Cl-
+
O O HO O
OH OH
OH O
O
HO OH
OH
OH
HO OH
OH
C D
Pelargonina Delfinidina
OH
OH
O
Cl- OH
+
HO O
HO
O
OH
OH
E F
Cianidina Acid kojic
a) A, D, E
b) D, E, F
c) A, B, C, D, E, F
d) B, C
e) F
321
40. Care dintre moleculele prezentate mai jos sunt clasificate ca fiind saponine?
HO HO
HO HO
O O
HO O O O
H H HO
HO HO HO O
H H
HO O O HO H
O
H H H H OH
O O
HO HO HO O
H H
OH
HO
A
Digitonina
O O
H H
O O
H H H
H H
H H H
HO HO
C
B
Yamogenina
Diosgenina
H
H
OH OH
N
H
HO HO
O O H
H H
HO O O
OH O O
HO OH
OH
D
Solanina
322
OH
H
HO
O O
H H
HO O
H H
O O
OH
HO OH
OH
E
Alfa-hederina
a) B, C
b) A
c) A, D, E
d) niciunul dintre compușii prezentați
e) E
41. Care dintre moleculele prezentate mai jos pot acționa ca neurotoxine:
O-
OH H
O N O
+
O OH NH2
H
N
HO N
HO H
OH
A B
Tetrodotoxina (TTX) Anatoxina–a
H O
HO N
OH C2H5OH
O O
D
OH Alcool etilic
C
Acid domoic
323
CH3
HO H3 H
C H
O
H H H O H CH3
H H H
O
O O
O H H OH
H
HO H H
O O H O
H H O H O
HO H H H
HO H O
H3 C
H3C
OH
E
Ciguatoxina CTX1B
Hg CH3 Hg CH3
F G
Dietilmercur Dimetilmercur
a) A, B, C
b) E, F, G
c) A, B, C, D, E, F, G
d) F, G
e) A, C, E, G
42. Se studiază schimbul deuteriu-hidrogen, în KNH2/NH3, pentru următorii compuși:
C6H5D, p-C6H4DF, m-C6H4DF, o-C6H4DF,
Descreșterea vitezei relative de substituție este reprezentată corect în seria:

a) C6H5D > p-C6H4DF > m-C6H4DF > o-C6H4DF
b) o-C6H4DF > p-C6H4DF > m-C6H4DF > C6H5D
c) o-C6H4DF > m-C6H4DF > p-C6H4DF > C6H5D
d) o-C6H4DF = m-C6H4DF = p-C6H4DF > C6H5D
e) C6H5D > o-C6H4DF = m-C6H4DF = p-C6H4DF
43. Se studiază reacția dintre p-fluoronitrobenzen și ionul azidă în solvenți precum

metanol, formamidă, N-metilformamidă și N, N-dimetilformamidă.
Viteza relativă de substituție a derivatului fluorurat descrește în seria:

a) metanol > formamidă > N-metilformamidă > N, N-dimetilformamidă
b) formamidă > N-metilformamidă > N, N-dimetilformamidă > metanol
c) N, N-dimetilformamidă > N-metilformamidă > formamidă > metanol
d) N-metilformamidă > metanol> formamidă > N, N-dimetilformamidă
e) metanol> N-metilformamidă = formamidă = N, N-dimetilformamidă
324
44. Care dintre compușii de mai jos pot fi clasificați ca baze dure conform teoriei
HSAB:
O
NH2
O O
O O N
O
A B C
C2H5OH CH3 CH2 NH2 CH3 CH2 SH C2H4

D E F G
a) A, D
b) B, C
c) A, D, E
d) F, G
e) G
45. Reducerea unui acid carboxilic la alcoolul primar corespunzător se poate realiza
utilizând reactivii:
A. NaBH4 in EtOH
B. NaBH4 + LiCl în diglim
C. disiamil boran în THF
D. LiBEt3H
E. NaAlEt2H2
a) A, B
b) C, D, E
c) C, D
d) A, E
e) E
46. Oxidarea unei alchine interne la dicetona corespunzătoare se poate realiza folosind
unul dintre următorii reactivi:
A. RuO4
B. KMnO4 în mediu neutru
C. NBS în DMSO anhidru
D. SeO2 și H2SO4
E. Tl(NO3)3
a) A, B
b) A, B, C, D, E
c) C, D, E
d) B, D
e) E
325
47. Care dintre următorii compuși pot fi clasificați ca sescviterpene:
Br
Cl CH3
H
CH2
CH3
Cl
Br Cl
A B
H
C D E
a) A, C, E
b) B
c) D
d) A, C
e) A, E
48. Care dintre compușii prezentați mai jos sunt clasificați ca fiind substanțe persistente,
bioacumulative și toxice?
HO
O
OH
HO Cl HO O O-
Cl OH
O O +
OH HO HO N O
O Cl
OH OH
OH
O N
H O
OH
A B
Sucraloză Betanină
326
Cl
Cl Cl
Cl Cl Cl
Cl Cl Cl
Cl Cl Cl
Cl Cl Cl
Cl Cl
Cl
C D
Hexaclorobenzen Mirex
(Cl)n (Cl)n
E F
Bifenil policlorurat Benzo[a]piren
a) A, C, D, E
b) F
c) A, B
d) C, D, E, F
e) E, F
49. Care dintre compusii de mai jos sunt clasificați ca fiind candidați pentru lista
substanțelor care prezintă motive de îngrijorare (Substance of very high concern -
SVHC):
O
O
P O Cl
Cl O O
O
O
Cl O
A B
Fosfat de tris(2-cloroetil) Ftalat de diizobutil
OCH3
HO OH
CF3 (CF2)7 CF2 COOH
OCH3
O O
D
C
Curcumina
327
Acid
nonadecafluorodecanoic
OH
HO
CH3
E F
4-heptilfenol 2,6-Di-tert-butil-4-metilfenol (BHT)
a) A
b) D, E, F
c) A, B, C, E
d) C
e) A, B
50. Care dintre compușii de mai jos pot fi clasificați ca fiind agenți sechestranți:
O
-
O O OH OH O
2+
-
O N Ca HO
N O- Na+ O- Na+
O O- Na+ OH OH
O
A B
CaNa2EDTA Gluconat de sodiu
OH
O
OH O
OH
OH
C D
Lizozim, (Protein Data Bank ID:1DPX) Glucono-delta-lactona
O
OH OH O
- +
N K HO
O- K+
S O
H3C O OH OH
O
E F
328
Acesulfam K D - gluconat de potasiu
a) A, B, F
b) C
c) D, E
d) A, B, D, F
e) D
51. Care dintre afirmațiile următoare privind cauciucul nu sunt adevărate:
A Cauciucul este solubil în terebentină și cloroform, dar este insolubil în dizolvanți

polari precum acetona
B Autooxidarea cauciucului decurge prin reacții înlănțuite, întocmai ca în cazul
olefinelor simple
C După vulcanizare, gutaperca devine foarte elastică
D Prin vulcanizarea cauciucului cu cantități mari de sulf (25 - 40 %) se obține un
produs dur, cu mare rezistență mecanică, numit ebonită
E Spectrele de raze X ale cauciucului natural și gutapercii sunt identice
F Prin hidrogenarea catalitică a cauciucului se formează un compus cu formula
(C5H10)n, numit hidrocauciuc, similar cu al unei parafine macromoleculare
a) B, E
b) A, C
c) F
d) C, E
e) D, E
52. Prin vulcanizarea cauciucului poliizoprenic cu gradul de polimerizare n=1000,

masa polimerică crește cu 0,99 %. Numărul de punți S-S care se formează, în medie, per
lanț macromolecular este:
a) 6
b) 5
c) 5,25
d) 6,5
e) 4
53. Care dintre următoarele afirmații privind monozaharidele nu sunt corecte:
A Mutarotația poate fi întârziată un timp apreciabil (2-3 săptămâni) dacă se folosesc

dizolvanți purificați în mod special
B Aplicată unei aldoze, procedura Ruff conduce la lungirea catenei monozaharidei și
la obținerea a doi epimeri
C Aplicată, unei aldoze, procedura Ruff conduce la scurtarea catenei monozaharidei,
cu formarea unui singur produs
D Oxidarea energică a aldozelor, în prezența acidului azotic concentrat, conduce la
formarea de acizi zaharici
E Reactivul Nylander nu poate fi utilizat în chimia analitică pentru analiza calitativă
a zaharurilor reducătoare
329
a) A, B
b) B, E
c) C, E
d) A, D, E
e) A, E
54. Care dintre următoarele afirmații privind monozaharidele sunt corecte:

A Proporția de anomeri α/β în soluție, la echilibru, poate fi determinată din puterea
rotatorie a soluțiilor de anomeri proaspăt preparați și a soluțiilor la echilibru (cu condiția
ca cei doi anomeri α și β să fie cunoscuți în stare pură și la dizolvare să nu se formează și
forme furanozice)
B Aplicată aldozelor, metoda Kiliani - Emil Fischer conduce la obținerea aldozei
imediat superioare, obținându-se un singur produs
C Proporția de anomeri α/β în soluție, la echilibru, poate fi determinată prin oxidare
cu apă de brom
D Aplicată aldozelor, metoda Kiliani - Emil Fischer conduce la obținerea aldozei
imediat superioare, obținându-se doi produși, în cantități riguros egale
E Aplicată aldozelor, metoda Kiliani - Emil Fischer conduce la obținerea aldozei
imediat superioare, obținându-se doi produși, în cantități inegale
a) A, B, C
b) A, C, D
c) A, B, E
d) A, C, E
e) C, D
55. Care dintre zaharidele prezentate mai jos nu prezintă proprietăți reducătoare:
A melibioza
B celobioza
C trehaloza
D zaharoza
E lactoza
a) A, B, D
b) A, D
c) D, E
d) C, D
e) A
56. Care dintre următoarele afirmații privind monozaharidele sunt corecte:

A Dozarea cantitativă a glucozei dintru-un amestec echimolecular glucoză - fructoză
se poate realiza cu reactivul Fehling
B Pentru dozarea cantitativă a aldozelor, în prezența cetozelor, se folosește oxidarea
iodometrica în mediu alcalin (Willstaetter și Schudel):
R CHO + NaOI + NaOH R COONa + NaI + H2O
330
C Aplicată unei aldoze, procedura Weerman conduce la scurtarea catenei
monozaharidei, cu formarea unui singur produs
D Aplicată unei aldoze, procedura H.O.L Fischer - Sowden conduce la obținerea
aldozei imediat superioare, obținându-se doi produși, în cantități riguros egale
E Aplicată aldozelor, metoda H.O.L Fischer - Sowden conduce la obținerea aldozei
imediat superioare, obținându-se doi produși, în cantități inegale
a) A, B, C
b) B, C, E
c) C, E
d) A, D
e) A, C
57. Care dintre următoarele afirmații privind polizaharidele nu sunt corecte:

A Pectina este utilizată în industria alimentară ca agent de îngroșare, gelifiant,
stabilizator, în special în gemuri și jeleuri
B Atât amiloza cât și amilopectina sunt levorotatorii
C Celulozele degradate (cu grad de polimerizare < 300) se dizolvă în NaOH 2,5N, la rece
D Unele baze cuaternare de amoniu, precum hidroxidul de dibenzildietil amoniu și
hidroxidul de tetraetilamoniu dizolvă celuloza nativă
E Carboximetilceluloza este utilizată ca aditiv alimentar, dar și în industria
farmaceutică
a) B
b) A, B
c) A, C, D
d) B, E
e) D
58. Să se aranjeze următorii compuși în ordinea descrescătoare a temperaturilor critice:
EtOH, Hg, (C2H5)2O, H2O, CH4
a) EtOH > H2O > (C2H5)2O > CH4 > Hg

b) H2O > EtOH > (C2H5)2O > Hg > CH4
c) Hg > H2O > EtOH > (C2H5)2O > CH4
d) EtOH > Hg > H2O > (C2H5)2O > CH4
e) Hg > H2O >EtOH > CH4 > (C2H5)2O
59. Un amestec de mioglobină, catalază, citocrom c, miozină, β-lactoglobulină și

hemoglobină umană se supune separării cu ajutorul cromatografiei prin excluziune
sterică. Coloana de excludere moleculară are capacitatea de separare între 5.000 și
400.000. Se dau masele moleculare: mioglobină (16.900), catalază (221.600), citocrom c
(13.370), miozină (524.800), β- lactoglobulină (37.100), hemoglobină umană (64.500).
Care este ordinea în care se vor elua componentele amestecului?
331
a) miozină, catalază, hemoglobină umană, β-lactoglobulină, mioglobină, citocrom c
b) citocrom c, mioglobină, miozină, catalază, hemoglobină umană, β-lactoglobulină
c) catalază, hemoglobină umană, miozină, β-lactoglobulină mioglobină, citocrom c
d) β-lactoglobulină, miozină, citocrom c, catalază, hemoglobină umană, mioglobină
e) miozină, catalază, citocrom c, hemoglobină umană, β-lactoglobulină, mioglobină
60. Care dintre compușii următori pot fi clasificați ca umectanți:
polidextroză, acid lactic, xilitol, 1,2-propilenglicol, uree, maltitol, triacetat de gliceril,

clorură de litiu
a) acid lactic, xilitol, 1,2-propilenglicol

b) polidextroză, acid lactic, xilitol, 1,2-propilenglicol, uree, maltitol, triacetat de
gliceril
c) polidextroză, acid lactic, xilitol, 1,2-propilenglicol, maltitol, triacetat de gliceril
d) clorură de litiu
e) triacetat de gliceril, uree
61. Se consideră 20 mL preparat enzimatic având o concentrație de 0,5 mg proteină/mL.

În vederea inactivării complete a enzimei, se adaugă azotat de argint.
Care este masa moleculară minimă a enzimei, dacă este necesar un micromol de AgNO3?
a) 10.000
b) 15.000
c) 20.000
d) 5.000
e) 1.000
62. Temperatura de congelare a unei soluții apoase de acid picric (pKa = 9,4) este:
a) 0,215 ℃
b) - 0,346 ℃
c) - 0,108 ℃
d) 1,115 ℃
e) - 2,448 ℃
Notă:
Constanta crioscopică a apei este 1,86 ℃.kg/mol. Densitatea soluției se
aproximează prin cea a solventului, iar factorul de activitate este f± = 1.
63. Viteza de efuziune a hidrogenului este de 2,828 ori mai mare decât a unei
hidrocarburi, în condiții experimentale similare. Care este masa moleculară a
hidrocarburii?
a) 16
b) 28
c) 26
d) 44
e) 42
332
64. Se determină presiunea osmotică a unei soluții de polimer sintetic în xilen, la 25 ℃.
Densitatea soluției este 0,75 g/cm3. Dacă o soluție care conține 0,1 g polimer la 100 cm3 soluție
creează o creștere de 3,4 mm la echilibru osmotic, masa moleculară a polimerului este:
a) 103 g/mol
b) 104 g/mol
c) 105 g/mol
d) 2·106 g/mol
e) 3·105 g/mol
65. Un volum de 200 mL soluție apoasă de riboză de concentrație 10-2 g/cm3 este
separată de apă bidistilată prin intermediul unei membrane semipermeabile. Știind că
temperatura este de 298 K, ce presiune trebuie aplicată soluției pentru a preveni osmoza?
a) 1 atm
b) 2,715 atm
c) 1,512 atm
d) 1,627 atm
e) 3 atm
66. Zaharurile reducătoare se pot caracteriza cu ajutorul unui parametru, simbolizat RCu, care
reprezintă masa de cupru, exprimată în mg, redusă de un gram de zahăr. În semireacția de
reducere, cuprul divalent este convertit în oxid cupros, Cu2O, conform reacției:
2Cu2+ + 2e- + 2HO- = Cu2O + H2O
Adeseori, puterea reducătoare a unui zahar se determină indirect, prin oxidare cu
fericianura de potasiu, K3[Fe(CN)6].
În cadrul unei determinări, 45,2 mg monozaharidă a fost oxidată în prezența unui
exces de fericianura de potasiu. Reoxidarea ferocianurii formate la fericianura necesită
5,41 mL solutie Ce(SO4)2, de concentrație 0,0355N. Știind că în reacția de oxidare a
ferocianurii, Ce4+ se reduce la Ce3+ și că numărul de miliechivalenți de cupru utilizați în
metoda directă este egal cu numărul de miliechivalenți de Ce4+ utilizați în metoda
indirectă, RCu are valoarea (ACu= 63,5):
a) 270
b) 150
c) 145
d) 290
e) 215
67. 1 gram amestec de manoză, sorboză și zaharoză se tratează cu NaIO. În aceste

condiții, pentru oxidarea amestecului se consumă 50 mL 0,1N de NaIO, hipoioditul de
sodiu rămas în exces titrându-se cu tiosulfat de sodiu. Dacă o probă similară de amestec
se tratează mai multe ore cu o soluție de acid clorhidric, consumul de NaIO necesar pentru
oxidarea amestecului ar fi de 70 mL (soluția de oxidant de aceeasi concentrație).
Procentul masic de dizaharidă din amestec este:
a) 45,7 %
b) 34,2 %
c) 67 %
d) 25,7 %
e) 29,35 %
333
68. Vârsta unui material organic (lemn fosilizat excavat în perimetrul unui șantier
arheologic) poate fi estimată prin măsurarea activității izotopului 14C din probă. O
cantitate de 200 mg de carbon pur aparținând materialului studiat prezintă 1,88
dezintegrări de 14C pe minut. Izotopul 14C din lemnul proaspăt tăiat prezintă 15,3
dezintegrări pe minut la un gram de carbon. Știind că timpul de înjumătățire pentru
carbonul 14C este 5730 ani, vârsta materialului organic este:
a) 3050
b) 4050
c) 5900
d) 4027
e) 3850
69. Dacă punctul de fierbere al cloroformului pur este 61,2 ℃ iar constanta
ebulioscopică este Ke = 3,63 ℃/mol, punctul de fierbere al unei soluții obținute prin
dizolvarea a 0,89 grame antracen în 30 g cloroform este:
a) 63,5 ℃
b) 61,8 ℃
c) 60,1 ℃
d) 60,8 ℃
e) 64,5 ℃
70. Știind că bromobenzenul distilă în prezența apei la temperatura de 95 ℃ și că

presiunea de vapori a apei la 95 ℃ este de 633,9 torr, cantitatea de apă necesară pentru a
antrena 6,28 g bromobenzen este:
a) 4,75 g
b) 6,25 g
c) 5,62 g
d) 3,62 g
e) 10,5 g
71. Ce cantitate de etilenglicol trebuie adăugată unui volum de 10 L de apă pentru ca

soluția să nu înghețe până la – 4 ℃?
Constanta crioscopică a apei este Kf = 1,86 ℃.kg /mol
a) 1,668 kg
b) 2 kg
c) 1,333 kg
d) 2,33 kg
e) 1 kg
72. Presiunea de vapori a alcoolului etilic la 20 ℃ este de 44 torr, în timp ce presiunea

de vapori a metanolului, la aceași temperatură, este de 94 torr. Dacă se amestecă 46 g de
alcool etilic cu 32 g de metanol, presiunea totală a vaporilor aflați la echilibru cu soluția
formată este de:
a) 80 torr
b) 40 torr
c) 70 torr
d) 85 torr
e) 75 torr
334
73. Alcoolul perililic, C10H16O, este o terpenoidă care se găsește în uleiul esențial al
multor plante precum menta, lavanda, salvia, etc.
OH OH
CH3 CH2 CH3 CH2

(S)-(-)-alcool perililic (R)-(+)-alcool perililic
Alcoolul perililic este utilizat ca aditiv în produsele de curățenie. Nu în ultimul rând,

merită menționat faptul că alcoolul perililic este intens studiat în ultima vreme datorită
potențialului anticancerigen.
Purificarea cromatografică cu o fază staționară chirală a 6 grame de (R)–(+) alcool
perililic cu un exces enantiomeric de 70 %, conduce la separarea (R)–(+) alcoolului
perililic optic pur. Care este cantitatea maximă de (S)–(-) alcool perililic care poate fi
obținută în urma separării cromatografice?
a) 1 g
b) 0,9 g
c) 0,8 g
d) 0,7 g
e) 0,6 g
74. Constanta de distribuție a unei substanțe organice A între n-heptan și etanol este 3.
De câte ori trebuie supusă extracției lichid-lichid o probă de 100 mL dintr-o soluție a
compusului A în etanol, cu porțiuni de câte 100 mL n-heptan, pentru ca masa reziduală
de compus A din soluția alcoolică să fie 1,56 % din cea inițială?
a) 2
b) 3
c) 4
d) 5
e) 6
75. 54 g acetilenă se dizolvă în 2 L de acetonă, la presiunea de 1 atmosferă. Dacă

presiunea parțială a acetilenei este crescută la 11 atm, solubilitatea în acetonă devine:
a) 270 g/L
b) 297 g/L
c) 594 g/L
d) 574 g/L
e) 200 g/L
76. Se dă o soluție echimasică de etanol – 1-propanol, la 35 ℃. Vaporii aflați la

echilibru cu soluția dată au un procentul molar de etanol de:
335
a) 65,55 %
b) 77,55 %
c) 63,82 %
d) 70 %
e) 95 %
Notă: Amestecul are o comportare ideală

poC H OH =100 mm Hg la 35 ℃
2 5
poC3 H7 OH =100 mm Hg la 35 ℃
77. Care trebuie să fie proporția anomerului β în într-o soluție de D-galactoză, pentru a
avea aceeași rotație specifică cu cea a unei soluții de D-glucoză în care raportul molar al
anomerilor este α / β = 2:1.
Se dau:
pentru D-glucoză: [α]α = + 112,2˚, [β]β = + 18,7˚
pentru D-galactoză: [α]α = + 150,7˚, [β]β = + 52,8˚
a) 50 %
b) 60 %
c) 70 %
d) 30 %
e) 90 %
78. “Metoda grupelor marginale” reprezintă una dintre procedurile utilizate pentru
determinarea gradului de polimerizare a celulozei.
Astfel, celuloza cu masa moleculară necunoscută se supune metilării complete.
Știind că prin hidroliză acidă a celulozei metilate se obțin 2, 3, 6 – trimetilglucoză
și 0,4 % (procente molare) 2, 3, 4, 6 – tetrametilglucoză, gradul de polimerizare al
celulozei este:
a) 260
b) 250
c) 248
d) 246
e) 230
79. Oxidarea cu acid periodic a 378,06 mg amilază conduce la formarea a 0,01 mmoli
de acid formic. Gradul de polimerizare al amilazei este:
a) 700
b) 500
c) 650
d) 680
e) 450
80. Care dintre următorii compuși nu reacționează cu acidul periodic:
C2H5 CH CH C2H5 C2H5 C C C2H5

OH OH O O
A B
336
C2H 5
C2H5 CH CH CH C2H5
C2H5 C CH C2H5
OH OH OH
OH OH
C D
C2H5 CH CH2 CH C2H5 C2H5 CH CH CH C2H5

OH OH OH OCH3 OH
E F
C2H5 CH CH C2H5
OH O
G
a) B
b) E, F
c) B, E, F
d) A, C
e) E, F, G
81. Care dintre următorii compuși nu prezintă un răspuns pozitiv la testul iodoformului:
CH3 CH2 OH CH3 CH2 CH CH2 CH3 C6H5 CH2 OH

OH
A B C
CH3
H CH3 C CH3
C6H5 C CH3
C6H5 C CH3 OH
O
OH
D E F
a) A, C, D, F
b) A, C
c) C, E, F
d) B, C, F
e) A, D, F
82. Care dintre afirmațiile de mai jos nu sunt corecte?

A Afinitatea mioglobinei pentru oxigen este mai mare decât a hemoglobinei
B Afinitatea hemoglobinei pentru oxigen este mai mare decât cea a mioglobinei
C Mioglobina și hemoglobina au afinitate similară pentru oxigen
D Mioglobina este un transportor de oxigen mai eficient decât hemoglobina
E Hemoglobina este un transportor de oxigen mai eficient decât hemoglobina
337
a) A, C
b) A, E
c) B, D
d) B, C, D
e) B, E
83. Care dintre compușii următori se obține prin tratarea 2-pentanonei cu NaBH4 și D2O?
D
a) CH3 C CH2 CH2 CH3
OD
b) CH3 CH CH2 CH2 CH3

D
c) CH3 CH CH2 CH2 CH3

OD
d) CH3 CD CH2 CH2 CH3

OH
e) niciunul dintre compușii de mai sus.
84. O probă de 3,80 g menadionă este dizolvată într-un amestec de acid acetic și alcool
etilic, după care se adaugă carbonat de sodiu anhidru și tartrat de sodiu.
Menadiona se titrează cu 60 mL TiCl3 0,5M. Puritatea probei este:
a) 33,33 %
b) 66,66 %
c) 50 %
d) 80 %
e) 25 %
85. Care dintre compușii prezentați mai jos dau răspuns pozitiv în reacția biuretică?
A Globulina serică
B Biuret
C Cazeină
D Gelatină
E Tartrazină
a) A, C, D
b) A, B, C, D
c) B
d) B, E
e) A, B, C
338
86. Care este tensiunea electromotoare a unei pile de combustie reversibile, cu propan
drept combustibil, care funcționează la 25℃?
C3H8 CO2 H2 O
G (kJ/mol) -23,49 -394,36 -237,13
a) 2,1 V
b) 2V
c) 1,09 V
d) 1,5 V
e) 1,4 V
87. O probă de polimer conține macromolecule cu masa moleculară M1 = 200.000

(fracție molară x1 = 0,4) și macromolecule cu masa moleculară M2 = 300.000 (fracție
molară x2 = 0,6). Masa moleculară medie numerică a polimerului este:
a) 250.000 g/mol
b) 240.000 g/mol
c) 220.000 g/mol
d) 280.000 g/mol
e) 260.000 g/mol
88. O probă de polimer conține macromolecule de masă moleculară M1 = 200.000

(fracție molară x1 = 0,4) și macromolecule cu masa moleculară M2 = 300.000 (fracție
molară x2 = 0,6). Masa moleculară medie gravimetrică a polimerului este:
a) 2,6.105 g/mol
b) 2,7.105 g/mol
c) 2,8.105 g/mol
d) 2,9.105 g/mol
e) 3.105 g/mol
89. Pentru un polimer cu masa moleculară medie gravimetrică Mw = 2,9 ∙ 105 g/mol și
masa moleculară medie numerică Mn = 2,4 ∙ 105 g/mol, polidispersitatea are valoarea:
a) 0,85
b) 3,5
c) 1,98
d) 1,21
e) 1,36
90. Care este valoarea HLB (“hydrophilic-lipophilic balance”, raportul dintre grupările
hidrofile si lipofile) pentru un amestec de surfactanți format din 30 % tween 20 (HLB =
16,7), 25 % span 20 (HLB = 8,6) și 45 % span 80 (HLB = 4,3):
a) 8,5
b) 10,5
c) 14,3
d) 9,1
e) 8,9
339
91. Concentrațiile de ioni K+ în plasmă și celulele nervoase sunt de 15mM și, respectiv
400 mM. Câți moli de ATP trebuie să hidrolizeze pentru a obține energia necesară
transportului unei cantități de 1,0 mol de ioni K+ din plasmă în celula nervoasă la
temperatura de 37 ℃?
Se cunoaște:

ATP + H2O ADP + H2PO4- G = -30,5 kJ/mol

a) 0,28
b) 0,85
c) 0,1
d) 0,75
e) 1,25
92. Care dintre compușii prezentați mai jos prezintă proprietăți antioxidante:
O COOH
HO
O NH2 N
O H
HO N
H N N COOH
+ -
Na O OH CH3
H2N N N
A B
Eritorbat de sodiu Metotrexat
O
HO
OCH2(CH2)10CH3
HO
OH
C D
Galatul de dodecil Cu-Zn Superoxid dismutază umană
(Protein Data Bank ID: 2C9V)
340
O OH O
OH
OH
.
CH3O O OH HCl
O
O
CH3
HO
NH2
E F
Catalază umană Adriamicină
(Protein data Bank ID: 1QQW)
a) B, C, D, E
b) D, E
c) A, C, D, E
d) A, B, C
e) A, C, D, E, F
93. Care dintre compușii enumerați mai jos sunt utilizați ca agenți de îngroșare în
industria alimentară:
alginat de sodiu (A), vitamina E (B), pectină (C), gelatină (D), acidul sorbic(E),
acidul alginic (F)
a) A, D, F
b) E, F
c) A, C, D, F
d) A, C, D
e) C, D
94. Care dintre compușii enumerați mai jos pot fi utilizați ca agenți de ranforsare pentru
polimeri:
grafenă (A), mică (B), grafit (C), disulfură de molibden (D), sticlă (E), nanotuburi de
carbon (F), oxid de grafenă (G)
a) A, B
b) A, C, D
c) D, E, F, G
d) A, E
e) A, B, C, D, E, F, G
95. Care dintre polimerii menționati mai jos nu sunt biodegradabili:
poli(propilenfumarat) poli(hidroxibutiratul)- P(3-HB) poli(etilencarbonat)

A B C
341
poli(caprolactama) poli(metacrilatul de metil) poli(dioxanona)
D E F
a) A, E, F
b) C, E
c) E, F
d) B, E
e) E
96. Care dintre compușii prezentați mai jos sunt sunt utilizați în industria alimentară în
calitate de coloranți:
I I
NH2
NaO O O
+
N N
S
I I
H3C N H3C O
ONa
OH
A B
Vitamina B1 Eritrozina
O
O
CH3 N
NH S O
OH
O-Na+
CH3 N N O N
N
OH
OH
HO
O S O
O-Na+
OH
C D
Vitamina B2 Azorubin
a) A, B, C, D
b) A, B, D
c) D
d) B, C, D
e) B, D
97. Care dintre compușii de mai jos pot fi clasificați ca opioide semisintetice:
342
O HO O
O H O H O H
H N H N H N
CH3 CH3 CH3
O HO HO
A B C
Hidrocodon Morfină Codeină
O H
O H N
CH3
O
D
Dibenzoilmorfină
a) A, D
b) B, C
c) B, D
d) A
e) D
98. Care dintre compușii prezentați mai jos sunt clasificați ca agenți de intercalare ai
ADN-ului?
O OH O
O
O CH3
OH
+ O O OH O O CH3
N H3C
O
CH3 O OH
CH3
NH2
A B
Berberina Daunorubicina
343
OH
OH
HO O
OH
O
H2N N NH2
OH OH
O
OH
OH
C D
Proflavina EGCG
a) A, B
b) A, B, C
c) B, D
d) A, C
e) A, B, C, D
99. Care dintre următorii reactivi pot fi utilizați pentru oxidarea selectivă a alcoolilor
primari la aldehide?
A clorură de oxalil, dimetilsulfoxid, trietilamină (reactiv Swern)
B complexul CrO3 cu piridină în diclorometan ( reactiv Collins)
C clorura de zinc în acid clorhidric (reactiv Lucas)
D carbonat de argint și celită (reactiv Fetizon)
E tetraiodură de carbon
a) A, B, C
b) A, B, D
c) A, C, D
d) C, D, E
e) B, D
100. Aminele primare aromatice pot fi oxidate la azoderivații corespunzători utilizând

reactivii:
A MnO2
B Pb(CH3COO)4
C Ba(MnO4)2
D Na2B2O4(OH)4 în CH3COOH
E O2 și o bază
a) A, E
b) A, B, C
c) A, B, C, D, E
d) B, C
e) C, D
344
Soluții test grilă B

1. e
H H
H
H H
H
Calculul energiei pentru o interacție eclipsată H-H:
20,87 kJ
energia tuturor interacțiilor H-H = ∙115 = 24 ⟹
100 mol
24 kJ
⟹ energia unei interacții H-H = =4
6 mol
2. b
H3C H H3C CH3
H H
H CH3 H H
H H
trans-1,2-dimetilciclopropan cis-1,2-dimetilciclopropan
Izomerul cis prezintă trei interacții de eclipsare H-H (3x4 kJ/mol), două interacții
de eclipsare H-CH3 (2x6 kJ/mol), o interacție CH3-CH3 (x kJ/mol):
kJ kJ
energia tuturor interacțiilor în cazul izomerului cis = a = 3x4 + 2x6 +x=
mol mol
kJ kJ
= 12
+ 12 +x
mol mol
Izomerul trans prezintă două interacții de eclipsare H-H (2x4kJ/mol) și patru
interacții de eclipsare H-CH3 (4x6 kJ/mol):
kJ kJ
energia tuturor interacțiilor în cazul izomerului trans = a = 2x4 + 4x6
mol mol
Diferența dintre cele două valori ale energiei este egală cu 3 kJ/mol:
kJ
24 + x - 32 = 3 ⇒ x = 11
mol
345
3. e
Izomerul cis prezintă trei interacții de eclipsare H-H (3x4kJ/mol), două interacții de
eclipsare H-CH3 (2x6 kJ/mol), o interacție CH3-CH3 (x kJ/mol):
[ecuatorial] 9999
K= =
[axial] 1
o o
ΔG = -RTlnK ⇒ ΔG = -8,314 ∙ 258 ln9999 ⇒
⇒ ΔGo = - 22819 J/mol
Valoarea Go reprezintă, în fapt, diferența de energie liberă între cei doi conformeri,
ca urmare a stabilizării diferite (consecința interacțiilor 1,3 - diaxiale în conformerul
axial).
4. a
ΔGo = - RTlnK ⇒ ΔGo = -2900 ⇒ K = 133,97
[ecuatorial] x
K = 133,97 = = ⇒ x = 0,9926
[axial] 1-x
⇒ procentul de conformer ecuatorial este de 99,26 %
5. e
Me Me
Me Me
Me Me
Me Me
Conformația cea mai stabilă - toți
substituenții aflați în pozițiile ecuatoriale
Primul compus nu poate adopta o conformație în care toți substituenții să ocupe

poziții ecuatoriale. În consecință, este de așteptat să posede o stabilitate mai mică.
În cazul compușilor menționați în seria D, cel de-al doilea compus poate adopta o
conformație în care toți substituenții ocupă poziții ecuatoriale. În consecință, este de
așteptat să posede o stabilitate mai mare.
6. b
Puterea rotatorie a acidului (+)-tartric neionizat este diferită de cea a acidului
ionizat. Astfel, rotația specifică variază cu concentrația soluției. Rotația specifică a
acidului (+)-tartric (12 grade în soluție apoasă 20 %) scade spre zero, ajungând chiar la
valori negative, odată cu creșterea concentrației de acid.
În acetonă, însă, acidul este ionizat într-o proporție foarte mică, astfel încât rotația
specifică este practic independentă de concentrație.
7. c
Dacă niciuna dintre conformațiile posibile ale cis-1,4-diterțbutil ciclohexanului nu
permite poziționarea ambelor grupe terțbutil în poziții ecuatoriale, molecula va adopta o
conformație de baie răsucită.
346
8. d
Conformerul mai stabil al moleculei A este cel în care radicalii alchil (etil și
terțbutil) ocupă poziții ecuatoriale.
Conformerul mai stabil al moleculei B este cel în care se adoptă conformația de
barcă răsucită (twist boat). În conformația scaun, cele două grupări voluminoase terțbutil
nu pot ocupa pozițiile ecuatoriale.
9. b
Substituenții axiali sunt mai împiedicați steric, reactivitatea acestora fiind mai mică
în numeroase reacții chimice.
Astfel, în cazul reacției B, ordinea corectă este:
H COOH
COOH > H
În cazul reacției D, substituenții atrăgători de electroni accelerează reacția prin

dispersia sarcinii negative, rezultată în urma atacului nucleofil:
OH
-
R C OEt + HO R C OEt
-
O O
Ordinea corectă este:
O2N COOEt
> CH 3 COOEt
> CH O3 COOEt
10. e
D D
D CH2 CH H CH
+ D2SO4 CH2 CH2

CH2 CH2 CH2 CH2 H
I1 I2 I3
I1 + H2O CH2 CH2 CH2

OH D
OH
I2 + H2O CH2 CH2 CH2 + CH CH2 CH3
OH D D
I3 + H2O HO CH2 CH D
CH3
347
11. c
În hidrocarburile alternante, atomii de carbon conjugați pot fi clasificați în două
seturi distincte, astfel încât nu există doi atomi care să aparțină aceluiași set:
După cum se observă în azulenă (compusul B) există atomi de carbon (marcați cu

săgeata) conectați direct, deși fac parte din același set aprioric stabilit. Prin urmare,
azulena nu este o hidrocarbură alternantă.
12. b
Derivații monosubstituiți ai ciclohexanului pot exista în două forme izomere, cu
substituentul în poziție axială sau ecuatorială. Interconversia celor doi conformeri se
realizează facil, prin simpla torsionare a legăturilor C-C din ciclu.
Valoarea A, pentru un anumit substituent, reprezintă diferența între energia liberă
Gibbs (G, kcal/mol) a conformației de energie mai mare (cu substituentul în poziție
axială) și energia liberă Gibbs a conformației mai stabile (cu substituentul în poziția
ecuatorială).
În ciclohexanul monosubstituit poziția ecuatorială este preferată poziției axiale
(interacții între substituent și atomii de hidrogen din pozițiile 3 și 5).
Grupele alchil au o preferință mai mare pentru poziția ecuatorială, în comparație cu
grupările polare.
Cu cât gruparea alchil este mai voluminoasă, cu atât preferința pentru poziția
ecuatorială este mai mare (pentru grupările polare, factorul steric este mai puțin
important.
În consecință, gruparea terțbutil are valoarea A cea mai mare (A~4,9 kcal/mol)
dintre toți substituenții prezentați. Este interesant de menționat faptul că gruparea
trimetilsilil, deși are un volum mai mare decât gruparea terțbutil, prezintă o valoare mai
mică a parametrului A (2,5 kcal/mol).
Constrângerile sterice sunt mai mici datorită lungimii mai mari a legăturii C-Si în
comparație cu legătura C-C.
13. c
Me Me
H
Me Me
a,a
e,e
cis 1,3-dimetil ciclohexan
cis 1,3-dimetil ciclohexan
(două interacții metil-hidrogen 1,3
(fără interacții)
diaxiale + o interacție metil-metil)
5,4 kcal/mol = 2x0,9 kcal/mol + interactie metil-metil

interacție metil-metil = 3,6 kcal/mol
348
14. b
H H Me
H
Me
H H
Me
H H
H H Me
conformer a,a
conformer e,e
patru interacții metil-hidrogen 1,3
interacția „gauche butan”
diaxiale
0,9 kcal/mol
4 x 0,9 = 3,6 kcal/mol
E = 3,6 - 0,9 = 2,7 kcal/mol
15. d
În izonitrili, polul negativ este situat la atomul de carbon:
+ + + +
- - -
Cl N C C N N C
A B
=2,07 s =0 s
+ +
- -
H3C N C N C
C D
=3,98 s =3,49 s
16. c
A – doi enantiomeri și două forme mezo
B – doi enantiomeri și două forme mezo
C – doi racemici
D – patru stereoizomeri (două forme mezo și un racemic)
17. e
Moleculele A, B, C, E sunt achirale (A și C posedă plan de simetrie, B și E centru
de simetrie). Molecula D prezintă chiralitate planară, în vreme ce molecula F este chirală
datorită atomilor de azot din inel.
18. c
HO C (CH2)4 COOH + H2N (CH2)6 NH2
O
349
HO C (CH2)4 C HN (CH2)6 NH H
O O
n
Fie – gradul mediu de policondensare. Conform definiției IUPAC,

X = 2n
M = 6854,5 = 226n + 18 ⇒ ,
6854,5-18
⇒n= = 30,25
226
X = 2∙30,25 = 60,25
Conversia este definită ca fiind egală cu raportul dintre numărul de funcțiuni

reactive nete și numărul inițial de funcțiuni.
Gradul mediu de policondensare este definit ca raportul dintre numărul inițial de
funcțiuni și numărul de funcțiuni rămase.
Pentru cazul general:

N0A = numărul inițial de funcțiuni de acid
= numărul inițial de funcțiuni de amină
= numărul funcțiuni acid rămase după policondensare
= numărul de funcțiuni amină rămase după policondensare
N0A
r= ≤1
N0B
N0A = r∙N0B
N0A -NA
p=
N0A
N0A +N0B
X=
NA +NB
NA = r∙N0B - p∙r∙N0B
NB = N0B - p∙r∙N0B
N0B + r∙N0B
⇒X = ⇒
r∙N0B - p∙r∙N0B + N0B - p∙r∙N0B
350
1+r
⇒X=
1 + r - 2∙p∙r
În cazul particular r = 1 (amestec echimolar de diacid și diamină):
1 1
X= ⇒ 60,5 = ⇒ p = 0,98347
1-p 1-p
19. b
Efectele de conjugare (în cazul compușilor 1,3 dicarbonilici) precum și efectele
conformaționale sunt responsabile pentru această variație a conținutului procentual de enol.
Datorită limitărilor conformaționale, esterul ciclopentanoncarboxilic prezintă
conținut de enol mai mic decât compusul analog ciclohexanic.
20. b
Substituirea în poziția 2 produce o întârziere sterică cu atât mai pronunțată, cu cât
gruparea alchil este mai voluminoasă.
În poziția 4, radicalul alchil provoacă o accelerare a reacției, datorată efectului
inductiv.
21. a
Tautomerul cel mai polar (forma cetonică) este stabilizat de solvenții polari.
În consecință, cu cât scade polaritatea solventului, cu atât crește concentrația de enol.
22. a
Metodele analitice permit studiul echilibrului de ceto-enolizare precum și dozarea
fiecăreia dintre componente.
Conținutul procentual de enol variază în ordinea:
O O
O COOEt
O
H2C
CH3 C CH3 < < < <
COOEt
O
0,00029 0,0048 0,02 0,1 ~ 95 %
Efectele de conjugare și limitările conformaționale sunt responsabile pentru această

variație a conținutului procentual de enol.
23. a
Factorii electronici (cu pondere mai mare) precum și factorii sterici sunt importanți
în evaluarea valorilor constantelor de echilibru. Grupele alchil stabilizează gruparea
carbonil, acetona fiind, astfel, mai puțin reactivă decât acetaldehida, formaldehida sau
aldehida pivalică.
Datorită efectului puternic atrăgător al grupe CF3, hexafluoroacetona este cea mai
reactivă:
351
O OH
CF3 C CF3 + H2O CF3 C CF3
OH
Khidroliză = 22.000
În cazul aldehidei, se ține cont și de factorii sterici.
24. c
Compușii B, C, E, F nu au valoarea momentului de dipol egală cu zero, datorită
momentului electric transversal, de exemplu:
+ +
H H
O O N N
+ H H + H H
 = 2,4 D + +
 = 1,5 D
25. a
Gradul de hibridizare diferit, precum și efectul inductiv +I al grupelor metil
determină această variație a valorilor momentelor electrice.
Cu cât este mai mare contribuția orbitalului s la orbitalii de legătură ai unui atom de
carbon, cu atât aceștia sunt mai stabili și rețin mai strâns electronii, fiind mai negativ.
Electronegativitatea atomilor de carbon variază, deci, în sensul:
Csp > Csp2 > Csp3
Tetranitrometanul are momentul de dipol electric zero (gruparea nitro este simetrică
și direcția momentului ei rezultant coincide cu direcția legăturii).
+ + +
HC C C6H5 > (CH3)3C C6 H 5 > (CH3)2CH C6H5 >
=0,78D =0,70D =0,65D
+ +
> CH3 CH2 C6H5 > CH3 C6H5
=0,58D =0,34D
26. d
În cazul compușilor de la punctul C se va ține cont de capacitatea de a forma legături
de hidrogen, precum și de masa moleculară.
Ordinea cerută a variației punctelor de fierbere este:
352
CH2 CH2 OH OH
OH OH > O > O >
etilenglicol 2-butoxietanol 2-etoxietanol
p.f. = 197,3℃ p.f. = 171oC p.f. = 135oC
OH O
> O O
monoglim
2-metoxietanol
(dimetoxietan)
p.f. = 124-125oC
p.f. = 85oC
În cazul compușilor prezentați la itemul D se va ține cont de capacitatea N-

butilaminei de a forma legături de hidrogen.
Variația corectă a punctelor de fierbere este următoarea:
N+ Cl- N
> CH3 CH2 CH2 CH2 NH2
>
p.f. > 260oC p.f. = 77oC p.f. = 36oC
27. b
Cu excepția moleculei C ((S)-BINAP, 2,2’-BIS(difenilfosfina)-1,1’-binaftil), care
prezintă chiralitate axială, datorită împiedicării rotației libere (axă de simetrie C2), toate
moleculele prezentate au plan de simetrie (sunt, deci, achirale).
28. c
R OH R OH OH
S R R R CHO
R R HO R
Et Me
Cl Cl OH OH
A B C
OH COOEt NHMe
C6 H 5 R S
S R CHO S
HO R
S Me
OH OH O
OH
D E F
29. c
Căldura molară de vaporizare depinde de natura forțelor intermoleculare. Mercurul
are căldura molară de vaporizare mai mare datorită legăturilor metalice, iar apa și etanolul
353
îl urmează în seria descrescătoare a punctelor de fierbere datorită legăturilor de hidrogen.
Este notabilă poziționarea benzenului în această serie. Deși nepolar, acesta are o căldură
molară de vaporizare comparabilă cu a etanolului și superioară dietileterului (moleculă
polară, legăturile dintre molecule fiind forțe intermoleculare dipol – dipol). Aceasta este
o consecință a polarizabilității mari, datorată distribuției de electroni în orbitalii 
moleculari, delocalizați.
30. e
Gustul amărui al apei tonice se datorează prezenței chininei, utilizat ca agent
aromatizant.
Anabasina este un alcaloid, izomer al nicotinei, care se găsește în arborele de tutun
(Nicotiana glauca). Anabasina este un marker al expunerii unei persoane la fumul de
tutun.
N
H
N
Anabasina
31. d
32. e
33. d
Solvenții polari aprotici favorizează reacțiile de substituție nucleofilă bimoleculară.
34. c
35. e
36. c
Reactivul lui Benedict, numit astfel după chimistul american Stanley Rossiter
Benedict, este un amestec complex de carbonat de sodiu, citrat de sodiu și sulfat de cupru
pentahidrat. Acest reactiv este utilizat adesea pentru a detecta prezența zaharidelor
reducătoare. Există și alte substanțe cu caracter reducător precum aldehidele, alfa-
hidroxicetonele care dau reacții pozitive în prezența acestui reactiv. Schimbarea culorii
albastre și apariția unui precipitat roșu (Cu2O) confirmă un test pozitiv în prezența
reactivului lui Benedict.
37. d
38. d
Agenția Internațională pentru Cercetarea Cancerului (IARC) a evaluat peste 900 de
compuși din perspectiva potențialului carcinogenic, clasificându-i astfel:
Grupa 1: Carcinogenici pentru oameni
Grupa 2A: Probabil carcinogenici pentru oameni
Grupa 2B: Posibil carcinogenici pentru oameni
354
Grupa 3: Neclasificabil în ceea ce privește carcinogenitatea pentru oameni
Grupa 4: Probabil necarcinogenici pentru oameni
Cu excepția toluenului, toți ceilalți compuși prezentați aparțin Grupei 1, fiind astfel
considerati carcinogenici pentru oameni.
Acizii aristolochici reprezintă o familie de compuși fitochimici carcinogenici,
mutagenici și nefrotoxici, prezenți în planta mărul–lupului. Acidul aristolochic a fost
incriminat ca fiind cauza unei maladii renale numită nefropatia endemică balcanică
(Balkan endemic nephropathy - BEN), de care sufereau mai mulți locuitori din zonele
rurale din sud-estul Europei.
Aflatoxinele sunt toxine carcinogene produse de anumite mucegaiuri (Aspergillus
flavus and Aspergillus parasiticus), fiind printre substanțele cu potential carcinogenic cel
mai mare.
Lindanul a fost utilizat ca insecticid precum și în tratamentul pediculozei și a
scabiei.
39. d
Antocianii reprezintă una dintre cele mai importante clase de coloranți naturali,
solubili în apă și dizolvanți polari, responsabili pentru culoarea albastră, roșie sau violetă
a multor legume, flori sau fructe. Din punct de vedere al structurii chimice, antocianii
sunt glicozide, având structura de bază cationul de 2-fenilbenzopiriliu, substituit cu grupe
OH fenolice sau grupe de tip metoxi (compușii B și C). Prin hidroliza antocianilor în
mediu acid se obțin zaharurile corespunzătoare și aglicone colorate denumite
antocianidine (compușii D și E).
Antocianii sunt folosiți ca aditivi alimentari (codificarea Uniunii Europene este E
163). Printre sursele industriale de antociani se pot aminti: afinele, pielița strugurilor și
tescovina, coacăzele negre, varza roșie, etc.
Imperatorina (compusul A) este un compus fitochimic de tip furocumarinic, izolat
din specii precum Urena lobata, Angelica archangelica sau Angelica dahurica.
Acidul kojic (compusul F) este un agent de chelare produs de diverse specii de
fungi precum Aspergillus oryzae. Este un ingredient utilizat în fabricarea produselor
cosmetice, datorită efectului depigmentar cutanat.
40. c
Saponinele sunt glicozide vegetale care au proprietatea de a forma cu apa spume
persistente (compușii A, D, E). Saponinele se împart în două grupe: triterpenice și
steroidice. Agliconii saponinelor se numesc sapogenine (compușii B și C). Saponinele
sunt foarte toxice pentru pești. Se utilizează în medicină (ca adjuvanți în compoziția
vaccinurilor), precum și în stingătoarele cu spumă.
41. c
Toți compușii prezentați sunt cunoscuți în literatura de specialitate ca fiind
neurotoxine redutabile.
Tetrodotoxina se găsește în corpul anumitor pești care fac parte din ordinul
Tetraodontiformelor (peștele-balon, de exemplu). Este un blocant al canalelor de Na+.
TTX este extrem de toxică, doza letală medie (LD50) fiind, pentru șoareci, de 334 μg per
kg.
355
Atenție, așadar, dacă vă preparați acasă, pește – balon! Există foarte multe cazuri
de intoxicație gravă, raportate în literatura de specialitate. De altfel, acest pește,
considerat o delicatesă a bucătăriei japoneze, se prepară numai de către bucătari calificați,
restaurantelele fiind controlate în mod riguros.
Anatoxina-a este o cianotoxină cu neurotoxicitate acută, produsă de diferite tipuri
de cianobacterii. A fost descoperită în Canada, la începutul anilor ’60.
Acidul domoic, un analog structural al acidului kainic, este o neurotoxină
periculoasă, produsă de alge, care se acumulează în fructe de mare și pești.
Ciguatoxina este o neurotoxină de origine marină care provoacă o intoxicație
numită ciguatera. Ciguatoxina este secretată de dinoflagelata Gambierdiscus toxicus care
este consumată de unii pești și se concentrează în țesuturile lor. Este importat de
menționat ca ciguatoxina nu poate fi distrusă prin gătit.
Dietilmercurul și dimetilmercurul sunt două dintre cele mai puternice
neurotoxine cunoscute.
42. c
Schimbul deuteriu-hidrogen are loc prin intermediul unui carbanion. Atomul de
fluor, prin efectul său -I, stabilizează sarcina negativă (efectul inductiv scade cu distanța,
explicându-se astfel seria reactivității descrisă la punctul c).
43. c
Solvenții aprotici favorizează reacția de substituție (anionul este mai puțin solvatat
și capacitatea sa nucleofilă crește).
44. c
45. e
46. b
47. e
Sescviterpenele reprezintă o clasă de terpeni constituiți din trei unități izomerice, cu
formula moleculară C15H24.
Prin urmare, guaiazulena (compusul A – aditiv cosmetic colorat aprobat de Food
and Drug Administration) și humulena (compusul E – hidrocarbură care se găsește în
uleiul esențial de hamei) corespund acestei clasificări.
48. d
Substanțele persistente, bioacumulative și toxice (Persistent, Bioaccumulative
and Toxic Substances - PBTs) reprezintă o clasă de compuși care prezintă rezistență la
degradare în prezența factorilor biotici sau abiotici, mobilitate crescută în mediul
înconjurator și toxicitate mare. Merită subliniat faptul că acești compuși prezintă un grad
ridicat de bioacumulare și bioamplificare.
Cu excepția sucralozei (aditiv alimentar, utilizat ca îndulcitor artificial și codificat
de Uniunea Europeana E955) și a betaninei (aditiv alimentar, utilizat ca îndulcitor
artificial și codificat de Uniunea Europeană E162), toți ceilalți compuși sunt clasificați
ca fiind substanțe persistente, bioacumulative și toxice.
356
49. c
Propunerile de includere a unei substanțe pe lista substanțelor SVHC pot veni fie
din partea Comisiei Europeane, fie din partea unuia dintre statele membre ale Uniunii
Europene. Propunerile sunt făcute publice de către Agenția Europeană pentru Produse
Chimice (ECHA) și sunt deschise dezbaterii publice timp de 60-90 de zile. În cazul în
care se consideră că substanța în cauză îndeplinește unul sau mai multe dintre criteriile
necesare pentru a fi clasificată astfel, aceasta este listată apoi ca SVHC.
Identificarea unui compus chimic ca substanță care prezintă motive de îngrijorare
deosebită (SVHC) și includerea sa pe lista substanțelor candidate poate crea anumite
obligații legale pentru importatorii, fabricanții și furnizorii unui articol care conține o
astfel de substanță.
Compușii A, B, C, E sunt clasificați ca fiind substanțe care prezintă motive de
îngrijorare deosebită.
Curcumina este principalul colorant din praful de turmeric, fiind utilizat ca aditiv
alimentar (codificarea Uniunii Europene este E100).
BHT este un antioxidant de sinteză, utilizat ca aditiv alimentar (codificarea Uniunii
Europene este E321).
50. d
Agenții sechestranți formează chelați cu cationii metalelor grele (Zn, Cu, Fe) cât și
cu cationii metalelor alcalino-pământoase.
Compușii A, B, D, F corespund acestei clasificări.
Lizozimul este o enzimă extrasă din albușul de ou, activă față de bacteriile gram-
pozitive (codificarea Uniunii Europene este E1105).
Acesulfam K este un edulcorant, utilizat ca aditiv alimentar (codificarea Uniunii
Europene este E950).
51. d
Configurația trans a dublelor legături din gutapercă permite o împachetare mai
ordonată a lanțurilor macromoleculare, gutaperca având un grad de cristalinitate mai
mare decât cauciucul natural. În consecință, chiar și după vulcanizare, gutaperca nu este
foarte elastică.
Având structuri diferite, cauciucul natural și gutaperca prezintă spectre de raze X
diferite.
52. c
Procesul poate fi reprezentat schematic după cum urmează:
(C5H8)n + 2aS + (C5H8)n (C5H8)n (S S)a (C5H8)n
Creșterea de masă datorată procesului de vulcanizare este:
68
0,99 ∙ 1000 ∙ = 673,20
100
Nr. de atomi S: 673, 2/32 = 21

Nr. de punți S-S: 21/2 = 10, 5
Nr. de punți S-S per lanț macromolecular: 10, 5/2= 5, 25
357
53. b
Procedura Ruff, cunoscută în literatura de specialitate ca degradarea Ruff, constă în
oxidarea sării de calciu a acidului aldonic corespunzător aldozei. Oxidarea se realizează
cu clor în prezența acetatului feric, obținându-se aldoza imediat inferioară.
Reactivul Nylander constă dintr-un amestec de azotat de bismut, tartrat de sodiu și
potasiu, hidroxid de sodiu. În prezența zaharurilor reducătoare, reactivul Nylander
depune un precipitat negru (bismut metalic), fiind astfel utilizat în analiza calitativă a
acestora.
54. d
55. d
Zaharoza și trehaloza sunt singurele dintre zaharidele prezentate care nu prezintă
proprietăți reducătoare, conform formulelor structurale prezentate mai jos:
HO
HO
OH
O OH
OH O
OH
HO
O
O
OH OH O
O OH OH
OH
OH
OH
OH
OH
Melibioza Celobioza
HO
HO
O
OH HO
HO O
OH O
HO O OH HO
O
OH OH OH O
OH
OH OH
OH
Lactoza Zaharoza
HO
O
OH
OH
HO OH
O
OH
O
OH
OH
Trehaloza
358
56. b
Dozarea cantitativă a glucozei dintr-un amestec echimolecular glucoză - fructoză
nu se poate realiza cu reactivul Fehling. Cetozele reacționează, de asemenea, cu reactivul
Fehling, fiind α - hidroxicetone. Nu în ultimul rând, reactivul Fehling, prin mediul bazic
pe care il asigură, conduce la izomerizări și chiar la descompuneri chimice ale zaharurilor.
Oxidarea monozaharidelor, în mediu alcalin, decurge neunitar, cu descompunerea
acestora în formaldehidă, metilglioxal, acetaldehidă, acid formic, acid acetic, etc.
În consecință, la dozarea cantitativă a monozaharidelor cu reactivul Fehling,
cantitatea de oxid cupros precipitată nu este în raport strict stoechiometric cu
monozaharida dozată.
57. a
58. c
Temperatura critică reprezintă cea mai mare temperatură la care substanța poate
exista ca lichid. Deasupra acestei temperaturi, substanța nu mai poate fi lichefiată,
indiferent de presiunea aplicată. Temperatura critică depinde de natura forțelor
intermoleculare. Mercurul are cea mai mare temperatură critică (prin legături metalice),
fiind urmat de apă și etanol datorită legăturilor de hidrogen.
59. a
Proteinele cu mase moleculare mai mici sunt întârziate pe coloană deoarece pătrund
în porii fazei staționare, în timp ce proteinele cu mase moleculare mai mari traversează
mai rapid coloana. Ordinea corectă de eluție este precizată la itemul a.
60. b
Toți compușii prezentați sunt clasificați ca umectanți.
61. a
62. c
Acidul picric ionizează conform reacției:
OH O-
O2N NO2 O2N NO2
+ H2O + H3O+
NO2 NO2
[Pic- ]∙[H+ ] x2
Ka = ⇒ 0,398 = ⇒ x = 0,028
[PA] 0,03-x
[Pic- ] = [H+ ] = 0,028

[PA] = 0,03 - 0,028 = 2∙10-3
359
Concentrația totală a particulelor din soluție:
CM = [Pic- ] + [H+ ] + [PA] = 0,028 + 0,028 + 2∙10-3 = 0,058
CM = m = 0,058 mol/kg
Dt = 1,86  0,058 = 0,108
Temperatura de congelare este – 0,108 ℃.
63. a
vH2 Mhidrocarbură
= (legea lui Graham)
vhidrocarbură MH2
Mhidrocarbură
2,8282 = ⇒ Mhidrocarbură = 16
2
64. c
Presiunea osmotică este egală cu cea a unei coloane cu soluție, de înălțime 3,4 mm:
kg m
π = ρ∙g∙h = 0,75∙103 3 ∙ 9,81 2 ∙ 3,4 ∙ 10-3 m = 25 Pa
m s
N
25 2
π = CM ∙R∙T ⇒ CM = J
m
= 0,01 mol/m3 = 10-5 mol/L
8,314 ∙ 298
mol∙K
0,1 g 0,1 g g g
c= 3
= =1 ⇒ M = 105
100 cm 0,1 L L mol
65. d
g g 10 mol
c = 10 ; Mriboză = 150 ⇒c=
L mol 150 L
mol L∙atm
π = CM ∙R∙T = 0,0666 ∙ 0,082 ∙298 K = 1,627 atm
L mol∙K
66. a
67. b
Prin dozare iodometrică cu NaIO în mediu alcalin, reacţionează doar aldozele:
R CHO + NaIO + NaOH R COONa + NaI + H2O
68. d
Dezintegrarea corespunde unui proces cu cinetică de ordinul I:
1 c0
k= ln
t c
1,88 dezintegrări / 200 mg = 9,4 dezintegrări / g
360
ln 2 1 15,3
= ln ⇒ t = 4027 ani
5730 t 9,4
69. b
0,89
= 5 ∙ 10-3
υantracen =
178
Variația punctului de fierbere se poate calcula conform formulei:
∆t = i ∙ Ke ∙ cmolală
Unde:
i – reprezintă numărul de particule care rezultă la dizolvarea unui mol de solut;
Ke – constanta ebulioscopică;
cmolală – concentrația molală
nd 5∙10-3 mol
cmolală = ∙1000 = ∙ 1000 = 0,166
ms 30 kg
∆t = 3,63 ∙ 0,166 = 0,6 ⇒ Tf = 61,2 ℃ + 0,6 ℃ = 61,8 ℃
70. d
Conform legii lui Dalton, proporția celor două componente în distilat este egală cu
raportul presiunilor de vapori:
pH nH2 O 633,9 nH O
2O
= ⇒ = 2 ⇒ nH2 O = 0,2 ⇒ mH2 O = 3,62 g
pC nC6 H5 Br 760-633,9 0,04
6 H5 Br
71. c
Scăderea temperaturii de îngheț se poate calcula conform formulei:
∆t = i ∙ Kf ∙ cmolală
Unde:
i – reprezintă numărul de particule care rezultă la dizolvarea unui mol de solut
(factor van’t Hoff), care în cazul etilenglicolului are valoarea 1.
Kf – constanta crioscopică;
cmolală – concentrația molală;
Apa pură îngheață la 0 ℃

nd
⇒ Δt = 4 = 1,86 ∙ cmolală ⇒ cmolală = 2,15 =∙1000
ms
⇒ nd = 21,5 moli etilenglicol necesari ⇒ metilenglicol = 21,5 ∙ 62 = 1333 g = 1,333kg
72. c
Se aplică legea lui Raoult:
pC = xC2 H5 OH ∙ poC pCH = xCH3 OH ∙ poCH
2 H5 OH 2 H5 OH 3 OH 3 OH
46
46 1
pC = 46 32 ∙ poC = ∙46 torr = 23 torr
2 H5 OH 2 H5 OH 2
+
46 32
361
32
32 1
pCH OH
= 46 32 = ∙94 torr = 47 torr
3
+ 2
46 32
ptotală = pC + pCH = 23 + 47 = 70 torr

2 H5 OH 3 OH
73. b
Excesul enantiomeric (echivalentul purității optice) de 70 % implică faptul că
amestecul conține 70 % (R)–(+) alcool perililic și 30 % racemic al celor doi alcooli
enantiomeri, respectiv 4,2 g (R)–(+) alcool perililic și 1,8 g amestec racemic. Astfel, se
pot separa (la un randament al separării de 100 %) 0,9 g (S)–(-) alcool perililic.
74. b
Notăm cu a masa (g) de compus organic A în soluția de etanol, Ve – volumul soluției
de etanol și Vh – volumul soluției de heptan.
După prima extracție:

x
Vh
K= a-x
Ve
unde x reprezintă masa (g) de compus A extrasă în stratul de n-heptan.
x Ve a∙K∙Vh
K= ∙ ⇒ x=
Vh (a-x) K∙Vh +Ve
Rămân în soluția de etanol:
a∙Ve
a1 = a - x =
K∙Vh +Ve
După a doua extracție:
x1
Vh
K= a1 - x1
Ve
Unde x1 reprezintă masa (g) de compus A extrasă în stratul de n-heptan.
x1 Ve a1 ∙ K ∙ Vh
K= ∙ ⇒ x1 =
Vh (a1 - x1 ) K∙Vh + Ve
Astfel, după a doua extracție, rămân în soluția de etanol:
a∙V2e
a2 = a 1 - x1 =
(K∙Vh +Ve )2
În mod similar, se demonstrează că după n extracții lichid-lichid fracția rămasă în

soluția de etanol este:
a ∙ Vne 1,56 a ∙ 100n

an = a1 - x1 = ⇒ ∙a= ⇒n=3
(K ∙ Vh +Ve ) n 100 (3∙100+100)n
362
75. b
S1 = KH ∙ p1 27 = KH ∙ 1 atm
S2 = KH ∙ p2 x = KH ∙ 11 atm
27 1
= ⇒ x = 297 g/L
x 11
76. b
Fie a grame C2H5OH și a g C3H7OH.
a a
moli etanol și moli 1-propanol
46 60
Raportul molar:
a 60
∙ =1,3
46 a
1,3 1
xC2 H5 OH = = 0,565 xC3 H7 OH = = 0,435
2,3 2,3
pC2 H5 OH = xC2H5 OH ∙ poC = 0,565 ∙ 100 = 56,5 mm Hg
2 H5 OH
pC3 H7 OH = xC3 H7OH ∙ poC = 0,435 ∙ 37,6 = 16,35 mm Hg

3 H7 OH
56,5 56,5
xC2 H5 OH (vap) = = = 77,55 %
56,5 + 16,35 72,85
77. c
Pentru soluția de D-glucoză notăm:
a – fracția molară a anomerului α
b – fracția molară a anomerului β
a+b=1
a 2 a = 0,67
⇒
= b = 0,33
b 1
Rotația specifică a soluției de D-glucoză va fi:
[α]D-glucoză = 0,67 ∙ 112,2 ℃ + 0,33 ∙ 18,7 ℃ = 81,35 °C
Pentru soluția de D-galactoză:
x – procentul de anomer α
y – procentul de anomer β
x+y=1
⇒ y = 0,7
x∙150,7 + y∙52,8 = 81,35
363
78. b
CH2OCH3 H OCH3 CH2OCH3

H O O H H O OCH3
H H
OCH3 H H OCH3 H OCH3 H
H3CO H H O O H
H OCH3 CH2OCH3 n H OCH3
2, 3, 4, 6 - Tetrametilglucoza 2, 3, 6 - Trimetilglucoza
2, 3, 6 - Trimetilglucoza
Restul de glucoză de la marginea reducătoare a moleculei formează trimetilglucoză,

deoarece gruparea metil legată de gruparea hidroxil glicozidică se elimină la hidroliză acidă:
(n+2) resturi de glucoză……………….1 rest 2, 3, 4, 6 – tetrametil glucoză
100 …………………….0,4
⇒ n = 248
Prin urmare, gradul de polimerizare al celulozei analizate este n+2 = 250.
79. a
Se formează trei molecule de acid formic / mol de amilază (un mol rezultat din
restul nereducător și doi moli din restul reducător, alături de o moleculă de formaldehidă).
378,06 ∙ 10-3
moli amilază ……………….. 0,01 ∙ 10-3 moli acid formic
M
1 mol amilază ………………… 3 moli acid formic
M = 113418 = 180n - 18(n-1) ⇒ n = 700
80. b
81. d
82. d
83. c
84. b
O OH
+ 2Ti3+ + 2H+ + 2Ti4+
O OH
364
2,58
nTiCl3 = 60∙10-3 ∙0,5 = 0,030 ⇒ nmenadionă = 0,015 moli ⇒ p% = ∙100 ⇒ p% = 66,66%
3,87
85. b
Reacția biuretică (testul Piotrowski) este utilizată pentru detecția legăturilor
peptidice după cum este prezentat în reacția de mai jos:
O O
O C C C
H H
HN R N N R
R + Cu2+ + HO- Cu2+
C C
C O O N N O
NH H H
complex de culoare albastru-violet
Compușii A, C și D sunt proteine și, prin urmare, vor da rezultat pozitiv la reacția
biuretică.
O
OH O
O S
O O O-Na+
O S N N
C C +
H2N N NH2 Na-O N N
H
O
biuret
O-Na+
tartrazina
Singurul compus care nu dă reacția biuretică este tartrazina.
86. c
-
Anod: C3H8(g) + 6H2O(l) 3CO2 + 2OH+ + 20e
-
Catod: 5O2 + 2OH+ + 20e 10H2O
Reactia globala: C3H8(g) + 5O2 3CO2(g) + 4H2O(l)
∆G = -2108,11 ∙ 103 J = - z ∙ E ∙ F ⇒ E = 1,09 V
87. e
n
∑ni=1 ni ∙ Mi
Mn = = xi ∙Mi
∑ni=1 ni
i=1
ni – numărul de macromolecule de masă moleculară Mi per gram de polimer uscat

xi – fracția molară a fiecărui component
Mn = 0,4 ∙ 200000 + 0,6 ∙ 300000 = 260000
365
88. b
∑ni=1 ni ∙ M2i
⎧ Mw =
⎪ ∑ni=1 ni ∙ Mi ∑ni=1 xi ∙ M2i
n n ⇒ Mw = n ⇒ Mw = 2,7∙105
⎨∑i=1 ni ∙ Mi ∑i=1 xi ∙ Mi
⎪ ∑n n = xi ∙Mi
⎩ i=1 i
i=1
89. d
Mw 2,9∙105
P= = = 1,21
Mn 2,4∙105
90. d
O CH2(CH2)9CH3
O O
OH OH
d a O
O O
O OH HO
b OH
O CH2(CH2)9CH3 H
O
c OH
O
Tween 20 Span 20
(Polioxietilensorbitan monolaurat) (sorbitan monolaurat)
HO O
H OH
OH
Span 80
(sorbitan monooleat)
n
HLBamestec = gi ∙ HLBi
i=1
unde gi este fracția gravimetrică și HLBi este valoarea HLB pentru fiecare
component al amestecului.
366
HLBamestec = 0,3 ∙ 16,7 + 0,25 ∙ 8,6 + 0,45 ∙ 4,3 = 9,1
91. a
K+ (15 mM) → K+ (400 mM)
∆G=∆Go +RTlnQ J 400

⇒ ∆G = RTlnQ = 8,31 ∙310K∙ln ⇒ ∆G = 8,46 kJ/mol
∆Go =0 mol∙K 15
8,46
⇒ nr. moli ATP = = 0,28 moli ATP
30,5
92. c
Eritorbatul de sodiu (izoascorbat de sodiu sau erisorbat de sodiu) este un aditiv
alimentar (codificarea Uniunii Europene este E316). Este un antioxidant sintetic, fiind un
înlocuitor mai ieftin al vitaminei C. Acesta este solid, cristalin, solubil în apă și foarte
puțin solubil în etanol. Se găsește în special în produse din carne (mezeluri, pește, icre)
și în băuturi răcoritoare. Eritorbatul de sodiu îmbunătățeste stabilitatea aromelor și
previne formarea nitrozaminelor cancerigene.
Galatul de dodecil este un aditiv alimentar (codificarea Uniunii Europene este
E312) utilizat ca antioxidant și conservant.
Superoxid dismutaza (SOD) este o familie de metaloenzime antioxidante implicate
în sistemul de apărare împotriva speciilor reactive de oxigen (ROS).
Irwin Fridovich și Joe McCord (Duke University) sunt cei care au descoperit
activitatea enzimatică a superoxid dismutazei, în anul 1968.
SOD este eficace în tratamentul inflamaţiei colonice din colita indusă experimental
la şoareci. Tratamentul cu SOD scade numărul speciilor reactive de oxigen generate de
stresul oxidativ şi, astfel, inhibă activarea celulelor endoteliale. În consecință, această
clasă de antioxidanți poate reprezenta o opțiune terapeutică importantă în tratamentul
bolilor inflamatorii intestinale.
Catalaza este o enzimă comună găsită în aproape toate organismele vii, care
catalizează descompunerea peroxidului de hidrogen în apă și oxigen. Este o enzimă foarte
importantă în protejarea celulei de leziunile oxidative cauzate de speciile reactive de
oxigen (ROS). În fiecare secundă, o moleculă de catalază poate converti milioane de
molecule de peroxid de hidrogen în apă și oxigen.
Metotrexatul este un antineoplazic citostatic, care acționează ca antimetabolit al
acidului folic, printr-un mecanism de inhibiție competitivă a reductazei acestuia.
Doxorubicina, comercializată sub numele de Adriamicina, este un medicament
chimioterapic utilizat pentru tratarea unor forme de cancer.
Metotrexatul și Adriamicina prezintă proprietăți pro-oxidante.
93. c
Vitamina E este utilizată drept antioxidant, în vreme ce acidul sorbic este un agent
conservant.
367
94. e
95. e
96. d
97. a
98. b
99. b
100. c
368
Bibliografie
1. M.Guarrera, L.Turbino, A. Rebora, "The anti-inflammatory activity of azulene".
Journal of the European Academy of Dermatology and Venereology, 15 (5), 486, 2001
2. R. Chang, Chemistry, 12th Ed. New York: McGraw Hill, ISBN 0-07-802151-0, 2015
3. U. Neuenschwander et al., "Origin of Regioselectivity in α-Humulene
Functionalization", J. Org. Chem., 77 (6), 2865–2869, 2012
4. H. O. House, Modern synthetic reactions, W.A.Benjamin Inc., 1972
5. S.R Benedict,"A Reagent For the Detection of Reducing Sugars", J. Biol. Chem., 5
(6), 485–487, 1909
6. R. D. Simoni, R. L. Hill, M. Vaughan, "Benedict's Solution, a Reagent for
Measuring Reducing Sugars: the Clinical Chemistry of Stanley R. Benedict", J. Biol.
Chem., 277 (16), 10–11, 2002
7. J. A. Ballestero, P.V. Plazas, S. Kracun, M. E Gómez-Casati, J. Taranda, C. V.
Rothlin, E. Katz, N. S. Millar, "Effects of Quinine, Quinidine, and Chloroquine on α9α10
Nicotinic Cholinergic Receptors", Molecular Pharmacology, 68 (3), 822–829, 2005
8. "Food Additive Status List" U.S. Food and Drug Administration. U.S. Department
of Health and Human Services. Retrieved 9 October 2017
9. "Commission Implementing Regulation (EU) No 872/2012". EUR-Lex. Official
Journal of the European Union. Retrieved 9 October 2017
10. P. Jacob, L.Yu, A.T. Shulgin, N. L. Benowitz, "Minor Tobacco Alkaloids as
Biomarkers for Tobacco Use: Comparison of Users of Cigarettes, Smokeless Tobacco,
Cigars, and Pipes". Am J Public Health., 89 (5), 731–6, 1999
11. https://www.agerpres.ro/sanatate/2012/04/10/marul-lupului-planta-cu-proprietati-
cancerigene-folosita-si-in-romania-studiu-sua--01-50-03
12. https://www.cancer.org/cancer/cancer-causes/general-info/known-and-probable-
human-carcinogens.html
13. Commission for Environmental Cooperation. The North American Regional Action
Plan (NARAP) on Lindane and Other Hexachlorocyclohexane (HCH) Isomers. 2005.
Available at: http://www.cec.org/files/PDF/POLLUTANTS/Lindane-NARAP-Public-
Comment_en.pdf
14. P.M. Fratamico et al., Foodborne Pathogens: Microbiology and Molecular
Biology, Horizon Scientific Press, ISBN 978-1-898486-52-7, 2008
15. S. Z. Iqbal et al., "Natural incidence of aflatoxins, ochratoxin A and zearalenone in
chicken meat and eggs", Food Control., 43, 98–103, 2014
16. H. K. Abbas, Aflatoxin and Food Safety, CRC Press., ISBN 0-8247-2303-1, 2005
17. T. S. Wu et al., "Chemical constituents and pharmacology of Aristolochia species".
In Rahman, Atta-ur. Studies in Natural Products Chemistry: Bioactive Natural Products
(Part L) Gulf Professional Publishing., 863, ISBN 978-0-444-52171-2, 2005
18. M. Heinrich, J. Chan, S. Wanke, C.Neinhuis, M.S.Simmonds, "Local uses of
Aristolochia species and content of nephrotoxic aristolochic acid 1 and 2--a global
assessment based on bibliographic sources", J Ethnopharmacol.,125 (1), 108–144, 2009
19. T. D. Nolin, J. Himmelfarb, "Mechanisms of drug-induced nephrotoxicity". In Uetrecht,
Jack. Adverse Drug Reactions, Springer,123, ISBN 978-3-642-00662-3, 2010
20. T. C. Wallace, M. M. Giusti, “Anthocyanins in cardiovascular disease”, Advances
in Nutrition: An International Review Journal, 6(5), 620-622, 2015
369
21. O. M Andersen, M. Jordheim, Basic anthocyanin chemistry and dietary sources,
Anthocyanins in health and disease. Boca Raton (FL): CRC Press, 13–90, 2013
22. E. Pojer, F. Mattivi, D. Johnson, C. S Stockley, “The case for anthocyanin
consumption to promote human health: a review”, Comprehensive Review Food Science
and Food Safety, 12, 483–508, 2013
23. http://goldbook.iupac.org/html/A/A00379.html
24. L. Costantino, G. Rastelli, A. Albasini, “Anthocyanidines as inhibitors of xanthine
oxidase”, Die Pharmazie, 50(8), 573-574, 1995
25. Y. Xie, W. Zhao, T. Zhou, G. Fan, Y. Wu, "An efficient strategy based on MAE,
HPLC-DAD-ESI-MS/MS and 2D-prep-HPLC-DAD for the rapid extraction, separation,
identification and purification of five active coumarin components from Radix Angelicae
Dahuricae", Phytochemical Analysis, 21 (5), 473–482, 2010
26. R. Bentley, "From miso, sake and shoyu to cosmetics: a century of science for kojic
acid", Nat. Prod. Rep., 23, 1046–1062, 2006
27. T. Yabuta, "The constitution of kojic acid, a gamma-pyrone derivative formed by
Aspergillus oryzae from carbohydrates", Journal of the Chemical Society, 125, 575–587,
1924
28. J. Lago, L.P. Rodríguez, L. Blanco, J. M. Vieites, A. G. Cabado, “Tetrodotoxin, an
extremely potent marine neurotoxin: distribution, toxicity, origin and therapeutical
uses.”, Marine drugs, 13(10), 6384-6406, 2015
29. V. Bane, M. Lehane, M. Dikshit, A. O'Riordan, A. Furey, “Tetrodotoxin:
Chemistry, toxicity, source, distribution and detection.”, Toxins, 6(2), 693-755, 2014
30. http://www.sigmaaldrich.com/catalog/product/sigma/t8024?lang=fr&region=FR
31. R. Aráoz, J. Molgó, N.T. De Marsac, “Neurotoxic cyanobacterial toxins.” Toxicon,
56(5), 813-828, 2015
32. M. Gugger, S. Lenoir, C. Berger, A. Ledreux, J. C. Druart, J. F. Humbert, C.
Bernard, “First report in a river in France of the benthic cyanobacterium Phormidium
favosum producing anatoxin-a associated with dog neurotoxicosis.”, Toxicon, 45(7),
919-928, 2005
33. T. M. Perl, L. Bédard, T. Kosatsky, J. C. Hockin, E. C. Todd, R. S. Remis, “An
outbreak of toxic encephalopathy caused by eating mussels contaminated with domoic
acid.”, New England Journal of Medicine, 322(25), 1775-1780, 1990
34. J. S. Teitelbaum, R. J. Zatorre, S. Carpenter, D. Gendron, A. C. Evans, A. Gjedde,
N. R. Cashman, “Neurologic sequelae of domoic acid intoxication due to the ingestion of
contaminated mussels.”, New England Journal of Medicine, 322(25), 1781-1787, 1990
35. B. E. Leonard, “Ethanol as a neurotoxin.”, Biochemical pharmacology, 36(13),
2055-2059, 1987
36. M. J. Mullin, W. A. Hunt, “Actions of ethanol on voltage-sensitive sodium channels:
effects on neurotoxin-stimulated sodium uptake in synaptosomes.”, Journal of
Pharmacology and Experimental Therapeutics, 232(2), 413-419, 1985
37. P. J. Scheuer, W. Takahashi, J. Tsutsumi, T. Yoshida, “Ciguatoxin: isolation and
chemical nature.”, Science, 155(3767), 1267-1268, 1967
38. A. Lombet, J. N. Bidard, M. Lazdunski, “Ciguatoxin and brevetoxins share a
common receptor site on the neuronal voltage-dependent Na+ channel.”, FEBS letters,
219(2), 355-359, 1987
39. OSHA Safety Hazard Information Bulletin on Dimethylmercury, “Safety and
Health Information Bulletins (SHIBs)”, OSHA. 1991-02-15, 1997-1998
370
40. J. M. Wood, “Biological cycles for toxic elements in the environment.”, Science,
183(4129), 1049-1052, 1974
41. E. B. Swift, T. R. Swift, "Ciguatera", Journal of Toxicology: Clinical Toxicology,
31 (1), 1–29, 2008
42. G. Francis, Z. Kerem, H. P. Makkar, K. Becker, “The biological action of saponins
in animal systems: a review.”, British journal of Nutrition, 88(6), 587-605, 2002
43. D. Oakenfull, “Saponins in food—a review.”, Food Chemistry, 7(1), 19-40, 1981
44. I. Podolak, A. Galanty, D. Sobolewska, “Saponins as cytotoxic agents: a review”,
Phytochemistry Reviews, 9(3), 425-474, 2010
45. J. Blais, “Biogeochemistry of persistent bioaccumulative toxicants: processes
affecting the transport of contaminants to remote areas”, Canadian Journal of Fisheries
and Aquatic Sciences, 62, 236-243, 2005
46. S. Safe, O. Hutzinger, "Polychlorinated biphenyls (PCBs) and polybrominated
biphenyls (PBBs): biochemistry, toxicology, and mechanism of action". Crit. Rev.
Toxicol., 13 (4), 319–95, 1984
47. https://echa.europa.eu/-/reach-candidate-list-of-substances-of-very-high-concern-
for-authorisation-grows
48. http://www.chemsafetypro.com/Topics/EU/REACH_SVHC_List_Substance_of_
Very_High_Concern.html
49. https://echa.europa.eu/ro/regulations/reach/candidate-list-substances-in-articles
50. R. Wilken, M. S. Veena, M. B. Wang, E. S. Srivatsan, “Curcumin: A review of anti-
cancer properties and therapeutic activity in head and neck squamous cell carcinoma”.
Molecular cancer, 10(1), 12, 2011
51. M. Kroger, K. Meister, R. Kava, "Low-Calorie Sweeteners and Other Sugar Substitutes:
A Review of the Safety Issues", Food Science and Food Safety, 5 (2), 35–47, 2006
52. M. S. Weiss, G. J. Palm, R. Hilgenfeld, “Crystallization, structure solution and
refinement of hen egg-white lysozyme at pH 8.0 in the presence of MPD.”, Acta
Crystallographica Section D: Biological Crystallography, 56(8), 952-958, 2000
53. S. C. Nigam; S. C. Nigam Omkar, Experimental Animal Physiology And
Biochemistry, New Age International, ISBN 978-81-224-1464-6, 2006
54. T. Higashiyama, "Novel functions and applications of trehalose", Pure and applied
Chemistry, 74(7), 1263-1269, 2002
55. S. A. Johnston, J. E. Hopper, “Isolation of the yeast regulatory gene GAL4 and
analysis of its dosage effects on the galactose/melibiose regulon.”, Proceedings of the
National Academy of Sciences, 79(22), 6971-6975, 1982
56. N. Yan, C. Zhao, C. Luo, P. J. Dyson, P. H. Liu, Y. Kou, "One-step conversion of
cellobiose to C6-alcohols using a ruthenium nanocluster catalyst", Journal of the
American Chemical Society, 128(27), 8714-8715, 2006
57. Y. Pocker, E. Green, “Hydrolysis of D-glucono-. delta.-lactone. I. General acid-
base catalysis, solvent deuterium isotope effects, and transition state characterization”
Journal of the American Chemical Society, 95(1), 113-119, 1973
58. R. C. Rowe, P.J. Sheskey, P. J. Weller, (Eds.), Handbook of pharmaceutical
excipients (Vol. 6), London: Pharmaceutical press, 2006
59. W. G. Willats, L. McCartney, W. Mackie, J. P. Knox, “Pectin: cell biology and
prospects for functional analysis”, In Plant Cell Walls, pp. 9-27, Springer Netherlands,
2001
60. M. Lodén, J. Scheele, S. Michelson, "The influence of a humectant‐rich mixture on
normalz skin barrier function and on once‐and twice‐daily treatment of foot xerosis. A
371
prospective, randomized, evaluator–blind, bilateral and untreated‐control study", Skin
Research and Technology" 19(4), 438-445, 2013
61. H. Gwon, Y. Lim, Y. Nho, S. Baik, "Humectants effect on aqueous fluids absorption
of γ-irradiated PVA hydrogel followed by freeze thawing", Radiation Physics &
Chemistry. 79 (5): 650–653, 2010
62. T. C. Chen, C. O. Da Fonseca, A. H. Schönthal, “Preclinical development and
clinical use of perillyl alcohol for chemoprevention and cancer therapy.”, American
journal of cancer research, 5(5), 1580, 2015
63. T. P. Ko, M. K. Safo, F. N. Musayev, M. L. Di Salvo, C. Wang, S.H Wu, D. J.
Abraham, ”Structure of human erythrocyte catalase”, Acta Crystallographica Section D:
Biological Crystallography, 56(2), 241-245, 2000
64. P. Chelikani, I. Fita, P. C. Loewen, “Diversity of structures and properties among
catalases”, Cellular and Molecular Life Sciences 61, 192-208, 2004
65. J. A. Imlay, “Pathways of oxidative damage”, Annual Review of Microbiology 57,
395-418, 2003
66. P. Nicholls, I. Fita, P. C. Loewen, “Enzymology and structure of catalases”,
Advances in Inorganic Chemistry 51, 51-106, 2001
67. R. W. Strange, S. V. Antonyuk, M. A. Hough, P. A. Doucette, J. S.Valentine, S. S.
Hasnain, “Variable metallation of human superoxide dismutase: atomic resolution
crystal structures of Cu–Zn, Zn–Zn and as-isolated wild-type enzymes”, Journal of
molecular biology, 356(5), 1152-1162, 2006
68. J. M. McCord, I. Fridovich "Superoxide dismutase. An enzymic function for
erythrocuprein (hemocuprein)". The Journal of Biological Chemistry, 244 (22), 6049–55, 1969
69. J. M. McCord, I. Fridovich, "Superoxide dismutase: the first twenty years (1968-
1988)". Free Radical Biology & Medicine, 5 (5–6), 363–9, 1988
70. R. Joven, A. Garcia, A. Arias, J. Medina “Development of an active thermoplastic
film with oxygen scavengers made of activated carbon and sodium erythorbate”,
Packaging Technology and Science, 28, 2, 2015
71. O. Tacar, P. Sriamornsak, C. R. Dass, "Doxorubicin: an update on anticancer
molecular action, toxicity and novel drug delivery systems.", The Journal of Pharmacy
and Pharmacology, 65 (2), 157–70, 2013
72. I. Kubo, N. Masuoka, P. Xiao, H. Haraguchi, “Antioxidant activity of dodecyl
gallate”, Journal of agricultural and food chemistry, 50(12), 3533-3539, 2002
73. B. M. Hausen, W. Beyer, “The sensitizing capacity of the antioxidants propyl, octyl,
and dodecyl gallate and some related gallic acid esters”, Contact dermatitis, 26(4), 253-
258, 1992
74. B. Bannwarth, L. Labat, Y. Moride, T. Schaeverbeke, "Methotrexate in rheumatoid
arthritis. An update.", Drugs, 47 (1), 25–50, 1994
75. M. A. Osman, A. Atallah, M. Müller, U. W. Suter, “Reinforcement of poly
(dimethylsiloxane) networks by mica flakes”, Polymer, 42(15), 6545-6556, 2001
76. A. Yasmin, J. J. Luo, I. M. Daniel, “Processing of expanded graphite reinforced
polymer nanocomposites”, Composites Science and Technology, 66(9), 1182-1189, 2006
77. M. Cadek, J. N. Coleman, K. P. Ryan, V. Nicolosi, G. Bister, A. Fonseca, W. J.
Blau, “Reinforcement of polymers with carbon nanotubes: the role of nanotube surface
area”, Nano Letters, 4(2), 353-356, 2004
78. A. O’Neill, U. Khan, J. N. Coleman, “Preparation of high concentration
dispersions of exfoliated MoS2 with increased flake size”, Chemistry of Materials, 24(12),
2414-2421, 2012
372
79. Y. Xu, W. Hong, H. Bai, C. Li, G. Shi, “Strong and ductile poly (vinyl
alcohol)/graphene oxide composite films with a layered structure”, Carbon, 47(15),
3538-3543, 2009
80. H. A. Toutanji, M. Saafi, Flexural behavior of concrete beams reinforced with glass
fiber-reinforced polymer (GFRP) bars. ACI structural journal, 97(5), 712-719, 2000
81. G. Mittal, V. Dhand, K. Y. Rhee, S. J. Park, W. R. Lee, “A review on carbon
nanotubes and graphene as fillers in reinforced polymer nanocomposites”, Journal of
Industrial and Engineering Chemistry, 21, 11-25, 2015
82. S. J. Peter, M. J. Miller, M. J. Yaszemski, A. G. Mikos, “Poly (propylene
fumarate)”, Handbook of biodegradable polymers, Domb AJ, Kost J, Wiseman
DM,(Eds.), 87-97, 1997
83. S. Gogolewski, M. Jovanovic, S. M. Perren, J. G. Dillon, M. K. Hughes, “Tissue
response and in vivo degradation of selected polyhydroxyacids: Polylactides (PLA), poly (3‐
hydroxybutyrate) (PHB), and poly(3‐hydroxybutyrate‐co‐3‐hydroxyvalerate) (PHB/VA)”
Journal of Biomedical Materials Research Part A, 27(9), 1135-1148, 1993
84. N. Doddi, C. C. Versfelt, D. Wasserman, U.S. Patent No. 4,052,988. Washington,
DC: U.S. Patent and Trademark Office, 1997
85. F. N. Liberti, B. Wunderlich, “Melting of polycaprolactam”, Journal of Polymer
Science Part B: Polymer Physics, 6(5), 833-848, 1968
86. W. C. Griffin, “Classification of surface-active agents by HLB”, J. Soc. Cos.
Chemists, 1(5), 311-326, 1949
87. C. L. Kuo, C. C. Chou, B. Y. M. Yung, “Berberine complexes with DNA in the
berberine-induced apoptosis in human leukemic HL-60 cells”, Cancer letters, 93(2), 193-
200, 1995
88. H. Tachibana, K. Koga, Y. Fujimura, K. Yamada, “A receptor for green tea
polyphenol EGCG”, Nature structural & molecular biology, 11(4), 2004
89. G. Cohen, H. Eisenberg, “Viscosity and sedimentation study of sonicated DNA–
proflavine complexes”, Biopolymers, 8(1), 45-55, 1969
90. N. Simeon, E. Chatelut, P. Canal, M. Nertz, F. Couderc, “Anthracycline analysis by
capillary electrophoresis: Application to the analysis of daunorubicine in Kaposi
sarcoma tumor”, Journal of Chromatography A, 853(1), 449-454, 1999
91. S. Otton, M. Schadel, S.W. Cheung, H. L. Kaplan, U. E. Busto, E. M. Sellers,
„CYP2D6 phenotype determines the metabolic conversion of hydrocodone to
hydromorphone”, Clinical Pharmacology & Therapeutics, 54(5), 463-472, 1993
92. H. X. Deng, A. Hentati, J. A. Tainer, Z. Iqbal, A. Cayabyab, W. Y. Hung, E. D.
Getzoff, P. Hu, B. Herzfeldt, R. P. Roos, Amyotrophic lateral sclerosis and structural
defects in Cu,Zn superoxide dismutase. Science, 261(5124), 1047-1051, 1993
93. J. Seguí, M. Gironella, M. Sans, S. Granell, F. Gil, M. Gimeno, P. Coronel, J. M.
Piqué, J. Panés. Superoxide dismutase ameliorates TNBS-induced colitis by reducing
oxidative stress, adhesion molecule expression, and leukocyte recruitment into the
inflamed intestine, J. Leukoc. Biol., 76(3), 537–44, 2004
94. Y. Groner, O. Elroy-Sterol, K. B. Avraham, M. Schickler, H. Knobler, D. Minc-
Golomb, O. Bar-Peled, R. Yarom, S. Rotshenker, Cell damage by excess CuZnSOD and
down’s syndrome, Biomedicine & Pharmacotherapy, Volume 48(5-6), 231-237, 1994
95. https://www.synevo.ro/superoxid-dismutaza/
373
View publication stats

ChimieorganicaIntrebarisiraspunsurivolumulIeditiaaIIIa PDF

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

ChimieorganicaIntrebarisiraspunsurivolumulIeditiaaIIIa PDF

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

See discussions, stats, and author profiles for this publication at: https://www.researchgate.

Chimie organica – Intrebari si raspunsuri, Volumul I, Editia a III-a, revizuita si

Book · December 2017

Marius Bumbac Octavian Buiu

Novocell View project

The user has requested enhancement of the downloaded file.

Iosif Schiketanz Mihai - Viorel Popescu

Cristina Mihaela Nicolescu Octavian Buiu

P.W Atkins, Atkins’Molecules, Second Edition

„Nu căuta răspunsuri imposibile, mai bine schimbă-ți întrebările”

Lista cu abrevieri şi simboluri ................................................................. 1

hn reacție fotochimică

 “entgegen = opus” – notație utilizată pentru diferențierea izomerilor

G variaţia entalpiei libere de reacţie

i factor van’t Hoff

KH constanta lui Henry

xn etapă de reacție repetată de n ori

derularea unor etape de sinteză descrise anterior

Cum se pot obţine alchilpiridinele?

a) încălzirea piridinei cu halogenuri de alchil:

1. AgNO3, H2SO4, H2O

Mecanismul este radicalic:

2Ag+ + S2O82- 2Ag2+ + 2SO42-

R COOH + Ag2+ R COO + Ag+ + H+

c) acilarea piridinei, urmată de reducere:

d) alchilarea Ziegler a piridinei:

e) reacţia sărurilor de piriliu cu amoniac:

Câţi stereoizomeri prezintă fiecare dintre compuşii următori:

A: şase stereoizomeri (trei racemici: RRR-SSS, RSR-SRS, RRS-SSR)

Cum poate fi realizată conversia Ar CHO ArH ?

Reacţia decurge cu randamente satisfăcătoare în cazul trialchil şi

Cum poate fi realizată conversia R CH2 NO2 R C N?

Ce sunt eterii coroană? Cum se sintetizează aceşti compuşi şi ce aplicaţii au?

Natura cationului din fluoroborat influenţează apreciabil proporţia eterilor coroană

Alte domenii în care eterii coroană se utilizează extensiv sunt:

Structura albuminei serice umane complexate cu acid palmitic

COOH COOH COOH COOH COOH

Formula structurală a anui segment –M-M-M-M-M-

Formula structurală a anui segment –G-G-G-G-G-

Formula structurală a anui segment mixt –M-G-M-G-M-

Ce este acidul hialuronic? Dar hialuronidazele? Ce aplicaţii medicale au aceşti

Masa moleculară a acidului hialuronic diferă în funcţie de provenienţa acestuia şi

Structura hialuronidazei umane 1

Hialuronidazele reprezintă o familie de enzime care catalizează hidroliza acidului

Ce sunt carbenele persistente?

Carbenele persistente reprezintă o categorie specială de carbene, cu o stabilitate

Aldehidele alifatice reacţionează în condiţiile reacţiei Darzens (baza utilizată fiind

Procedura experimentală care asigură un randament satisfăcător (~80 %) este reacţia

Cum poate fi realizată conversia R CN R H?

Câţi stereoizomeri prezintă compusul următor?

Cum poate fi obţinută cu randament satisfăcător o amină secundară (fără a fi

Câţi stereoizomeri prezintă fiecare dintre compuşii de mai jos?

C: trei atomi de carbon asimetrici: opt stereoizomeri;

D: doi atomi de carbon asimetrici şi doi atomi de carbon pseudoasimetrici (atomii de

Cum poate fi realizată conversia R CHO R H?

Aldehidele alifatice şi aromatice pot fi decarbonilate cu ajutorul catalizatorului

Cum explicaţi formarea compusului

CH3 CH2 CH2 CH CH CH2 CH2 CH CH CH2 CH2 CH3

atunci când se efectuează sinteza anodică Kolbe a propionatului de sodiu în prezenţa

CH3 CH2 + CH3 CH2 CH2 CH CH CH2

CH3 CH2 CH2 CH CH CH2 + CH2 CH CH CH2 CH2 CH3

CH3 CH2 CH2 CH CH CH2 CH2 CH CH CH2 CH2 CH3

E: patru stereoizomeri: două perechi (±).