EXPRESIONISMUL

Expresionismul (în franceză expression, „expresie") este un curent artistic ce

apare în Germania la începutul secolului XX, iniţial ca o reacţie la impresionism,
având ca precursori(la finele secolului XIX) pe pictorii Munch, Ensor, van Gogh.
In muzică, expresionismul are ca sursă unele aspecte ale simfonismului lui G.
Mahler sau ale operelor lui R. Strauss, dar şi, anterior, în creaţia lui R. Wagner (de
exemplu, Tristan şi Isolda).
Din punct de vedere tehnic, expresionismul se manifestă prin exacerbarea
cromatismului şi a disonanţelor, fragmentarea dură a melodiei, salturi neobişnuite,
declamaţie, serialism etc.; noi procedee: apariţia Sprachgesang (vorbire cântată) şi
Klangfarbenmelodie (melodia timbrelor,a culorilor).

MUZICIENI EXPRESIONISTI SI OPERE EXPRESIONISTE

 Bela Bartok – “Barba Albastra”

 Filip Lazar – “Sonata a III-a pentru pian”
 BELA BARTOK – „CONCERTUL NR. 3 PENTRU PIAN ȘI
ORCHESTRA”

Concertul nr.3 pentru pian şi orchestră a fost compus în perioada în care Bartók
era grav bolnav (vara anului 1945). Ultimele 17 măsuri ale concertului au fost
descifrate de către discipolul său Tibor Serly.
În componenţa orchestrei intră : 2 flaute, 2 oboaie, 2 clarinete în la, 2 fagoturi,
4 corni în fa, 2 trompete în do, tuba, timpane, xilofon, trianglu, tobă mică, tobă mare,
talgere, tam-tam şi coarde. Concertul este tripartit: Allegretto, Adagio religioso şi
Allegro vivace. Acest concert se înscrie pe linia stilului târziu când compozitorul
revine la o scriitură muzicală transparentă. Tonalitatea Mi bemol major se impune,
în ciuda armoniei politonale, în expunerile temelor şi în dezvoltările materialului
muzical.
Din punct de vedere al structurii, concertul are la bază forme tradiţionale: prima
parte este scrisă în forma de sonată, partea a doua este un lied tripartit iar partea a
treia îmbină forma clasică de rondo cu fuga baroc şi tehnica fugato.
 EXPRESIONISMUL

Expresionismul (în franceză expression, „expresie") este un curent artistic ce

apare în Germania la începutul secolului XX, iniţial ca o reacţie la impresionism,
având ca precursori(la finele secolului XIX) pe pictorii Munch, Ensor, van Gogh.
In muzică, expresionismul are ca sursă unele aspecte ale simfonismului lui G.
Mahler sau ale operelor lui R. Strauss, dar şi, anterior, în creaţia lui R. Wagner (de
exemplu, Tristan şi Isolda).
Din punct de vedere tehnic, expresionismul se manifestă prin exacerbarea
cromatismului şi a disonanţelor, fragmentarea dură a melodiei, salturi neobişnuite,
declamaţie, serialism etc.; noi procedee: apariţia Sprachgesang (vorbire cântată) şi
Klangfarbenmelodie (melodia timbrelor,a culorilor).

MUZICIENI EXPRESIONISTI SI OPERE EXPRESIONISTE

 Bela Bartok – “Barba Albastra”

 Filip Lazar – “Sonata a III-a pentru pian”
 BELA BARTOK “ CONCERTUL NR. 2 PENTRU PIAN SI
ORCHESTRA IN SOL MAJOR”

Concertul nr.2 pentru pian şi orchestră în Sol Major, scris de compozitorul Bela
Bartok, este dominat de latura motricităţii si de complexitatea şi bogăţia elementelor
ritmice.
Interesantă este şi instrumentaţia concertului care debutează cu partea întâi,
Allegro, scrisă pentru pian solo şi suflători.
În partea a doua Adagio, tema răsună la pian în acompaniamentul coardelor cu
surdină (în partea mediană a acesteia răsună din nou suflătorii) iar partea a treia,
Allegro molto, Bartók foloseşte tehnica punctualistă a tratării temelor.
Unitatea de structură a concertului constă în reluarea temei principale a părţii întâi
şi în finalul concertului pe structura aceloraşi intervale însă simplificat din punct de
vedere ritmic.