Şcoala Postliceală Sanitară Sf.

Luca

Secţia-Asistent medical de farmacie

Anul I, Gr. G

Elev: Cucu Anamaria

Referat
Căile de administrare şi absorbţie a medicamentelor
Căile parenterale

Căile de absorbţie ale medicamentelor sunt împărţite în două

categorii, respectiv calea directă sau imediată şi calea indirectă sau
mediată.
Calea de absorbţie mediată (indirectă) mai este numită şi calea
perenterală.
Căile parenterale sunt căile prin care medicamentele sunt introduse
în mediul intern şi anume:
Calea intravenoasă(i.v.) sau administrarea prin injecţii intravenoase
sau prin perfuzii endovenoase.
Este utilizată numai pentru substanţe în soluţie apoasă şi pe această
cale se introduc în organism medicamente care ar fi iritante pentru
ţesuturi şi sunt cele necesare pentru cazurile de urgenţă.Această cale are
o serie de avantaje şi exemplificăm:are acţiune imediată,controlul
dozelor introduse , administrarea într-o perioadă prestabilită de
timp(P.E.V.).
Totuşi are şi dezavantaje în sensul că injectarea prea rapidă poate
provoca reacţii adverse grave datorită invadării bruşte a inimii de
concentraţia mare de medicamente.De aceea în scop preventiv se
recomandă ca introducerea în circulaţie a medicamentului să se facă în
cel puţin un minut ,timp necesar unui circuit complet al sângelui.
Calea intraarterială este utilizată pentru substanţele radioopace
folosite de regulă în vederea diagnosticului radiolologic.
Această cale are şi o serie de riscuri.Dintre acestea enumerăm
tromboza,spasmul arterial, ischemia acută a ţesuturilor irigate de artera
respectivă, în plus faţă de riscurile generale ale introducerii intravenoase.
Calea intramusculară este administrată pentru injecţii
intramusculare şi este frecvent utilizată. Pe această cale se introduc în
orgsnism substanţele hidrosolubile, medicamentele liposolubile şi
suspensiile.
Administrarea incorectă poate duce la apariţia de abcese,la
flegmoane sau necroze ale ţesutului muscular.Această cale mai este
contraindicată în bolile şi sindroamele hemoragice deoarece determină
formarea de hematoame intramusculare.
Calea subcutanată sau administrarea prin injecţii subcutanate este
folosită pentru medicamente hidrosolubile neiritante .Efectul lor apare
ceva mai târziu faţă de cel al i.p.m. sau i.p.v. deoarece irigaţia sangvină
este relativ mai săracă.
Ca şi calea intramusculară injecţile subcutanate sunt contraindicate
în bolile şi sindroamele hemoragice.
Calea intrarahidiană(i.r.) sau intratectală(i.t.)constă în introducerea
soluţiei medicamentoase printre vertebre.Această cale este rezervată
doar câtorva medicamente ,deoarece trebuie evitată iritarea măduvei
spinării şi a rădăcinilor nervilor spinali prin introducerea de substanţe
străine.Este permis numai medicului să abordeze calea intrarahidiană.
În cazuri de leucemie care a cuprins sistemul nervos se poate
injecta intrarahidian metrotrexat.
 Exceptând căile enumerate mai fac parte din căile parenterale şi
calea intradermică,calea intrarticulară şi calea intracardiacă.
Trecând în revistă căile parenterale mai sus menţionate cărora
desigur le-am evidenţiat o parte din avantaje şi dezavantaje
concluzionăm că administrarea prin injectare este totuşi o cale
avantajoasă în situaţii de urgenţă şi pentru medicamente care se absorb
insuficient din tubul digestiv. Ea mai este posibilă şi pentru bolnavii care
nu cooperează. Tehnica administrării este însă mai dificilă şi necesită
personal calificat iar injectarea este de regulă neplăcută pentru bolnav.