Sunteți pe pagina 1din 5

PUZZLE-UL FLEXIUNII IMPOZITĂRII DE-A LUNGUL TIMPULUI

studentă Șuhan Diana-Georgiana

Universitatea de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară


„Ion Ionescu de la Brad”, Iaşi

Abstract

De-a lungul timpului, cel mai important contract dintre cetățean și guvernul țării
sale a fost și încă este impozitarea. În calitate de participanți direcți, reprezentanții
statului(sau statul) au fost și sunt plătiți cu impozite, taxe și alte vărsăminte, îndurate de
cele mai multe ori doar de cetățenii de rând. Indiferent de gradul de civilizație, de
perioada istorică sau de arealul geografic, impozitele, stabilite mai mult sau mai puțin pe
baze legale, și-au pus amprenta în istoria fiecărui popor în parte. Astfel, oamenii pe
care instituțiile, împrejurările și educația i-au pus în fruntea unei națiuni, sunt datori să
fie înainte premergătorii ei și să nu caute niciodată să împiedice mersul progresului.

Cuvinte cheie: impozite, istorie, puzzle

Apariția și evoluția impozitelor poate fi privită ca un proces destul de complex și


mai ales, de lungă durată care a început încă de pe timpul destrămării comunei
primitive, instituirea proprietății private și scindarea societății în clase sociale. Un factor
important a fost dezvoltarea forțelor de producție și a relațiilor dintre ofertă și cerere,
apariția statului și a aparatului de stat, menit să protejeze interesele marilor puteri
economice. Întotdeauna, problematica impozitelor a generat numeroase controverse
sociale determinate de chestiuni fiscale, inclusiv de politica impozitelor care reprezintă
pe lângă un mod de viață, cea mai veche formă a luptelor dintre clasele sociale.
Impozitul reprezintă o categorie financiară, având caracter istoric și a cărui
apariție este legată indisolubil de existența statului. Din acest motiv, concepțiile ce
vizează necesitatea și rolul impozitelor, s-au fundamentat pe teoriile de stat, ele
exercitând un impact deosebit în procedura de dimensionare a sarcinilor fiscale. Dreptul

1
statului de a reglementa sistemul de impunere a fost privit ca un produs necesar
dezvoltării istorice a popoarelor. Scopul exercitării acestui drept este de a constitui
fonduri bănești necesare menținerii organizării de stat și satisfacerii nevoilor sociale.
Fiscalitatea a fost și este considerată stăpânul absolut iar statul reprezintă forța
brutală a minorității organizate pentru a se impune împotriva majorității stăpânite.
Deținând puterea,statul este singurul care face legea, nefiind obligat să o și respecte
întotdeauna. Literatura de specialitate evidențiază de-a lungul timpului trei abordări
conceptuale ale impozitării și anume: impozitul privit ca schimb, impozitul privit ca o
constrângere și impozitul privit ca o contribuție. De-a lungul timpului, impozitul, a
reprezentat pentru toate popoarele prezente în istorie ACTORUL principal pe scena
revoltelor fiscale, pe fondul nemulțumirii față de prelevările fiscale, stabilite prin puterea
de decizie și constrângere a statului.
Taxe și impozite există pe lume încă de la apariția primelor monede, fapt
consemnat în Asia Mică, în secolul VII î.Hr. Lăsând la o parte generalitățile, pentru a
înțelege mai bine cum a evoluat sistemul fiscal, vom face un pas înapoi în timp pentru a
observa fractura fiscalității la diferite popoare, precum și apariția contribuabililor față de
prelevările fiscale.
În perioada preistorică, nimeni nu știa de impozite și taxe. De altfel, nu exista
diviziunea responsabilităților și oamenii vânau și împărțeau prada împreună. Însă, acest
sistem non fiscal nu a rezistat prea mult. Mai târziu, în Grecia Antică întâlnim primul
sistem fiscal, ce cuprindea un impozit pe 6 tipuri de produse ce se plăteau în natură, în
grâne ,mei, ulei de măsline, vin și animale. Erau scutiți de la plata impozitelor doar
fierarii, tâmplari, vânătorii și militarii.
În Roma imperială au fost introduse, cu timpul, o mare varietate de impozite și
taxe, dintre care amintim impozitul funciar, capitația, darea succesorală, impozitul pe
circulația sclavilor, taxe de eliberare a sclavilor, impozitul asupra obiectelor
comercializate, impozitul pe avere. Aproape toate celelalte popoare au împrumutat
sistemul fiscal roman, fără a-i atribui mari schimbări. De la romani avem termenii de
accize, fiscalitate, perceptor.
Un impozit mai puțin obișnuit a fost impus de împăratul roman Vespasian pentru
folosirea latrinelor publice. Prin această “reformă a latrinelor”, împăratul a transformat

2
întreg imperiul roman într-un spațiu civilizat. Întrucât unii senatori au murmurat la adresa
acestei cheltuieli inutile, socotind inadmisibilă taxarea nevoilor fiziologice, împăratul a
hotărât să recupereze cheltuiala prin impunerea unei taxe de acces și a lansat o
sintagmă rămasă celebră și în ziua de astăzi:” Pecunia non olet!”, adică “Banii nu au
miros!”.
Marile impozite pe care le plăteau dacii demonstrează bogăția țării. Impozitele
plătite, erau directe pe proprietatea funciară și pe numărul de persoane și indirecte, 5%
pe moșteniri și eliberări de sclavi, 1% pe vânzări de mărfuri,4% pe vânzările de sclavi,
2,5% pe circulația mărfurilor și a persoanelor.
Cu timpul, sistemul fiscal medieval a fost îmbunătățit, adăugându-se noi taxe,
care de care mai inovative și inadmisibile pentru cetățenii din clasa de jos.Un exemplu
concret este impozitul pe ureche ,introdus oficial în Tibetul anului1920, cu toate că
originile sale sunt mult mai vechi, răspândindu-se în mai toată China. Pentru fiecare
dintre urechile sale, cetățeanul chinez, trebuia să plătească un liang de argint în
schimbul căruia primea un cercel cu care făcea dovada contribuției. Cei care evazionau
prin neplată, erau pedepsiți prin tăierea urechilor.
În perioada 1784-1811 în Marea Britanie, dacă voiai să porți pălărie trebuia să
achiți o taxă concepută special pentru iubitorii de modă. Tentativa de evaziune era
înlăturată prin fixarea unui ecuson pe pălăria contribuabilului, fapt ce a distrus estetica
localurilor elegante. Britanicii par să fie campionii birurilor. În perioada 1100-1135, pe
timpul domniei regelui Henric I, numeroși tineri se sustrăgeau serviciului militar, fapt ce
l-a determinat pe rege să legifereze situația prin impunerea unui impozit pe frică, în
valoare de 50 pounds pe an. Legea a rămas în vigoare timp de 300 de ani, chiar dacă
regele Ioan Fără de Țară a majorat impozitul cu 200%, deoarece existau în continuare
numeroși doritori.
Scoțienii secolelor XVII-XVIII, plăteau 15 pounds pentru ferestre. Acest impozit îi
viza pe oamenii înstăriți, posesorii unor case mari și cu multe ferestre, pe atunci, simbol
al bunăstării. Noile reglementări au lovit din plin cetățenii săraci, care au fost nevoiți să
își zidească ferestrele. Acest impozit a fost desființat abia pe 24 iulie 1851 printr-o lege
specială.

3
În statul feudal, cea mai mare parte a veniturilor mobilizate către stat se realizau
pe seama exploatării domeniilor, valorificarea dreptului domnitorului nou numit de către
sultan, dările în natură și în bani, renta funciară pe terenurile seniorilor, drepturile
seniorilor de a-și bate propria monedă, drepturile în natură și bani încasate de la țărani.
La începutul secolului al XV-lea apare o nouă obligație în bani a locuitorilor, în
Țara Românească numită bir și dare în Moldova. În această perioadă, pe lângă țărani,
orășeni și nobili de rang inferior, au început să plătească impozite și mănăstirile, alături
de marii proprietari funciari.
În țările române impozitele au dăinuit sute de ani, iar majorările acestora cu peste 200%
au avut loc în perioada fanariotă, prin urcarea pe tron a domnitorului Constantin
Mavrocordat. Această reformă era una necesară din spusele domnitorului, pentru
strângerea la timp a sumelor necesare de bani pentru asigurarea plății haraciului,
pentru asigurarea întreținerii curții domnești, pentru îmbogățirea boierilor credincioși și a
mănăstirilor și pentru a plăti la timp dările spre sultan.
Constantin Mavrocordat și-a încasat în primul rând banii steagului, cum obișnuia fiecare
domn nou numit de către sultan și apoi a stabilit capitația la 105 parale pe locuitor
căsătorit și 55 pentru cei holtei, trecuți de vârsta majoratului. Pentru a mări numărului
contribuabililor, a hotărât ca preoții și diaconii fără biserică și neștiutorii de carte, care
erau în număr foarte mare pe vremea respectivă, să fie puși la bir cu țăranii. Încercând
să evazioneze legea, mulți au învățat carte la bătrânețe.
Deoarece domnii fanarioți erau doar niște arendași ai veniturilor, aveau stabilit
ca prioritate să dirijeze operațiunile de impunere, încasare și contabilizarea dărilor,
astfel încât să își însușească sumele rămase după plata arendei sultanului.
După perioada fanariotă, impozitele și-au continuat nestingherite viața menținând
o dezordine fiscală generală, până la apariția Regulamentelor Organice. În 1831, se
instituie monopolurile fiscale, taxa de timbru ,taxa de succesiune. În 1859 se elimină
toate privilegiile fiscale pentru boieri. În 1900, principalele impozite din România erau:
impozitul pe venitul personal, impozitul funciar agricol, impozitul pe clădiri ,accizele de
producție, pe tutun, pe sfecla pentru zahăr și pe vin.

4
Dacă unim piesele puzzle-ului impozitării, regăsim și în prezent, impozitele plătite
de strămoși, având în totalitate alte denumiri, dar, într-o formă sau alta, ele persistă în
viața noastră.
Ronald Reagan spunea că: “ Viziunea guvernului despre economie poate fi
sintetizată în câteva fraze scurte: Dacă se mișcă, taxează-l. Dacă încă se mișcă,
reglementează-l. Dacă s-a oprit, subvenționează-l. “

BIBLIOGRAFIE

1. Grigoraș N., - Reformele cu caracter administrativ din Moldova, ale lui Constantin
Mavrocordat, Iași., 1976, Ed.
2. Simona Catrinel Avarvarei, Gabriela Ignat – A mosaic of taxation morphology II (A
british perspective)
3. Stan I.,- Teoria generală a inpozitelor indirecte, București, 1945.
4. Gabriela Ignat, Simona Catrinel Avarvarei - Un mosaic al morfologiei impozitării I
(perspectiva românească-perspectiva britanică)
5. Conduneanu C., 1998- Sistemul fiscal în știința finanțelor, Ed.Codecs, București.
6. Coffield, James, 1970,-A popular history of taxation, from ancient to modern times,
Hariow Longman
7. Dowell, Stephen, 1965,- A history of taxation and taxes in England from earliest
times to the present day