Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
PROIECT DE ABSOLVIRE
ÎNGRIJIREA ȘI TRATAMENTUL ACORDAT PACIENTULUI CU
BRONHOPNEUMOPATIE CRONICĂ OBSTRUCTIVĂ
COORDONATOR:
ASISTENT MEDICAL GENERALIST
MIHAI PREDA
ABSOLVENT:
BUSUIOC GEORGIANA- OANA
BUCUREȘTI 2019
2
CUPRINS
I. NOȚIUNI GENERALE
1 . DESPRE BRONHOPNEUMOPATIA OBSTRUCTIVĂ CRONICĂ.
1. CAUZE
2. SIMPTOMATOLOGIE
3. DIAGNOSTIC
4. TRATAMENT
5. COMPLICAȚII
III. ANATOMIA APARATULUI RESPIRATOR
A. CĂILE NAZALE
B. TRACTUL RESPIRATOR INFERIOR
C. PLĂMÂNUL
D. TRAHEEA
E. BRONHIILE
F. BRONHIOLELE
G. ALVEOLELE PULMONARE
1. SEMNE SUBIECTIVE
2. SEMNE OBIECTIVE
3. FORME CLINICE
3
I. NOȚIUNI GENERALE
Boala "explodează", de multe ori, după vârstă de 40-45 de ani, însă uneori poate
să se instaleze mai devreme.
4
Există două entități: bronșită cronică și emfizemul. Ambele sunt caracterizate
prin obstrucție cronică, permanentă a fluxului de aer prin căile respiratorii. De cele
mai multe ori, ele coexistă. Leziunile inflamatorii cronice din BPOC sunt rezultatul
expunerii îndelungate la fumul de țigară. Alți factori implicați în patologia bolii sunt:
expunerile ocupaționale, iar la tineri – factori individuali (deficit genetic de alfa-1
antitripsina).
BPOC este considerată de către ghidurile clinice internaționale o patologie care
poate fi prevenită și tratată. A devenit o problema îngrijorătoare din punct de vedere
social și economic pentru sistemele de sănătate la nivel mondial prin creșterea
vertiginoasă atât a prevalenței cât și a morbiditățîi și mortalității. Prevalența la nivel
European este de 2.5% din populația cu vârstă de peste 30 de ani. Aproximativ
200000-300000 de persoane mor anual din cauza BPOC în Europa. România se află
pe locul 3 în Europa că rată a mortalității prin BPOC la bărbați, după Ungaria și
Irlanda, cu 60 de decese la 100000 de locuitori. Deși nu este vindecabilă, BPOC
poate fi prevenită și tratată eficient, cu importante beneficii atât pentru pacient că și
pentru sistemele de sănătate.
Exacerbarea BPOC
este definită că orice
eveniment apărut în
evoluția naturală a bolii
caracterizată prin
modificarea gradului de
dispnee, a tusei și/sau
expectorației pacientului,
în afară variațiilor zilnice. Momentul apariției unei exacerbării presupune obligatoriu
evaluarea de către medicul specialist pentru ajustarea tratamentului. Tratamentul
excerbarilor BPOC se poate efectua în ambulator prin începerea sau intensificarea
tratamentului bronhodilatator, antibiotic, corticosteroid oral și evaluarea răspunsului
la tratament.
II. EVOLUȚIA BOLII
5
1. CAUZE
6
În general este vorba despre o tuse persistentă de obicei cu mucus (care inițial
apare și dispare, apoi se cronicizează; persoanele afectate devin conștiente abia când
nu mai pot respiră bine), oboseală, wheezing și senzație de strângere în piept,
scurtarea respirației (dispnee) care se agravează în timpul activității fizice (cum este
urcatul scărilor), multe infecții respiratorii (agravarea simptomelor poartă numele de
exacerbare; pIn general este vorba despre o tuse persistentă de obicei cu mucus (care
inițial apare și dispare, apoi se cronicizează; persoanele afectate devin conștiente abia
când nu mai pot respira bine), oboseală, wheezing și senzație de strângere în piept,
scurtarea respirației (dispnee) care se agravează în timpul activității fizice (cum este
urcatul scărilor), multe infecții respiratorii (agravarea simptomelor poartă numele de
exacerbare; pe durata acestora sputa devine gălbuie sau verzuie). Deoarece
simptomele apar treptat, unele persoane nu cunosc existența bolii.e durata acestora
sputa devine gălbuie sau verzuie). Deoarece simptomele apar treptat, unele persoane
nu cunosc existența bolii.
* Dispneea
Este senzația de sufocare (nu ai aer), cel mai important simptom în BPOC. Cu
timpul, devine atât de chinuitoare, încât te împiedică să îți desfasori activitățile de
rutină zilnice.
* Exacerbarile
Sunt o agravare a simptomelor (dispnee, tușe și secreție de mucus în exces).
Exacerbarile sunt cel mai frecvent motiv pentru care se prezintă la medic pacienții cu
BPOC. Ele sunt evenimente grave, pentru că duc la complicații (infecții respiratorii
sau chiar internarea în spital).
* Tusea frecventă
Este mai frecvența și mai chinuitoare decât tusea prin care îți cureți dimineață
plămânii de secrețiile adunate peste noapte.
7
Diagnosticul de BPOC trebuie luat în considerare la pacienți în vârstă de peste
35 ani, care au un factor de risc (în general fumatul) și care se prezintă pentru dispnee
de efort, tușe cronică (minim 3 luni pe an, 2 ani consecutive), episoade frecvente de
bronșită sau wheezing.
Examenul fizic – poate fi normal (în formele ușoare) sau putem întâlni:
Obezitate sau hipoponderalitate;
Semne de obstrucție (expir prelungit sau cu buzele țuguiate), raluri ronflante și
sibilante;
Semne de cord pulmonar cronic (edeme gambiere, hepatomegalie de stază,
jugulare turgescențe);
Semne de insuficientă respiratorie.
În practică clinică s-a constat că există numai o slabă corelaţie între VEMS,
simptome şi deteriorarea calităţii vieţii pacientului. Acest lucru a impus o clasificare
utilă clinicianului în tratarea şi monitorizarea acestor bolnavi, clasificare care
combină evaluarea simptomelor cu evaluarea gradului de limitare a fluxului aerian
(spirometrie) şi a riscului de exacerbări. Evaluarea simptomelor se face utilizând
tehnică chestionarului. Două sunt chestionarele recomandate de GOLD: testul CÂT
de evaluare al BPOC (COPD Assessment Test –CÂT) şi scala de dispnee mMRC
(Modified British Medical Research Council).
Două rezultate din cadrul acesteia sunt importante: cantitatea de aer pe care o
expirăți într-o secundă (volum forțat expirator într-o secundă) și cantitatea totală pe
care o puteți expira deodată (capacitate vitală forțată CVF). Sunt luate în considerare
8
vârstă, înălțimea și sexul pentru a determina gradul de afectare al plămânilor, iar
rezultatele sunt comparate cu cele ale restului populației determinate (se realizează o
medie între VFE1 și CVF; o valoare mică indică îngustarea cailor respiratorii, iar
primul termen indică gradul de severitate al bolii). BPOC poate fi ușoară, moderată și
severă în funcție de gradul de obstrucție măsurat cu spirometria astfel:
- ușor (stadiul 1) când VFE1 este la cel puțin 80% din valoarea estimate;
- moderat (stadiul 2) când VFE1 este într 50% și 79% din valoarea estimate;
- grav (stadiul 3) când VFE1 este între 30=49% din valoarea estimate;
- foarte gravă (stadiul 4) când VFE1 este mai mic de 30% din valoarea estimată.
De asemenea, medicul este ajutat în identificarea bolii de stetoscop, radiografii
sau tomografii (uneori plămânii par normali în toate aceste metode de diagnostic,
deși persoană suferă de BPOC; radiografiile/tomografiile sunt utile în identificare
emfizemului sau excluderea pneumoniei, edemului sau pneumotoraxului). Rețineți
că, prin comparație cu astmul, reducerea debitului de aer nu se ameliorează
semnificativ odată cu administrarea medicamentelor. Se poate întrebuința și
pulsoximetria care măsoară saturația de oxigen din sânge (cu ajutorul unui senzor
poziționat pe deget) care poate fi redusă în special pe perioadele de exacerbare.
Uneori se apelează și la teste de sânge (gaze sanguine arteriale; se prelevează o probă
de sânge dintr-o arteră) pentru a cuantifica cantitatea de oxigen și de dioxid de
carbon din sânge, pentru a diagnostica o infecție pulmonară sau pentru a identifica
proteină dobândită ereditar menționată anterior, dar și la teste de spută în cazul în
care este suspectată o infecție. Medicul pneumolog este cel în măsură să va
recomande investigațiile specifice menționate anterior.
4. TRATAMENT
9
Figura 4. Medic consultând pacient cu ajutorul stetoscopului.
10
între 5-14 zile. Este important să rețineți că steroizii au multe efecte adverse pe
termen lung cum sunt: subțierea oaselor (reducerea densității osoase), sângerare la
nivelul stomacului, slăbirea sistemului imunitar, diabet, cataractă, creștere în greutate
(sindromul Cushing) și supresie adrenala (scăderea capacității corpului de a secretă
hormoni). În situațiile extreme, este necesară internarea în spital pentru o
monitorizare constanța (când tratamentul la domiciliu nu este eficient). În acest sens,
există dispozitive speciale care pot elimina secrețiile prin mecanisme de tuse și
suctiune și se poate să aveți nevoie de terapie cu oxigen (dacă nu puteți respiră) prin
intermediul unei măști sau al unui tub endotraheal.
În cazul stadiilor terminale de BPOC este vorba de un tratament paliativ,
urmărindu-se un confort sporit al bolnavului, fie că este vorba de îngrijire la
domiciliu sau în spital. Terapia cu oxigen administrată acasă nu este utilă în toate
cazurile deoarece poate fi dăunătoare. De aceea, trebuie administrată doar la
recomandarea medicului pe o durata de 15-20 ore zilnic (nu trebuie să fiți fumător;
risc mare de explozie). Alte medicamente ce pot fi indicate de medic includ: morfină
și codeină pentru a reduce tusea și a va ajută să respirați sau diazepam pentru a
ameliora anxietatea.
Alte metode de tratament includ: reabilitarea pulmonară ce presupune o serie de
antrenamente fizice și educație igienico-sanitară. Exercițiile pot ajută la tonifierea
musculaturii toracice și la învățarea să respirați într-un mod diferit.
Este important și să evitați aerul rece, să nu se fumeze în casă și să eliminați
iritantii din aer (dacă este posibil); în zilele poluate rămâneți în casă. Consumați o
alimentație sănătoasă incluzând peste, pui și fructe sau legume și slăbiți în cazul în
care sunteți supraponderali. Este imporatanta și imunizarea prin vaccinare pentru a
preveni contactarea de infecții suplimentare (gripă, pneumococi).
În cazuri rare se poate apela la intervenție chirurgicală, o tehnică experimentală
ce urmărește reducerea volumului pulmonar (porțiunile afectate de țesut pulmonar
sunt îndepărtate, permițând testului sănătos să se dilate/contracte mai bine); implică
introducerea vâlvelor endobranhiale. Există și posibilitatea de transplant pulmonar
pentru pacienții grav bolnavi.
Medicamentele sunt folosite pentru ameliorarea respirației dificile, pentru
controlarea tusei și wheezingului (respirația șuierătoare) și pentru a preveni și
ameliora exacerbarile BPOC. Cei mai mulți bolnavi confirmă că medicamentele le
ameliorează respirația.
Medicamentele bronhodilatatoare și corticosteroizii sunt adesea administrați cu
ajutorul unor inhalatoare sau unor nebulizatoare (masca sau piesă bucală prin care se
administrează medicamentul).
Oxigenoterapia crește nivelul oxigenului din sânge și poate îmbunătăți respirația
și prelungi supraviețuirea bolnavilor cu BPOC sever.
Dispozitivele ventilatorii sunt folosite pentru a ușura respirația. Cel mai frecvent
sunt folosite în timpul spitalizării în cazul exacerbărilor BPOC.
11
Injecțiile cu alfa 1 antitripsină pot fi eficiente în cazul pacienților cu deficiență
de alfa 1 antitripsină (o afecțiune moștenită care poate determina BPOC). Alfa 1
antitripsină este o proteină care împiedică distrugerea țesutului pulmonar.
Intervenția chirurgicală în tratamentul BPOC- Intervențiile chirurgicale
pulmonare sunt arareori necesare în tratamentul BPOC. Chirurgia nu este niciodată
prima opțiune de tratament și este luată în considerație doar în cazurile grave de
BPOC, în care suferință nu a fost ameliorată de alte tratamente.
Testul diagnostic este spirometria care însă trebuie efectuată corect din punct de
vedere tehnic (în serviciile de pneumologie). Această afecțiune nu se vindecă dar
beneficiază de tratament inhalator, care ameliorează respirația și diminuează
simptomele atâta vreme cât este administrat.
5. COMPLICAȚII
Bolnavii de BPOC pot prezența bătăi neregulate ale inimii (aritmie), necesitatea
terapiei cu oxigen, insuficientă cardiacă/pulmonară, pneumonii (și alte infecții
toracice), pneumotorax, edem (retenție de fluid în special în picioare și glezne),
hipoxemie (slabă oxigenare a creierului), scădere drastică în greutate și malnutriție,
anxietate și depresie (din cauza problemelor cu respirația), risc de viață sedentară și
chiar osteoporoză.
În final, rețineți că pentru a preveni apariția bolii este importantă evitarea
expunerii la fum (să nu fumați/să renunțați la fumat), a mediilor de lucru toxice și a
poluării atmosferice (îmbunătățirea calității aerului poate avea un impact semnificativ
în unele zone; în urmă studiilor s-a înregistrat o scădere a mortalității).
12
1. STRUCTURA APARATULUI RESPIRATOR
Aparatul respirator este împărțit din punct de vedere anatomic în tractul respirator
superior și tractul respirator inferior.
Aparatul respirator este împărțit din punct de vedere funcțional în zona respiratorie
(unde se realizează schimbul de gaze) și zona de conducere (unde se realizează
transportul aerului).
A. CĂILE NAZALE
13
faringele prin orificiul naso-faringean sau coane. Aceste orificii pot fi închise prin
ridicarea valului palatin - luetei - închidere ce are loc în timpul deglutitiei.
Tractul respirator inferior este format din plămân care conține următoarele
componente:
- Trahee,
- Bronhii,
- Bronhiole,
- Alveole
- Țesut interstitial,
- Vase sanguine.
C. PLĂMÂNUL
D. TRAHEEA
14
La nivelul unghiului sternal traheea de bifurcă în cele 2 bronhii primitive
dreapta și stânga. Cele două bronhii primitive se ramifică la rândul lor în bronhii
lobare.
Bronhiile lobare se ramifică la rândul lor în bronhii segmentare ce deservesc
segmentele bronhopulmonare – subdiviziuni anatomice și funcționale ale lobilor
pulmonari.
F. BRONHIOLELE
Figura 7. Bronhiolele
15
În secțiune, structura peretelui bronhiolar conține:
- Lumen căptușit cu celule epiteliale ciliate columnare;
- Celulele caliciforme și glandele submucoase secretoare de mucus. Acestea se reduc
în număr pe măsură ce se reduce diametrul bronchiolar.
- Fibre musculare netede care prin contracție ajustează lumenul bronhiilor, contracția
acestor fibre duce la plierea epiteliului ce căptușește lumenul bronchiolar.
G. ALVEOLELE PULMONARE
* La nivelul acesteia au loc schimburile gazoase prin difuziune, între aerul din
alveole, a cărui compoziție este menținută constanța prin ventilația pulmonară și
sânge.
* Pneumocite de tip I (95%) reprezentate prin celule epiteliale scuamoase.
* Pneumocite de tip ÎI (5%) reprezentate de celule septale cu rol în secreția
surfactantului.
* Suprafață epiteliului alveolar este acoperită cu o lama fină de lichid =
surfactant.
* Porii alveolări reprezintă mici orificii în peretele alveolar prin care aerul poate
trece dintr-o alveola într-altă pentru egalizarea presiunii între alveole învecinate.
* Numeroase macrofage protejează spațiul alveolar.
16
Aparatul respirator (Apparatus respiratorius) sau sistemul respirator (Sistema
respiratorium) constituie totalitatea organelor care servesc la schimbul gazos între
organism și mediu, asigurând organismul cu oxigen, indispensabil vieții celulelor,
eliminând din organism dioxidul de carbon rezultat din oxidări.
17
De cele mai multe ori tabloul clinic al BPOC debutează după 40 ani la fumători,
cu toate că este probabil că bronșită cronică simplă și sindromul obstructiv latent în
căile aeriene mici să se instaleze mai devreme.
De obicei debutul bolii este insidios, există însă și forme la care acesta poate fi
bine precizat în timp, cum ar fi spre exemplu, abcesul pulmonar.
1. SEMNE SUBIECTIVE
-dureri toracice;
-tuse;
-expectoratie;
-dispnee.
DISPNEEA, inițial minimă sau numai la efort, tinde să crească progresiv. Pot să
apară și perioade bronhospatice.
VEMS-ul urmărit pe spirometrii seriate se constituie progresiv în cursul unei evoluții
de ani, rareori apărând dintr-o dată în complexitatea să.
Ea poate fi uneori:
18
DISPNEEA apare uneori la distanță de ani față de debutul bolii. La început este
manifestată după efort, iar mai târziu este prezența și în repaus. Ea este expresia
obstrucției inflamatorii bronsiolare, care scoate din funcție teritoriile alveolare
tributare.
Gradarea dispneii se face în trei trepte care corespunde la o anumită scădere a
VEMS-ului și la o speranța de viață din ce în ce mai mică.
2. SEMNE OBIECTIVE
- raluri bronsice;
- raluri alveolar;
- crepitante;
- subcrepitante.
* umede:
- buloase,
- subcrepitante de diverse mărimi.
Tipul de raluri întâlnit este în funcție de consistentă secretiilor bronsice:
- sibilante și romflante, când mucusul este mai vâscos;
- subcrepitante, când secrețiile sunt mai fluide.
19
În fazele tardive, când se instalează adesea un emfizem de tip obstructiv, apar și
semnele acestuia:
- hipersonoritate percutorie,
- hiperluminozitate pulmonară,
- coborârea diafragmului,
- modificările funcționale respiratorii.
Aceste semne sunt constatate la examenul radiologic.
Starea generală este în fazele inițiale ale bolii puțin modificată. În fazele mai
înaintate, infecția și resorbția cronică de toxine pot constitui cauza diferitelor
tulburări: inapetență, tulburări dispeptice, constipație, cefalee, insomnie.
3. FORME CLINICE
-bronșite mucoase;
-bronșite purulente;
-bronșite putrede;
-bronșite pseudomembranoase;
-bronșite pituitoare ( cu secreție abundență, fluidă și nepurulenta).
20
STADIUL I AL BRONȘITEI CRONICE SIMPLE
Este caracterizat prin tușe cu expectorație mucoasă . Tipul cel mai frecvent al
acestui stadiu este bronșită cronică tabacica, iar substratul morfopatologic ar fi
reprezentat de hipertrofia predominantă a glandelor secretoare de mucus.
21
Pleurezia poate fi o complicaţie a tuberculozei, pneumoniei, insuficienţei
cardiace congestive, infecţiilor virale pulmonare, sau tumorilor bronhopulmonare).
Educația pacientului:
22
progresul bolii și a problemelor ridicate de perspectiva decesului, precum și
ameliorarea răspunsurilor pacienților la episoadele de acutizare .
Temele care par a fi cele mai adecvate într-un program educativ includ:
încetarea fumatului; informații generale privind BPCO și fiziopatologia bolii;
abordarea generală a tratamentului și a aspectelor specifice ale tratamentului
medicamentos; capacitățile de auto-îngrijire; strategii pentru minimalizarea dispneei;
sfaturi asupra momentelor în care trebuie solicitat ajutor; autoingrijirea și luarea
deciziilor în perioadele de acutizare; directivele legate de progresul bolii și
problemele legate de perspectiva decesului.
S-au scris foarte multe definiţii despre nursing, dar toate au în comun faptul că
nursingul reprezintă ideea de a ajuta persoanele care au nevoie de a fi ajutateîn modul
cel mai eficient posibil. Nevoile umane reprezintă originea îngrijirilor de bază în
toate serviciile de sănătate.
Astăzi nursa este acea persoană pregătită printr-un program destudiu care
include promovarea sănătăţii, prevenirea îmbolnăvirilor şi îngrijirea bolnavilor din
punct de vedere fizic, mintal, cu deficienţe, indiferent de vârstă şi în orice unitate
sanitară. Această definiţie este acceptată de toată lumea, fiind în prezent utilizatăşi în
România.
23
- suplinire a dependenţei, adică ceea ce nu poate face persoanaşi de a încerca să
înlocuiască necesitatea în aşa fel încât persoana să-şi poată satisface cerinţele mai
uşor;
- să se ocupe de aspectele psiho-somatice şi psiho-sociale care afectează
sănătatea, boala şi moartea; de aceeanursingul foloseşte cunoştinţe şi tehnici de
ştiinţe fizice, sociale,medicale, biologice şi de umanitate ( arta şi ştiinţa);
- personalul nursing lucrează ca partener alături de lucrători dealte profesiuni
sau ocupaţii, ce participă la asigurarea sănătăţii.
24
CAZUL I
PLAN DE ÎNGRIJIRE
1.Culegerea datelor
Nume: Popescu
Prenume: Claudia
Vârstă: 12 ani
Sex: F
Religie: Ortodoxă
Limba vorbită: Română.
Domiciliul: Sibiu
Ocupație: Elevă
Grupa sanguină: A2
AHC – Nesemnificative
Deficiențe senzoriale: Nu prezintă
Alergii: Nu are
ÎNĂLȚIME: 1,45
2. Date variabile
25
26
27
Evaluare finală
- se solicită pacientei să-și aducă un pahar (în cazul în care nu se asigură pahare
de unică folosință).
Verific dacă a înțeles corect mesajul transmis și dacă și-a însușit noile cunoștințe
atât pacientul cât și familia.
28
VII. STUDIU DE CAZ (2)
CAZUL II
PLAN DE ÎNGRIJIRE
1. Culegerea datelor
Nume: Voicu
Prenume: Dumitru
Vârstă: 63 ani
Sex: M
Religie: Ortodoxă
Limba vorbită: Română.
Domiciliul: Craiova
Ocupație: Pensionar
Grupa sanguină: A2
AHC – neagă boli infecto-contagioase, dermato – venerice,
APP - BPOC din 2002 ,
APCH – ulcer duodenal operat 1985.
Deficiențe senzoriale: Nu prezintă
Alergii: Nu prezintă alergii alimentare sau medicamentoase
ÎNĂLȚIME: 1,73
2. Date variabile
29