Sistemul colinergic 2

1 / 30
 1. Nicotinicele

In grupa substantelor nicotinice sunt cuprinse,

in general, nicotina si alte substante care
stimuleaza ganglionii vegetativi si glanda
medulosuprarenala.
Alte substante nicotinice: tetrametilamoniul
(are numai efecte stimulante ale sinapselor
nicotinice, fara sa prezinte efecte blocante la
doze mari)

2 / 30
 Nicotina
- stimuleaza receptorii NN la doze mai mici decat
receptorii NM;
- la doze mici, in acut, nicotina stimuleaza atat
ganglionii vegetativi S, cat si PS si determina
eliberarea de catecolamine in sange din
medulosuprarenala;
- la doze mari blocheaza receptorii nicotinici;
- efectele propriu-zise asupra diverselor organe /
aparate / sisteme depind de predominanta unui
anume tonus vegetativ: pe organele inervate
predominant S, are efecte simpatomimetice, pe
cele inervate predominant PS are efecte
parasimpatomimetice. 3 / 30
Asupra aparatului cardiovascular (inervat predominant S
=> efecte adrenergice):

- tahicardie;

- vasoconstrictie cu paloare;

- cresterea TA; la doze mari, scaderea TA, cu ameteli

si chiar stare de lesin (prin blocarea ggl. S).

4 / 30
Asupra aparatului digestiv (inervat predominant PS =>
efecte parasimpatomimetice):

- creste motilitatea gastrointestinala;

- greata, varsaturi, diaree;

- crampe abdominale.

5 / 30
Asupra glandelor sudoripare produce cresterea
secretiei sudorale.

Asupra aparatului respirator:

- bronhoconstrictie;

- cresterea secretiilor bronsice.

6 / 30
Intoxicatia acuta apare la fumatul a 1-2 tigarete de
catre un nefumator sau de catre un fumator dupa o
pauza lunga si se manifesta prin tahicardie, palpitatii,
paloare tegumentara, greturi, crampe abdominale,
eventual varsaturi, ameteli, eventual stare de lesin.
Prin stimularea receptorilor NM se poate produce
tremor al extremitatilor.
La doze mari se instaleaza paralizia intregii inervatii
vegetative cu scaderea marcata a TA pana la colaps,
tremorul extremitatilor e urmat de convulsii si, ulterior,
paralizia musculaturii striate, inclusiv a muschilor
respiratori si moarte.

7 / 30
Intoxicatia cronica este cunoscuta sub numele de
tabagism. In tratamentul tabagismului se folosesc
medicamente precum:
- vareniclina: agonist partial al receptorilor NN de tip α4β2
din creier (care stimuleaza eliberarea de dopamina, acid
glutamic si alti aminoacizi excitatori, cresterea eliberarii
dopaminei explicand fenomenul de adictie, iar eliberarea
de aminoacizi excitatori explicand fenomenele stimulante
psihomotorii produse de nicotina), avand afinitate scazuta
pentru α3β4 (din ganglionii vegetativi) si foarte mica pentru
receptorii NM (de la nivelul placii neuromusculare); astfel,
vareniclina stimuleaza partial receptorii α4β2 diminuand
dorinta de a fuma, iar o noua tigara fumata gaseste acesti
receptori blocati, neputand astfel sa creasca fenomenul de
adictie;
-medicamente antidepresive: bupropiona (inhiba
necompetitiv receptorii nicotinici α3β2, α4β2 sau α7). 8 / 30
 2. Ganglioplegicele

Ganglioplegicele cuprind o grupa de medicamente

care paralizeaza ganglionii vegetativi, atat S cat si PS,
precum si sinapsa dintre fibrele nervoase eferente si
glanda medulosuprarenala.
Exemple: tetraetilamoniul, hexametoniul,
pentametoniul, pentoliniul, trimetafanul, mecamilamina.
In teritoriile inervate dominant simpatic, efectele
acestor medicamente sunt asemanatoare celor produse
de medicamentele simpatolitice, pe cand in teritoriile
inervate predominant parasimpatic, efectele lor sunt
asemanatoare celor produse de medicamentele
9 / 30
parasimpatolitice.
Asupra aparatului cardiovascular:
- asupra vaselor sanguine, inervate exclusiv
adrenergic, inlaturarea acestui control determina
scaderea TA (cu o importanta componenta ortostatica)
- diminuarea pana la inlaturarea tonusului S in
teritoriile vasculare bogate in rec. β2-adrenergici
(cordul, creierul, rinichii) => scaderea irigatiei in aceste
teritorii;
- asupra cordului, la care, in mod normal, tonusul
colinergic depaseste in intensitate tonusul adrenergic,
ganglioplegicele produc tahicardie; insa, la persoanele
tahicardice, la care tonusul adrenergic predomina,
aceste medicamente produc bradicardie.

10 / 30
Asupra aparatului digestiv (inervat predominant PS
=>efecte parasimpaticolitice):

- diminueaza tranzitul intestinal pana la producerea de

ileus paralitic;

- scad secretia clorhidropeptica si motilitatea gastrica.

11 / 30
Asupra aparatului genito-urinar:

-creste tonusul sfincterului vezical si creste

capacitatea vezicii urinare, ingreunand mictiunea;

-ingreuneaza erectia si intarzie ejacularea.

12 / 30
Asupra ochiului:
-midriaza incompleta;
-importante tulburari de acomodatie prin paralizia
muschiului ciliar.

Asupra SNC (efecte produse de mecamilamina =

singurul ganglioplegic liposolubil): sedare, tremor,
miscari coreiforme.

13 / 30
 Terapeutic, cel mai important medicament
ganglioplegic e trimetafanul. Administrat intravenos,
determina o scadere marcata a TA care se instaleaza
in 2-4 min si dureaza mai putin de 10 min, fiind folosit
in perfuzii intravenoase continue atunci cand e nevoie
de o scadere marcata si rapida a TA (crize
hipertensive majore) sau pentru realizarea unei
hipotensiuni arteriale controlate pentru limitarea
sangerarilor in plaga.

Pentametoniul are aceleasi indicatii precum

trimetafanul, iar mecamilamina se poate administra pe
cale orala (fiind liposolubila, deci are o absorbtie mai
omogena) la bolnavi cu HTA foarte severa care nu
raspund la alte tratamente.
14 / 30
 3. Curarizantele

Curarizantele cuprind o clasa de substante care

paralizeaza musculatura striata, actionand asupra
receptorilor nicotinici de la nivelul placii motorii.

15 / 30
 Pahicurarele (curarizante
antidepolarizante)
- blocheaza receptorii NM => impiedica depolarizarea
membranei postsinaptice => paralizia sinapsei
neuromusculare cu scaderea marcata a tonusului
muscular si paralizia musculaturii striate;
- efectul poate fi antagonizat competitiv prin cresterea
cantitatii de Ach in fanta sinaptica, spre exemplu, daca
se administreaza substante anticolinesterazice
(neostigmina);
- la doze mari, intervine si o blocare a canalelor de
Na+ => la doze mari efectul lor e numai partial
antagonizat de anticolinesterazice.
16 / 30
 Leptocurarele (curarizante
depolarizante)

- actioneaza ca agonisti ai receptorilor NM pe care ii

stimuleaza => fasciculatii musculare;
- sunt metabolizate mai lent de anticolinesteraza =>
persistenta crescuta in fanta => stimulare prelungita a
receptorilor => paralizia musculaturii respective;
- efectul lor nu e antagonizat de anticolinesterazice ci,
dimpotriva, este potentat de acestea.

17 / 30
 Pentru unele dintre aceste medicamente,
selectivitatea fata de receptorii NM nu este absoluta,
ele putand sa blocheze intr-o oarecare masura si
receptorii NN de la nivelul ganglionilor vegetativi =>
efect ganglioplegic => scaderea tensiunii arteriale.
Unele pahicurare au proprietati
histaminoeliberatoare => pot produce bronshospasm,
scaderea tensiunii arteriale cu tahicardie, eventual
eruptii cutanate asemanatoare celor alergice.

18 / 30
Farmacocinetica:
- polaritate crescuta (prin prezenta a 2 grupari
cuaternare de amoniu) => nu traverseaza membranele
biologice => nu se absorb digestiv astfel incat se
administreaza numai intravenos si nu patrund in
general in tesuturi si organe; nu strabat bariera
hemato-encefalica => nu au efecte pe SNC;
- curarizantele antidepolarizante se elimina, in
principal, pe cale urinara, dar unele se pot elimina si
prin metabolizare; efectul lor se instaleaza, in general,
in 5-6 min de la administrare si dureaza 30-60 min;
- suxametoniul (o leptocurara) este metabolizata foarte
repede in sange de pseudocolinesteraza, efectul se
instaleaza in aproximativ 1 min si dureaza aproximativ
10 min. 19 / 30
Curarizantele se uitilizeaza, in principal in anesteziologie:

- pahicurarele pentru anestezia generala propriu-zisa;

- leptocurarele pentru a facilita intubarea pacientului.

20 / 30
Exemple de curarizante:
1. Suxametoniul
2. Tubocurarina (d-tubocurarina)
- alcaloidul continut in curara;
- efect curarizant, ganglioplegic, histaminoeliberator;
- reactii adverse: hipotensiune arteriala, tahicardie,
bronhospam, eruptii cutanate.
3. Galamina (flaxedil)
- pahicurara de sinteza;
- potenta mai mica fata de tubocurarina, dar are si
efecte ganglioplegice si histaminoeliberatoare mai
slab exprimate;
21 / 30
- provoaca tahicardie si uneori cresterea TA.
4.Pancuroniul (pavulon):

-curarizant de sinteza;

-potenta mai mare decat galamina, cu efecte

ganglioplegice si histaminoeliberatoare foarte slabe;

-poate produce fenomene histaminice (bronhospasm,

eruptii cutanate), dar si tahicardie si cresterea tensiunii
arteriale.
22 / 30
5. Alte pahicurare:

a)Cu durata lunga de actiune: metocurina,

doxacurium, pipecuronium;
b)Cu durata intermediara de actiune: atracurium,
cisatracurium, rocuronium, vecuronium;
c)Cu durata scurta de actiune: mivacurium;
d)Cu durata ultrascurta de actiune (precum
suxametoniul): gentacurium (are avantajul fata de
suxamentoniu de a nu produce fasciculatii musculare,
cu dureri musculare postoperatorii, nu creste
potasemia si nu produce apnee toxica la bolnavii cu
deficit de pseudocolinesteraza). 23 / 30
 4. Anticolinesterazicele

Anticolinesterazicele sunt un grup de substante care

inhiba activitatea acetilcolinesterazei (AchE),
producand acumularea de Ach in fanta sinaptica =>
anticolinesterazicele au efecte colinergice la nivelul
tuturor sinapselor care utilizeaza acetilcolina ca
neurotransmitator.

24 / 30
1.Esterii acidului carbamic (ezerina – structura
aminica, neostigmina – structura cuaternara de
amoniu)
-sunt hidrolizate de AchE => carbamil-AchE care se
desface lent (2-6h) => AchE e inactivata pentru 2-6h
2.Organofosforicele
-structura de dialchilfosforil, nepolara
-sunt hidrolizate de AchE => dialchilfosforil- AchE
(sunt necesare sute de ore pentru desfacerea
legaturii)
-oximele (obidoxima si pralidoxima) accelereaza
desfacerea legaturii covalente atata timp cat nu s-a
produs imbatranirea enzimei (prin pierderea unei
grupari alchil a radicalului dialchilfosforil)
25 / 30
3. Anticolinesterazice cu structura de alcooli cuaternari
de amoniu (edrofoniul):
- nu au grupare esterica => nu sunt lizate de
enzima, dar se fixeaza de ea de acelasi situs ca Ach
=> impiedica prin competite fixare Ach de enzima;
- efect de foarte scurta durata.
Esterii acidului carbamic si anticolinesterazice cu
structura de alcooli cuaternari de amoniu au efect de
durata scurta si se numesc anticolinesterazice
reversibile. Organofosforicele au efecte de durata
foarte lunga si se numesc anticolinesterazice
ireversibile.
26 / 30
a) Neostigmina
Utilizari:
- tratamentul si diagnosticul miasteniei gravis prin
administrare orala (asociata uneori cu atropina pentru
a creste suportabilitatea neostigminei prin anularea
efectelor colinergice ale neostigminei asupra tubului
digestiv, aparatului urinar, bronhiilor si cordului);
- decurarizant prin administrare intravenoasa (asociata
uneori cu atropina din aceleasi motive);
- tratamentul ileusului paralitic si al atoniilor intestinale
(prin cresterea tranzitului intestinal), dar nu al ileusului
mecanic (risc de ruptura intestinala in prezenta unui
obstacol mecanic);
27 / 30
- tratamentul atoniilor vezicale.
Reactii adverse: bronhospasm, cresterea secretiei
bronsice, bradicardie, scaderea vitezei de conducere
atrio-ventriculare, scaderea fortei de contractie
ventriculare.

Contraindicatii: astmul bronsic, blocul atrio-ventricular,

bradicardie.

28 / 30
b) Piridostigmina = derivat al acidului carbamic cu
structura cuaternara de amoniu, avand aceleasi
proprietati ca neostigmina.
c) Edrofoniul
-aceleasi efecte ca neostigmina, dar de durata mult
mai scurta;
-folosita in diagnosticul functional al miasteniei gravis
si pentru oprirea crizei de tahicardie paroxistica
supraventriculara.
d) Ezerina
-este liposolubila => toxicitate crescuta => nu se
administreaza sistemic;
-se utilizeaza in instilatii conjunctivale pentru
tratamentul glaucomului. 29 / 30
e) Anticolinesterazicele ireversibile
-nu se utilizeaza ca medicamente;
-parationul si malationul se utilizeaza ca insecticide;
-altele au fost utilizate ca substante toxice de lupta:
somanul, sarinul, tabunul, diizopropil fluorofosfatul;
-tratamentul intoxicatiei cu organofosforice presupune
administrarea de atropina in doze foarte mari prin
injectii intravenoase pana la aparitia fenomenelor de
atropinizare (midriaza, de exemplu); de asemnea, se
pot administra reactivatori de colinesteraza (oxime);
de asemnea, este necesara inlaturarea toxicului prin
mijloace adaptate caii de patrundere in organism si pot
fi aplicate alte masuri precum aspiratie traheobronsica,
respiratie asistata etc.
30 / 30